Confiscare. Nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor. Procedura de confiscare în cazul clasării
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranţă
Indice alfabetic: Drept penal. Drept procesual penal
- confiscare
- procedura de confiscare în cazul clasării
C. pen., art. 112 alin. (1) lit. f), art. 342 alin. (6)
C. proc. pen., art. 5491
În cazul în care s-a dispus clasarea cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 342 alin. (6) C. pen., prin ordonanţă, cu motivarea că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, judecătorul de cameră preliminară dispune confiscarea specială a armei deţinute în mod ilegal, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., în procedura reglementată în dispoziţiile art. 5491 C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 828 din 14 septembrie 2017
Prin încheierea din 25 mai 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială a armei de vânătoare semiautomată ridicată de la intimatul A. - depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi.
Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 205/P/2015 din 28 februarie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut că intimatul A., notar public, a deţinut legal o armă de vânătoare, însă termenul de valabilitate pentru deţinerea acesteia expirase la data de 2 martie 2014.
Faptul că, prin ordonanţa procurorului, s-a dispus clasarea, reţinându-se că fapta nu constituie infracţiune, deoarece nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, nu înlătură aplicabilitatea dispoziţiilor privind măsura de siguranţă a confiscării, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 107 C. pen.:
„(1) Măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
(3) Măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.”
Din coroborarea dispoziţiilor art. 107 alin. (2) cu cele ale art. 15 alin. (1) C. pen. (potrivit cărora: „infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi neimputabilă persoanei care a săvârşit-o”) se desprinde concluzia că, dintre cele patru condiţii a căror îndeplinire legiuitorul o cere pentru existenţa unei infracţiuni, doar două trebuie să existe pentru a se dispune măsurile de siguranţă: fapta să fie prevăzută de legea penală şi să fie nejustificată.
Nu are relevanţă, în ceea ce priveşte confiscarea specială, împrejurarea că fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege ori nu este imputabilă persoanei care a comis-o.
Pentru această interpretare pledează, pe de o parte, dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (care se referă, distinct, la neprevederea faptei în legea penală şi respectiv la lipsa vinovăţiei cerută de lege), cât şi cele ale art. 16 alin. (1) C. pen., conform cărora fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală; per a contrario, fapta comisă cu o altă formă de vinovăţie pierde caracterul de infracţiune, dar nu şi pe cel de faptă prevăzută de legea penală.
Întrucât, în cauza de faţă, se reţine că intimatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată - respectiv fapta de „nerespectare a regimului armelor şi al muniţiilor” prevăzută în art. 342 alin. (6) C. pen. - sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., privind confiscarea specială a armei şi a muniţiei aferente, deţinute ilegal.
Împotriva încheierii din 25 mai 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie A.
Examinând contestaţia, judecătorul de cameră preliminară apreciază că este nefondată, în principal, pentru următoarele considerente:
În cauză, se constată că A. a deţinut arma de vânătoare semiautomată, înscrisă în permisul de armă eliberat la data de 2 martie 2009, al cărui termen de valabilitate a expirat la data de 2 martie 2014.
La data de 29 aprilie 2015 arma şi muniţia aferentă au fost predate organelor de poliţie de către deţinător. Ulterior, a fost efectuată o expertiză criminalistică balistică, care a concluzionat că aceasta se află în stare tehnică de funcţionare.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară constată că arma a fost depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galaţi, 3 cartuşe aferente fiind utilizate cu prilejul efectuării expertizei balistice.
În acelaşi timp, se reţine că, prin ordonanţa nr. 205/P/2015 din 28 februarie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus clasarea cauzei - privind comiterea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi al muniţiilor prevăzute în art. 342 alin. (6) C. pen., având în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. S-a constatat că nedepunerea armei la un armurier autorizat după expirarea valabilităţii permisului de armă a fost urmarea neglijenţei deţinătorului acesteia, motiv pentru care s-a dispus clasarea cauzei, însă se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prevăzută în art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., deoarece deţinerea armei după împlinirea termenului de 10 zile de la expirarea permisului este interzisă de legea penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 295/2004, armele letale pot fi deţinute sau, după caz, purtate şi folosite de persoanele fizice numai în baza permisului de armă, iar potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 295/2004, permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării acestuia.
Totodată, se observă că, în art. 342 alin. (6) C. pen., termenul de 10 zile pentru depunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat se calculează de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă şi nu de la data comunicării măsurii anulării dreptului de deţinere a armelor, aşa cum pretinde contestatorul.
În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că contestatorul A. nu a predat arma de vânătoare semiautomată şi muniţia aferentă în termen de 10 zile de la expirarea permisului de armă emis la data de 2 martie 2009, ci ulterior, la data de 29 aprilie 2015, aceasta fiind deţinută în afara cadrului legal pentru perioada cuprinsă între 2 martie 2014 şi 29 aprilie 2015.
Astfel, din momentul pierderii dreptului de deţinere şi port al armei letale, contestatorul s-a plasat în afara licitului penal, deţinerea armei dobândind caracterul unei conduite interzise de legea penală prin art. 342 alin. (1) C. pen. şi art. 342 alin. (6) C. pen. Prin urmare, conduita sancţionată de legea penală, care a condus la indisponibilizarea armei şi a muniţiei, constă în deţinerea acesteia ulterior pierderii dreptului de deţinere şi port al armei letale. Or, deţinerea armei şi a muniţiei capătă caracter ilicit din momentul expirării perioadei de valabilitate a permisului de armă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că, în raport cu prevederile art. 107 C. pen., măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală. Ele se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată. Mai mult, ele se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară reţine că măsura de siguranţă a confiscării speciale, reglementată prin art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., este pe deplin operantă în cauză, întrucât arma de vânătoare a fost deţinută nelegal, în lipsa unui permis valid, intrând în categoria bunurilor a căror deţinere este interzisă de legea penală. Din momentul expirării perioadei de valabilitate a permisului de armă, contestatorul nu a mai avut dreptul de a deţine arma de vânătoare semiautomată şi muniţia aferentă, astfel că în privinţa sa sunt îndeplinite condiţiile de luare a măsurii de siguranţă.
Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 25 mai 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.