Decizia nr. 206/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 480/A din data de 21 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-pârâți SC A. SRL și B. împotriva sentinței civile nr. 214 din 18 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți SC C. SA și SC D. SRL și intimații-pârâți SC E. SRL și F.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 25 martie 2010, reclamantele SC C. SA și SC G. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC E. SRL, SC A. SRL și F., anularea certificatului de înregistrare din 21 august 2002, anularea parțială a certificatului de înregistrare din 15 iulie 2003, în sensul exceptării de la protecție a tuturor modelelor, mai puțin modelul nr. 4 și obligarea F. la radierea din Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale a modelelor din certificatul de înregistrare din 29 august 2002 și din certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003, care nu mai fac obiectul protecției, precum și obligarea pârâtelor societăți comerciale la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că societatea belgiană SC C. SA este specializată încă din anul 1999 în distribuția scărilor „în kit”, iar în anul 2006 a înființat în România societatea SC H. SA, structură comercială prin care să fie vândută gama de scări ”în kit” revânzătorilor specializați și magazinelor de bricolaj de pe teritoriul României și al țărilor din jur.
SC C. SA și SC A. SRL au început colaborarea la data de 27 octombrie 1997, când celei din urmă, în calitate de producător, i-au fost transmise fișele tehnice pentru modele de scări.
La data de 24 iulie 2000, cei doi asociați ai SC A. SRL, B. și I., au înființat SC E. SRL, societate comercială care are obiect de activitate similar cu SC A. SRL.
Prin certificatele de înregistrare obiect al acțiunii, SC E. SRL a obținut protecția conferită de Legea nr. 129/1992 pentru 16 modele de scări „în kit”, iar drepturile izvorâte din cele două certificate au fost cesionate de SC E. SRL către SC A. SRL.
Prin certificatul de înregistrare, depozit reglementar din 30 mai 2006, reclamanta SC H. SA a obținut protecție pentru 26 de modele de scări, cererea de înregistrare fiind admisă parțial, întrucât modelele cu nr. 13, 19 și 36 erau identice cu unele pentru care SC E. SRL obținuse deja protecție, iar altele erau identice între ele.
Subsecvent detalierii noțiunii sub aspect terminologic din perspectiva dispozițiilor art. 3 alin. (1) și art. 2 lit. b) din Legea nr. 129/1992 și precizând că autor al desenului sau modelului industrial poate fi numai o persoană fizică, reclamantele au susținut că B. și-a atribuit în mod fraudulos calitatea de autor, în condițiile în care toate modelele au fost puse la dispoziția producătorului român de către SC C. SA, conform contractelor din datele de 23 septembrie 1999 și 18 februarie 2002.
Majoritatea modelelor de scări au fost făcute publice prin punerea la dispoziție a schițelor de fabricație unor alte societăți comerciale, din diferite țări europene și, începând din anul 1998, din România, printre acestea din urmă regăsindu-se SC A. SRL. Condiția noutății nu era îndeplinită pentru că utilizarea în comerț a produselor încorporând modelele industriale aparținând SC C. SA era mult anterioară datei la care s-a obținut protecția prin certificatele a căror anulare se solicită. Totodată, modelele în cauză au fost făcute publice anterior și în străinătate, prin editarea cataloagelor de prezentare SC C. SA, cât și prin accesul publicului la pagina de internet, creată anterior anului 2002.
Reclamantele au susținut că modelele industriale înregistrate de către SC E. SRL nu îndeplineau condițiile de noutate conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 42 din Legea nr. 129/1992 republicată și pe art. 112 C. proc. civ.
Ulterior a fost întregită acțiunea, solicitând-se anularea integrală a certificatului de înregistrare din data de 15 iulie 2003 și anularea certificatului internațional din 10 februarie 2003, eliberat de J.
Reclamantele au arătat că dispozițiile Legii nr. 129/1992 se aplică, potrivit art. 22 alin. (7) din lege, și cererilor internaționale depuse conform Aranjamentului de la Haga, care își extind efectele în România. În temeiul art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 44/1992 pentru aderarea României la Aranjamentul de la Haga, întrucât cerințele prevăzute de Legea nr. 129/1992 nu au fost respectate, nici certificatul internațional din 10 februarie 2003 nu își poate produce efectele de protecție.
În completarea argumentelor inițiale, reclamantele au arătat că modelele de scări care fac obiectul certificatelor de înregistrare a căror anulare se solicită nu îndeplinesc nici condiția esențială de brevetabilitate a individualității, în sensul că unele modele din certificat (nr. 9, 16, 17, 18, 24) sunt identice cu unele modele din certificatul (nr. 4, 8, 12 și, respectiv, 11), iar diferența dintre unele dintre modele din certificat (nr. 26, 7, 9, 10, 11, 12, 13 și 20) și anumite modele din certificat (nr. 2, 5, 3, 4, 1, 3, 4 respectiv 20) rezultă din detalii nesemnificative - cerința caracterului individual nefiind îndeplinită dacă elementul de noutate nu reprezintă decât un detaliu nesemnificativ, astfel cum este definit de art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 11 ianuarie 2011 reclamantele SC C. SA și SC G. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și F. să se constate lipsa calității de autor a pârâtului B. pentru modelele care fac obiectul protecției obținute prin certificatul de înregistrare din 29 august 2002, prin certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003 și prin certificatul internațional din 10 februarie 2003 eliberat de J. și să fie obligat pârâtul F. la efectuarea modificărilor în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale referitoare la calitatea de autor a modelelor din certificate.
În motivarea cererii s-au reluat argumentele din motivarea acțiunii inițiale.
Prin sentința civilă nr. 1422 din 29 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
A respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active a SC C. SA și lipsei calității procesuale pasive a SC E. SRL.
A admis cererea principală și cererea conexă.
A anulat certificatul de înregistrare din 29 august 2002, în parte certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003, în sensul exceptării de la protecție a tuturor modelelor, mai puțin modelul 4.
A obligat pârâta F. la radierea din Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale a modelelor care nu mai fac obiectul protecției.
A constatat lipsa calității de autor a pârâtului B. pentru modelele care figurau în certificate.
A obligat F. la efectuarea modificărilor corespunzătoare în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale.
A obligat pârâții SC E. SRL,SC A. SRL și B. să plătească reclamantei suma de 8.86,35 euro și 11.039,30 lei, cheltuieli de judecată, onorariul de avocat fiind redus conform art. 274 alin. (4) C. proc. civ.
Tribunalul a reținut următoarele considerente în soluționarea cauzei:
Excepția lipsei calității procesuale active a SC C. SA nu este fondată, în considerarea dispozițiilor art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, care stabilesc că înregistrarea desenului sau modelului poate din anulată, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate. În speță, interesul promovării cererii nu este condiționat de calitatea de titular a unor modele anterior înregistrate, interesul de a obține anularea certificatelor, constând în posibilitatea utilizării modelelor care fac obiectul acestor certificate, fără a se pretinde încălcarea drepturilor pârâtelor SC E. SRL și SC A. SRL, drepturi a căror protecție reclamantele susțin că a fost obținută nelegal.
Este nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SRL, aceasta fiind societatea care a formulat cererile de înregistrare a modelelor care fac obiectul celor două certificate.
Pârâta SC A. SRL este titulară a certificatului de înregistrare din 29 august 2002, având ca obiect 12 modele de scări „în kit” și a certificatului de înregistrare din 15 iulie 2003, pentru alte patru modele de scări „în kit”, în ambele certificate de înregistrare fiind menționat ca autor pârâtul B..
Faptul că pârâtul B. și inginerii specializați angajați ai SC A. SRL nu au creat și nu au calitatea de autori ai modelelor protejate în sensul art. 2 din Legea nr. 129/1992 a rezultat din împrejurarea că relațiile contractuale dintre SC C. SA și SC A. SRL s-au derulat începând din anul 1997, aspect necontestat de pârâtă.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă de scări „în kit” încheiat între părțile anterior menționate la data de 23 septembrie 1999 se prevede că modelele aparțin societății SC C. SA, stabilindu-se că vânzătorul nu poate fabrica aceleași modele și să stabilească mărcile SC C. SA fără autorizația sa scrisă.
Contractul din data de 18 februarie 2002 evidențiază că vânzătorul recunoaște că a primit planurile și schițele tehnice ce permit fabricarea produselor, stabilindu-se că modelele aparțin societății SC C. SA.
Afirmațiile pârâtei SC A. SRL referitoare la crearea modelelor înregistrate sunt nedovedite, nu explică de ce a acceptat societatea vânzătoare inserarea în contract a unor clauze care nu corespundeau realității și nu pot justifica existența acelorași modele în pliantele SC C. SA editate anterior datelor de depozit ale modelelor în cauză, cataloage SC C. SA France.
Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, modelul 1 din certificat este identic cu modelul Premium prezent în pliantul K. din 1997, modelul 5 este prezent în catalogul SC C. SA France din 2000 - modelul Jura, modelele 3 și 4 sunt identice cu modelele x și x din catalogul K. 1997 și cataloagele 2000 K. și SC C. SA din 2000, modelul 6 este identic cu modelul Cottage din aceleași cataloage, modelul 8 este identic cu modelul x din 2000 din catalogul SC C. SA din 2000, modelul 11 este identic cu modelul x al SC C. SA din catalogul din 2000, modelul 2 este identic cu modelul x al SC C. SA din 2000, în timp ce modelul 2 din certificatul nr. 013088 este identic cu modelul x din catalogul SC C. SA.
O explicație credibilă a acestei situații rezultă din adresa transmisă de pârâtul B. reclamantei SC C. SA la data de 27 iunie 2005, în cuprinsul căreia se recunoaște înregistrarea în anul 2002 a unor modele aparținând societății belgiene, în contextul încercării de a fi obținute fonduri financiare necesare societății SC A. SRL.
Sunt astfel probate susținerile reclamantelor conform cărora modelele înregistrate de pârâta SC A. SRL erau cunoscute înainte de data depunerii cererilor de înregistrare.
Modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.
Art. 7 din actul normativ menționat stabilește că se consideră că un model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expres, utilizat în comerț, cu excepția situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil și în cadrul activității obișnuite, să devină cunoscut cercurilor specializate din sectorul în care acționează, înainte de data de depunere a cererii de înregistrare.
Modele ale reclamantei SC C. SA, cu care sunt identice modelele protejate prin certificatele de înregistrare, se regăsesc în materialele publicitare și, implicit, au făcut obiectul comerțului, fiind expuse înaintea datei de depozit.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., au fost obligați pârâții SC A. SRL, SC E. SRL și B. la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă - 8.586,35 euro și 11.039,30 lei, onorariul avocațial fiind redus în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în considerarea volumului efectiv al activității desfășurate.
Prin Decizia civilă nr. 159/A din 15 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a
A fost anulată ca netimbrată cererea de aderare la apel formulată de apelanta-reclamantă SC C. SA și SC G. SRL.
Au fost admise apelurile formulate de reclamante și pârâți, dispunându-se desființarea în parte a sentinței apelate sub aspectul soluționării cererii conexe și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii conexe și a solicitărilor formulate prin cererea precizatoare de către reclamantă, la prima instanță.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a reținut că reclamantele au solicitat prin cererea din data de 11 mai 2010 întregirea acțiunii lor introductive, în sensul ca instanța să dispună anularea în întregime a certificatului din 2003 (inclusiv pentru modelul nr. 4, care în acțiunea inițială era exceptat de la solicitarea de anulare), dar și anularea certificatului internațional din 10 februarie 2003 eliberat de J.
Acțiunea ce face obiectul cererii conexe, înregistrată la data de 11 ianuarie 2001 sub nr. x/3/2011 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, cuprinde solicitarea de a se constata că pârâtul B. nu este autorul acelorași modele, protejate prin certificatele din 2002, din 2003 și prin certificatul internațional din 10 februarie 2003.
Pe de altă parte, sentința apelată cuprinde în dispozitiv mențiunea admiterii în tot a cererii principale și a cererii conexe, dar nicio mențiune referitoare certificatul internațional din 10 februarie 2003 eliberat de J. și exclude de la anulare modelul nr. 4 din certificatul din 2003, fără însă a fi respinse parțial pretențiile reclamantelor, în privința modelului nr. 4 și a certificatului internațional amintit.
De asemenea, nici analiza cuprinsă în considerentele sentinței nu este circumscrisă acestor două solicitări.
În aceste coordonate, Curtea a constatat că prima instanță a omis a soluționa o parte din cererile cu care era învestită, astfel încât au fost încălcate prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., iar controlul judiciar pe calea apelului nu este posibil, în lipsa unor dezlegări date de tribunal cererilor în discuție.
Prin Decizia civilă nr. 756 din 17 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, recursul formulat de pârâții SC A. SRL și B. a fost respins ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/3/2010*, tribunalul considerând că prin Decizia civilă nr. 159/A din 15 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a, a fost învestit cu judecarea rejudecarea cererii conexe și a solicitărilor formulate prin cererea precizatoare de către reclamantă (sub aspectul solicitării de anulare și a modelului nr. 4 din certificatul din 2003 și a certificatului internațional din 10 februarie 2003 eliberat de J.).
Ca urmare, tribunalul a constatat că este învestit cu: cererea precizatoare înregistrată la data de 11 mai 2010 prin care reclamanții SC C. SA și SC H. SRL au chemat în judecată pe pârâții SC A. SRL, B., SC E. SRL și F. solicitând instanței anularea certificatului din 2003 pentru modelul nr. 4 și anularea certificatului internațional din 10 februarie 2003 eliberat de J.; cererea conexă înregistrată la data de 11 ianuarie 2010, prin care reclamantele SC C. SA și SC H. SRL au chemat în judecată pe pârâții B. și F., solicitând instanței să se constate lipsa calității de autor a pârâtului B. pentru modelele care fac obiectul protecției obținute prin certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003 și prin certificatul internațional din 10 februarie 2003 eliberat de J. și să fie obligat pârâtul F. la efectuarea modificărilor în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale referitoare la calitatea de autor a modelului nr. 4 din certificat.
Prin sentința civilă nr. 214 din 18 februarie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a dispus.
Admiterea, în parte, a cererii precizatoare formulată de reclamantele SC C. SA și SC D. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC E. SRL, SC A. SRL și F.
Admiterea cererii conexe formulată de reclamantele SC C. SA și S.C. SC D. SRL în contradictoriu cu pârâții B. și F. cu privire la modelul 4 din certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003.
Anularea certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003, în sensul exceptării de la protecție și a modelului 4.
Obligarea F. la radierea din Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale a modelului nr. 4 care nu mai face obiectul protecției.
A constatat lipsa calității de autor a pârâtului B. pentru modelul nr. 4 din certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003.
A obligat F. la efectuarea modificărilor corespunzătoare în Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale.
A respins cererea de anulare a certificatului internațional din 10 februarie 2003 eliberat de J., ca neîntemeiată.
A respins cererea pârâtelor de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele considerente:
Pârâta SC A. SRL este titulară a certificatului de înregistrare din 15 iulie 2003 pentru trei modele de scări „în kit”, nr. 1, 3 și 4, iar în acesta figurează ca autor pârâtul B.
Potrivit certificatului internațional din 10 februarie 2003, SC E. SRL a înregistrat 16 modele de scări, autor fiind menționat B., modele a căror înregistrare nu a făcut obiectul reînnoirii.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare cu livrare succesivă de scări „în kit” încheiat între părțile anterior menționate, la data de 23 septembrie 1999, se prevede că modelele aparțin societății SC C. SA, stabilindu-se că vânzătorul nu poate fabrica aceleași modele fără autorizația scrisă a acesteia.
Din contractul din data de 18 februarie 2002 reiese că vânzătorul recunoaște că a primit planurile și schițele tehnice ce permit fabricarea produselor, stabilindu-se că modelele aparțin societății SC C. SA.
Din adresa transmisă de pârâtul B. reclamantei SC C. SA la data de 27 iunie 2005 reiese că acesta recunoaște înregistrarea în anul 2002 a unor modele aparținând societății belgiene, în contextul încercării de a fi obținute fonduri financiare necesare societății SC A. SRL.
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză reiese că există elemente distructive de noutate ale modelelor aparținând pârâtei SC A. SRL și că nu s-au identificat diferențe semnificative între modelele reclamantelor și cele aparținând pârâtei.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerț, cu excepția situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil și în cadrul activității obișnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acționează în cadrul Uniunii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o prioritate, înaintea datei de prioritate. Cu toate acestea, nu se va considera că desenul sau modelul a fost făcut public pentru simplul motiv că a fost dezvăluit unei terțe persoane în condiții explicite sau implicite de confidențialitate.
Făcând aplicarea acestui text de lege în prezenta cauză, tribunalul a constatat că modelul nr. 4 din certificatul din 15 iulie 2003 este identic cu modelele pe care reclamanta SC C. SA le-a folosit în materialele publicitare și, implicit, au făcut obiectul comerțului, fiind expuse înaintea datei de depozit, motiv pentru care se impune anularea acestuia.
Având în vedere cele expuse, nu pârâtul B. este autorul modelului nr. 4 din certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003 și, drept consecință, a obligat F. la radierea din Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale a modelului nr. 4, care nu mai face obiectul protecției.
Prin certificatul internațional din 10 februarie 2003 SC E. SRL a înregistrat 16 modele de scări, autor fiind menționat B., modele a căror înregistrare nu a făcut obiectul reînnoirii.
Potrivit art. 22 al. 7 din Legea nr. 129/1992, dispozițiile legii se aplică și cererilor internaționale depuse conform Aranjamentului de la Haga care își extind efectele lor în România, în afară de cazul în care nu se prevede altfel.
Conform art. 42 alin. (1) din lege, înregistrarea desenului sau modelului poate fi anulată în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 22 al. 3, în vreme ce în alin. 2 se arată că anularea poate fi cerută pe toată durata de valabilitate a certificatului de înregistrare și se judecă de către Tribunalul București”.
Având în vedere că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că durata de valabilitate a certificatului internațional din 10 februarie 2003 a expirat, cu aplicarea art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, s-a respins ca nefondată cererea de anulare a acestui certificat.
Apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe de către pârâții SC A. SRL și B. a fost apreciat ca fiind nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Printr-o primă critică s-a arătat că cererea conexă formulată de către reclamante este nesoluționată în cea mai mare parte a sa, fiind soluționată doar cu privire la modelul nr. 4 din 15 iulie 2013, deoarece prin decizia din apel (primul ciclu procesual) soluția pe cererea conexă a fost desființată în întregime și trimisă spre rejudecare, iar în rejudecare, așa cum rezultă din sentința atacată, aceasta a fost soluționată doar parțial, cu privire la modelul nr. 4 din certificatul din 2013.
Această critică, ce privește nesoluționarea unei părți din cererile deduse judecății de către partea adversă, tinde însă la invocarea unei neregularități de ordine privată care poate fi invocată numai de partea a cărei cerere a rămas nesoluționată, iar nu de către adversarul său, lipsind interesul în acest sens.
Pe de altă parte, din examinarea limitelor rejudecării rezultă că trimiterea spre rejudecare nu a fost totală, ci doar parțială, privind doar modelul 4 din certificatul din 15 iulie 2013, cu privire la care tribunalul fusese învestit prin cererea completatoare din primul ciclu procesual, respectiv certificatul internațional din 10 februarie 2003 și care, prin prima sentință, a rămas nesoluționată, astfel încât tribunalul a determinat corect limitele rejudecării și nu s-a pronunțat minus, ci omnia petita (adică a soluționat ceea ce era de soluționat), după cum rezultă din partea finală a Deciziei nr. 159/A din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă (filele 88 - 89 din primul dosar apel).
O altă critică are ca obiect încălcarea deciziei instanței de recurs în rejudecare, iar aceasta rezultă din faptul că instanța de fond a constatat lipsa calității de autor a pârâtului B. pentru modelul nr. 4 din certificatul DMI, în condițiile în instanța superioară a reținut că această cerere este una subsumata cererii de anulare, neavând o existență de sine stătătoare. Cu alte cuvinte nu este vorba de un veritabil petit, ci o simplă apărare în dovedirea/susținerea cererii de anulare a certificatului.
Critica este nefondată, având în vedere că prin cererea conexă tribunalul a fost învestit cu o cerere având ca obiect constatarea lipsei calității de autor a pârâtului B., condiții în care în mod legal tribunalul a soluționat-o, deși este real că lipsa calității de autor constituie și un argument în sprijinul cererii în anulare, prin care se tinde la demonstrarea neîndeplinirii condițiilor de înregistrare a modelelor anulate.
Apelanții mai critică sentința pronunțată de către instanța de fond ca fiind nemotivată atât pe cererea conexă, cât și pe cererea precizatoare, arătând că din considerentele hotărârii apelate nu rezultă motivele și probele pe baza cărora instanța de fond și-a format convingerea pe situația de fapt și de drept analizate, analiza probatoriului fiind una sumară, nedetaliată, chestiune care nu poate fi ignorată în apel, deși acesta are caracter devolutiv.
Curtea a constatat că apelul fiind devolutiv provoacă o nouă judecată în fapt și în drept, instanța fiind îndreptățită să reaprecieze probatoriul și să verifice atât temeinicia, cât și legalitatea sentinței apelate, însă în limitele criticilor formulate (art. 295 C. proc. civ. 1865). Ca urmare, o motivare sumară poate fi complinită în apel de către instanța de control judiciar, având în vedere că tribunalul a judecat în fond și nu sunt îndeplinite condițiile de excepție ale art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Critica nemotivării este nefondată, având în vedere că, deși sumar, tribunalul a judecat în fond, statuând că modelul nr. 4 din certificatul 15 iulie 20din 03 este identic cu modelele pe care reclamanta SC C. SA le-a folosit în materialele publicitare și, implicit, au făcut obiectul comerțului, fiind expuse înaintea datei de depozit, motiv pentru care se impune anularea acestuia. Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că nu pârâtul B. este autorul modelului nr. 4 din certificatul de înregistrare din 15 iulie 2003 și, drept consecință, a obligat F. la radierea din Registrul Național al Desenelor și Modelelor Industriale a modelului nr. 4, care nu mai face obiectul protecției.
Statuarea este întemeiată, fiind concordantă cu probele administrate și care au fost analizate pe larg și în primul ciclu procesual, atât prin sentința tribunalului, cât și prin decizia curții de apel, dar și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut explicit și cu putere de lucru judecat existența elementelor distructive de noutate (folosirea anterioară în activitatea comercială și publicarea în cataloage de produse de către reclamanta SC C. SA a unor modele identice ori similare, cu diferențe nesemnificative), care sunt incidente pe deplin și în cazul modelului nr. 4, anulat de prima instanță, a cărei hotărâre este apelată în prezent, lipsa de noutate rezultând deopotrivă din expertiza efectuată și din înscrisurile depuse la dosar.
Rezultă astfel și lipsa calității de autor a pârâtului B., care nu a realizat o creație intelectuală nouă, individuală, ci s-a raportat la modele preexistente (nu în sensul juridic al unor modele înregistrate valabil, ci în sens larg, uzual, al unor modele tridimensionale publicate și uzitate anterior), din care s-a inspirat.
Ca atare, nu sunt îndeplinite condițiile noutății și caracterului individual, prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, în forma în vigoare la data emiterii certificatului din 15 iulie 2003 (forma republicată în M. Of. nr. 193 din 26 martie 2003).
Criticile apelantelor sunt generice și neargumentate, nefiind indicate, punctual, acele probe care ar fi fost greșit interpretate și nici nu au fost propuse probe noi în combaterea situației de fapt reținute de prima instanță, motiv pentru care cele de mai sus sunt suficiente pentru a demonstra netemeinicia motivelor de apel (art. 295 C. proc. civ.).
În ce privește respingerea cererii de anulare a certificatului internațional din 10 februarie 2003, această soluție este nelegală ori cel puțin discutabilă, dar nu a fost apelată în cauză de către intimatele-reclamante, instanța fiind ținută să statueze în limita motivelor de apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC A. SRL și B., criticând-o pentru următoarele motive:
1. Prin modul de soluționare a cererii conexe se încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 159/A din 15 octombrie 2013, irevocabilă, pronunțată de către instanța de apel în primul ciclu procesual, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin decizia anterior menționată, instanța de apel a reținut că solicitarea din Dosarul nr. x/3/2011 apare ca fiind subsumată cererii de anulare a înregistrărilor, formulată în Dosarul nr. x/3/2010, cererea de constatare neavând o existență de sine stătătoare, ci justificându-se tocmai în scopul dovedirii lipsei de noutate a modelelor. Cu alte cuvinte, prin respingerea recursului său, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că cererea de constatare a lipsei calității de autor a pârâtului B. este doar o apărare, făcută în scopul dovedirii cererii de anulare, fără să fie un veritabil capăt de cerere.
Motivarea instanței de apel privind cererea conexă este una nelegală deoarece încalcă Decizia irevocabilă nr. 159/A/2013 a aceleiași instanțe, prin al cărui dispozitiv s-a dispus desființarea în parte a sentinței apelate sub aspectul soluționării cererii conexe și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii conexe.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel aveau obligația să soluționeze întreaga cerere conexă și nu doar cu privire la modelul nr. 4 din certificatul ce face obiectul litigiului, fiind obligate să țină seama de cele statuate prin decizia irevocabilă, în sensul că acest petit nu este un capăt de cerere ci doar o apărare în sprijinul cererii de anulare - aspecte față de care cererea conexă trebuia respinsă.
Față de faptul că cererea conexă trebuia soluționată în întregime, primul judecător desemnat s-a abținut (tocmai pe acest argument, că soluționase parțial fondul cererii conexe), iar cererea sa a fost admisă.
2. Cu aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ, se invocă faptul că s-a schimbat înțelesul lămurit și neîndoielnic al Deciziei civile nr. 159/A din 15 octombrie 2013.
Instanța de apel a reținut, cu referire la cererea conexă, că instanța de fond a fost învestită cu o veritabilă cerere având ca obiect constatarea lipsei calității de autor, precum și că tribunalul a determinat corect limitele rejudecării și nu s-a pronunțat minus, ci omnia petita, schimbând motivarea și dispozitivul clare și neechivoce al unei hotărâri irevocabile.
3. Hotărârea din apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 și 25 din C. proc. civ. deoarece unul dintre magistrații care au intrat în compunerea completului de apel s-a mai pronunțat în cauză, respectiv în apel în primul ciclu procesual, având obligația să se abțină impusă de o normă imperativă, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La momentul soluționării apelului nu au formulat cerere de recuzare deoarece a fost induși în eroare de schimbarea de nume a magistratului.
Intimatele reclamante au formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care au susținut că limitele în care s-a dispus rejudecarea rezultă foarte clar din deciziile de apel și de recurs anterioare, iar critica referitoare la interpretarea eronată a deciziei de apel nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
1. Prin modul de soluționare a cererii conexe nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei de apel din ciclul procesual anterior, iar unul dintre magistrații care a făcut parte din completul care a pronunțat decizia recurată nu a încălcat normele de procedură invocate în susținerea recursului, date fiind, pe de o parte, motivele pentru care s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare în fața primei instanțe, iar pe de altă parte, dispozițiile deciziei anterioare de recurs, cu puterea conferită de dispozițiile art. 315 C. proc. civ. - nefiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 159/A din 15 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, (irevocabilă prin Decizia nr. 756 din 17 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă) s-a recunoscut dependența solicitării din cererea conexă (din 2011) de cererea în anulare (din 2010), justificată inclusiv prin măsura de conexare a dosarelor, însă formularea cererii conexe a fost confirmată prin respingerea irevocabilă a excepției lipsei de interes a acesteia, invocată de către pârâți (recurenți în cauza de față).
Limitele de rejudecarea a cererii conexe au fost clar arătate prin considerentele deciziei de apel susmenționată, confirmate prin decizia anterioară de recurs, astfel cum s-a și reținut prin decizia recurată, chiar dacă dispoziția aferentă din dispozitiv se referă la rejudecarea cererii conexe - nefiind astfel nesocotite dispozițiile art. 315 C. proc. civ.
Aceste considerente ale deciziei de apel sunt însă suplimentare celui referitor la faptul că prin această critică se tinde la invocarea unei neregularități de ordine privată, care putea fi valorificată de partea care a formulat cererea respectivă - relativ la care nu s-au formulat critici de nelegalitate, cum impune art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
2. Din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. s-a invocat faptul că s-au schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al Deciziei civile nr. 159/A din 15 octombrie 2013.
Dispozițiile procedurale invocate vizează ipoteza în care, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea judecătorească pronunțată în unul dintre ciclurile procesuale anterioare nu are natura unui act juridic dedus judecății.
În consecință, în considerarea argumentelor mai sus reținute, Înalta Curte va face aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții SC A. SRL și B. împotriva Deciziei nr. 480/A din data de 21 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2017.