Decizia nr. 713/2017
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 502/PI din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2017, în baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 15 septembrie 2014, în Dosarul nr. x/2004/B.R.E.S.; nr. x/2006 Mod. 10, pe numele persoanei solicitate A. și dispune predarea acestuia către organele judiciare din Italia.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.
În baza art. 103 al. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., cetățean italian, pe o durată de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 04 iulie 2017, până la data de 02 august 2017, inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia.
S-a respins cererea de aplicare a unei măsuri preventive mai blânde, arestul la domiciliu sau control judiciar.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 04 iulie 2017 sub nr. Dosar nr. x/59/2017, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 15 septembrie 2014, în Dosarul nr. x/2004/B.R.E.S.; nr. x/2006 Mod. 10, pe numele persoanei solicitate A., solicitându-se totodată de către parchet și arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile în vederea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că persoana solicitată A. este solicitată de organele judiciare din Italia pentru executarea unui rest de pedeapsă de 2 ani, 3 luni, 13 zile, pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de droguri, conform art. 99 C. pen. italian și art. 73 alin. (1) din D.P.R. nr. 309/90. Având în vedere starea de fapt reținută în mandatul european de arestare, persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani 4 luni închisoare și 30.000 de euro amendă, din care au mai rămas de executat 2 ani, 3 luni,13 zile închisoare și 20.000 de euro amendă prin sentința nr. 353/2002 R.G - nr. 545/1997 R.N.G. emisă de Curtea de Apel din Brescia la data de 20 ianuarie 2003, definitivă la data de 19 noiembrie 2004.
Persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței se reține că persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare italiene și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.
Prima instanță, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, a constatat că nu există niciun motiv de refuz obligatoriu al executării acestuia prevăzut de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, fapta pentru care este solicitată persoana urmărită, fiind în mod expres prev. și de art. 96 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată. S-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, în legislația penală română infracțiunea descrisă în mandatul european de arestare fiind reglementată de art. 2 din Legea nr. 143/2000, care reglementează infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc.
Prima instanță a apreciat că în speța ar fi incident, eventual, un motiv de refuz facultativ prev. de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, respectiv, prescripția executării pedepsei conform legii române, care pentru restul de pedeapsă existent conform dispozițiilor prev. de art. 162 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, ar fi 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, în speță 2 ani, 3 luni și 13 zile închisoare, raportat la hotărârea de condamnare a persoanei solicitate, respectiv sentința nr. 353/2002 R.G - nr. 545/1997 R.N.G. emisă de Curtea de Apel din Brescia la data de 20 ianuarie 2003, definitivă la data de 19 noiembrie 2004, însă instanța nu a uzat de această posibilitate, considerând că este prioritar executarea mandatului european de arestare, emis de către autoritățile judiciare din Italia, făcând aplicabilitate dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, ținând cont de toate împrejurările cauzei, dar și de necesitatea executării mandatului european de executare, autoritățile judiciare din Italia, susținând în continuare cererea de executare al acestuia, nefiind trimis până la momentul soluționării cauzei, vreo cerere de revocare.
Apărătorul ales ale persoanei solicitate a apreciat că ar fi incidente dispozițiile art. 112 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, coroborat cu art. 58 din aceeași lege, respectiv că s-ar impune amânarea predării persoanei solicitate, însă, în opinia instanței, nu sunt incidente aceste dispoziții penale pentru simplul fapt că până în prezent, chiar dacă autoritățile judiciare române s-au sesizat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, prev. de art. 320 C. pen. și art. 323 C. pen., formându-se Dosarul penal nr. x/P/2017 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ca urmare a autodenunțului făcut de persoana solicitată, în sensul că ar fi modificat data emiterii cărții de identitate, probabil în luna octombrie 2012 și ar fi falsificat permisul de conducere în totalitate, în cursul anului 2013 (fără ca persoana solicitată să conteste identitatea sa sau datele de identitate, organele de poliție făcând confruntarea urmelor papilare a aceste persoane, rezultatul fiind pozitiv), nu s-a formulat nicio acuzație concretă față de numitul A., cercetările desfășurându-se „in rem”, astfel că nu se poate susține că persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române. Pentru a se putea dispune amânarea predării, având la bază faptul că persoana solicitată este cercetată penal, acest termen acoperind faza de urmărire penală cât și de judecată, persoana solicitată trebuie să aibă calitatea de suspect sau inculpat, și ca organul judiciar competent să formuleze acuzațiile „in personam”, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față, persoana solicitată A., neavând calitatea de suspect sau inculpat, în Dosarul penal nr. x/P/2017 și nu a fost acuzat personal în mod oficial, conform reglementărilor procesual penale.
În ceea ce privește propunerea de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a apreciat că aceasta este admisibilă raportat la mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia prin care se solicită arestarea și predarea persoanei solicitate, necesitatea executării acestui mandat european de arestare, dar și în ceea ce privește efectuarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia, motiv pentru care urmează să se dispună arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 zile.
Prima instanță a apreciat că, în cazul admiterii sesizării privind executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate organelor judiciare solicitante, doar măsura arestării provizorie este cea care poate fi utilizată, această măsură preventivă provizorie, fiind cea reglementată de Legea nr. 302/2004, modificată și completată, neexistând posibilitatea înlocuirii măsurii arestării provizorii sau aplicării măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar în vederea predării persoanei solicitate.
Întrucât nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, acesta cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, persoana solicitată nu a invocat niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării a mandatului european de arestare, în mod evident nu există niciun motiv obligatoriu de refuz potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, punându-se problema doar existenței unui motiv facultativ de refuz neinvocat de către persoana solicitată, prev. de art. 98. alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, executarea acestui mandat fiind necesar pentru lămurirea situației juridice a numitului A., din punctul de vedre al executării restului de pedeapsă care se compune dintr-un rest de pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 2 ani, 3 luni și 13 zile de închisoare, dar și de o sancțiune pecuniară, constând în amendă penală de 20.000 euro. În același timp, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 112 rap. la art. 58 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, privind predarea amânată a persoanei solicitate, nefiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 iulie 2017, fiind acordat termen aleatoriu la data de 18 iulie 2017.
În dezbateri, contestatorul A., prin intermediul apărătorilor aleși, a solicitat respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, invocând dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora executarea pedepsei s-a prescris conform legii române, raportat la hotărârea de condamnare a persoanei solicitate care a rămas definitivă la data de 19 noiembrie 2014. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere că persoana solicitată este cercetată într-un alt dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. În subsidiar, a solicitat aplicarea față de persoană solicitată a unei măsuri mai blânde.
Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte apreciază că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, se constată că persoana solicitată A. a fost condamnată prin sentința nr. 353/2002 R.G - nr. 545/1997 R.N.G. emisă de Curtea de Apel din Brescia la data de 20 ianuarie 2003, definitivă la data de 19 noiembrie 2004, la o pedeapsă de 5 ani 4 luni închisoare și 30.000 de euro amendă pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de droguri, conform art. 99 C. pen. italian și art. 73 alin. (1) din D.P.R. nr. 309/90, din care au mai rămas de executat 2 ani, 3 luni, 13 zile închisoare și 20.000 de euro amendă. Faptele care intră în sfera ilicitului penal au corespondent în legea națională, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale nr. 502/PI din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, fiind analizat mandatul european de arestare, s-a reținut îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare (precum art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sau art. 96 alin. (1) pct. 5 din aceeași lege). În atare condiții, instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, în cauză neexistând niciun impediment privind punerea în executare și predarea persoanei solicitate A.
În ceea ce privește apărarea persoanei solicitate, întemeiată pe dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora executarea pedepsei s-a prescris conform legii române, raportat la hotărârea de condamnare care a rămas definitivă la data de 19 noiembrie 2014, se constată, în primul rând, că acesta reprezintă un motiv opțional de refuz. Mai mult, se observă că în mandatul european de arestare, emis de autoritățile judiciare italiene, tradus în limba română, se menționează la secțiunea „Infracțiuni” faptul că A., fără autorizația prevăzută de art. 17 și în afara situației prev. de art. 75 al DPR nr. 309/90, în Brescia, persoana solicitată a cumpărat de la o organizație al cărei șef era B., cu scopul de a revinde ulterior către terți, aproximativ ½ kg de cocaină, substanță stupefiantă indicată în tabelul I prev. de art. 14 al acestei legi, care a fost înmânată fizic de C. lui A., în Brescia la data de 28 martie 1995 din dispoziția lui B.; substanță stupefiantă indicată în tabelul I prev. de art. 14 al acestei legi, cu circumstanța agravantă a recidivei specifice și reiterate (fila 19, dosar fond). Din traducerea textului de lege italian, depus de apărare, aflat la fila 19 din prezentul dosar, rezultă că potrivit art. 172 C. pen. italian stingerea pedepselor nu are loc dacă este vorba de recidive (…). Așadar, în acord cu instanța de fond, se apreciază că este necesar a se proceda la executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare străine, urmând a-i fi clarificată situația juridică. De altfel, se constată că autoritățile judiciare italiene nu au transmis vreo cerere de revocare a deciziei în baza a fost emis mandatul european de arestare.
În continuare, se apreciază că argumentele apărării întemeiate pe dispozițiile art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală coroborate cu art. 58 din aceeași lege, modificată și completată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu sunt fundamentate, iar dispozițiile legale mai sus arătate nu își găsesc incidența în speța de față. Persoana solicitată A. nu are calitatea de suspect sau inculpat în Dosarul penal nr. x/P/2017 și nu a fost acuzată personal, în mod oficial, conform reglementărilor procesual penale (referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. x/II/5/2017, fila 3 verso).
Totodată, instanța supremă apreciază că în mod corect, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., conform art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, având în vedere necesitatea executării mandatului european de arestare în condiții optime. Mai mult, se constată că aceasta nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile italiene, conform declarațiilor date în fața organelor judiciare române (filele 8 verso și 52, dosar instanță de fond). Se are în vedere și atitudinea manifestată de persoana solicitată care echivalează cu o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, astfel că există riscul să se sustragă executării mandatului european de arestare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. sentinței penale nr. 502/PI din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 105 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 502/PI din 04 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/59/2017.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 105 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iulie 2017.