Decizia nr. 1568/2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 16 august 2012, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN B. SA pronunțarea unei hotărârii, prin care să se dispună anularea Deciziei de expropriere nr. 1652 din 21 noiembrie 2011 completată cu cererea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 255/2010, comunicată în data de 13 iunie 2012, precum și a celei din data de 08 august 2012; anularea hotărârii comisiei de stabilire a despăgubirilor în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor în sumă totală de 5.059,91 lei pentru imobilul identificat prin numărul cadastral 4101/1/2; anularea documentației cadastrale nr. 4101/1 și nr. 4101/2 întocmită de SC C. SA cu privire la dezmembrarea terenului, situat în orașul Voluntari, precum și trecerea acestui teren, care se afla în zona rezidențială mediană din extravilan în intravilan; constatarea neîndeplinirii procedurii legale prevăzute de Legea nr. 255/2010; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru exproprierea publică la valoarea terenului intravilan aflat în zona rezidențială, în suprafață de 499 mp, care este supus exproprierii în cuantum de 35.928 euro; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1128 din 07 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 133.341 de lei, reprezentând despăgubiri, conform raportului de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăților imobiliare întocmit de către experții D., E. și F.; s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei de expropriere nr. 1652 din 21 noiembrie 2011 și de anulare a documentației cadastrale; a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 2.400 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu pentru efectuarea expertizei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 16 martie 2001, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov a emis titlul de proprietate, prin care defunctei G. i s-a reconstituit dreptul de proprietare asupra terenului, în suprafață de 8.100 mp, situat în extravilanul localității Voluntari, județul Ilfov.
Potrivit certificatului de moștenitor legal din 25 iulie 2003, G. a decedat, moștenitorii acesteia fiind H. (cu o cotă - parte de ¼), reclamantul I. (cu o cotă - parte ideală de ¼), J., K. și L. (cu o cotă de ¼), M. (cu o cotă de ¼), iar masa succesorală era compusă, între altele, din dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață de 8.100 mp, menționat mai sus.
Prin contractul de partaj voluntar autentificat din 07 ianuarie 2004 la B.N.P., N., moștenitorii au procedat la partajarea imobilului teren extravilan de 8.100 mp, reclamantului I. revenindu-i în deplină și exclusivă proprietate terenul în suprafață de 2.025 mp, având următoarele vecinătăți: la nord - O. Mogoșoaia, la sud - HC 473, la est - A455/1/10; A455/1/11, iar la vest - O. Mogoșoaia. Prin Încheierea nr. 8354 din 17 mai 1004 emisă de biroul de carte funciară al Judecătoriei Buftea, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la imobilul menționat mai sus.
Prin Hotărârea nr. 35/bis din 19 iunie 2009, emisă de CN B. SA s-a dispus revocarea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 35 din 09 octombrie 2008, prin care fuseseră acordate despăgubiri pentru exproprierea imobilului situat pe teritoriul administrativ al localității Voluntari, județul Ilfov, având numărul cadastral 4101/2, întrucât nu a fost depusă nicio cerere de acordare a despăgubirilor în termenul prevăzut de Legea nr. 198/2004.
La data de 17 octombrie 2012 a fost emisă de către CN B. SA, Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 48, iar din cuprinsul acesteia, a reieșit faptul că reclamantului i s-a stabilit un drept la o despăgubire în cuantum de 5.059,91 de lei, pentru suprafața de 97 mp din totalul de 2.025 mp aflați în proprietatea sa. Această suprafață de teren, identificată cu numărul cadastral 4101/1/2 și situată în T26, parcela A455/40, oraș Voluntari, județul Ilfov a rezultat în urma operațiunii de dezlipire necesară exproprierii în cadrul proiectului Autostrada București - Ploiești, fiind supusă exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004.
În cauză, a fost întocmit un raport de expertiză în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar din cuprinsul acestuia a reieșit faptul că valoarea de piață a imobilului, care face obiectul cauzei este de 133.341 de lei.
Instanța a avut in vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 si a reținut că modul de calcul prezentat în expertiza efectuată de cei trei experți a rezultat din aplicarea metodei comparației vânzărilor, fiind în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare valabile și în România. S-a mai arătat că, ținând seama de dinamica redusă a tranzacționărilor cu terenuri pe piața imobiliară, au fost utilizate oferte de pe site-urile imobiliare.
Concluziile raportului de expertiză au stabilit că prețul terenului în cauză este de 30.439 de euro (133.341 de lei).
Prin urmare, în baza art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994, tribunalul a admis cererea, constatând îndeplinite formalitățile legale, și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 133.341 de lei. Au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei de expropriere nr. 1652 din 21 noiembrie 2011 și a documentației cadastrale.
Împotriva sentinței civile nr. 1128 din 07 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, au declarat apel pârâtul Statul Român prin CN B. SA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a criticat faptul că instanța nu a respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea valorii despăgubirilor, respectiv faptul că nu s-a ținut seama de preturile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
A susținut că valoarea stabilită de experți în urma întocmirii raportului de expertiză nu reflectă valoarea reală a terenului expropriat având în vedere că au fost selecționate oferte de vânzare ale agenților imobiliari și anunțuri extrase de la rubrici de vânzări de pe internet.
Prin apelul declarat, Statul Român prin CN B. SA a criticat, la rândul său, faptul că nu au fost respectate prevederile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică.
A susținut că raportul de expertiză administrat în speță nu a ținut seama de criteriile cumulative stabilite în mod imperativ de lege,comisia de experți folosind o metodă de calcul ce excedează limitele stabilite de legea incidentă.
Cu toate că s-a învederat acestea și în obiecțiunile la raportul de expertiză, instanța de fond a înțeles, totuși, să omologheze raportul de expertiză întocmit cu încălcarea legii.
Pe lângă faptul că, la întocmirea raportului de expertiză, s-au utilizat metode periferice cauzei, comparabilele utilizate la așa-zisă metodă a comparației directe, nu au fost circumscrise noțiunii de "imobil asemănător" imobilului expropriat - la stabilirea valorii despăgubirilor au fost avute în vedere imobile care nu sunt de același fel cu imobilul expropriat, cele folosite în comparație beneficiind de multiple utilități și facilități, motiv a determinat respectivele oferte de preț.
În calea de atac a apelului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică în evaluare.
Prin Decizia civila nr. 253/A din 10 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât Statul Român prin CN B. SA și a fost admis apelul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, a fost schimbată în parte sentința civilă apelată în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român prin CN B. SA la plata către reclamant a sumei de 31.423 euro, echivalent în lei, la data plății efective, la cursul Băncii Naționale a României, cu titlu de despăgubiri, pentru exproprierea suprafețelor de 97 mp și 402 mp, conform raportului de expertiză efectuat în apel, pe care l-a omologat. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 22, 32 din Legea nr. 255/2010 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 criteriul legal ce trebuie avut în vedere de comisia de experți numită de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege este acela că evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii, prin care se stabilește cuantumul despăgubirii.
În ceea ce privește apelul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a constatat că singura critică formulată este cea referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, critică care a fost găsită ca fiind fondată.
Instanța de apel a constatat că, în fața primei instanțe a fost efectuat un prim raport de expertiză, în cuprinsul căruia comisia de experți, în majoritate, a stabilit o valoare de 30.439 de euro (133.341 de lei). La stabilirea acestei valorii, comisia de experți a utilizat prețurile de oferte de vânzări, publicate pe site-urile imobiliare și a folosit metoda comparației vânzărilor, fiind în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare valabile și în România.
Împotriva acestui raport de expertiză au fost formulate obiecțiuni, care au fost respinse, în mod greșit, de către prima instanță.
Prima instanță a încălcat dispozițiile legale menționate, deoarece stabilirea valorii despăgubirii, conform raportului de expertiză efectuat în primă instanță s-a realizat în funcție de oferte și nu în raport de actele de tranzacționare.
Având în vedere neregularitățile raportului de expertiză efectuat în fața Tribunalului București, la solicitarea părților, s-a dispus, în conformitate cu art. 295 din C. proc. civ., efectuarea unui nou raport de expertiză evaluatoare în faza procesuală a apelului, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Curtea a constatat că, la stabilirea cuantumului despăgubirii, prin raportul de expertiză efectuat în calea de atac a apelului, s-au avut în vedere prețurile de tranzacționare pentru imobile similare, cu cel expropriat aflate în aceeași unitate administrativ teritorială.
Prin raportul întocmit și semnat de către 2 experți, s-a stabilit o valoarea de 31.423 euro (62,97 euro/mp, pentru suprafața de 499 mp), iar prin punctul de vedere al expertei F. a fost stabilită o valoare de 21.956 euro (44 euro/mp).
Instanța de apel a omologat valoarea de 31.423 euro, stabilită de către comisia de experți, apreciind că aceasta respectă criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/2004, având în vedere că au fost avute în vedere prețurile de tranzacționare din actele de vânzare-cumpărare.
Din analiza modului de stabilire a valorii despăgubirii, instanța de apel a constatat că au fost avute în vedere 3 comparabile, respectiv un act de vânzare-cumpărare din anul 2012, unul din anul 2011 și unul din 2008.
Curtea a omologat acest raport de expertiză, având în vedere că cele 3 comparabile au fost singurele comunicate de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și de către Primăria Municipiului București, ținând cont de faptul că nu mai există alte comparabile, iar părțile nu au depus la dosarul cauzei alte contracte de tranzacționare, deși li s-a pus în vedere această obligație, la fiecare termen de judecată.
În ceea ce privește punctul de vedere al expertei F., instanța de apel a constatat că aceasta nu a formulat o opinie separată și că valoarea stabilită de către expertă este apropiată de valoarea stabilită de comisia de experți.
De asemenea, singura critică a expertei F. la adresa comisie de experți a fost luarea în considerare a comparabilei nr. 3.
Curtea a constatat că și această expertă a folosit drept comparabilă contractul de vânzare-cumpărare din 04 mai 2012, care a fost utilizat și de către comisia de experții și din care a rezultat o valoare de 86,13 euro/mp.
De asemenea, instanța a constatat că experta F. a folosit drept comparabilă un contract de vânzare-cumpărare, care nu se află depus la dosarul cauzei, respectiv contractul din 2011.
Având în vedere împrejurarea că atât comisia de experți, cât și experta F. au utilizat drept comparabilă contractul de vânzare-cumpărare din 04 mai 2012, care avea o valoare de 86,13 euro/mp, Curtea a apreciat că valoarea de 62,96 euro/mp, stabilită de către comisia de experți, în urma aplicării tuturor corecțiilor necesare, corespunde cerințelor imperative ale dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin apelul declarat de Statul Român prin CN B. SA,s-a criticat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 cu privire la modalitatea de calcul a valorii stabilite.
Având în vedere că suma stabilită prin raportul de expertiză, efectuat în calea de atac a apelului, este mai mare decât suma stabilită prin raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe și că A. nu a exercitat calea de atac a apelului, Curtea a constatat că apelul pârâtului Statul Român prin CN B. SA nu poate fi admis, ca efect al principiului neagravării situației apelantului, în calea de atac a apelului, motiv pentru care apelul acestuia a fost respins.
Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere și faptul că Ministerul Public a exercitat calea de atac în conformitate cu art. 45 alin. (5) C. proc. civ., pentru respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, situație în care Curtea poate stabili o altă valoare a cuantumului despăgubirilor, chiar dacă este mai mare decât cea stabilită de către prima instanță și chiar dacă reclamantul nu a exercitat nicio cale de atac.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul și Ministerul Public.
Prin Decizia civila nr. 170 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția I civilă, au fost admise recursurile, a fost casată decizia recurată și trimisă cauza pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” din cadrul textului art. 26 alin. (10 din Legea nr. 33/1994 are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare - cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau de rubricile de vânzare din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
Or, instanța de apel a validat concluziile unui raport de expertiză din care rezultă că experții P. și E. nu au ținut cont de toate contractele de vânzare - cumpărare aflate la dosar, înlăturând opinia separată formulată de expertul F. pentru considerentul că aceasta ar fi folosit drept comparabilă un contract de vânzare - cumpărare ce nu se afla la dosar.
În determinarea valorii de circulație, experții au reținut trei comparabile, respectiv: contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 4 mai 2012; contractul de vânzare cumpărare autentificat din 21 iulie 2011 și contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 11 ianuarie 2008.
În opinia expertului F., comparabila nr. 3, respectiv, contractul din 11 ianuarie 2008, reținută de experții P. și E., nu este o tranzacție comparabilă, deoarece terenul are altă categorie de folosință și a fost tranzacționat în perioada de „boom imobiliar”.
În referire la acest din urmă aspect, instanța de apel a mai reținut că expertul F. nu a formulat opinie separată și că a folosit drept comparabilă - pe lângă contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 4 mai 2012 ce a fost utilizat și de către experții P. și E. și un alt contract din 2011 care nu a fost depus la dosar.
În aceste condiții, în virtutea rolului activ instanța trebuia să-i pună în vedere expertului să depună la dosar înscrisul folosit pentru a putea verifica concluziile la care a ajuns în stabilirea prețului.
În dosarul cauzei se regăsesc contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 29 aprilie 2013, contract ce are ca obiect terenuri situate în aceeași tarla cu terenul expropriat și din care rezultă o valoare de 17,80 euro/mp și contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 5 aprilie 2011, prin care s-a tranzacționat o suprafață de 2.200 mp, dintr-o tarla învecinată cu terenul expropriat, pentru suma de 258.379,86 lei, aproximativ 27 euro/mp, contracte ce nu au fost folosite de experții evaluatori drept comparabile în stabilirea prețului pentru imobilul în litigiu.
În condițiile unor constatări incomplete ale experților, datorate lipsei de rol activ al instanței și validând concluziile unei expertize care s-a bazat pe aprecieri subiective, Înalta Curte a admis recursurile și a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată sub nr. x/93/2012*.
Au fost administrate înscrisuri și expertiza de evaluare a terenului expropriat, în acord cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, la data transferului dreptului de proprietate, iar, la cererea reclamantului, și la data primelor formalități de expropriere din anul 2008.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 278/A din 19 aprilie 2016 a admis apelurile declarate de pârâtul Statul Român, prin CN B. SA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr. 1128 din 07 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, a schimbat în parte sentința civilă apelată. A obligat pe pârâtul Statul Român prin CN B. SA la plata către reclamant a sumei de 17.964 euro, în echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României de la data plății efective, cu titlu de despăgubiri reprezentând valoarea terenurilor expropriate în suprafață de 97 mp și 402 mp, terenuri situate in Voluntari, Jud. Ilfov, având numere cadastrale 4101/1/2 și, respectiv, 4101/2. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
Soluționând apelurile declarate, în raport de mijloacele de probă administrate și de criticile formulate, Curtea a constatat că sunt fondate criticile referitoare la încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, sentința primei instanțe bazându-se pe o expertiză care nu a avut în vedere prețuri efectiv practicate pe piața imobiliară pentru terenuri similare, rezultate din tranzacții efective, ci raportându-se la anunțuri existente pe piața imobiliară, motiv pentru care a înlăturat acest raport de expertiză.
Conform raportului de expertiză întocmit în fața instanței de apel în rejudecare de experții R., E. și S., raport de expertiză întocmit pe baza contractelor de vânzare-cumpărare procurate de la Primăria Voluntari și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară referitoare la terenuri similare, în perioada de referință, valoarea terenului expropriat la data transferului dreptului de proprietate, respectiv 24 noiembrie 2011 este de 36 euro/mp, rezultând un total de 17.964 euro pentru cei 499 mp supuși exproprierii, iar valoarea la data de 09 octombrie 2008, data îndeplinirii primelor formalități de expropriere, a fost de 104,64 euro/ mp, rezultând un total de 52.215 euro pentru cei 499 mp expropriați.
Curtea a considerat că acest raport de expertiză a fost întocmit cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 și cu opinia unanimă a celor 3 experți.
În ce privește valoarea terenului expropriat de 499 mp, Curtea a avut în vedere valoarea la data de 24 noiembrie 2011, reținând că aceasta este data transferului dreptului de proprietate de la reclamantul supus exproprierii către expropriator, la aceasta dată având loc consemnarea sumelor stabilite drept despăgubiri. Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015 aceasta este data care trebuie luată în considerare ca dată a calculării valorii despăgubirilor, întrucât în acest fel este respectat dreptul de proprietate al persoanei supusă exproprierii.
Curtea a apreciat că nu poate fi avută în vedere data primelor formalități de expropriere efectuate în anul 2008, întrucât nu la acea dată a avut loc exproprierea si transferul dreptului de proprietate, formalitățile atunci începute încetând ulterior, prin Hotărârea nr. 35 bis din 19 iunie 2009. Prin acest act a fost revocată Hotărârea inițială de expropriere nr. 35 din 09 octombrie 2008.
Conform adresei din 04 mai 2015 emisă de CN B. SA, suma stabilită drept despăgubire în baza hotărârii inițiale de expropriere nr. 35 din 9 octombrie 2008 nu a mai fost consemnată, dată fiind revocarea acesteia.
Curtea a avut în vedere că, în acord cu dispozițiile Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 198/2004, în vigoare la data primelor formalități de expropriere, expropriatorul este singurul în drept să decidă când și dacă realizează exproprierea, persoana supusă exproprierii neavând vreun drept de a declanșa sau continua aceasta procedură. Conform art. 4 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 ”În situația în care, ca urmare a definitivării proiectului tehnic sau a detaliilor de execuție, amplasamentul lucrării se modifică, expropriatorul va proceda la regularizarea datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii și la actualizarea tabelelor prevăzute la alin. (5), cu respectarea reglementărilor în vigoare și fără a mai fi necesară modificarea hotărârii Guvernului sau a autorității administrației publice locale competente, după caz.”
În cuprinsul Hotărârii nr. 35/bis din 19 iunie 2009 de revocare a Hotărârii inițiale de expropriere nr. 35 din 09 octombrie 2008 se motivează această măsură prin aceea că CN B. SA a solicitat încetarea formalităților de expropriere, întrucât proiectul tehnic al Autostrăzii urmează a fi revizuit.
Curtea a constat, în contextul legislației incidente, că dreptul persoanei expropriate este doar acela de a solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin expropriere, despăgubiri care, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/ 1994, sunt cuvenite pentru terenul efectiv expropriat, dar și pentru orice alte prejudicii ar fi fost cauzate proprietarului prin expropriere.
În această categorie de alte prejudicii se încadrează eventualele prejudicii cauzate reclamantului prin declanșarea unor formalități de expropriere încă din anul 2008, care s-au concretizat în anumite operațiuni efectuate de expropriator, printre care și dezmembrarea terenului, înscrierea în cartea funciară a dezmembrării și exproprierii, cu consecințele pe care aceste operațiuni le-au produs asupra dreptului de dispoziție și administrare a terenului de către reclamant.
Instanța de apel a apreciat că singura dată la care se poate lua în discuție valoarea terenului expropriat este data de 24 noiembrie 2011, data la care a avut loc transferul dreptului de proprietate în baza formalităților de expropriere derulate în anul 2011.
În ce privește solicitarea reclamantului de luare în considerare a datei declanșării procedurii de expropriere din anul 2008, Curtea a statuat că această dată nu poate fi luată în considerare ca dată a stabilirii valorii terenului expropriat. Derularea unor formalități de expropriere în anul 2008 ar fi putut fi putut constitui un reper în cadrul evaluării unui prejudiciu produs prin aceste formalități, distinct de valoarea terenului expropriat, întrucât noțiunea de ”despăgubire” vizează atât valoarea imobilului expropriat, cât și orice alte prejudicii încercate de proprietarul expropriat.
Reclamantul a invocat în cadrul notelor de concluzii scrise un prejudiciu prin lipsa de folosință a terenului și prin scăderea prețului de vânzare-cumpărare asupra restului de teren rămas neexpropriat.
Curtea a constatat că prin sentința tribunalului a fost stabilită valoarea despăgubirilor doar la suma reprezentând valoarea terenului expropriat, fiind acordată reclamantului doar valoarea echivalentă terenului expropriat de 499 mp, iar nu vreo valoare suplimentară pentru un alt fel de prejudiciu care ar fi rezultat din derularea anumitor formalități de expropriere în anul 2008, reclamantul neformulând apel împotriva acestei soluții.
Totodată, valoarea terenului expropriat a fost stabilită prin sentința primei instanțe la data acelui raport de expertiză efectuat în primă instanță - anul 2013, în apel, în primul ciclu procesual, valoarea a fost stabilită la data efectuării expertizei în apel - 09 mai 2014, iar reclamantul nu a declarat cale de atac împotriva niciuneia din aceste hotărâri, nepunând în discuție un drept de despăgubire la valoarea terenului expropriat la nivelul anului 2008, când au avut loc primele formalități de expropriere.
În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că judecata poartă numai referitor la valoarea terenului expropriat, iar aceasta poate fi considerată, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, doar la data transferului dreptului de proprietate, respectiv în anul 2011.
Pentru aceste considerente, Curtea a înlăturat susținerile reclamantului referitoare la acordarea valorii terenului la data primelor formalități de expropriere din anul 2008.
Curtea a constatat că suma de 17.964 euro, stabilită prin raportul de expertiză întocmit în apel în rejudecare, este superioară celei oferite de expropriator, dar inferioară celei stabilite prin sentința tribunalului.
Curtea a înlăturat criticile pârâtei CN B. SA referitoare la modalitatea în care experții au stabilit aceasta sumă drept valoare a terenului expropriat, reținând că experții au stabilit corect că nu există temei pentru a se lua in considerare contracte încheiate ulterior perioadei de referință, în anul 2012.
În ce privește aplicarea de către experți a unei corecții de 30 % legat de contractele din 2011, Curtea a constatat că experții au explicat aplicarea acestui indice de corecție prin aceea că se presupune o legătură specială între părțile contractului. Curtea a constatat că în ambele contracte au fost stabilite prețuri mai mici decât cele stabilite in Ghidul Notarilor Publici, ceea ce a făcut să fie întemeiat punctul de vedere al experților de aplicare a unui indice de corecție.
În ce privește contractul din 2011, Curtea a constatat că acesta a fost invocat de pârâtă prin notele de concluzii scrise depuse după reținerea cauzei în pronunțare, deci la un moment la care, procedural, nu mai puteau fi formulate astfel de obiecțiuni. Depășind acest argument de ordin procedural, Curtea a constatat că acest contract este în aceeași situație cu cele două contracte din 2011, anume prețul convenit între părți a fost de 90.707 lei, iar valoarea terenului vândut conform evaluării Camerei Notarilor Publici a fost de 192.775 lei, deci mai mult decât dublul prețului declarat. De aceea, prețul de 16,7 euro/mp, invocat de pârâtă prin concluziile scrise, pentru aceleași motive, nu poate fi luat în considerare, nu modifică modul de calcul expus de experți și concluzia acestora.
Împotriva acestei decizii au formulat cereri de recurs atât reclamantul I. cât și pârâtul Statul Român prin CN B. SA.
Reclamantul I. a invocat ca temei de drept al căii de atac dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltând următoarele critici:
Instanța de apel a încălcat dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, întrucât exproprierea efectivă s-a produs în anul 2008 și nu în anul 2011, când au fost emise ultimele acte referitoare la expropriere de către pârât, așa cum a reținut curtea de apel.
Suma stabilită de experți pentru exproprierea începută în anul 2008 este de 104,64 euro/mp, iar aceasta este singura sumă la care instanța de apel trebuia să se raporteze.
Hotărârea nr. 35 din 9 octombrie 2008 stabilește momentul în care reclamantul a pierdut efectiv dreptul de proprietate asupra suprafeței de 499 mp teren prin raportare la art. 44 din Constituție și Protocolul nr. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Transferul dreptului de proprietate nu putea opera la data emiterii hotărârii de acordare a despăgubirilor de către CN B. SA, respectiv în anul 2011, întrucât pierduse cu mult timp în urmă, în luna mai 2008, dreptul de proprietate asupra acestui teren, iar acordarea despăgubirilor abia în anul 2011 este dovada prejudiciului ce i-a fost cauzat.
Susține că nu a declarat cale de atac împotriva niciuneia dintre hotărârile pronunțate anterior, întrucât prin sentința tribunalului și decizia instanței de apel în primul ciclu procesual i-au fost acordate juste despăgubiri în cuantum de 30.429 euro și, respectiv, 31.423 euro, sume ce acopereau și lipsa de folosință.
A solicitat admiterea recursului și acordarea sumei de 52.215 euro, sumă stabilită în urma efectuării raportului de expertiză A. - R.- S. cu referință la anul 2008.
Pârâtul Statul Român prin CN B. SA a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recurentul a făcut un scurt istoric al cauzei și a criticat decizia recurată pentru următoarele motive:
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și art. 315 C. proc. civ.
Astfel, în pronunțarea deciziei recurate, Curtea s-a raportat la cel de al doilea raport de expertiză, depus la dosar în data de 15 martie 2016, ce a aplicat un indice de corecție de 113%, față de comparabilele nr. 3 și nr. 4, corecție fără un suport legal.
Pentru a aplica acest indice de corecție experții au folosit fără temei noțiunea de afiliere, care nu coincide cu definiția C. fisc.
Astfel, din analiza art. 7 pct. 21 lit. b) din C. fisc., rezultă că o persoană fizică (SC T. SRL în cazul celor două contracte) este afiliată cu o persoană juridică (SC U. SRL) dacă persoana fizică deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică.
În cazul celor două contracte folosite drept comparabile, contractul din 2011 nu există nicio dovadă că ar exista afiliere între SC T. SRL și SC U. SRL.
O altă critică vizează faptul că aplicarea corecției de 113% denotă că prețul convenit între părțile acestor contracte a fost mult sub valoarea terenului stabilită de Camera Notarilor Publici.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor de nelegalitate învederate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În primul rând, este de menționat că, motivul de nelegalitate înscris în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de pârât, vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din această perspectivă se constată, pe de o parte, că motivarea hotărârii instanței de apel cuprinde pe larg argumentele pe care acesta se sprijină, iar, pe de altă parte, recurentul nu a dezvoltat argumente care să permită încadrarea criticii în acest text legal, astfel încât Înalta Curte nu poate exercita controlul de legalitate a deciziei recurate din această perspectivă, motivul fiind indicat pur formal.
Criticile recurentului-reclamant referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, republicată, cât și ale Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate sub acest aspect.
Și recurentul-pârât Statul Român reprezentat de CN B. SA a invocat aceleași critici ce vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică cât și cele ale Deciziei nr. 12/2015 pronunțată de Curtea Constituțională, critici ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (10din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică “Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar dispozițiile alin. (2) prevăd că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.„
Grupând criticile care se regăsesc în recursurile formulate în cauză pentru a le răspunde prin considerente comune, Înalta Curte reține următoarele:
Sub un prim aspect, trebuie arătat faptul că limitele rejudecării apelului au fost fixate, în cadrul primului ciclu procesual, ca efect al pronunțării Deciziei civile nr. 170 din 21 ianuarie 2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de pârâtul Statul Român reprezentat de CN B. SA, a casat Decizia nr. 253/A din 10 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Instanța de casare a avut în vedere faptul că instanța de apel nu a respectat criteriile pe care art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 le reglementează cu privire la cuantificarea acestor despăgubiri, respectiv, „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială (…).”
S-a stabilit ca în rejudecare instanța, în virtutea rolului său activ, să dispună măsurile necesare pentru a determina situația tranzacțiilor imobiliare la momentul de referință care interesează în speță, luând în considerare și contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosar și, eventual, suplimentând probatoriul.
Conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În contextul limitelor fixate prin decizia de casare, instanța de apel, a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiective: stabilirea despăgubirilor pentru terenul expropriat și a prejudiciului cauzat reclamantului având în vedere prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data exproprierii urmând a se avea în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale.
S-a mai dispus ca la întocmirea lucrării experții să aibă în vedere și tranzacțiile efectiv încheiate pentru terenuri similare aflate în aceeași unitate administrativ-teritorială.
Expertiza efectuată în rejudecare de experții R., E. și S., a stabilit că valoarea terenului expropriat la data transferului dreptului de proprietate, respectiv data de 24 noiembrie 2011, este de 36 euro/mp, deci 17.964 euro pentru cei 499 mp supuși exproprierii.
Curtea de apel a avut în vedere că, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, această dată trebuie luată în considerare ca dată a calculării valorii despăgubirilor, întrucât la această dată a avut loc consemnarea sumelor stabilite drept despăgubiri în favoarea proprietarului.
Procedând în acest mod, instanța de apel a respectat întocmai îndrumările instanței de casare, astfel încât critica recurenților cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și ale Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale, pe aspectul nerespectării criteriului legal de stabilire a cuantumului despăgubirii, sunt nefondate.
Nefondată este și critica reclamantului referitoare la neincluderea în cuantumul despăgubirilor a prejudiciul ce i-a fost cauzat în calitatea sa de proprietar al terenului expropriat, constând din lipsa de folosință asupra terenului de care a fost privat începând cu anul 2008 și până în prezent, scăderea prețului de vânzare-cumpărare asupra restului suprafeței de teren rămasă neexpropriată și dezmembrarea abuzivă lotului în două parcele cu numerele cadastrale 4101/1 și 4101/2. Acesta a susținut că valoarea despăgubirii stabilită de prima instanță în primul ciclu procesual acoperea și prejudiciul ce i-a fost cauzat prin măsura exproprierii.
Sub acest aspect, este de reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică-judiciară efectuat în prima instanță - filele 105-107 Dosar nr. x/93/2012 Tribunalul Ilfov, secția civilă, obiectivul acestei lucrări de specialitate a fost acela de a se stabili care este valoarea de piață a terenului situat în orașul Voluntari, tarlaua 26-P 455/40, în suprafață de 499 mp, iar experții D., E. și F. au concluzionat că valoarea acestui teren este de 133.341 lei, valoare stabilită prin metoda comparației vânzărilor în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare pe baza informațiilor din piața imobiliară la data de 15 aprilie 2013 și luând în calcul conversia de 4, 3806 lei/1 euro. Aceasta valoare nu a inclus vreun prejudiciu adus proprietarului începând cu anul 2008, data primelor formalități de expropriere.
Prima instanță a avut în vedere această expertiză atunci când a pronunțat sentința civilă nr. 1128 din 7 mai 2013, hotărâre judecătorească neatacată cu apel de către reclamant, care de altfel nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză evaluatorie.
Așa fiind, reclamantul nu mai poate critica această chestiune în prezentul recurs, întrucât, în limitele casării, nu a făcut obiect al cercetării judecătorești de către Curtea de apel în rejudecarea apelurilor după casarea dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual.
Critica recurentului-pârât cu privire la aplicarea nelegală, de către experți, a indicelui de corecție de 113% față de comparabilele nr. 3 și 4 și folosirea necorespunzătoare, în raport cu prevederile C. fisc., a noțiunii de afiliere, respectiv faptul că experții au aplicat corecția în mod nejustificat, utilizând sintagma de presupusă afiliere, deși situația celor două contracte nu se circumscria definiției date de C. fisc. acestei noțiuni, nu poate fi primită.
Aceasta vizează netemeinicia deciziei recurate și nu nelegalitatea ei, întrucât pune în discuție modul în care în care instanța de apel a apreciat asupra probelor administrate.
Astfel, motivele formulate de recurent în acest sens, cu privire la concluziile raportului de expertiză nu cuprind critici ale acestui raport din perspectiva vreunei dispoziții legale care ar fi nesocotite de experți sau de instanța de apel cu prilejul administrării acestei probe. Recurentul critică, în realitate, modul în care s-a stabilit situația de fapt și în care s-au interpretat probele de către instanța de apel, situație ce nu se circumscrie motivelor de nelegalitate în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul I. și de pârâtul Statul Român prin CN. B. SA împotriva Deciziei nr. 278/A din 19 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2016.