Încheiere nr. 849/2017
Deliberând asupra cauzei de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea F/DL din 11 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus în temeiul art. 5491 alin. (5) lit. b) teza finală C. proc. pen. admiterea sesizării formulate, în temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin Ordonanța nr. 1038/P/2014 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 10 februarie 2016. S-a desființat integral antecontractul de vânzare - cumpărare din 25 iulie 2006 aparent intervenit între intimații A. și B., contract atestat de intimata C., conform art. 3 din Legea nr. 51/1995, cu privire la identitatea părților, dată și conținut. În temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată solicitarea intimatei B. de acordare a cheltuielilor judiciare făcute de aceasta (solicitare formulată la termenul din 26 ianuarie 2017), iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că la data de 19 octombrie 2016, pe rolul instanței a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București formulată în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 privind plângerea penală formulată de intimata B., sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, pentru a aprecia și a se dispune cu privire la desființarea totală a antecontractului de vânzare-cumpărare din 25 iulie 2006 intervenit între numiții B. și A., pe care avocat C. l-a atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut.
La solicitarea judecătorului, conform art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat adresa din data de 03 noiembrie 2016 conform căreia numita B. a formulat plângere atât în fața procurorului general, cât și în fața judecătorului de cameră preliminară, plângeri ce au fost respinse.
Intimata C., prin apărător ales, a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat în principal respingerea sesizării și, în subsidiar, admiterea acesteia, în parte, numai cu privire la încheierea de atestare (filele 15- 17). De asemenea, intimata a informat judecătorul cu privire la faptul că a formulat o cerere de redeschidere a urmăririi penale, depunând în acest sens înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul și în original (filele 18 - 25).
Intimata B., prin apărător ales, a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, atestând împrejurarea că intimatul A. a fost evacuat de la adresa ce constituie domiciliul unde a fost citat (filele 39 - 61).
La solicitarea judecătorului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a comunicat adresa din data de 12 decembrie 2016 conform căreia cererea de redeschidere a urmăririi penale formulată de intimata C. a fost clasată, fiind comunicată și ordonanța de clasare comunicată intimatei C. (filele 65, 66 - 67).
S-a luat act de împrejurarea că nu s-a solicitat administrarea vreunei probe, fiind respinsă solicitarea intimatei B., prin apărător ales, de efectuare a unor verificări cu privire la numărul de exemplare în care a fost încheiat antecontractul (fila 76 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reținut că la data de 04 august 2014 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea penală a numitei B. prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale față de avocat C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, întrucât ar fi încheiat, în mod nereal, antecontractul de vânzare-cumpărare din 25 iulie 2006 intervenit între persoana vătămată și A. pe care l-a atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut, deși persoana vătămată susține că nu a avut cunoștință de existența acestui antecontract până la data de 30 august 2012 data introducerii de către A. a unei cereri de chemare în judecată având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, având la bază sus menționatul antecontract.
Prin ordonanța din data de 19 ianuarie 2015 s-a dispus începerea urmăriri penale în cauză cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 N.C.P. raportat la art. 5 N.C.P.
Prin ordonanța din data de 27 ianuarie 2015 s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a), f) C. proc. pen., art. 58 C. proc. pen., art. 63 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a), d) C. proc. pen., art. 46 C. proc. pen., art. 35 C. proc. pen. și art. 38 C. proc. pen. privind plângerea formulată de B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplic art. 5 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București în vederea continuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplic art. 5 C. pen.
Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la 18 iunie 2015 în Dosarul nr. x/2/2015 (nr. x/2015) s-a dispus, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii formulată de B. împotriva Ordonanței nr. 1038/P/2014 din 27 ianuarie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru a începe urmărirea penală față de C. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., precizând că este nevoie „să se efectueze o expertiză dactiloscopică pentru a se stabili dacă semnătura de la rubrica promitent vânzător aparține lui B." de pe antecontractul de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006 atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut de către avocat C.
Prin ordonanța din data de 16 septembrie 2015 s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
Prin ordonanța din 10 februarie 2016 dată în Dosarul nr. x/P/2014 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-au dispus următoarele: clasarea cauzei privind plângerea formulată de B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.; sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea desființării totale a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 43 din 25 iulie 2006 intervenit între persoana vătămată și A. pe care avocat C. l-a atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut; disjungerea și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București în vederea continuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că din actele depuse la dosar, precum și din studierea Dosarului nr. x/P/2012, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-a constatat că între B. și A. de-a lungul timpului au existat relații de reprezentare, acesta fiind mandatarul acesteia inclusiv cu privire la terenul asupra căruia s-a încheiat, anterior dezmembrării, antecontractul de vânzare cumpărare, legiuitorul permițând inclusiv încheierea unui contract de vânzare cumpărare asupra unei cote părți ideale, conform voinței părților, urmând ca la individualizarea acesteia să își producă efectele juridice contractul. În cauză pe temeiul exemplarelor originale (două) ale antecontractului de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006, declarațiilor părților, proceselor-verbale de luare semnături ale părților antecontractului, precum și altor înscrisuri originale depuse la dosar s-a dispus și efectuat în cauză o constatare grafică de către specialiști din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic. Astfel, conform concluziilor raportului criminalistic din 28 ianuarie 2016, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 03 februarie 2016: "semnăturile de la rubrica promitent-vânzător de pe cele două exemplare ale antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între B. și A. atestat din 25 iulie 2006 de avocat C. au fost probabil executate de B.", semnăturile de la rubrica promitent-cumpărător de pe aceleași documente au fost executate de A., iar data exactă a încheierii antecontractului nu se poate stabili.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din data de 01 noiembrie 2013 efectuat de specialiști din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic în cadrul Dosarului nr. x/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București cu privire la semnăturile antecontractului de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006: "semnătura de la rubrica promitent vânzător B. de pe antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între B. și A. la data de 25 iulie 2006 nu a fost executată de B. și nu se poate stabili dacă a fost executată de A. sau de către oricare altă persoană". Având în vedere concluziile sus menționate, s-a constatat că nu se poate stabili cu certitudine faptul că B. a semnat sau nu a semnat antecontractul de vânzare cumpărare. Referitor la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006, prin concluziile raportului criminalistic din 28 ianuarie 2016 s-a precizat că data exactă a încheierii antecontractului nu se poate stabili.
Având în vedere faptul că C. a prezentat „registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat" unde la pct. 43 este înregistrat antecontractul sus menționat, dar și declarația numitei D., avocat ales al numitei B. în procesul civil având ca obiect ieșirea din indiviziune început în anul 2007 din care a reieșit că cunoștea despre existența sus prezentatului antecontract, s-a observat că nu există probe certe care să combată data de 25 iulie 2006 a încheierii respectivului antecontract. Mențiunea persoanei vătămate că a luat la cunoștință în anul 2012 despre existența antecontractului de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006 nu poate fi reținută în lipsa altor probe care coroborate să conducă în mod indubitabil la această concluzie. În consecință, neexistând alte probe care să combată cu certitudine data înscrisă pe antecontract, s-a menționat că nu se poate reține că înscrisul a fost încheiat la o altă dată decât cea menționată pe antecontract.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere faptul că persoana vătămată s-a dovedit cert că nu a fost prezentă la semnarea antecontractului în fața avocatului care a atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 identitatea părților, data și conținutul, neefectuând verificările necesare în vederea stabilirii identității părților, încălcând astfel dispozițiile legale privind „prezența părților în vederea stabilirii identității" precum și faptul că nu se poate stabili cu certitudine persoana care a semnat la rubrica „promitent vânzător", existând dubii asupra acestui aspect, s-a reținut că antecontractul de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006 nu a fost încheiat cu respectarea condițiilor legale, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub aspectul laturii obiective.
Referitor la apărarea numitei C. cu privire la data menționată în contract ca dată finală pentru perfectarea între părți a contractului de vânzare cumpărare, respectiv data de 25 mai 2007 (pct. IV din antecontract) precizând că acesta nu mai produce consecințe juridice, s-a arătat că cerința legiuitorului cu privire la „producerea de consecințe juridice" trebuie avută în vedere la momentul încheierii antecontractului, fapt îndeplinit în prezenta cauză, eventualele aspecte civile neintrând în sfera penalului. Cu toate acestea, observându-se că avocat C. a săvârșit cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006 infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, neputându-se combate cu certitudine data de 25 iulie 2006 privind încheierea actului, calculul prescripției răspunderii penale se va face de la acea dată.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată astfel cum era prevăzută de art. 290 V.C.P. - respectiv art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. - având în vedere data actului, modificările legislative, principiul aplicabilității legii penale mai favorabile raportat la cuantumul pedepsei prevăzute de lege, dispozițiile prescripției răspunderii penale, s-a constatat că de la momentul încheierii și încredințării respectivului act și până în prezent a intervenit prescripția răspunderii penale conform dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. d) V.C.P. raportat la art. 290 V.C.P., art. 124 V.C.P., lipsind astfel o condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen.
Având în vedere faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 43 din 25 iulie 2006 intervenit între persoana vătămată și A. pe care avocat C. l-a atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut este fals în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 315 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunere de desființare totală a înscrisului sus menționat, urmând a-i fi înaintate cele două exemplare în original depuse la dosar, respectiv exemplarul depus de către avocat C. conform procesului verbal din data de 22 octombrie 2015 precum și exemplarul ridicat din cadrul Dosarului nr. x/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București.
Referitor la infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 V.C.P. s-a constatat pe de o parte că utilizarea antecontractului s-a realizat de A. și nu de C., iar pe de altă parte că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prin modalitatea încredințării altei persoane spre folosire exclude infracțiunea de uz de fals cu același subiect activ, motiv pentru care s-a dispus clasarea întrucât este incident un caz din cele prevăzute la art. 16 N.C.P.P., respectiv „fapta nu există".
Având în vedere cele expuse și dispozițiile art. 38 N.C.P.P., care stabilesc o competență de cercetare specială, determinată de calitatea persoanei de avocat, s-a constatat că, în speță, competența în ceea ce privește plângerea penală formulată sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals de către A. revine Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, având în vedere domiciliul persoanei cercetate și existența Dosarului nr. x/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București.
Împotriva ordonanței din 10 februarie 2016 dată în Dosarul nr. x/P/2014 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat plângere intimata B., plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordonanța nr. 114/II-2/2016 din data de 18 aprilie 2016 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Ulterior, intimata B. s-a adresat cu o plângere judecătorului de cameră preliminară, plângere ce a fost respinsă ca nefondată prin Încheierea nr. F/CP din 20 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016).
Judecătorul de cameră preliminară, analizând sesizarea Parchetului, a constatat întemeiată această sesizare pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, judecătorul a constatat că în cauză sunt respectate exigențele art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., împotriva soluției de clasare - al cărei temei nu poate fi pus în discuție în cauza de față - fiind formulată plângere, de către intimata B., plângere ce a fost respinsă ca nefondată prin Încheierea F/CP din 20 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016) - filele 26- 29 dosar Curte; cererea de redeschidere a procesului penal formulată de intimata C. a fost clasată, conform adresei emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 12 decembrie 2016 (fila 65 dosar Curte).
De asemenea, din verificările efectuate în cauză a rezultat, astfel cum s-a arătat anterior, faptul că nu au fost înregistrate și nici soluționate anterior cauze având ca obiect anularea, constatarea nulității sau desființarea antecontractului cu privire la care judecătorul a fost sesizat în cauza de față.
Cu privire la fondul cauzei, judecătorul a constatat, din actele dosarului, faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare din 25 iulie 2006, aparent intervenit între intimații B. și A., a fost atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut de intimata C. Din coroborarea declarațiilor date de intimatele B. și C. rezultă fără putință de tăgadă faptul că această atestare nu s-a realizat conform exigențelor art. 92 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat (Hotărârea nr. 64/2011 a Uniunea Națională a Barourilor din România) conform căruia: „Un act juridic semnat în fața avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau un alt mijloc verificabil de atestare a identității părților, a consimțământului și a datei actului, poate fi prezentat notarului spre autentificare.”, intimata B. nefiind prezentă în fața avocatului la momentul atestării, actul fiindu-i prezentat avocatului ca fiind deja semnat de intimata B.
Cu privire la realitatea semnăturii aparent executate de intimata B. pe antecontractul de vânzare-cumpărare din 25 iulie 2006 aparent intervenit între intimații B., A. și pe care intimata C. l-a atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut s-au stabilit următoarele prin considerentele Încheierii F/CP din 20 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2016), prin care s-au reținut următoarele: „ambele rapoarte de constatare tehnico - științifice întocmite în cauză au concluzionat că semnătură aplicată la rubrica promitent vânzător, din antecontractul de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006 nu a fost executată de către persoana vătămată B. însă, nu există elemente suficiente pentru a se stabili cu certitudine autorul falsului.”
Prin considerentele - obligatorii - ale Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015 pronunțate de Curtea Constituțională a României și publicate în M. Of. nr. 264 din 21 aprilie 2015, parag. 43, s-a reținut că: „nici ordonanța procurorului de clasare sau de renunțare la urmărire penală prin care decide cu privire la raportul de drept penal analizat și nici încheierea judecătorului prin care se soluționează plângerea împotriva acestor soluții ale procurorului, în baza art. 341 C. proc. pen., nu au autoritate de lucru judecat în fața judecătorului de cameră preliminară care urmează a se pronunța în conformitate cu prevederile art. 5491 C. proc. pen.” În consecință, s-a apreciat că se impune un examen propriu al probatoriului administrat pe parcursul cercetărilor.
Astfel, conform concluziilor raportului criminalistic din 28 ianuarie 2016 întocmit de Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală a Poliției Municipiului București - Serviciul Criminalistic (filele 32- 46 vol. 1 dup): "semnăturile de la rubrica promitent-vânzător de pe cele două exemplare ale antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între B. și A. atestat din 25 iulie 2006 de avocat C. au fost probabil executate de B.". Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din data de 01 noiembrie 2013 efectuat de specialiști din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic în cadrul Dosarului nr. x/P/2012 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București (filele 148 - 154 vol. 1 dup): "semnătura de la rubrica promitent vânzător B. de pe antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între B. și A. la data de 25 iulie 2006 nu a fost executată de B. și nu se poate stabili dacă a fost executată de A. sau de către oricare altă persoană".
Prin urmare, concluziile niciunuia dintre cele două rapoarte de constatare nu confirmă certitudinea executării semnăturii de către intimata B. și în consecință, s-a apreciat că apărările formulate de intimata C. sub acest aspect nu pot fi primite.
Așa fiind, reținând, pentru considerentele anterior arătate, caracterul fals al antecontractului de vânzare-cumpărare din 25 iulie 2006 aparent intervenit între intimații B. și A. pe care intimata C. l-a atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 5491 alin. (5) lit. b) teza finală C. proc. pen. a admis sesizarea formulată, în temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin Ordonanța nr. 1038/P/2014 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 10 februarie 2016. A desființat integral antecontractul de vânzare - cumpărare din 25 iulie 2006 aparent intervenit între intimații A. și B., contract atestat de intimata C., conform art. 3 din Legea nr. 51/1995, cu privire la identitatea părților, dată și conținut. Judecătorul a subliniat faptul că măsura desființării privește înscrisul ca instrumentum probationem, deci exclusiv aspecte de formă, aspectele privind fondul (negotium) fiind de competența exclusivă a instanței civile.
În temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere faptul că în cauză judecătorul nu a fost sesizat de o persoană interesată, ci de Parchet, în exercitarea unei atribuții prevăzute de lege, nefiind incidentă nici o formă a culpei procesuale, a respins ca neîntemeiată solicitarea intimatei B. de acordare a cheltuielilor judiciare făcute de aceasta (solicitare formulată la termenul din 26 ianuarie 2017). În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, contestatoarea intimată C. a formulat contestație și în temeiul art. 5491 alin. (6) C. proc. pen. a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii și respingerea propunerii de desființare integrală a antecontractului de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006, iar în subsidiar, admiterea în parte a propunerii în sensul desființării parțiale a antecontractului de vânzare cumpărare menționat, doar în ceea ce privește încheierea de atestare întocmită de aceasta.
În motivare, a susținut că a formulat o cerere de continuare a urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menționând că în cursul prezentei cauze a aflat de adresa emisă de parchet la data de 12 decembrie 2016 că cererea de redeschidere a fost clasată întrucât nu i s-a comunicat nicio ordonanță în acest sens. De asemenea, a menționat că a formulat cerere de comunicare a ordonanței mai sus menționate urmând ca împotriva acesteia să exercite căile prevăzute de lege. S-a mai susținut că a formulat cerere de continuare a urmăririi penale, întrucât prima instanță a stabilit caracterul fals al contractului în lipsa unui raport de expertiză efectuat în cauză, și întrucât până în prezent nu s-a efectuat nicio expertiză de specialitate care să stabilească cu certitudine dacă semnătura de la rubrica promitent cumpărător aparține intimatei B., în baza principiului in dubio pro reo orice îndoială îi profită inculpatului.
În ceea ce privește solicitarea referitoare la desființarea parțială a antecontractului, s-a făcut referire la dispozițiile art. 1172 C. civ. și s-a susținut că antecontractul atestat de avocat nu poate fi defăimat ca fals pentru motivul că încheierea de atestare nu respectă dispozițiile legii privind legea avocaturii, rămânând valabil ca înscris sub semnătură privată câtă vreme este un act juridic civil, comun părților, el putând fi desființat doar în condițiile prevăzute de lege pentru actul juridic civil. În cauză, a menționat în raport de principiul tempus regit actum că antecontractul de vânzare cumpărare a dobândit dată certă prin prezentarea și înregistrarea acestuia de către aceasta în calitate de avocat, iar faptul că numita B. nu a fost prezentă în fața sa la data de 25 mai 2007, data la care înscrisul a dobândit dată certă, devenind opozabil terților nu constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nu este un înscris autentic.
Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată următoarele:
Evaluarea hotărârii atacate și a actelor dosarului, din perspectiva susținerilor ce au constituit motive de critică în fața judecătorului învestit în contestație, relevă caracterul legal și temeinic al încheierii contestate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții de apel constatând, în mod judicios, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 5491 C. proc. pen. pentru dispunerea desființării antecontractului de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006 atestat de intimata C. conform art. 3 din Legea nr. 51/1995.
Astfel, se observă că, potrivit dispozițiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea desființării unui înscris, ordonanța de clasare, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă.
Prin ordonanța dată în Dosarul nr. x/P/2014 din 10 februarie 2016, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, printre altele, în baza art. 315 alin. (1) lit. b) rap la art. 16 lit. a) și lit. f) C. proc. pen., s-a dispus, clasarea cauzei privind plângerea formulată de B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. anterior și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea desființării totale a antecontractului de vânzare-cumpărare din 25 iulie 2006 intervenit între persoana vătămată și A. pe care avocat C. l-a atestat în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la identitatea părților, dată și conținut.
Împotriva ordonanței din 10 februarie 2016 dată în Dosarul nr. x/P/2014 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București se reține că a formulat plângere intimata B., plângere ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Ordonanța nr. 114/II-2/2016 din data de 18 aprilie 2016 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, iar ulterior intimata B. s-a adresat cu o plângere judecătorului de cameră preliminară, și prin Încheierea F/CP din 20 septembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate.
Astfel, în raport de cele menționate, Judecătorul de cameră preliminară constată, contrar susținerii contestatoarei în sensul că nu i s-a adus la cunoștință ordonanța de clasare din data de 10 februarie 2016, că din adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 12 decembrie 2016, aflată la fila 65 dosar Curtea de Apel București rezultă că ordonanța a fost comunicată contestatoarei la data de 02 martie 2016 și ulterior la data de 27 mai 2016, însă aceasta nu a exercitat calea procedurală prevăzută de art. 339-340 C. proc. pen., calea de atac fiind exercitată doar de intimata B.
În același sens, în raport de susținerea apărării relativă la faptul că a formulat cerere de redeschiderea urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/1014, se reține că analiza criticilor formulate în prezenta contestație nu pot fi analizate în procedura prevăzută de art. 5491 C. proc. pen., întrucât soluția de clasare împotriva căreia nu s-a formulat plângere în termenul prevăzut de lege nu poate fi modificată decât în situația în care s-ar dispune redeschiderea urmăririi penale. Astfel, acestea pot fi reluate în procedura redeschiderii urmării penale potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., care se referă la cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea.
Prin urmare, având în vedere criticile apărării, prin raportare la limitele judecății, se reține că judecătorul de cameră preliminară, sesizat în baza dispozițiilor art. 5491 C. proc. pen., nu este competent să analizeze temeinicia sau legalitatea ordonanței de clasare și să constate nelegalitatea urmăririi penale, astfel încât, Judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor invocate de către contestatoarea C., (privind cererea de continuare a urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/2014, lipsa unui raport de expertiză, susținerile referitoare la principiul in dubio pro reo, precum și principiul tempus regit actum, că fapta nu constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată) în condițiile în care, pe de o parte, analiza judecătorului de cameră preliminară relativ la legalitatea ori temeinicia ordonanței prin care s-a dispus clasarea excede obiectului sesizării, iar pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut o altă cale procedurală prin care persoanele interesate pot supune cenzurii instanței soluția de clasare, respectiv plângerea prevăzută de art. 339-340 C. proc. pen., de care contestatoarea C. nu a înțeles să uzeze împotriva Ordonanței nr. 1038/P/2014 din 10 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, aceasta fiind exercitată doar de intimata B..
Din coroborarea dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. d) cu cele ale art. 5491 C. proc. pen. rezultă că sesizarea judecătorului de cameră preliminară are ca obiect și scop desființarea totală sau parțială a unui înscris al cărui caracter fals a fost probat în faza de urmărire penală a procesului, finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată. Așadar, sesizarea formulată de procuror trebuie să-și găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală, acesta fiind punctul de pornire pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va putea soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților sau a altor persoane interesate citate în procedură, dacă este cazul, probele necesare pentru deplina stabilire a caracterului fals al înscrisurilor a căror desființare totală ori parțială este solicitată.
Prin urmare, în soluționarea sesizării de desființare a unui înscris falsificat se analizează dacă înscrisul pretins falsificat cuprinde date sau mențiuni necorespunzătoare adevărului, în condițiile în care, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în M. Of., Partea I nr. 264 din 21 aprilie 2015, „nici ordonanța procurorului de clasare sau de renunțare la urmărire penală prin care decide cu privire la raportul de drept penal analizat și nici încheierea judecătorului prin care se soluționează plângerea împotriva acestor soluții ale procurorului, în baza art. 341 C. proc. pen., nu au autoritate de lucru judecat în fața judecătorului de cameră preliminară care urmează a se pronunța în conformitate cu prevederile art. 5491 C. proc. pen.” Totodată, prin aceeași decizie Curtea Constituțională a statuat că procedura specială reglementată de art. 5491 C. proc. pen. vizează o atribuție a judecătorului de cameră preliminară în care acesta decide asupra fondului cauzei, respectiv cu privire la desființarea unui înscris, ceea ce implică o decizie a acestuia cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict - faptă, persoană și vinovăție, motiv pentru care trebuie să se desfășoare cu respectarea garanțiilor procedurale referitoare la soluționarea cauzei în ședință publică, în condiții de contradictorialitate și oralitate, precum și cu respectarea garanțiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la proces echitabil și dreptul la apărare.
Prin urmare, analizând contestația formulată prin prisma criticilor formulate ce vizează respingerea propunerii de desființare a înscrisului, Judecătorul de cameră preliminară reține că sfera de incidență a noțiunii de înscris falsificat, în sensul art. 5491 C. proc. pen., cuprinde atât înscrisurile falsificate sub aspect material, prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea în orice alt mod a conținutului, cât și înscrisurile falsificate sub aspect intelectual, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, atât oficiale, cât și sub semnătură privată.
În ceea ce privește realitatea celor consemnate în antecontractul de vânzare cumpărare nr. 43 din 25 iulie 2006 aparent intervenit între B. și A. pe care intimata în calitate de avocat l-a atesta în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995, Judecătorul de cameră preliminară, contrar susținerii contestatoarei, din actele de urmărire penală, reține că filele 32-46 vol. I dosar urmărire penală se află raportul de constatare criminalistică din 28 ianuarie 2016, întocmit de expert din cadrul Serviciului Criminalistic din cadrul Ministerului Administrației și Internelor în care se concluzionează că semnăturile de la rubrica promitent vânzător de pe cele două exemplare ale antecontractului atestat din 25 iulie 2006 au fost probabil executate de B. și nu se poate stabilit data exactă a încheierii antecontractului. De asemenea, la file 148-154 vol. I dosar urmărire penală se află raportul de constatare tehnico științifică din 1 noiembrie 2013, întocmit de expert criminalist autorizat din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin care s-a concluzionat că semnătura de la rubrica promitent vânzător de pe antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 25 iulie 2006 nu a fost executată de B.
Ca atare, chiar în condițiile în care s-a dispus o soluție de clasare de către procuror, determinat de intervenția unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, în speță art. 16 lit. a) și lit. f) C. proc. pen., judecătorul instanței de fond a apreciat, în mod corect, că niciunul dintre cele două rapoarte de constatare nu confirmă certitudinea executării semnăturii de către intimata B., concluziile acestora relevă caracterul fals al antecontractului de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006 pe care intimata C. l-a atestat în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 51/1995.
În același sens sunt și declarațiile intimatei B. din 04 noiembrie 2015 fila 70-72 vol. I (nu m-am prezentat în fața acestei avocate pentru a semna (…) nu am semnat acest antecontract (…) solicit cercetarea penală a avocatei) și ale contestatoarei C. din 15 octombrie 2015 fila 60-61 vol. I (într-adevăr acesta a revenit cu actul semnat de B.) 09 februarie 2015 fila 17-20 vol. I (a fost singurul act la care am fost de acord să nu fie prezente părțile în fața mea la momentul semnării). De asemenea, se reține, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de la fond, în urma verificărilor efectuate așa cum rezultă din încheierile de ședință din 23 februarie 2017, 23 martie 2017 și 20 aprilie 2014 nu au fost înregistrate și nici soluționate anterior cauze având ca obiect anularea sau constatarea nulității sau desființarea antecontractului din cauză.
Față de cele anterior expuse, se constată că, în mod legal și temeinic, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București a reținut că antecontractul de vânzare cumpărare din 25 iulie 2006 pe care intimata C. l-a atestat în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 51/1995 este un înscris cu caracter fals cu privire la identitatea părților, dată și conținut și l-a desființat.
Prin urmare, în baza art. 5491 alin. (7) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de intimata C. împotriva Încheierii nr. F/CP din data de 11 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de intimata C. împotriva Încheierii nr. F/CP din data de 11 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.
Obligă contestatoarea intimată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 de lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2017.