Decizia nr. 1362/2017
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
La data de 07 iulie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței civile nr. 1147 din data de 02 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015 ca fiind contradictorie Sentinței civile nr. 829 din data de 26 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2012.
În temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., partea revizuenta a solicitat să se constate că Sentința civilă nr. 829 din data de 26 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, se bucură de autoritate de lucru judecat, să se anuleze Sentința civilă nr. 1147 din data de 02 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar pe fondul cauzei să se admită cererea de chemare în judecată și să fie anulate actele administrative emise de Casa de Pensii a Municipiului București.
Prin Decizia civilă nr. 397 din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 158 și 159 C. proc. civ., a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03 iulie 2017 și a fost stabilit termen pentru 27 septembrie 2017, când instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire formulată de revizuenta A., în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta susține ca Sentința civilă nr. 829 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2012 se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 166 C. proc. civ., încât Sentința civilă nr. 1147 din data de 02 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015, încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.
Pe cale de consecință, solicită să se admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, să se constate nulitatea procesului-verbal privind încetarea calității de asigurat nr. 638 din 22 februarie 2010 și a solicitării de retragere a declarației de asigurare din oficiu nr. 1588 din 22 februarie 2010, acte administrative emise cu încălcarea principiului neretroactivității Ordinului Ministrului muncii și familiei și egalității de șanse nr. 680/2007 și acordarea de daune morale în cuantum de 10000 lei precum și de daune materiale reprezentate de contribuția la asigurări sociale în sumă de 585 lei/lună, începând cu data de 01 noiembrie 2007 și până ia zi.
Pentru aceste motive, revizuenta consideră că cererea întrunește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îi reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative; să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate, de părți, obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.
În cauza dedusă judecății, cele două hotărâri nu îndeplinesc niciuna dintre condițiile triplei identități de părți obiect și cauză.
Astfel, Dosarul nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 829 din data de 26 februarie 2013 a avut ca părți pe revizuenta A. și intimați Casa de Pensii a Municipiului București și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției sociale, și a avut ca obiect constatarea nelegalității Ordinului nr. 680/2007, emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității Sociale, în timp ce Dosarul nr. x/3/2015 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 1147 din data de 02 februarie 2016, a cărei revizuire se solicită, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 341 din 12 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a avut ca părți pe revizuenta A. și intimată pe Casa de Pensii a Municipiului București, și a avut ca obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal nr. 638 din 22 februarie 2010 privind încetarea calității de asigurat, solicitarea de retragere a declarației de asigurare din oficiu nr. 1588 din 22 februarie 2010, obligarea intimatei la înregistrarea în evidența informatizată a asiguraților a contribuției la asigurările sociale achitată prin chitanța nr. 6800217 din 13 iunie 2007 în sumă de 3000 lei, acordarea de daune morale de 10.000 lei, precum și de daune materiale constând în contribuția la asigurări sociale în sumă de 585 lei/lună.
Privite comparativ, cele două litigii, finalizate cu hotărârile judecătorești pretins a fi contradictorii, chiar dacă au fost inițiate de aceiași parte, respectiv A., s-au purtat în contradictoriu cu pârâți diferiți, în Dosarul nr. x/2/2012, pe lângă Casa de Pensii a Municipiului București fiind parte și Ministerul Muncii Familiei și Egalității Sociale. De asemenea, obiect al Dosarului nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost reprezentat de constatarea nelegalității unui act administrativ, pe când obiect al Dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, l-a constituit obligația de a face.
Și din perspectiva cauzei juridice și al temeiului de drept invocat în promovarea acțiunilor, se constată că nemulțumirea revizuentei A. care a determinat sesizarea instanței a fost generată de situații de fapt diferite, și a fost întemeiată pe dispoziții legale diferite, pe dispozițiile din Legea nr. 554/2004, respectiv pe prevederile din Legea nr. 19/2000.
Reiese, așadar, că deși revizuenta pretinde existența unor hotărâri judecătorești contradictorii, potrivit analizei de mai sus, acestea nu îndeplinesc condițiile legale impuse de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., acestea nefiind pronunțate în litigii care să privească aceleași părți, având aceiași obiect și temei juridic. Prezentul demers judiciar a fost promovat, mai degrabă, în scopul obținerii unei soluții favorabile în ceea ce privește constatarea nulității procesului-verbal privind încetarea calității de asigurat nr. 638 din 22 februarie 2010 și a solicitării de retragere a declarației de asigurare din oficiu nr. 1588 din 22 februarie 2010, acte administrative emise cu încălcarea principiului neretroactivității Ordinului Ministrului muncii și familiei și egalității de șanse nr. 680/2007 și acordarea de daune morale în cuantum de 10000 lei, precum și de daune materiale reprezentate de contribuția la asigurări sociale în sumă de 585 lei/lună, începând cu data de 01 noiembrie 2007 și până la zi, așa cum reiese din chiar conținutul cererii de revizuire, aflate la dosar.
Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță.
Contrar susținerii revizuentei, soluțiile obținute în diferite litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanțe asemănătoare, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței triplei identității de părți, obiect și cauză enunțată mai sus.
Înalta Curte mai reține că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, și nici nu are menirea de a aprecia care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci doar pe aceea de a verifica dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.
Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei", (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).
Așadar, deși pronunțate în dosare diferite, între litigiile, finalizate cu pronunțarea celor două hotărâri judecătorești pretins a fi contradictorii, nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză. Prin urmare, având în vedere că incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. impune îndeplinirea simultană a celor trei condiții enumerate mai sus, analiza condiției privitoare la invocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-ai doilea litigiu, nu se mai impune.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței civile nr. 1147 din 02 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Sentinței civile nr. 1147 din 02 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.
Procesat de GGC - CT