Decizia nr. 333/A/2017
Asupra apelului de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 812 din data de 23 iunie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a decis, printre altele, cu privire la inculpata A., următoarele:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, inculpații B., C., A., D., E. părțile civile F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R. împotriva aceleiași sentințe penale.
A desființat, în parte, sentința apelată, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond, printre altele, cu privire la inculpata A.:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 aplicată inculpatei A. în pedepsele componente.
1. A reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a redus pedeapsa complementară de la 4 ani la 2 ani.
A menținut pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond.
2. A reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., dispozițiile art. 76 lit. e) teza I C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic prev. și ped. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a redus pedeapsa de la 2 ani închisoare la 2 luni închisoare.
3. A reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de prejudiciere a unor persoane prin modificarea datelor unui sistem informatic prev. și ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 din N.C.P. și a redus pedeapsa de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.
4. A reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., dispozițiile art. 76 lit. c) C. pen. din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. din 1969 și art. 5 din N.C.P. și a redus pedeapsa de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prev. de art. 864 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare a impus inculpatei următoarele măsuri de supraveghere:
- sa se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău de câte ori este chemată;
- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile;
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
A obligat inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- inculpații B., C. și A., în solidar și cu partea responsabil civilmente SC F. SA, către partea civilă H., la plata sumei de 112.901,98 lei plus dobândă legală calculată de la data de 31 ianuarie 2011 până la achitarea debitului;
- inculpații B., C., A. și D. în solidar și cu partea responsabil civilmente SC F. SA, către partea civilă G.N, la plata sumei de 217 340,32 lei plus dobândă legală calculată de la data de 31 ianuarie 2011 până la achitarea debitului ;
- inculpații B., C., A. și D., în solidar și cu partea responsabil civilmente SC F. SA și E. în solidar, către partea civilă S. la plata sumei de 46.707,54 lei plus dobândă legală calculată până la achitarea debitului;
- inculpații B. și A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC F. SA, către partea civilă J. la plata sumei de 61.993 lei plus dobândă legală calculată de la 31 ianuarie 2011 până la achitarea debitului.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A respins cererile formulate de apelanții părți civile privind plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. x/D/P/2011 al Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus, printre altele, cu privire la inculpata A., punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la delapidare, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., acces fără drept la un sistem informatic prev. și ped. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de prejudiciere a unor persoane prin modificarea datelor unui sistem informatic prev. și ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.. constând în aceea că: în perioada 2008-2010 în calitate de casier principal în cadrul SC F. SA Sucursala Comănești, în asociere cu alte persoane (angajați ai SC F. SA Moinești sau terți) a ajutat-o pe inc. B. să prejudicieze atât unitatea bancară, cât și clienții acesteia, facilitându-i însușirea sau traficarea unor sume de bani din gestiunea băncii, prin mai multe modalități de săvârșire, respectiv prin efectuarea de operațiuni neautorizate de retrageri numerar și transfer, prin modificarea datelor din sistemul informatic al băncii cu privire la conturile clienților - respectiv prin numirea unor împuterniciți fără autorizarea titularului de cont și prin efectuarea de operațiuni în numele acestora și chiar prin efectuarea de depuneri neautorizate de sume de bani în conturile celor 34 clienți ai SC F. SA Sucursala Moinești, prejudiciul efectiv cauzat fiind în sumă de fiind în sumă de 1.105.932,65 lei, 104.963,79 euro și 35.059,94 dolari SUA - calculat urmare a expertizei contabile efectuate în cauză, din care unitatea bancară SC F. SA a recunoscut doar suma de 35.826,34 euro și 654.358 lei.
În fapt, cercetările efectuate de la data sesizării depuse de unitatea bancară B.C.R. - 07 februarie 2011 - au stabilit că inculpatele B., C. și A. - în calitate de director executiv retail, respectiv operator ghișeu bancar și casier în cadrul SC F. SA Sucursala Moinești au prejudiciat atât unitatea bancară, cât și clienții acesteia, însușindu-și sume de bani din gestiunea băncii, prin mai multe modalități de săvârșire, respectiv prin efectuarea de operațiuni neautorizate de retrageri numerar și transfer, prin modificarea datelor din sistemul informatic al băncii cu privire la conturile clienților - respectiv prin numirea unor împuterniciți fără autorizarea titularului de cont și prin efectuarea de operațiuni în numele acestora și chiar prin efectuarea de depuneri neautorizate de sume de bani în conturile clienților păgubiți, pentru a evita descoperirea faptelor.
Prin sentința penală nr. 468/D din data de 16 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/110/2013 s-a dispus, printre altele, cu privire la inculpata A., următoarele:
- condamnarea inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
1. complicitate la delapidare, prev. și ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, și art. 5 din N.C.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.
2. acces fără drept la un sistem informatic prev. și ped. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., din 1969 la pedeapsa de 2 ani închisoare;
3. de prejudiciere a unor persoane prin modificarea datelor unui sistem informatic prev. și ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 din N.C.P. la pedeapsa de 2 ani închisoare;
4. asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. din 1969 și art. 5 din N.C.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. - din 1969, contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea grea de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.
Pedeapsă de Executat: 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.
Obligarea, în solidar, a inculpaților, în ceea ce o privește pe inculpata A., la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- inculpații B., C. și A., în solidar și cu partea responsabil civilmente SC F. SA, către partea civilă H., la plata sumei de 109.843 lei plus dobândă legală calculată până la achitarea debitului;
- inculpații B., C., A. și D. în solidar și cu partea responsabil civilmente SC F. SA, către partea civilă G.N, la plata sumei de 204 620 lei plus dobândă legală calculată până la achitarea debitului;
- inculpații B., C., A. și D., în solidar și cu partea responsabil civilmente SC F. SA și E. în solidar, către partea civilă S. la plata sumei de 128.569,44 lei plus dobândă legală calculată până la achitarea debitului;
- inculpații B. și A. în solidar și cu partea responsabil civilmente SC F. SA, către partea civilă J. la plata sumei de 62.000 lei plus dobândă legală calculată până la achitarea debitului;
- inculpații B., C., A. și D. în solidar și cu partea responsabil civilmente SC F. SA, către partea civilă T. la plata sumei de 2.400 dolari plus dobândă legală calculată până la achitarea debitului;
Obligarea, în solidar, a inculpaților, cu privire la inculpata A., la plata de despăgubiri civile către SC F. SA, după cum urmează:
- inculpații B., C. și A. la plata sumei de 203.846,41 lei - parte civilă U. plus dobândă legală calculată până la achitarea debitului;
- inculpații B., C. și A. la plata sumei de 17.993,17 euro - parte civilă V. plus dobândă legală calculată până la achitarea debitului;
Menținerea sechestrului asigurator, printre alții, în ceea ce o privește pe inculpata A., asupra următoarelor bunuri:
- imobil în suprafață de 48,07 mp situat în Comănești, jud. Bacău, în valoare de 103.625,81 lei, aparținând înv. A.:
- autoturism în valoare de 64.135 lei aparținând înv. A.. dispuse prin ordonanța din data de 16-05-2011 dispusă de procuror în cadrul Dosarului cu nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, acte confirmate de procuror de la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism.
A mai reținut instanța de apel, în esență, printre altele, că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.
Prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal si temeinic o soluție de condamnare a inculpaților pentru faptele reținute în actul de sesizare al instanței.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatele B., C. și A. - în calitate de director executiv retail, respectiv operator ghișeu bancar și casier în cadrul SC F. SA Sucursala Moinești au prejudiciat atât unitatea bancară, cât și clienții acesteia, însușindu-și sume de bani din gestiunea băncii, prin mai multe modalități de săvârșire, respectiv prin efectuarea de operațiuni neautorizate de retrageri numerar și transfer, prin modificarea datelor din sistemul informatic al băncii cu privire la conturile clienților - respectiv prin numirea unor împuterniciți fără autorizarea titularului de cont și prin efectuarea de operațiuni în numele acestora și chiar prin efectuarea de depuneri neautorizate de sume de bani în conturile clienților păgubiți, pentru a evita descoperirea faptelor.
În concret, în perioada 2008-2010, profitând de faptul că marea majoritate a clienților în conturile cărora a operat tranzacții frauduloase o cunoșteau și aveau încredere în ea, inculpata B. a efectuat în mod repetat, în funcție de necesitățile personale sau ale altor persoane, multiple operațiuni de retragere de numerar, transfer de numerar, depuneri de numerar, numire neautorizată a unor împuterniciți pe conturi, și efectuarea de operațiuni în numele acestora, în conturile celor 34 de persoane vătămate - clienți ai SC F. SA Sucursalele Moinești și Comănești. În lumina celor expuse, Curtea de apel a constatat că probele administrate pe parcursul procesului penal, necesare și suficiente pentru aflarea adevărului în cauză cu privire la faptele deduse judecății, atestă temeinicia soluției de condamnarea adoptată de Tribunalul Bacău cu privire la aceste fapte și impun menținerea acesteia.
Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de apel a reținut următoarele:
În prezenta cauză, s-a constatat că legea nouă a modificat pedepsele pentru infracțiunile săvârșite de inculpați (de la 2 la 7 ani închisoare față de închisoare de la 10 - 20 ani pentru delapidare), a modificat tratamentul sancționator aplicabil în cazul concursului de infracțiuni (cumul juridic cu spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse față de cumul juridic cu spor facultativ de până la 5 ani închisoare peste maximul prevăzut de lege).
De asemenea, prin decizia pronunțată la data de 30 mai 2017 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.
În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., care impune condiția unității subiectului pasiv în cazul infracțiunii continuate, creează discriminare în cadrul aceleiași categorii de persoane care săvârșesc la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Referitor la inculpatele A. și E., curtea a reținut următoarele:
Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de complicitate la delapidare prevăzute de vechiul C. pen., sub imperiul căreia inculpatele au săvârșit faptele sunt mai mari decât cele prevăzute de legea nouă, însă aplicarea globală a vechiului cod este mai favorabilă pentru inculpate prin incidența în cauză a circumstanțelor atenuante, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni precum și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În atare condiții, constatând că legea veche este mai favorabilă, a menținut condamnarea inculpatelor pentru infracțiunile prev. de codul penal din 1969.
În ceea ce privește criticile procurorului și inculpatelor aduse legalității și temeiniciei individualizării judiciare a pedepselor, Curtea le-a constatat întemeiate.
În primul rând, pedepsele aplicate pentru infracțiunea de complicitate la delapidare, faptă prevăzută de 26 C. pen. rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, sunt nelegale în condițiile în care instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în sarcina inculpatelor, iar minimul special al pedepsei pentru această infracțiune este de 10 ani închisoare.
Instanța de apel a subliniat că tratamentul sancționator al infracțiunilor și, implicit, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, a acestora sunt aspecte importante de politică penală care, pentru a-și atinge scopul, trebuie să aibă caracter unitar și previzibil, considerându-se că, în acest context, infracțiunile contra integrității patrimoniului, prezintă un grad maxim de pericol social, realitate ce determină imperativul adoptării de măsuri în consecință.
Cu atât mai mult, în cazul infracțiunilor deduse judecății, trebuie avute în vedere în egală măsură persoana infractorului și, respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte.
În raport cu aceste considerente, instanța de apel a apreciat că prima instanță a aplicat inculpatelor pedepse excesive, fiind inapte de a asigura scopul acestora, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului.
Curtea și-a însușit aspectele avute în vedere de prima instanță la individualizarea pedepselor aplicate, referitoare la gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea comiterii acestora, starea și urmările deosebit produse, constituie criterii obiective și precise în baza cărora Tribunalul Bacău în mod judicios a aplicat inculpatelor pedepse privative de libertate.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că inculpatele nu sunt cunoscute cu antecedente penale, sunt bine integrate în societate și au avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, instanța de apel a apreciat că se justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 și aplicarea unor pedepse sub minimul special, condiții în care s-a considerat că aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege (3 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la delapidare, 2 luni închisoare pentru infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic, 1 an închisoare pentru infracțiunea prejudiciere a unor persoane prin modificarea datelor unui sistem informatic, 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în cazul inculpatei A. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la delapidare, 2 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani, 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în cazul inculpatei E.), sunt suficiente pentru realizarea scopului pedepselor, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpatelor, s-a constatat că inculpatele A. și E. îndeplinesc condițiile referitoare la cuantumul sancțiunii, fiind condamnate la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins și fără ca inculpatele să execute efectiv pedeapsa, având în vedere împrejurarea că nu au antecedente penale, sunt integrate în societate și o bună conduită anterioară, dar mai ales faptul că au avut o contribuție relativ redusă la comiterea faptelor, astfel că acestea oferă suficiente garanții pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere.
Instanța de apel a considerat că se impune ca inculpatele să fie supuse unor măsuri de supraveghere pentru ca scopul pedepsei să fie atins în condiții optime, ținând seama de gravitatea totuși sporită a faptelor săvârșite.
Sub aspectul laturi civile, curtea a reținut că, în mod just, prima instanță constatând întrunite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale a dispus tragerea la răspundere civilă a inculpaților și părții responsabile civilmente, obligându-i la plata despăgubirilor către părțile civile.
Ambele expertize întocmite în cauză au confirmat existența unui prejudiciu produs părților civile prin faptele ilicite ale inculpaților.
Constatând însă existența unor diferențe dintre concluziile celor două expertize, instanța de apel a dat întăietate concluziilor raportului de expertiză întocmit în apel, având în vedere că acestea au fost însușite, atât de părțile civile, cât și de partea responsabilă civilmente.
Pe cale de consecință, instanța de apel a dispus, printre altele, cu privire la inculpata A., astfel cum anterior s-a arătat în debutul prezentelor considerente.
Împotriva Deciziei penale nr. 812 din data de 23 iunie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat apel inculpata A., fără a-l motiva în scris.
La termenul de judecată din data de 28 septembrie 2017, în ședință publică, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate, având în vedere că este atacată cu apel o decizie pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate și excepția invocată, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.”
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., „Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.”
În această ordine de idei, Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
În speță, apelanta inculpată A. a formulat apel împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de apel, prin care s-au soluționat apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, inculpații B., C., A., D., E. și părțile civile SC F. SA, G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R. împotriva sentinței penale nr. 468/D din data de 16 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/110/2013, hotărâre care însă este definitivă, în raport de dispozițiile art. 408 alin. (1) C. proc. pen., după cum era menționat și în dispozitivul acesteia.
Dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Pe cale de consecință, cum căile de atac sunt cele prevăzute de lege, astfel că în prezent nu există decât calea de atac a apelului, iar hotărârea atacată fiind pronunțată în apel și fiind definitivă, apelanta inculpată A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, cum nu pot fi atacate cu apel hotărârile definitive, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul formulat de inculpata A.
Văzând și disp. art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 812 din data de 23 iunie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta - inculpată, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 septembrie 2017.