Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1927/2016

Şedinţa din camera de consiliu de la 14 octombrie 2016

Decizia nr. 1927/2016

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 septembrie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/3/2015, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat anularea deciziei de invalidare nr. x din 15 iunie 2015, emisă de pârâtă.

În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că în mod neîntemeiat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis decizia de invalidare atacată cu motivarea că nu a fost comunicat certificatul de moștenitor, pe care, însă, reclamanții l-au depus la Comisia Locală de Fond Funciar Șimleu Silvaniei, în termenul de 10 zile de la solicitare, iar din cuprinsul adresei din 30 octombrie 2014 nu rezultă necesitatea completării dosarului de despăgubiri cu un raport de expertiză.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 165/2013.

Pârâta Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii și introducerea în cauză a Comisiei Locale de Fond Funciar Șimleu Silvaniei.

Prin Sentința civilă nr. 87 din 26 ianuarie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Totodată, s-a reținut că art. 34 alin. (1) din același act normativ prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Alin. 2 stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, potrivit alin. (3).

Tribunalul a opinat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de "entitate", în raport de care se stabilește competența de soluționare a cererii. S-a considerat că această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, Tribunalul București a reținut competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul Sălaj.

De asemenea, s-a reținut că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie și evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.

S-a statuat că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Astfel, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale. Această instituție nu este în măsură a aprecia asupra suprafeței terenului, a configurării imobilelor, a stării acestora la momentul preluării, respectiv a coeficientului de confort, aspecte care sunt invocate prin contestația formulată. A interpreta altfel, ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și al Legii nr. 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

Pentru aceste considerente, Tribunalul București a apreciat că Tribunalul Sălaj este competent să soluționeze cererea dedusă judecății.

La rândul său, prin Sentința nr. 754 din 13 iunie 2016, Tribunalul Sălaj, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Sălaj a reținut următoarele:

Prin Decizia de invalidare nr. x din 15 iunie 2015, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Sălaj nr. 479 din 25 septembrie 2008 privind înscrierea terenului în suprafață de 1,20 ha, situat în orașul Șimleu Silvaniei, la poziția 4 din anexa 23, unde figurează solicitanta F., în calitate de autor.

Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru și are în competență validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România: (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Văzând dispozițiile legale mai sus citate și interpretându-le teleologic, tribunalul a apreciat, în contradicție cu susținerile Tribunalului București expuse în Sentința civilă nr. 87 din 26 ianuarie 2016, că noțiunea de "entitate" folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită.

Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei decizii de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, structură cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii ce se încadrează în noțiunea de entitatea, conform art. 3 din Legea nr. 165/2013 rezultă cu evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente.

Decizia contestată în prezentul dosar este emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, entitate care are sediul în București, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București.

Prin urmare, Tribunalul Sălaj a considerat că litigiul de față este de competența tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente, respectiv Tribunalul București.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului București, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată la data de 17 septembrie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/3/2015, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. x din 15 iunie 2015, emisă de pârâtă.

Prin Decizia de invalidare nr. x din 15 iunie 2015, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Sălaj nr. 479 din 25 septembrie 2008 privind înscrierea terenului în suprafață de 1,20 ha, situat în orașul Șimleu Silvaniei, la poziția 4 din anexa 23, unde figurează solicitanta F., în calitate de autor.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență teritorială absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Referitor la semnificația sintagmei "entitate învestită de lege", în art. 3 alin. (1) pct. 4 din actul normativ mai sus indicat sunt enumerate structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea, la lit. g) fiind menționată și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care este, de altfel, și emitenta deciziei contestate de reclamanți.

Coroborând prevederile legale mai sus evocate, în cauză, determinarea instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății nu poate fi stabilită prin raportare la instanța în a cărei rază teritorială este situat imobilul, așa după cum a apreciat prima instanță învestită, întrucât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. x din 15 iunie 2015, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul acesteia.

Prin urmare, în raport de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte reține că entitatea învestită de lege, în cauză, nu poate fi decât cea care a emis decizia atacată, motiv pentru care competența de soluționare a litigiului revine, potrivit normelor legale menționate, tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acesteia.

Cum pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CL