Decizia nr. 403/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub. nr. 22828/3/29 martie 2011, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL solicitând constatarea încetării efectelor Acordului de cesiune nr. 3916 din 1 aprilie 2008 modificat prin Hotărârea nr. 6 din 20 mai 2008 a Consiliului de administrație al SC A. SA, ca urmare a ajungerii la termen și a inexistenței actelor adiționale la acordul de cesiune privind cuantificarea obligațiilor executate până la data introducerii acțiunii de către pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 6621 din 18 noiembrie 2013 a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta SC B. SRL și ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC A. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei de interes că aceasta este nefondată, motivat de faptul că reclamanta are un folos practic, respectiv vrea să păstreze în patrimoniul său creanța de 15.000.000 dolari SUA, iar celelalte argumente ale pârâtei referitoare la primirea ca preț al cesiunii a unor bunuri în valoare de 19.121.923,57 dolari SUA s-au apreciat a fi apărări de fond ce urmau să fie avute în vedere de instanță la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, prin cererea, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat constatarea rezilierii acordului de cesiune de creanță pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin acord, respectiv: neefectuarea plății pentru valoarea creanței cedate și neîncheierea actelor succesive de plată și substituirea în drepturile reclamantei pentru creanța în sumă de 15.000.000 dolari SUA.
În speță s-a reținut că reclamanta nu poate solicita rezoluțiunea contractului, întrucât nu și-a îndeplinit propriile obligații de executare a contractului.
Cu privire la încheierea actelor adiționale la acordul de cesiune de creanță instanța a reținut că ambele părți trebuiau să facă demersuri în vederea încheierii actelor adiționale, ambele fiind părți în acordul de cesiune de creanță în acest sens clauza 1.3 din acord prevăzând „Condițiile efective ale operațiunilor .. vor fi convenite prin acte adiționale la prezentul acord”.
În acest context, constatând că pârâta a efectuat demersuri pentru executarea acordului de cesiune de creanță prin emiterea unei oferte de produse și punerea acestora la dispoziția reclamantei și că aceasta nu este în situația de a solicita rezoluțiunea întrucât nu a efectuat demersuri pentru a încheia acte adiționale la acordul de cesiune de creanță (obligația de încheiere a actelor adiționale aparținând ambelor părți), și de la data de 13 martie 2009 a notificat pârâtei încetarea relațiilor contractuale, instanța a apreciat cererea ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 19 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a suspendat judecata apelului formulat de apelanta-reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 6621 din 18 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL - prin administrator judiciar Pop și Asociații I.P.U.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că prin Sentința civilă nr. 9709/2015 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă s-a deschis procedura insolvenței asupra pârâtei SC B. SRL, sens în care a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a suspendat judecata cauzei.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea încheieri recurate în sensul respingerii cauzei de suspendare prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că prin Sentința civilă nr. 9707 din 03 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosar nr. y/3/2015, intimata-pârâtă SC Titan Total SA a intrat în procedura generală a insolvenței, fiind numit administrator judiciar Pop și Asociații IPURL și că la data de 10 martie 2016 debitoarea intră în procedura falimentului, fiind dizolvată, iar lichidator judiciar a fost confirmat fostul administrator Pop și Asociații IPURL.
În acest context, recurenta arată că a formulat cerere de înscriere la masa credală a debitoarei pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A., (66.883.500 RON), reprezentând creanța chirografară sub condiție, echivalentul contravalorii Acordului de cesiune de creanță nr. 3916 din 1 aprilie 2008, iar Administratorul judiciar a dispus înscrierea creanței din tabelul preliminar și în tabelul preliminar nr. 1 rectificat al creditorilor.
Împotriva acestei soluții a promovat contestație administratorul special al societății debitoare, iar prin Sentința civilă nr. 2134 din 24 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în Dosar nr. y/3/2014/a2, instanța a admis contestația și a dispus înlăturarea din Tabel a creanței SC A. SA
Această soluție a fost apelată de SC A. SA - prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., iar prin Decizia civilă nr. 1814 din 8 noiembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. y/3/2014/a2, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat.
Față de această situație, recurenta apreciază că la acest moment, dreptul său se află în imposibilitate de a fi soluționat, având în vedere considerentele Sentinței civile nr. 2134 din 24 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin care instanța de judecată admite contestația și dispune înlăturarea din tabel a creanței SC A. SA
În acest sens, recurenta consideră că s-a reținut în mod greșit faptul că acțiunea se circumscrie dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât prezenta acțiune nu are ca obiect direct un drept de creanță, ci vizează rezoluțiunea Acordului de cesiune de creanță nr. 3916 din 1 aprilie 2008, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prin încheierea pronunțată s-a aplicat greșit legea.
Astfel, acceptând această soluție juridică la acest moment, în contextul existenței hotărârilor evocate, recurenta apreciază că instanța limitează accesul la justiție, în condițiile în care motivul înlăturării de la înscrierea în tabelul de creanțe este tocmai lipsa unei hotărâri judecătorești care să tranșeze litigiul vizând rezoluțiunea Acordului de cesiune de creanță nr. 3916 din 1 aprilie 2008.
Prin întâmpinarea depusă la 18 ianuarie 2017, intimata-pârâtă SC B. SRL - prin lichidator judiciar Pop și Asociații I.P.U.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate fiind legală și temeinică.
Analizând încheierea recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul reclamantei SC A. SA - prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta susține că prin încheierea recurată instanța de apel a constatat, în mod greșit, că a intervenit cauza de suspendare prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
Acest text conține o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic. El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincție de data înregistrării acțiunii. Această măsură a suspendării are drept scop evitarea acțiunilor individuale ale creditorilor pentru asigurarea caracterului colectiv și egalitar al procedurii insolvenței.
Suspendarea de drept a acțiunii judiciare prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 privește acțiunile pentru realizarea creanțelor atât asupra debitorului, cât și a bunurilor sale.
Creditorii ale căror acțiuni sunt astfel suspendate, trebuie să-și declare creanțele în cadrul procedurii insolvenței, iar reclamanta a arătat în fața instanței de apel că a fost înscrisă la masa credală a SC B. SRL cu suma de 15.000.000 dolari S.U.A., măsură ce a fost contestată de către administratorul special al debitoarei, iar în cadrul contestației împotriva tabelului preliminar de creanțe, judecătorul sindic a constatat faptul că suma solicitată de SC A. SA nu reprezintă o creanță certă care să fie în măsură să confere acestei societăți calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedura de insolvență, soluția fiind menținută și în calea de atac de către Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 1814 din 8 noiembrie 2016.
Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că între reclamantă, în calitate de cedent și pârâtă, în calitate de cesionar, s-a încheiat Acordul privind cesiunea de creanță nr. 3916/01 aprilie 2008, iar potrivit clauzei 1.1 din acord „creditorul cedent cesionează 15 milioane dolari S.U.A. din creanța (..) împotriva debitorului cedat IS D. (..) conform Sentinței arbitrale nr. 73 din 23 martie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București în dosarul nr. 102/2003 ..”.
Din aceste prevederi contractuale rezultă că Acordul de cesiune de creanță nr. 3916 din 1 aprilie 2008 reprezintă un contract cadru prin care se stabilesc coordonatele încheierii contractelor de cesiune ulterioare până la concurența sumei de 15.000.000 dolari SUA, această interpretare fiind reținută cu putere de lucru judecat între părți, prin Sentința comercială nr. 13490/24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. 13406/3/2009.
În acest sens, s-a reținut că în baza Acordului de cesiune SC B. SRL a demarat încă din anul 2008 proceduri judiciare pentru recuperarea creanței cesionate, achitând în integralitate prețul cesiunii și chiar mai mult, livrând reclamantei produse în valoare totală de 19.121.923,57 dolari SUA plus TVA și că reclamanta, prin demersurile efectuate a dorit să păstreze în patrimoniul său creanța de 15.000.000 dolari SUA.
În acest context, prin cererea, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat constatarea rezilierii acordului de cesiune de creanță pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin acord, respectiv: neefectuarea plății pentru valoarea creanței cedate și neîncheierea actelor succesive de plată și substituirea în drepturile reclamantei pentru creanța în sumă de 15.000.000 dolari SUA.
Având în vedere că acțiunea în rezoluțiunea Acordului de cesiune nr. 3916 din 1 aprilie 2008 este o acțiune personală evaluabilă în bani care poartă asupra unui drept de creanță aflat în proprietatea debitoarei, recurenta urmărește în fapt, scoaterea din patrimoniul SC B. SRL a dreptului de creanță ce poartă asupra sumei de 15 milioane dolari S.U.A., or, în raport cu dispozițiile speciale în materie, o astfel de soluție nu este admisibilă în cazul în care a fost deschisă procedura de insolvență împotriva unei persoane juridice.
În speță, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel că, soluția instanței în sensul suspendării judecării apelului este una legală, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 9709/2015 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă s-a deschis procedura insolvenței asupra pârâtei intimate SC B. SRL.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în mod corect, instanța de apel a statuat că sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în condițiile în care, textul de lege enunțat prevede suspendarea de drept motivată de împrejurarea că orice demers judiciar care își propune realizarea unei creanțe față de persoana aflată în insolvență, trebuie să se facă în cadrul unitar al procedurii insolvenței.
În acest context, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica adusă încheierii pronunțate de Curtea de Apel București este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. S.P.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. SPRL împotriva încheierii din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2017.
Procesat de GGC - LM