Decizia penală nr. 95/2017
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1315 din 11 octombrie 2016 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2016, s-au respins, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 852 din 08 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x1/1/2016, fiind, totodată, obligați contestatorii la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat următoarele:
Prin Decizia penală nr. 852 din 08 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x1/1/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva încheierii nr. 1653 din data de 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, revizuenții A. și B. fiind obligați la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței supreme, la data de 9 mai 2016, revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea încheierii nr. 1653 din data de 03 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2015, obligarea pârâților C. și D. - referenți la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să supună judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului cererile nr. 19585/15-Măgureanu c. României și nr. 36142 din 14 Cristea c. României, comunicarea deciziilor și publicarea acestora.
Prin Încheierea nr. 1653 din data de 03 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015 au fost respinse, ca inadmisibile, contestațiile formulate de petenții B. și A. împotriva încheierii F/CP din camera de consiliu din 25 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015) și au fost obligați contestatorii petenți la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, instanța a reținut că, prin încheierea F/CP din camera de consiliu din 25 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015), a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenții B. și A. împotriva ordonanței din data de 26 martie 2015, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/P/2015 și a ordonanței nr. x/II/2/2015 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a constatat că petenții B. și A. au formulat contestații împotriva unei încheieri pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin care a fost soluționată plângerea acestora împotriva ordonanțelor procurorului.
Or, legiuitorul a stabilit în mod limitativ actele procurorului ce pot fi contestate pe calea plângerii reglementate în art. 340 C. proc. pen., considerând că în astfel de situații obiectul plângerii nu poate privi decât temeinicia soluțiilor date prin măsurile sau actele efectuate de procuror, în raport cu cercetările efectuate în cadrul urmăririi penale, respectiv soluția de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu și care a fost respinsă conform art. 339 C. proc. pen.
Astfel, s-a constatat că este inadmisibilă exercitarea unei noi contestații, în afara cadrului procesual, împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București prin care a fost soluționată plângerea petenților formulată împotriva ordonanțelor procurorului, care au mai fost anterior supuse controlului judecătoresc pe calea procedurii prevăzute de art. 340 C. proc. pen., împrejurare în care contestațiile au fost respinse ca atare.
Împotriva încheierii nr. 1653 din data de 03 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au formulat cerere de revizuire petenții A. și B., fără a indica vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuenții A. și B., Secția penală a Înaltei Curți a constatat că este inadmisibilă, respingând-o ca atare, reținând următoarele:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, prin urmare, sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești.
S-a mai reținut că reglementarea riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind instituite, pentru fiecare caz în parte, condiții de fond și de formă de natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare.
Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, și soluționând acțiunea penală pronunță, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Sub aspectul laturii civile, sunt supuse revizuirii hotărârile în care s-a pronunțat o soluție de admitere sau respingere (ca nefondată sau inadmisibilă) a acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal.
S-a constatat că prin încheierea împotriva căreia revizuenții A. și B. au formulat cerere de revizuire nu s-a rezolvat fondul cauzei, având în vedere că au fost respinse, ca inadmisibile, contestațiile formulate împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată în temeiul art. 340 C. proc. pen.
S-a relevat că, potrivit dispozițiilor art. 4741 C. proc. pen., efectele deciziei pronunțate într-un recurs în interesul legii încetează în cazul abrogării, constatării neconstituționalității ori modificării dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată, cu excepția cazului în care aceasta subzistă în noua reglementare și, în acest sens, s-a reținut că nu au încetat efectele Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. din 1968, este inadmisibilă, considerentele acesteia menținându-și valabilitatea, având în vedere că dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. din 1968 subzistă în noua reglementare, în cuprinsul prevederilor art. 341 C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 852 din 08 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x1/1/2016, au formulat contestații în anulare contestatorii A. și B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 06 iulie 2016.
În motivarea căii de atac, contestatorii au invocat dispozițiile art. 426 lit. d) C. proc. pen. și au susținut că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire era Curtea de Apel București, care a judecat dosarul în primă instanță.
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizând admisibilitatea în principiu a contestațiilor în anulare formulate de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 852 din 08 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x1/1/2016, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a constatat că sunt inadmisibile și le-a respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În esență, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
S-a relevat că prin Decizia penală nr. 852 din 08 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x1/1/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva încheierii nr. 1653 din data de 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015.
În speță, contestatorii au invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, or s-a constatat că, prin Decizia penală nr. 852 din 08 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x1/1/2016, a fost soluționată admisibilitatea în principiu a unei cereri de revizuire și nu a fost soluționată calea de atac a apelului.
Mai mult, s-a relevat că deși este invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în care se face referire la incompatibilitate, motivul concret invocat de contestatori vizează lipsa de competență a instanței care a pronunțat hotărârea atacată, susținându-se că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire era Curtea de Apel București și nu Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a conchis în sensul că motivul invocat de contestatori nu se circumscrie nici cazului prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și nici celorlalte cazuri prevăzute de art. 426 C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 1315 din 11 octombrie 2016 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2016, contestatorii A. și B., prin procurator E., au declarat apel la 01 martie 2017 (data ștampilei poștei menționată pe plic).
Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 11 aprilie 2017, sub nr. x/1/2017, fixându-se, aleatoriu, prim termen de judecată la 11 aprilie 2017.
Susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale mandatarului apelanților contestatori au fost consemnate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Examinând cererea de apel, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului referitor la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III, III1 și V C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale.
Potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
În cauză, contestatorii au exercitat calea de atac a apelului împotriva unei decizii definitive, prin care s-a soluționat calea de atac extraordinară a contestației în anulare exercitată de aceștia împotriva unei decizii penale definitive pronunțate în revizuirea formulată împotriva unei încheieri definitive (prin care au fost respinse, ca inadmisibile, contestațiile acelorași petenți formulate împotriva încheierii F/CP din 25 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2015 (x/2015), de respingere, ca nefondată, a plângerii acestora împotriva ordonanței din data de 26 martie 2015, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/P/2015 și a Ordonanței nr. x/II/2/2015 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Înalta Curte, completul de 5 Judecători, dat fiind caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate în cauză, ce a fost analizat cu prioritate în cele mai sus relevate și reținând că reprezentantul parchetului a invocat și excepția tardivității apelului formulat de contestatori prin procurator, constată că această excepție nu se mai impune a fi examinată, fiind deci subsecventă excepției inadmisibilității prezentului apel.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorii B. și A., prin procurator E., împotriva Deciziei penale nr. 1315 din data de 11 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați contestatorii la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorii B. și A., prin procurator E., împotriva Deciziei penale nr. 1315 din data de 11 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelanții contestatori la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 08 mai 2017.
Procesat de GGC - GV