Decizia nr. 1631/2016
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 607/A din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 1803 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC B. SA și a obligat pe apelantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 124 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 16 august 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 euro (echivalentul a 226.500 lei), reprezentând daune interese pentru utilizarea fără acordul său a numelui și a conceptului "C." în campaniile sale promoționale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a colaborat cu pârâta, în sensul că în luna noiembrie 2011 a fost invitată să participe la licitația organizată de societatea pârâtă SC B. SA în perioada decembrie 2011-ianuarie 2012, intitulată D., pentru divizia de produse cosmetice, categoria de deodorante. La data de 19 decembrie 2011 a avut loc prezentarea societății reclamante, prin care s-au propus pârâtei două nume și proiectele aferente, respectiv campaniile "E." și "C." Pe 5 ianuarie 2012 reclamanta a fost anunțată că pârâta a ales să meargă mai departe alături de o altă agenție dintre cele participante, iar la 21 februarie 2012 a anunțat-o că a acordat conceptului "C." din 5 puncte.
În mai 2012 reclamanta a constatat că unul dintre numele propuse de aceasta, respectiv "C.", era folosit de către societatea pârâtă în cadrul campaniei publicitare D., fără să obțină un acord prealabil din partea sa. Mai mult decât atât, în perioada mai-iunie 2012 pârâta a oferit premii constând în excursii la Viena, Amsterdam și Barcelona, în cadrul campaniei "C."
Reclamanta a încercat soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, convocând la 18 iunie 2012 pârâta la conciliere directă, dar aceasta a refuzat propunerile sale, neputându-se ajunge la nici un acord. Pârâta a invocat faptul că nu a fost utilizat conceptul propus de reclamantă și i-a oferit suma de 10.000 euro pentru stingerea eventualului litigiu, fapt consemnat în procesul-verbal de conciliere de la data respectivă. Pârâta nu a înțeles să înceteze folosirea acestei denumiri a campaniei și a continuat utilizarea fără acordul reclamantei, iar ulterior întâlnirii respective pârâta i-a oferit verbal suma de 20.000 euro pentru stingerea diferendului apărut.
Reclamanta consideră că i-au fost încălcate drepturile de unic autor asupra întregului concept "C." propus în cadrul licitației organizate de pârâtă, prin utilizarea acestuia în campaniile media promoționale ale pârâtei, fără acordul expres sau tacit al său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, art. 6, art. 7, art. 12, art. 13 și urm., art. 82, art. 77, art. 139 și urm., art. 146 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Prin sentința civilă nr. 1803 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 40.646,49 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele motive:
Din ansamblul materialului probator din dosar, în raport de susținerile părților, rezultă că pârâta, care activează în domeniul produselor destinate alimentației, îngrijirii locuinței și îngrijirii personale, a organizat o prezentare de propuneri la care a invitat mai multe agenții de publicitate, printre care și pe reclamantă, la sfârșitul anului 2011, în vederea desfășurării unei campanii publicitare pentru promovarea deodorantelor din gama de produse ale SC B. SA. În urma evaluării acestora a fost declarată câștigătoare propunerea SC F. SRL, iar în anul 2012 pârâta a implementat campania pentru promovarea deodorantelor din gama sa de produse, fiind încheiat în acest sens un contract pentru servicii de creație publicitară (filele 312-322).
În ceea ce privește conceptul „C.", cu privire la care reclamanta a susținut că a fost folosit fără drept de către pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 8/1996, ideile și conceptele sunt excluse, ca regulă, de la protecția prin drept de autor. În măsura în care, în speță, conceptul a îmbrăcat o formă anume și reprezintă contribuția originală a unui autor sau a mai multor autori (filele 57-64) privind desfășurarea campaniei publicitare, formele acesteia etc., se poate vorbi de o creație intelectuală protejată prin lege, conform dispozițiilor art. 7 lit. a) din lege.
Pârâta a susținut că i-a fost prezentat un concept, o propunere, constând într-un proiect de campanie publicitară, într-o listă de idei despre cum ar trebui desfășurată campania, dar nu a folosit acest concept, ci al altei societăți, respectiv al lui SC F. SRL. De asemenea, nu a folosit nici afișele/posterele cu fotografii propuse sau bannerele pentru online, propuse de reclamantă, aceasta neinvocând de altfel decât faptul că pârâta a preluat numele și conceptul său.
Nu se poate reține în speță o încălcare a drepturilor reclamantei de către pârâtă, în primul rând pentru că denumirea C. nu este protejată prin drept de autor, iar cu privire la conceptul pârâtei, nu există asemănări importante între propunerea reclamantei și campania implementată de SC B. SA, singurul lucru comun fiind denumirea „C." În ceea ce privește asocierea produselor SC B. SA cu dansul și chiar utilizarea denumirii „C.", societățile din grupul SC B. SA comercializau cu mult înainte de prezentarea reclamantei deodorantul G., identificat pe Internet și sub numele de „H."
Din raportul de expertiză efectuat de I. (filele 326-332), având la bază Proiectul SC A. SRL (Noul concept D.), Proiectul SC F. SRL (Propuneri pentru platformele de activare D.) și Proiectul SC B. SA (D.: Activare deodorante în perioada verii 2012 în România) rezultă că proiectul reclamantei reprezintă în ansamblu o operă scrisă, protejată prin drept de autor, iar din analiza comparativă a proiectelor a reieșit că acestea se bazează pe ideea de dans, dar modul de transpunere a acestei idei este diferit, nefiind încălcate drepturile de autor ale reclamantei.
Reclamantei nu i-au fost încălcate drepturile de autor cu privire la conceptul creația sa, întrucât pârâta a folosit conceptul altei societăți în cadrul campaniei sale publicitare pentru deodorante din anul 2012, neexistând astfel fapta ilicită cauzatoare de prejudicii și nici vinovăția pârâtei, niciuna dintre condițiile răspunderii civile delictuale nefiind de altfel îndeplinită.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, în analiza căruia instanța de apel a reținut următoarele:
Se susține în calea de atac reținerea greșită a situației de fapt, întrucât instanța de fond nu a valorificat, în favoarea reclamantei, atitudinea oscilantă a pârâtei, care și-a modificat pe parcursul procesului apărările, dovedind, în opinia apelantei, rea-credință.
Pârâtul are dreptul să se apere prin combaterea pretențiilor reclamantului, ceea ce presupune inclusiv dezacordul total față de susținerile din acțiune. Contradicțiile dintre apărările formulate de pârât nu echivalează, însă, cu dovedirea pretențiilor reclamantului, care are sarcina probei, situația de fapt stabilindu-se pe baza dovezilor administrate în cadrul procesului. Stabilirea faptelor este rezultatul aprecierii probelor, prin evaluarea și compararea acestora, iar selectarea probelor și evaluarea importanței lor pentru dezlegarea pricinii constituie operațiunea logico-juridică înfăptuită de către judecător, în vederea pronunțării hotărârii, în armonie cu principiile contradictorialității și dreptului la apărare. Schimbarea poziției pârâtei pe parcursul procesului face parte din strategia de apărare, ce constituie un drept al acesteia, fără a putea fi calificată ca o atitudine ilicită, care are ca efect, așa cum greșit susține apelanta, recunoașterea pretențiilor susținute prin acțiune.
În ceea ce privește calitatea campaniei publicitare de creație de proprietate intelectuală, solicitarea reclamantei vizează protecția conceptului cu care a participat la licitație, separat a denumirii C., considerate originale.
Probele administrate în apel, în completarea celor efectuate în fața primei instanțe, nu au dovedit că această alăturare de termeni, ce dă numele campaniei publicitare, este un produs original, care să poarte amprenta personală a autorului proiectului.
Toți cei trei experți sunt de acord că C. este alegerea reclamantei pentru denumirea campaniei, fără ca, însă, această alăturare de termeni să fie nouă, fiind folosită chiar de pârâtă, în campania G., fără adăugarea elementului C., care apare însă pe site-ul de vânzare. Chiar și așa, utilizarea motorului de căutare Google permitea accesul la denumirea C. (așa cum rezultă din capturile de ecran depuse la dosar), astfel că nu se poate vorbi despre originalitate, creativitate, inventivitate sau viziune artistică în elaborarea denumirii campaniei publicitare propuse de reclamantă. Reclamanta se putea inspira de pe Google cu privire la alăturarea termenilor ce au dat numele campaniei, ceea ce duce la concluzia că nu este un concept original, ideea exprimată nefiind modelată într-o formă particulară, susceptibilă de a fi protejată, lipsind activitatea creativă. O combinație de cuvinte comune este susceptibilă de a constitui o creație originală, în măsura în care este nouă. Creativitatea este un proces mental care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente.
Analizând conceptul campaniei, separat de denumire, Curtea a reținut că ideea dansului, precum și asocierea dintre dans și necesitatea utilizării deodorantului, a fost utilizată și de cealaltă agenție participantă la licitație, SC F. SRL, și mai mult, în portofoliul SC B. SA exista, anterior licitației, o campanie pentru produsul G., promovat sub sloganul x.
Originalitatea nu presupune obligatoriu noutate, ci o manieră de exprimare a ideii care să evidențieze personalitatea autorului. Din moment ce ideea dansului a fost utilizată și de agenția SC F. SRL, și de SC B. SA în campania anterioară pentru G., doar acele elemente particulare, diferite, ale campaniei elaborate de reclamantă, preluate de pârâtă, ar putea demonstra încălcarea drepturilor de autor. Ori, nici măcar reclamanta nu arată în mod concret care sunt acele idei din ansamblu, exprimate într-o formă ce are caracter distinctiv, ca produs al unei concepții particulare, și care au fost preluate de pârâtă. Suprapunerea, în campania SC B. SA, a elementului particular din cadrul conceptului de campanie al reclamantei, poate demonstra atingerea drepturilor sale de creație intelectuală.
Așa cum se menționează și în opinia expertului I., toate proiectele au avut ca temă centrală ideea dansului, ce nu poate fi protejată în sine, ci doar în formele sale de exprimare ce poartă amprenta autorului, iar similitudinile conceptuale au fost identificate între proiectul SC F. SRL și proiectul SC B. SA, concluzie exprimată și de expertul parte al pârâtei, nefiind preluate de către aceasta elemente din proiectul SC A. SRL.
Dezvoltarea și ordonarea diferitelor idei în mod creativ constituie opera, protecția purtând inclusiv asupra unor segmente ce alcătuiesc întregul. Însă, nedovedindu-se reproducerea de către pârâtă a acelor fragmente din proiectul reclamantei, caracterizate prin specificitate, notă personală, ce definesc creativitatea, încălcarea pretinsă prin acțiune nu a fost probată, nefiind îndeplinite condițiile art. 139 din Legea nr. 8/1996 pentru acordarea de despăgubiri.
Cât privește critica ce vizează omisiunea primei instanțe de a da valoare probatorie procesului verbal de conciliere din 29 iunie 2012, în sensul unei mărturisiri, propunerea pârâtei de a achita o sumă de bani pentru evitarea procesului nu are semnificația unei recunoașteri a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală afirmate de reclamantă. Mărturisirea trebuie să fie expresă, neechivocă, neputând fi dedusă din alte împrejurări, precum prezentarea la conciliere, ca metodă de soluționare a conflictelor prin compromis.
Critica privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată este, de asemenea, nefondată, la dosarul tribunalului fiind depuse înscrisurile care dovedesc efectuarea plății (filele 377/381). Micșorarea onorariului de avocat este o facultate a instanței, iar în speță, în raport de complexitatea cauzei, valoarea obiectului și munca îndeplinită de avocat, suma cu acest titlu nu este nepotrivit de mare.
În baza art. 274 C. proc. civ., apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel de intimată, în sumă de 124 lei, dovedite cu înscrisurile de la dosar (filele 146,147).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Au fost interpretate greșit dispozițiile legale privind exercitarea drepturilor procesuale și ale legii dreptului de autor.
Art. 129 alin. (1) C. proc. civ. statuează că părțile au îndatorirea de a-și exercita cu bună credință drepturile procedurale, conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să își probeze pretențiile și apărările.
Pe parcursul derulării litigiului, intimata-pârâtă a avut o atitudine oscilantă, iar apărările au fost schimbate radical. Mai întâi a susținut că la licitația-pitch au participat mai multe agenții de publicitate și a fost aleasă propunerea SC F. SRL, întrucât aceasta a îndeplinit condițiile, iar ulterior și-a schimbat poziția și a susținut că a participat la licitație, fiind în final trei firme participante - SC A. SRL, SC F. SRL și SC B. SA - aspect reținut în totalitate de către instanța de apel.
Nu există la dosarul cauzei vreun înscris care să ateste numele firmelor care au participat la licitație sau că SC B. SA are propria sa agenție de publicitate. Regula actor incumba probatio privește și intimata-pârâtă, orice afirmație trebuind dovedită, iar simpla susținere nu poate constitui o probă în apărare.
Preluarea și consfințirea printr-o hotărâre a unei schimbări de apărare în cadrul procesului civil - în decizia de apel - nu poate constitui un drept, ci exclusiv o sancțiune a părții în culpă, care profită reclamantului, în caz contrar ajungându-se la o gravă atingere a înfăptuirii actului de justiție.
De fapt, această schimbare de apărare a condus instanța de apel la concluzia că la pitch-ul organizat intimata-pârâtă a venit cu propriile idei, detaliate, preluând în totalitate susținerea intimate-pârâte, în sensul că simpla căutare pe Google permitea accesul la denumirea C.
S-a ajuns la concluzia că nici conceptul propus de reclamantă nu are valoare originală, motivarea fiind aceeași cu cea expusă mai sus, participarea SC B. SA cu o contribuție proprie la forma finală a proiectului.
Pe parcursul procesului și chiar în contextul schimbării apărării pârâtei reclamante, a existat o singură concluzie certă, care nu poate fi tăgăduită, aceea că numele propus de reclamantă a fost folosit. Expertul desemnat în cauză a conchis încă de la prima fază procesuală că în campania publicitară s-a folosit numele propus de către reclamantă, acela de C.
Atât numele, cât și conceptul pregătite de către experți au constituit obiectul licitației la care a participat și se supun Legii nr. 8/1996, în sensul că reprezintă o operă originală și au fost folosite de către SC B. SA fără acordul lor, determinând creșterea veniturile intimatei pârâte.
Susținerea intimatei pârâte în sensul că deținea propria firmă de creație și publicitate și că ar fi participat la pitch sau că numele dat este comun nu putea fi primită de către instanță, deoarece nu ar justifica organizarea unei licitații și, mai mult, nu se justifică achitarea sumei de 55.552,00 lei către agenția SC F. SRL pentru câștigarea pitch-ului.
Este concludentă expunerea domnului J - filele 11-13 dosar apel, în care acesta arată că, prin asemănare, cuvinte precum „prieteni, a ști și de ce”, se folosesc probabil zilnic, însă alăturarea lor în "Prietenii știu de ce" conferă unicitate unei mărci de bere și vor fi întotdeauna asociate acelei mărci. Cuvintele încetează astfel să mai fie un fond comun și devin prin alăturări ingenioase și expresive mici creații intelectuale în folosul unor branduri.
Experta sa parte subliniază în opinia depusă la dosar că schimbarea numelui din D. - nume propus de către SC B. SA pentru denumirea campaniei, în C.- nume propus de către SC A. SRL, a dat o valoare conceptului și a rezolvat o problemă de percepție a acțiunilor promoționale ale lui SC B. SA, întrucât numele de D., conducea la ideea că pârâta organiza un festival.
Pentru a pregăti astfel de concepte și a găsi soluții creative, societatea reclamantă își mobilizează întotdeauna un număr mare de angajați, iar pentru proiectul de față s-a lucrat aproape două luni, fiind folosite surse și resurse proprii pentru crearea de elemente originale și satisfăcătoare pentru client. Susținerea sa poate fi coroborată cu întreaga corespondență existentă între părți și cu schimburile de emailuri dintre angajații celor două societăți pe perioada campaniei, emailuri pe care le-au depus deja la dosarul cauzei.
2. Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile privind mărturisirea, prevăzute de C. civ. din 1864 și de doctrină.
Art. 1204 prevede că se poate opune mărturisirea ce s-a făcut începerii judecății.
Mărturisirea reprezintă recunoașterea de către o persoană a unui act sau fapt pe care o altă persoană își întemeiază o pretenție și care este de natură să producă efecte contra autorului ei.
Mărturisirea, ca act juridic este irevocabilă, afară numai de va proba că s-a făcut din eroare de fapt.
În speță, mărturisirea a fost făcută în cadrul procesului verbal de conciliere semnat de către ambele părți și care a fost rezultatul a două întâlniri - niciuna dintre părți neputând opune eroarea de fapt, mai cu seamă o firmă cu un asemenea prestigiu care deține mijloace pentru informare și asistență legală.
Recunoașterea pretențiilor de către intimata pârâtă, chiar și în parte, reprezintă o dovadă scrisă în favoarea reclamantei și nu se poate fi primită susținerea că aceasta ar fi fost pentru a preîntâmpina un proces. Aceasta s-a făcut în cadrul unei proceduri explicite, în care părțile și-au spus punctele de vedere, asistate de către avocați, dezbaterile fiind în sensul greșelii și culpei intimatei de a folosi un nume și un concept, fără acordul reclamantei.
Mărturisirea este prevăzută de art. 348 din N.C.P.C. în cadrul mijloacelor de probă, iar recunoașterea este expresă și fără echivoc, drept urmare nu se poate pretinde că a fost făcută în cadrul unei uzanțe de a încerca stingerea unui conflict pe cale amiabilă, fără a exista culpă. Se poate numai presupune că la momentul iunie 2012 pârâta era convinsă de propria sa culpă, necrezând că se va merge mai departe și va fi acționată în judecată.
3. Instanța de apel a interpretat greșit și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pârâta nu a probat că aceste cheltuieli sunt efectuate în scopul pregătirii cauzei pendinte, iar pentru a putea fi acordate este necesară menționarea expresă a numărului de dosar și a orelor prestate în scopul pregătirii cauzei, neputând avea certitudinea că ordinele de plată nu au fost efectuate în cadrul consultanței permanente avută cu casa de avocatură sau pentru orice altă cauză a clientului. De asemenea, un ordin de plată valid este cel care poartă semnătura și stampila băncii emitente în original.
În contextul expunerii privind schimbarea poziției pârâtei pe parcursul derulării procesului și a culpei acesteia, precum și prin prisma existenței unei recunoașteri a pretențiilor în cadrul procedurii de conciliere, instanța de apel era obligată cel puțin să aprecieze asupra cuantumului de 40.646,49 lei cheltuieli acordate la fond. Totodată, disproporția dintre cele două onorarii - fond (40.646,49 lei) și apel (124 lei) - este evidentă, fapt ce trebuia să atragă o mai mare atenție asupra înscrisurilor depuse ca reprezentând cheltuieli de judecată.
Analizând decizia în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, care fixează limitele de judecată în fața prezentei instanțe, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
1. În cadrul primului motiv se susține încălcarea normelor procedurale, cu referire la exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință (art. 129 alin. (1) coroborat cu art. 723 C. proc. civ) și la regimul probelor, în sensul că cel care face o afirmație în fața instanței este obligat să o și probeze - aspecte ce se circumscriu art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Din decizie rezultă că instanța de apel a făcut o proprie analiză a criticilor deduse judecății în fața sa, constatând că ideea dansului, respectiv asocierea dintre dans și necesitatea utilizării Deodorantului, a fost utilizată și de cealaltă agenție participantă la licitație, SC F. SRL, iar în portofoliul SC B. SA exista, anterior licitației, o campanie pentru produsul G., promovat sub sloganul x (cuvântul C. apărând pe site), avându-se în vedere și opiniile experților.
La soluționarea cauzei a fost avut în vedere astfel conceptul prezentat de Agenția SC F. SRL (existent la pag. 134 și urm. dos. primei instanțe), iar în aceste condiții nu poate fi primită critica formulată - cu atât mai mult cu cât pârâta intimată, în calitate de organizator, a confirmat prin actele depuse cadrul de desfășurare a concursului; mai mult, în susținerea orală a cererii de recurs, recurenta reclamantă a schimbat critica și, confirmând depunerea de înscrisuri la dosar, a subliniat că nu li s-a solicitat părților să depună la dosar conceptul SC F. SRL cu dată certă sau o dată care să-i fie opozabilă - cu referire la rolul activ al magistratului, reglementat de același art. 129 C. proc. civ., care nu constituie un motiv de ordine publică - cerere ce intră sub incidența dispozițiilor art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 C. proc. civ.
Criticile privind probatoriul din care să rezulte că pârâta intimată are propria agenție de publicitate și reținerea contribuției proprii a acesteia la forma finală a proiectului, pe lângă faptul că pune în discuție aspecte ce ar afecta valabilitatea concursului - ce excede cadrul procesual al litigiului, nu este în măsură să afecteze soluția pronunțată în cauză, Deoarece, pe de o parte, considerentele ce vizează această parte sunt susținute de elemente de anterioritate, iar pe de altă parte conceptul său nu este singurul avut în vedere în justificarea deciziei, ci și conceptul agenției câștigătoare, acesta fiind cel promovat de altfel.
Critica referitoare la atitudinea oscilantă a pârâtei intimate pe parcursul derulării litigiului a fost corect soluționată de instanța de apel, aceasta neputând conduce, prin ea însăși, la o soluționare favorabilă a cererii părții adverse, fiind abilitarea exclusivă a instanței de a hotărî modul de rezolvare a litigiului, în raport de actele dosarului și normele legale incidente - mod supus cenzurii instanței de control judiciar în limitele permise de dispozițiile procedurale aferente.
Se solicită a fi sancționată ca o mărturisire atitudinea intimatei pârâte din cadrul concilierii, probă deplină în dovedirea pretențiilor formulate, ce își produce efectele în condițiile art. 1204 C. civ. anterior. și art. 348 din N.C.P.C. - dispozițiile V.C.C. sunt aplicabile față de data intervenirii situației conflictuale, potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011, însă nu și cele ale noului cod de procedură, întrucât dispozițiile acestuia din urmă sunt aplicabile proceselor pornite după data intrării sale în vigoare, potrivit art. 24.
Cum în mod corect a reținut instanța de apel, situația catalogată de către recurenta reclamantă nu are semnificația unei recunoașteri a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală afirmate, întrucât aceasta nu este expresă și neechivocă. În procesul verbal de conciliere s-a consemnat poziția intimatei pârâte în sensul că nu a folosit conceptul propus de către reclamanta recurentă, ci al altui participant, pentru care a și efectuat plata, iar suma oferită a fost justificată ca fiind echivalentul celei pe care ar fi obținut-o dacă ar fi câștigat licitația. Totodată, poziția consemnată în procesul verbal de conciliere a putut fi determinată și de pericolul iminent al unui proces, menționat în conciliere de către recurenta reclamantă, cu acuzația publică de încălcare a unui drept de proprietate intelectuală, în care putea fi atrasă partea în calitate de solicitant/organizator și faptei unui terț participant, al cărui proiect a fost declarat câștigător.
2. Criticile privind încălcarea dispozițiilor legale din materia dreptului de autor, reglementat de Legea nr. 8/1996, susceptibile a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Folosirea numelui/conceptului susținute de către recurenta reclamantă nu reprezintă singurul element supus cercetării judecătorești în cadrul acțiunii de față, ci și protecția legală de care se bucură acestea pentru a conferi drepturile reclamate - aceasta fiind analizată de instanța de apel din perspectiva dreptului de autor pretins de către recurenta reclamantă.
În decizia de apel s-a justificat neacordarea protecției legale solicitată de către recurenta reclamantă pe neîndeplinirea cerinței impuse de art. 7 din Legea nr. 8/1996, respectiv originalitatea, cu referire la reperele avute în vedere în acest sens.
Prin cererea de recurs s-a susținut că numele/conceptul reprezintă o operă originală (cerință care potrivit legii ar conferi protecție legală), fără a se formula critici de nelegalitate relativ la modul de soluționare a cauzei de apel, așa cum impune art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., respectiv greșelile săvârșite de instanța de apel în analiza acestei cerințe.
În ceea ce privește numele campaniei publicitare, lipsa originalității alăturării de termeni a fundamentat soluția pronunțată în cauză - cu referire la folosirea acestei alăturări anterior de către intimata pârâtă pe site-ul de vânzare în promovarea aceluiași tip de produs, precum și la utilizarea motorului de căutare Google și nemodelarea acesteia într-o formă particulară - și nu faptul că aceasta este constituită din termeni comuni,confirmându-se că o combinație de cuvinte comune este susceptibilă de a constitui o creație originală în măsura în care este nouă.
Conceptul companiei, pornind de la ideea dansului și asocierea dintre acesta și necesitatea utilizării Deodorantului a fost analizat în paralel cu cel utilizat și de cealaltă companie participantă - SC F. SRL (câștigător și al cărui proiect este cel promovat de către intimata pârâtă) și cu cel existent în portofoliul pârâtei intimate în cadrul campaniei pentru produsul G. - subliniindu-se necesitatea existenței în favoarea reclamantei a unor elemente/formă cu caracter distinctiv, ca produs al unei concepții particulare, a cărei suprapunere să poată justifica dreptul reclamat.
Toate acestea deoarece originalitatea, drept condiție necesară pentru protecția dreptului de autor, nu vizează ideile și conceptele (excluse de la protecție de art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996), acestea fiind libere să circule, ci modul lor de exprimare, maniera în care ele sunt comunicate publicului și care poartă amprenta autorului - acestea intrând sub protecția dreptului de autor.
O operă beneficiază de prezumția de originalitate, respectiv ca fiind creată de cel ce îți atribuie calitatea de autor, însă în cauză aceasta a fost răsturnată, nefiind identificate elementele care să intre sub protecția dreptului de autor urmare aplicării art. 9 lit. a) din lege, care să îl contureze și care să fie încălcate de către intimata pârâtă prin proiectul pe care îl promovează.
Prin cererea de recurs s-a făcut trimitere la eforturile depuse de experții săi, susținute și de corespondența electronică avută cu pârâta intimată pe perioada campaniei - aspecte ce exced cadrul procesual al dezlegării cauzei, relativ la anterioritatea atribuită intimatei pârâte și conceptul folosit de către aceasta.
3. Este nefondată și critica privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, ce se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atât timp cât instanța de apel a reținut că la dosarul tribunalului au fost depuse înscrisurile care dovedesc efectuarea plății (filele 377/381), iar intimata pârâtă a depus actele necesare în completare, în fața instanței de recurs, la solicitarea recurentei reclamante.
Atât timp cât s-a apreciat de instanța de apel că în raport de complexitatea cauzei, valoarea obiectului și munca îndeplinită de avocat, suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată nu este nepotrivit de mare, solicitarea formulată în același sens ridică probleme de temeinicie a deciziei, ce exced controlului judiciar permis de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. - mai mult, sunt puse în discuție criterii ce nu se confirmă prin dispozițiile legale relevante și nici prin soluția pronunțată în cauză.
În considerarea acestor argumente ce susțin caracterul nefondat al motivelor de recurs (neconfirmându-se astfel nulitatea recursului invocată prin întâmpinare, în sensul criticării situației de fapt reținută și reluării criticilor de apel, fără contestarea modului de soluționare a acestora), Înalta Curte va face aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 607/A din data de 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2016.