Încheierea nr. 103/2017
Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 233/CP din data de 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 5491 alin. (5) lit. a) C. proc. pen., s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/P/2016, având ca obiect eventuala desființare a înscrisului reprezentând „contract de donație” emis de defuncta A., autentificat de notarul public B. sub nr. 65 din 5 iunie 2015.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că, prin ordonanța din 11.08.2016 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/P/2016, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) rap. la art. 16 lit. a), b) teza a II-a C. proc. pen. și art. 5491 C. proc. pen., s-au dispus următoarele:
1. Clasarea cauzei penale privind pe suspecta B., notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, domiciliată în loc. Săliște, jud. Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen.
2. Clasarea cauzei penale privind pe suspectul C., domiciliat în comuna Orlat, jud. Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 321 C. pen.
3. Clasarea cauzei penale privind pe B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen. și infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen.
4. Sesizarea Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, camera preliminară, după expirarea termenelor prevăzute la art. 389 alin. (4) sau art. 340 C. proc. pen. pentru a hotărî asupra validității înscrisului reprezentând contract de donație nr. 65 din 05 iunie 2015 autentificat de notarul public B.
În conformitate cu prevederile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei au rămas în sarcina statului.
Procurorul a reținut că persoana vătămată D. a formulat plângere penală împotriva numitei B., notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. și împotriva numitului C. jr., fratele său, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 47 rap. la art. 321 C. pen., arătând în motivarea actului de sesizare că numitul C. jr., fratele său, cu intenție a determinat pe numita B., notar public, să autentifice (prin încheierea de autentificare nr. 65 din 05 iunie 2016) un contract de donație încheiat între numita A. - mătușa persoanei vătămate și a numitului C. jr.
De asemenea, s-a reținut că respectivul înscris conținea mențiuni nereale în ceea ce privește seria și numărul actului de identitate și totodată că notarul public B., în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, a legitimat și identificat părțile, la încheierea și luarea consimțământului acestora, întrucât actul de identitate menționat de notarul public în contractul de donație, nu se mai afla la data autentificării actului în posesia donatoarei, reținute de SPCLEP Orlat la data de 03.02.2015 consecutiv emiterii către această autoritate a unei noi cărți de identitate seria SB nr. 696977. Despre acest nou act de identitate, persoana vătămată D. a declarat că se afla în posesia sa și nu a mătușii sale în contextul în care acesta a declarat organelor de urmărire penală că a fost persoana care s-ar fi îngrijit de mătușa sa și a făcut demersuri la organele administrative pentru emiterea unei noi cărți de identitate a mătușii sale deoarece actul de identitate al mătușii sale expirase.
S-a mai precizat că persoana vătămată D. a declarat că apreciază ca frauduloasă înțelegerea dintre fratele său C. jr. și notarul public B., suspecți în cauză, întrucât mătușa sa, A., decedată în prezent, a testat în mod autentic în favoarea sa întreaga sa avere mobilă și imobilă, la Biroul Notarului Public E. cu sediul profesional în comuna Săliște, jud. Sibiu.
Prin ordonanța nr. x/P/2016 din 04.04.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecta B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. și față de suspectul C. jr. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 47 rap. la art. 321 C. pen.
S-a reținut că, din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanei vătămate D., declarațiile suspecților C. jr. și B. și ale martorilor de la dosar a rezultat că defuncta A., cu ultimul domiciliu în comuna Orlat, jud. Sibiu, a fost o persoană în vârstă, care în proximul termen înainte de survenirea decesului său avea nevoie de îngrijiri speciale, avea un comportament atipic, exemplificând în acest sens declarațiile martorilor F., G., H. care au reliefat, pe de o parte, că persoana vătămată D. și soția acestuia s-au îngrijit preponderent de mătușa sa, A., însă pe de altă parte, la dosar, există și declarația martorei I. care a declarat că pe timpul vieții numita A. a fost în mod repetat solicitată de suspectul C. jr. să-i facă menaj defunctei A., martor care a declarat că are cunoștință de faptul că suspectul C. jr. o invita la masă pe defuncta A. sau îi aducea mâncare și fructe.
S-a mai arătat că în raport de aceste probe nu s-a putut reține cu certitudine dacă persoana vătămată D. sau suspectul C. jr. au fost în mod exclusiv întreținători ai defunctei A. însă, pe de altă parte, probele administrate în cauză inclusiv declarațiile martorului J. - preot catolic în comuna Orlat și înscrisurile olografe depuse în copie la dosar reprezentând testament redactat de defunctă în favoarea cultului greco-catolic Orlat și nevalorificate de acesta, au evocat un comportament oscilant al numitei A. în raport de voința sa cu privire la liberalitățile pe care intenționa să le facă.
Față de contextul mai sus expus, s-a mai arătat că suspecta B. a declarat că a fost solicitată de suspectul C. jr. și numita A. să redacteze și să autentifice un contract de donație între aceștia având ca obiect, în esență, gratificarea suspectului C. jr. cu un apartament deținut de aceasta în imobilul din comuna Orlat, jud. Sibiu, și a cotelor de teren aferente acestuia.
De asemenea, s-a mai observat că suspecta a declarat că a luat act de toate dorințele donatoarei, inclusiv a sarcinii impusă de aceasta gratificatului său, iar în ceea ce privește identificarea donatoarei aceasta a declarat că părțile i-au spus că donatoarea nu-și găsește buletinul iar în contextul în care notarul public o cunoștea pe donatoare, avea în baza de date atributele de identificare ale acesteia, ca urmare a altor prestații notariale efectuate anterior acesteia, a făcut mențiuni în actul de donație că a procedat la identificare după buletinul de identitate seria BC nr. 612270, eliberat de Miliția Municipiului Sibiu la 12.12.1980, însă ulterior a aflat pe parcursul anchetei că acest buletin a fost retras de SPCLEP Orlat ca urmare a emiterii unei alte cărți de identitate.
Față de cele anterior expuse, dar și de apărările suspectei B. care a arătat că, în cadrul atribuțiilor sale de serviciu la încheierea actelor notariale intră identificarea părților, menționarea C.N.P.-ului în actul de donație fiind esențial, împrejurarea că potrivit legii de organizare a activității notariale, notarul public are posibilitatea de a atesta și identifica identitatea unei părți și fiind de notorietate faptul că notarul o cunoștea pe donatoare neavând însă nicio îndoială cu privire la identitatea acesteia nu se poate reține efectuarea de către suspecta B. a mențiunilor privind seria și numărul cărții de identitate a numitei A. ca fiind B.C. nr. 612270, eliberat de Miliția Municipiului Sibiu la 12.12.1980, în condițiile în care aceasta deținea o altă carte de identitate cu forma de vinovăție a intenției directe, ci cel mult a culpei simple, lipsă fiind astfel intenția ca cerința esențială a laturii subiective a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. motiv pentru care cauza s-a clasat sub acest aspect.
Referitor la suspectul C. jr., s-a reținut că, din mijloacele de probă de la dosar, declarația acestuia, nu rezultă că acesta ar fi determinat pe numita B., notar public, să efectueze mențiuni nereale în actul de donație redactat și autentificat de aceasta, astfel cauza s-a clasat și sub acest aspect.
În ceea ce privește validitatea actului de donație încheiat cu neregularitățile mai sus enunțate, în cauză s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară în temeiul art. 5491 C. proc. pen. pentru a aprecia dacă se impune anularea contractului de donație nr. 65 din 05 iunie 2015 redactat și autentificat de notarul public B. cu sediul profesional în Săliște, jud. Sibiu, și sediul secundar în comuna Orlat, jud. Sibiu.
Verificând legalitatea și temeinicia sesizării formulate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 5491 C. proc. pen., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/P/2016, având ca obiect eventuala desființare a înscrisului s-a dovedit a fi neîntemeiată.
În acest sens, a reținut că în prezenta procedură instituită de prevederile art. 5491 C. proc. pen., în rezolvarea acțiunii civile în procesul penal, instanța de judecată poate proceda la desființarea unui înscris, în ipoteza în care el este urmarea comiterii unei fapte de fals, cu privire la care, în soluționarea laturii penale a cauzei, din motive legale, s-a dispus o soluție de clasare sau de renunțare la urmărire penală.
De asemenea, s-a arătat că înscrisul contestat, respectiv „contract de donație” emis de defuncta A., autentificat de notarul public B. sub nr. 65 din 5 iunie 2015 prezintă viciul de a avea menționat, la datele de identitate ale donatorului, alt act de identitate decât cel care era valabil la momentul încheierii contractului de donație de către notar, respectiv actul de identitate valabil pentru o perioadă anterioară.
Însă așa cum a rezultat din cercetări, curtea a reținut că identitatea persoanei donatare nu a fost contestată de niciuna dintre părți, notarul public autentificând înscrisul în absența actului de identitate al donatoarei, însă în virtutea faptului că o cunoștea pe aceasta și îi cunoștea identitatea.
Ca atare, instanța a constatat că înscrisul „act de donație” nu conține consemnări care să fie false, în înțelesul legii penale, în sensul că nu ar corespunde realității, iar viciul constatat nu era în măsură să invalideze conținutul înscrisului.
În ceea ce privește procedura de desființare a actului de donație, care este un înscris autentic în sensul art. 269 C. proc. civ., s-a arătat că aceasta era cea prevăzută de art. 271 C. proc. civ.
Pe de altă parte, curtea a observat că interesul petentului D. de anulare a înscrisului derivă din susținerea acestuia că donatoarea nu a încheiat actul în deplină cunoștință de cauză, ci cu consimțământul viciat, datorită stării sale de sănătate și vârstei înaintate.
Or, o examinare a acestor împrejurări care țin de validitatea clauzelor înscrisului, curtea a reținut că exced aspectelor procedurale prev. de art. 5491 C. proc. pen., competența revenind instanței civile. Ca atare, reținând că viciul de formă al contractului de donație nu poate afecta validitatea înscrisului, s-a considerat că acesta continuă să producă în prezent efecte juridice în circuitul civil.
Împotriva acestei încheieri penale, petentul D. a formulat contestație, la data de 21.12.2016 (prin fax), înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/57/2016 la data de 09.01.2017, fixându-se termen pentru soluționare la data de 08.02.2017.
În motivarea scrisă a contestației, petentul a criticat soluția dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală nr. 233/CP din data de 14 decembrie 2016 solicitând desființarea contractului de donație încheiat de defuncta A. și autentificat sub nr. 65 din 05.06.2015 la B.N.P. B.
Petentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, că respectivul contract de donație a fost autentificat în baza unui act de identitate fals, nevalabil, și că, fiind în vârstă de peste 90 de ani, imobilizată la pat și fără a fi în deplinătatea facultăților mintale, la autentificarea actului de donație, donatoarea A. nu a fost asistată de un reprezentant al autorității tutelare, actul fiind încheiat și în lipsa unui certificat medico-legal de dovedire a discernământului neviciat și a capacității de a încheia respectivul act.
Totodată, petentul a solicitat reanalizarea tuturor actelor și probatoriului administrat în faza cercetării penale și rejudecând cauza să se dispună anularea actului de donație supus discuției în cauză.
Examinând contestația formulată de petent, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.
Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte are în vedere că sesizarea formulată în temeiul art. 5491 C. proc. pen. ce are ca obiect și scop desființarea totală sau parțială a unui înscris în sensul de instrumentum probationes, nu în sensul de negotium al cărui caracter fals sau nu a fost disputat în faza urmăririi penale și care s-a finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată.
Obiectul procedurii speciale fiind limitat, în mod expres, de către legiuitor, la desființarea înscrisului, nu poate fi interpretat în sensul că judecătorul de cameră preliminară poate soluționa cererea de anulare a unei convenții. În aceste condiții, rămâne deschisă posibilitatea părții interesate de a proba existența și conținutul manifestării de voință a donatoarei A. la încheierea contractului de donație prin orice alt mijloc de probă, potrivit legii civile. Iar, în acest sens, desființarea unui înscris se diferențiază de acțiunea în nulitate relativă sau absolută, aceasta din urmă având ca efect desființarea actului juridic și a actelor subsecvente încheiate în baza lui, conform art. 1254 C. civ.
Deși legiuitorul nu antamează sfera de incidență a noțiunii de înscris falsificat, în această categorie pot intra deopotrivă atât înscrisurile falsificate sub aspect material (prin alterare scrierii ori a subscrierii sau prin contrafacerea acestora), cât și înscrisurile falsificate sub aspect intelectual (prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări), atât înscrisurile oficiale, cât și înscrisurile sub semnătură privată.
Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris este o dispoziție distinctă din ordonanța de clasare din 11.08.2016 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/P/2016. Întrucât acesta este actul prin care instanța este sesizată, propunerea trebuie să-și găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală, acesta fiind punctul de pornire pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va putea soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare pentru stabilirea caracterului fals sau nu al înscrisului a cărui desființare totală/parțială este solicitată. În lumina Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a arătat că procedura specială reglementată de art. 5491 C. proc. pen. vizează o atribuție a judecătorului de cameră preliminară în care acesta decide asupra fondului cauzei, respectiv cu privire la desființarea unui înscris, ceea ce, în opinia Curții implică o decizie din partea acestui judecător cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict - faptă, persoană și vinovăție, această procedură urmează a se desfășura cu respectarea garanțiilor procedurale indicate de Curte referitoare la soluționarea cauzei în ședință publică, în condiții de contradictorialitate și oralitate, cu respectarea garanțiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la proces echitabil și dreptul la apărare.
Judecătorul de cameră preliminară analizând pe fond temeinicia propunerii Ministerului Public, de desființare a înscrisului reprezentând contractul de donație autentificat sub nr. 65/05.06.2015 de notarul public B. a statuat în sensul că nu au fost afectate condițiile esențiale pentru validitatea actului încheiat.
Contrar susținerilor petentului, se constată că, din verificarea ansamblului actelor existente la dosar, nu s-au evidențiat elemente care să conducă la anularea contractului de donație întrucât identificarea persoanei donatoare s-a făcut în baza unui act de identitate expirat și în lipsa unei certificări a discernământului ori a unui reprezentant al autorității tutelare.
În acest context, sesizarea ce se adresează judecătorului de cameră preliminară ar trebui însoțită de un minim de dovezi din care să rezulte caracterul fals al acestui înscris.
Pentru a se proceda la desființarea unui înscris este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la ipoteza în care el este urmarea comiterii unei fapte de fals, cu privire la care s-a dispus soluția clasării.
Simpla reținere în conținutul acestui contract a seriei și numărului buletinului de identitate expirat al donatoarei nu face imposibilă identificarea acesteia fiind consemnat C.N.P.-ul acesteia, cu atât mai mult cu cât persoana donatoarei nu era străină notarului întrucât în trecut mai apelase la serviciile sale. De altfel, identitatea persoanei donatoarei nu a fost contestată de părți, iar cele consemnate în conținutul actului de donație nu a fost de natură să invalideze actul în sine.
Judecătorul de cameră preliminară constată că actul de donație nu conține consemnări false, în sensul că acestea nu corespund realității, astfel că simpla nemulțumire a petentului față de soluția dispusă de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, în absența unor probe pertinente și utile, nu are aptitudinea de a desființa înscrisul autentificat sub nr. 65/05.06.2015 în condiții legale de notarul public B. Dispozițiile procedural penale impun judecătorului să efectueze verificări în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate de părți.
În acest context, judecătorul de cameră preliminară statuând asupra fondului cauzei, urmează a pronunța o hotărâre prin care admite ori respinge sesizarea formulată de procuror, pornind de la probatoriul administrat în faza de urmărire penală a procesului cu privire la caracterul fals al înscrisului aflat în dosarul de urmărire penală ce a fost înaintat instanței, probatoriu eventual completat prin probele administrate din oficiu sau la cererea părților din procesul penal sau a altor persoane interesate, citate în cauză.
Astfel, chiar dacă în prezent, există posibilitatea administrării, chiar din oficiu, în fața judecătorului de cameră preliminară, în condiții de publicitate și contradictorialitate, a dovezilor pe baza cărora s-ar putea stabili caracterul fals al înscrisului, date fiind dispozițiile generale cuprinse în art. 285 și art. 306 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la obiectul urmăririi penale și obligațiile organelor de urmărire penală, precum și la principiul onus probandi incumbit actori, actul de sesizare a judecătorului de cameră preliminară, respectiv ordonanța de clasare, ar trebui să se fundamenteze pe probele administrate în această fază a procesului penal cu privire la caracterul fals al înscrisului a cărui desființare este solicitată.
Se observă că instanța sesizată este cea penală, cauza neavând natura unei acțiuni civile, nici în situația în care obiectul sesizării îl constituie desființarea unui înscris, astfel că aspectele legate de validitatea clauzelor contractului de donație nu fac obiectul aspectelor procedurale cu care instanța a fost sesizată în temeiul dispozițiilor art. 5491 C. proc. pen.
În contextul anterior prezentat, simpla împrejurare că soluția dispusă în cauză nu concordă cu opinia subiectivă a petentului nu poate fi asimilată vreunei acțiuni de natură să realizeze conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni.
În concluzie, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că nu se impune desființarea contractului de donație autentificat de notarul public B.
Orice altă încercare de a reforma soluția pe considerentul că această decizie nu este conformă opiniei părții care reclamă abuzul în lipsa oricăror elemente care să contureze existența unui raport juridic de drept penal nu este recunoscută de lege și nu reprezintă decât o imixtiune în cadrul actului de justiție.
În consecință, nu se impune admiterea prezentei contestații în sensul desființării contractului de donație autentificat sub nr. 65/05.06.2015 de notarul public B. și existând toate premisele pentru ca judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție să-și însușească argumentele de fapt și temeiurile de drept expuse de Curtea de Apel Alba Iulia, în baza art. 5491 alin. (7) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul D. împotriva încheierii penale nr. 233/CP din data de 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul D. împotriva încheierii penale nr. 233/CP din data de 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.