Decizia nr. 241/RC/2017
Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 230 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/281/2014;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2209 din data de 04 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 și a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de tutun în afara antrepozitului fiscal peste 1 kg, prevăzută de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.
În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 C. pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. din 1969 cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare.
În temeiul art. 88 C. pen. din 1969, s-a dedus perioada retinerii din data de 11.04.2013 și a arestării preventive de la 16.04.2013 la data de 30.04.2013.
În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) C. pen., întrucât părtile s-au împăcat.
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic art 77 lit. a) C. pen. și a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din seara de 21.02.2013 în dauna părții vătămate D.).
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) C. pen.
În baza art. 91 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani, inculpatul va trebui să se supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare de 3 ani, inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani, inculpatul avea de prestat muncă în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Blejoi, jud. Prahova, sau a Școlii com. Blejoi, jud. Prahova, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. a)-e) și art. 93 alin. (2) C. pen. s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-a luat act că persoana vătămată Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F., prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. din 1969, instanța a dispus confiscarea celor 800 kg tutun ridicate de la inculpatul A. în data de 11.04.2013, așa cum reiese din Nota de constatare nr. 4098/1/11.04.2013, bunuri care în prezent se aflau în custodia Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, așa cum reiese din ordonanța nr. 13510/P/2012 din data de 24.04.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuieli judiciare avansate de stat după cum urmează: A. - 2.500 lei și C. - 2.000 lei.
În baza art. 274 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1500 lei iar pe persoana vătămată D. la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. (1) teza finală rap. la art. 272 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 750 lei, pentru fiecare dintre inculpații C. și B., va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel inculpații C. și A., precum și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.
În motivarea apelului, inculpatul A. a solicitată, în esență, să se dispună, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea sa, întrucât, instanța de fond nu a analizat relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, prin soluția pronunțată s-a produs o gravă eroare, care este în contradicție evidentă cu probele din dosar, dar mai ales cu ordonanța de clasare sus-menționată, care are la bază investigații amănunțite. De menționat este faptul că E. își desfășura activitatea chiar la o rampă de deșeuri de tutun.
Apelantul inculpat C. a solicitat desființarea sentinței atacate și pe fond, achitarea în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece fapta nu este săvârșită de inculpat arătând, în esență, că nu există probe care să-l incrimineze, că prejudiciul nu a fost unul foarte mare, iar dacă era participant la această infracțiune, ca și ceilalți, s-ar fi împăcat cu persoana vătămată și atunci nu mai exista această infracțiune, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare.
Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a susținut, prin motivele de apel, că sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești este netemeinică, pentru că A.N.A.F., prin A.J.F.P. Prahova, a formulat cerere de constituire parte civilă cu nr. 62498 din 15 decembrie 2014 comunicată instanței prin poștă, așa cum reiese din confirmarea de primire pe care a anexat-o privind pe inculpatul F., G. etc, pentru suma de 293.045 lei, iar prin sentința penală nr. 2209 pronunțată în data de 04.10.2016, instanța a consemnat că nu s-a constituit parte civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
Față de cele reținute mai sus, în ceea ce privește latura civilă, a solicitat instanței admiterea apelului, casarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește latura civilă și obligarea inculpaților la plata sumei de 293.045 lei despăgubiri civile, reprezentând obligații fiscale către bugetul general consolidat al statului, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii potrivit C. proc. fisc., calculate de la data creării bazei impozabile și până la plata efectivă a debitului datorat.
Prin decizia penală nr. 230 din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au decis următoarele:
S-au admis apelurile declarate de inculpații C. și A. împotriva sentinței penale nr. 2209 din 04 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești, care a fost desființată în parte și în consecință:
În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și a art. 5 C. pen., faptă din data de 21.02.2013, persoană vătămată fiind D., întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea.
S-a înlăturat din cuprinsul sentinței dispoziția de obligare a inculpatului C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 2.000 lei.
S-a dispus restituirea tuturor bunurilor ridicate de la domiciliul inculpatului A. și de la locuința lui H., potrivit proceselor-verbale din datele de 11.04.2013, aflate la dosarul de urmărire penală nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu excepția cantității de 800 kg tutun, pentru care a dispus confiscarea instanța de fond.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare acestei decizii.
S-a respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Prahova, împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligată apelanta parte civilă la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 230 din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, solicitând achitarea, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de către inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 mai 2017, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 29 mai 2017.
Prin încheierea din data de 29 mai 2017 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.
În motivarea cererii de recurs în casație a arătat că soluția de condamnare a acestuia este în contradicție evidentă cu probele din dosar, dar mai ales cu ordonanța de clasare dispusă la data de 30.10.2015 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/P/2013, privind pe I., J. și E..
În susținerea căii de atac, a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.
Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cazul de casare invocat de recurentul inculpat are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au caracter civil, comercial, ș.a. ori ipoteza dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.
În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.
Examinând recursul în casație, se constată că în motivarea acestuia nu se invocă critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. cu descrierea conținută în norma de incriminare a faptei de deținere ilegală de tutun în afara antrepozitului fiscal peste 1 kg, prevăzută de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003, ci se formulează obiecțiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, respectiv critici cu privire la aspectul dacă produsele constituiau sau nu tutun - aspect lămurit definitiv de instanțele de fond și de apel- o nouă apreciere a faptelor și o altă interpretare a probelor administrate excede căii extraordinare de atac a recursului în casație.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 230 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/281/2014, va fi respins, ca nefondat.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 230 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/281/2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2017.