Decizia nr. 1191/2017
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 30 martie 2017, sub nr. x/315/2017, reclamantul A. a solicitat înlocuirea sa din calitatea de curator al pârâtei B. cu pârâta C.
În fapt, se arată că prin sentința civilă nr. 2370 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei sectorului 6 București s-a dispus punerea sub interdicție a numitei B., persoană cu handicap grav conform certificatului de expertiză medicala a persoanelor cu handicap, care necesita protecție specială din 14 decembrie 2000. în baza dispoziției nr. 30260 din 19 decembrie 2007 emisă de Primăria sectorului 6 București, reclamantul A. a fost numit tutore al interzisului judecătoresc B.
Precizează că, în prezent nu își mai poate îndeplini atribuțiile de tutore stabilite prin dispoziția mai sus menționată, întrucât starea medicală nu îi mai permite, așa cum reiese din actele medicale atașate la prezenta, motiv pentru care, în baza art. 184 din N.C.C., solicită înlocuirea curatorului.
Totodată, solicită să se dispună ca autoritatea tutelară Târgoviște să elibereze o dispoziție de curatelă, prin care să fie numit un nou curator pentru B., în persoana nepoatei reclamantului, C.
În drept, își întemeiază cererea pe disp. art. 184 din Legea nr. 278/2009 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 1758 din 08 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgoviște și declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
Instanța a reținut că instanța de tutelă care a dispus punerea sub interdicție a numitei B. este Judecătoria sectorului 6 București, toate dispozițiile privind exercitarea tutelei și înlocuirea tutorelui revenindu-i acesteia, așa cum rezultă din interpretarea disp. art. 940 C. proc. civ. ce face trimitere la dispozițiile C. civ.
La data de 15 mai 2017 dosarul a fost înregistrai pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, sub nr. x/315/2017.
Prin sentința civilă nr. 5267 din 14 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Instanța a reținut, în sinteză, că art. 106 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești nu reprezintă o normă derogatorie de la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., acest text de lege neinstituind o normă specială de competență. Astfel, coroborând cu dispozițiile art.106 alin. (3) din regulament alin. (1) al acestui articol își găsește aplicabilitatea în situația în care instanța este competentă teritorial potrivit dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite se află în Târgoviște, în baza art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Analizând conflictul negativ de competență, cu a cărui judecata a fost legal sesizată, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea introductivă, înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 30 martie 2017, reclamantul A. a solicitat înlocuirea sa din calitatea de tutore al interzisului judecătoresc B., numit prin Decizia civilă nr. 30260 din 18 decembrie 2007 a Primăriei sectorului 6 București și numirea pârâtei C. în calitate de tutore al acestuia.
Se reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, prezenta cauză se referă la instituția tutelei interzisului, reglementată de Titlul III al C. civ., intitulat „Ocrotirea persoanei juridice.
Art. 107 alin. (1) C. civ. prevede că procedurile prevăzute de C. civ., privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutela.
Totodată, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., judecător iile judecă în primă instanță cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, iar potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă prin lege nu se dispune altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."
Prin art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se prevede că până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivii: C. civ., C. proc. civ., Legii nr. 76/2012, precum și reglementărilor speciale în vigoare.
Având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, înlocuire tutore, se constată că, în conformitate cu prevederile legale sus-menționate, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, competență exclusivă reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. având caracter de competență de ordine publică.
În privința noțiunii de domiciliu se reține că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit de fapt, în localitatea în care trăiește, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și urm. C. proc. civ., fiind acela ca părțile aliate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare.
De asemenea dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor Ia identificarea persoanei fizice.
Conform art. 87 din C. civ. în vigoare „domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală". în aceiași sens, al locuinței declarate ca locuință principală a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.
Totodată, deși potrivit art. 91 alin, (1) C. civ., dovada domiciliului sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, prin raportare Ia alin. (2) al art. 91 C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.
În speță, Înalta Curte reține că, așa cum rezultă din copia cărții de identitate aflată la fila 6 în Dosarul nr. x/315/3017 al Judecătoriei Târgoviște, persoana pusă sub interdicție, numita B., la data sesizării Judecătoriei Târgoviște, respectiv 30 martie 2017, avea domiciliul în mun. Târgoviște din data de 17 noiembrie 2008, domiciliul acesteia fiind schimbat ulterior punerii sub interdicție prin sentința civilă nr. 2370 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei sectorului 6 București și numirii reclamantului A. în calitate de tutore prin Decizia nr. 30260 din 18 decembrie 2007 a Primăriei sectorului 6 București.
Se mai constată că, la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, mențiunile cuprinse în cartea de identitate a persoanei puse sub interdicție corespund cu situația locuirii efective în municipiul Târgoviște, nefiind contestată de părțile din dosar, iar domiciliul persoanei interzise este identic cu domiciliul tutorelui A.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale mai sus-menționate, precum și cu situația de fapt ce rezultă din probele administrate, se constată că domiciliul procesual al persoanei puse sub interdicție este același cu domiciliul ce rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. civ. și art. 171 C. civ., în temeiul cărora interzisul judecătoresc pus sub tutelă își are domiciliul la tutore.
În concluzie, față de cele sus-menționate, revine Judecătoriei Târgoviște competența teritorială de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2017.