Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1332/2017

Şedinţa din camera de consiliu de 22 septembrie 2017

Decizia nr. 1332/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 ianuarie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. București, anularea din Adeverința din 8 noiembrie 2016 emisă de pârâtă a menționării funcției similare cu funcția de comisar garda financiară a funcției de expert/consilier în cadrul A.N.A.F. și menționarea că funcția similară în plată la data de 1 ianuarie 2016 funcției de comisar garda financiară este cea de inspector antifraudă, precum și obligarea pârâtei la eliberarea în termen de 15 zile de la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a adeverinței care să certifice/constate că funcția similară în plată la data de 1 ianuarie 2016 funcției de comisar de garda financiară deținută de el în perioada iunie - noiembrie 1995 este funcția de inspector antifraudă și a menționării cuantumului și elementelor salariale ale acestei funcții.

Prin Sentința nr. 34 din 13 martie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Suceava a reținut că obiectul litigiului este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la modificarea Adeverinței emisă la 26 noiembrie 2016 care să constate echivalarea activității sale de comisar în cadrul fostei structuri Garda financiară (structură și funcție care nu mai există actualmente) cu cea de inspector antifraudă (existentă în prezent în statul de funcții pentru structurile A.N.A.F.), în loc de expert cum s-a acordat deja prin adeverința menționată.

S-a reținut că formularea cereri este generată de finalitatea urmărită de reclamant, pensionar M.Ap.N. de a obține recalcularea pensiei sale în funcție de veniturile obținute în perioada 1 iunie 1992 - 1 decembrie 1995, în conformitate cu Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat și Ordinul nr. 31/2016.

Instanța a mai reținut că deși la origine raportul dintre părți, este unul de serviciu, față de care, pentru litigiile decurgând din acesta, ar fi atrasă competența instanțelor de contencios administrativ potrivit reglementării speciale în materie, dată de art. 109 din Legea nr. 188/1999, cât timp raportul de serviciu a încetat prin pensionare, competența particulară a instanțelor de contencios administrativ, dincolo de acest moment, nu mai poate fi susținută, ceea ce face ca prezentul litigiu să se încadreze, o dată în plus în cele care fac parte din materia asigurărilor sociale.

Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, prin Sentința nr. 536 din 13 iunie 2017, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

În motivarea soluției de declinare, tribunalul a reținut că litigiul are ca obiect nemulțumirea reclamantului privind răspunsul primit de la pârâtă, cu Adresa nr. x/918511/2016, prin care solicitase stabilirea funcției similare în plată la data de 1 ianuarie 2016 funcției de comisar de gardă financiară și stabilirea cuantumului și elementelor salariale ale acestei funcții, litigiu demarat în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. București care a emis Adeverința din 8 noiembrie 2016.

S-a reținut că soluționarea litigiului presupune stabilirea funcției similare în plată la data de 1 ianuarie 2016 a funcției de comisar de garda financiară, funcție care nu se regăsește între cele prevăzute în Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și stabilirea cuantumului și a elementelor salariale ale acestei funcții, aspecte care sunt de competența instanței de contencios administrativ, chiar dacă reclamantul este pensionar.

Tribunalul a reținut că informațiile solicitate de reclamant se pot comunica oricărei persoane nu în baza unui raport juridic de asigurări sociale, ci în baza unui raport juridic de drept administrativ.

Mai mult, s-a arătat că solicitarea reclamantului adresată A.N.A.F. București a fost întemeiată pe prevederile art. 28 alin. (5) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat pentru personalul care a fost detașat în afara instituțiilor publice de apărare, ordine publică și securitate națională, iar la determinarea bazei, de calcul folosite pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1) din legea menționată, se utilizează salariile lunare corespunzătoare funcției exercitate, la care se adaugă drepturile de soldă/salariu plătite de instituțiile din care aceștia au fost detașați, act normativ care stabilește în Cap. VI reguli proprii speciale privind "Jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat", în acest domeniu nefiind aplicabile prevederile generale cuprinse în Legea nr. 263/2010.

S-a mai reținut că în sistemul pensiilor militare de stat sunt supuse jurisdicției speciale potrivit art. 101 - 102 din Legea nr. 223/2015 doar litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii, în contradictoriu cu casele de pensii sectoriale" iar potrivit art. 104 din același act normativ "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, s-a reținut că Adeverința nr. x/2016 a fost eliberată la cererea reclamantului pe baza documentelor existente la nivelul A.N.A.F. și a celor puse la dispoziție de M.F.P. și în baza dispozițiilor legale aplicabile.

S-a arătat că răspunsul dat de A.N.A.F. reclamantului a fost întemeiat pe prevederile Legii nr. 284/2010, act normative care la art. 30 stabilește o procedură specială de contestare a modului de stabilire a salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, persoana nemulțumită putându-se adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris.

Prin urmare, tribunalul a reținut că lămurirea unor chestiuni prealabile stabilirii drepturilor de asigurări sociale nu poate face obiectul unui litigiu de competența instanțelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă în cauză a soluționa acțiunea este Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, ca urmare a răspunsului la plângerea prealabilă formulată împotriva Adeverinței nr. x/2016 emisă de A.N.A.F. la 26 noiembrie 2016, anularea acesteia și obligarea pârâtei la eliberarea în termen de 15 zile de la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a unei adeverințe care să certifice/constate că funcția similară în plată la data de 1 ianuarie 2016 funcției de comisar de garda financiară deținută de el în perioada iunie - noiembrie 1995 este funcția de inspector antifraudă, precum și a menționării cuantumului și elementelor salariale ale acestei funcții.

Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul este nemulțumit de răspunsul primit de la intimata A.N.A.F. București cu privire la solicitarea sa de modificare a Adeverinței din 8 noiembrie 2016 în sensul de stabilire a funcției similare în piață la data de 1 ianuarie 2016 funcției de comisar de garda financiară deținută în perioada iunie - noiembrie 1995 și stabilirea cuantumului și elementelor salariale ale acestei funcții, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la eliberarea unei noi adeverințe.

Ca atare, se constată că litigiul dedus judecății are ca obiect anularea unui act emis de către o autoritate publică (Adeverința din 8 noiembrie 2016), respectiv pârâta A.N.A.F. București, și eliberarea altei adeverințe de către aceeași entitate, în exercitarea atribuțiilor derivând din calitatea acesteia de instituție publică, astfel cum este determinată prin dispozițiile H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F.

Este de reținut că nu este determinantă în caracterizarea litigiului ca fiind unul în materia asigurărilor sociale, calitatea de pensionar a reclamantului, întrucât pentru stabilirea competenței materiale a instanței are relevanță obiectul litigiului. Or, în cauză, reclamantul nemulțumit de răspunsul primit de la pârâta A.N.A.F. la plângerea prealabilă formulată împotriva unui act administrativ emis de pârâtă s-a adresat instanței de contencios administrativ, în temeiul Legii nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Art. 8 alin. (1) din aceeași lege prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cei care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric.

În cauza de față este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

Așa fiind, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel central, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, competența de soluționare a litigiului de față fiind determinată de rangul central al A.N.A.F., care a emis Adeverința din 8 noiembrie 2016.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - N