Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1246/2017

Ședința din camera de consiliu din 19 septembrie 2017

Decizia nr. 1246/2017

După deliberare, asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Cererea de recurs

Se constată că, prin cererea formulată la data de 24 aprilie 2017, reclamanta A. a solicitat "repunerea pe rol a apelului declarat împotriva Sentinței nr. 394 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 152 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte a calificat cererea formulată ca fiind recurs, de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, prin care a fost constat perimat apelul declarat de aceasta împotriva Sentinței civile nr. 394 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.

Prin cererea formulată, recurenta-reclamantă a arătat că solicită repunerea pe rol a apelului declarat împotriva Sentinței nr. 394 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, deoarece a fost înștiințată despre hotărârea pronunțată, respectiv Decizia civilă nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, abia la data de 21 aprilie 2017. Mai invocă faptul că nu a avut cunoștință de soluția pronunțată, neavând acces la internet.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 mai 2017, fiind repartizat completului CF 2, iar în baza rezoluției din data de 9 mai 2017, s-a procedat la comunicarea recursului către intimata Administrația Națională a Apelor Române - Administrația Bazinală de Apă Prut - Bârlad, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul acestei instanțe.

La data de 16 iunie 2017, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului, în raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, întâmpinare ce a fost comunicată recurentei, conform dovezilor aflate la dosarul acestei instanțe.

La data de 28 iunie 2017, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil, dar este promovat cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, a fost analizată prin raport posibilitatea aplicării sancțiunii nulității prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 28 iunie 2017, comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, recurenta depunând la data de 27 iulie 2017, un înscris întitulat "precizări", prin care a solicitat revizuirea deciziei de concediere nr. 191 din 13 octombrie 2014 și a dezvoltat, pe larg, motivele de nelegalitate și de netemeinicie ale respectivei decizii.

La data de 4 septembrie 2017, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată la data de 19 septembrie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., fără citarea părților.

2.1. Înalta Curte reține că, prin cererea formulată la data de 24 aprilie 2017, recurenta a arătat că nu a fost înștiințată despre hotărârea pronunțată, respectiv Decizia civilă nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, decât la data de 21 aprilie 2017 și nu a putut lua cunoștință anterior de această soluție, deoarece nu a avut acces la internet.

Având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte califică cererea formulată ca fiind o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, pe care urmează să o admită având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. "

În speță, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 421 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.", în temeiul cărora partea era obligată să declare recurs în termen de 5 zile libere de la data pronunțării deciziei atacate, respectiv de la data de 6 decembrie 2017.

Or, față de momentul de la care curge termenul de declarare a recursului, este necesar ca partea care nu a fost prezentă la judecată să aibă acces la mijloace care să îi permită să cunoască imediat decizia pronunțată de instanță, prin care s-a constatat perimarea unei cereri, în vederea formulării unor eventuale căi de atac.

În cazul de față, se constată că recurenta nu a putut avea cunoștință imediat de soluția pronunțată de Tribunalul Botoșani, dat fiind faptul că aceasta nu locuiește în localitatea în care se află sediul instanței care a pronunțat hotărârea atacată și, așa cum a arătat, lucrează în mediul rural unde nu are acces la rețeaua de internet care să îi permită informarea rapidă. Datorită acestor împrejurări a luat cunoștință de decizia atacată abia la data de 21 aprilie 2017.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., întârzierea datorându-se unor motive temeinic justificate.

În atare condiții, Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 21 din Constituția României și ale art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale în temeiul cărora dreptul de acces la justiție trebuie să fie concret și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu, va admite cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Prin urmare, partea are posibilitatea de a declara calea de atac în termen de 5 zile libere de la data încetării împiedicării, în raport de dispozițiile art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 421 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și ale art. 181 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ.

Astfel, apreciind că împiedicarea în legătură cu neexercitarea căii de atac a încetat la data de 21 aprilie 2017, atunci când partea a luat cunoștință de Decizia nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, atacată cu recurs, termenul de declarare a recursului expiră la data de 27 aprilie 2017.

Prin urmare, recursul declarat la data de 24 aprilie 2017, conform înscrisului aflat la dosarul acestei instanțe, urmează a fi apreciat ca fiind promovat în termen.

2.2. Cu privire la calea de atac declarată în cauză de recurenta A., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția nulității recursului, în temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., constatând următoarele:

La data de 13 iunie 2013, pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, sub nr. x/40/2014, a fost înregistrată contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Prut - Bârlad, împotriva deciziei de concediere nr. 191 din 31 octombrie 2014, emisă de unitatea pârâtă, solicitând instanței să dispună anularea deciziei contestate și obligarea angajatorului la plata de despăgubiri, precum și reintegrarea sa pe postul ocupat, iar, în subsidiar, dacă se apreciază că ar fi săvârșit vreo abatere disciplinară, a solicitat reindividualizarea sancțiunii, înlocuind sancțiunea aplicată cu una din cele prevăzute de art. 248 alin. (1) lit. a) - c) C. muncii.

Prin Sentința civilă nr. 394 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de reclamantă.

Prin Decizia civilă nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, a fost constatat perimat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 394 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în Dosarul nr. x/40/2014.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/40/2014, la data de 24 aprilie 2017, formulat în termen în raport de admiterea cererii de repunere în termen.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs", iar potrivit art. 470 alin. (5) C. proc. civ.: "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă, de la data comunicării hotărârii".

Totodată, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.; "Cererea de recurs va cuprinde (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, dacă recursul nu este motivat în termenul legal sau cele arătate prin recurs nu se încadrează în prevederile limitative ale art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte reține faptul că, în speță, în raport de dispozițiile art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 421 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul de exercitare a căii de atac a început să curgă la data de 21 aprilie 2017, atunci când partea a luat cunoștință de decizia atacată și a expirat la data de 27 aprilie 2017.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul de motivare a recursului curge de la aceeași dată, respectiv 21 aprilie 2017, și se împlinește la data de 27 aprilie 2017.

Însă, deși recurenta a luat cunoștință de hotărârea instanței de apel prin care a fost constată perimarea căii de atac la data de 21 aprilie 2017, acesta nu a depus la dosar motivele de recurs înăuntrul termenului de declarare a recursului care, potrivit celor sus-arătate s-a împlinit la data de 27 aprilie 2017.

Recurenta a depus la data de 24 aprilie 2017, la registratura Curții de Apel Suceava, doar cererea prin care a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului ce conține declarația formală de recurs, fără ca ulterior să fi depus, la dosarul cauzei, alte înscrisuri care să conțină motivele recursului declarat împotriva Deciziei nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Înalta Curte reține că nu reprezintă motivare a recursului simpla indicare a faptului că partea solicită repunerea în termenul de apel declarat împotriva Administrației Bazinale de Apă Prut - Bârlad. Totodată, înscrisul atașat la dosar la data de 27 iulie 2017, în procedura de filtru, intitulat "precizări", este depus cu depășirea intervalului de timp sus-precizat, respectiv 21 aprilie 2017 - 27 aprilie 2017.

A motiva recursul înseamnă a indica motive de nelegalitate care să se încadreze în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv texte de lege ce ar fi fost încălcate de instanța de apel, precum și dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivele de recurs invocate.

În speță însă, reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de modificare ori de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În consecință, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 421. alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și nefiind identificate motive de ordine publică, în sensul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte va constatat nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de repunere în termenul de declararea a recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - ED