Decizia nr. 1435/2017
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 10 octombrie 2016, sub nr. Dosar x/59/2016, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, motivând că această hotărâre nu se poate concilia cu dispozițiile Sentinței penale nr. 37 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. X1/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. y1/1/2014, sub aspectul sumelor la a căror plată a fost obligat inculpatul pentru actul material din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010.
A susținut că Direcția Națională Anticorupție a constituit Dosarul de urmărire penală nr. z1/P/2010, revizuentul, lucrător vamal în cadrul biroului vamal Moravița, fiind bănuit de comiterea, în perioada octombrie - noiembrie 2010, a infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită și contrabandă calificată. La data de 4 mai 2011, Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată a 69 de inculpați, respectiv o parte dintre membrii presupusului grup infracțional, în Dosarul număr X1/59/2011 al Curții de Apel Timișoara, pentru restul inculpaților, revizuentul fiind printre aceștia, continuând urmărirea penală în Dosarul nou format, numărul X2/P/2011. La data de 14 iunie 2011, s-a dispus trimiterea sa în judecată împreună cu ceilalți 40 de inculpați din Dosarul numărul X2/P/2011, Dosarul fiind înregistrat sub numărul y/59/2011*/al al Curții de Apel Timișoara.
Prin Sentința penală numărul 35/P1 din data de 29 ianuarie 2014, pronunțată în cauză, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani și a fost obligat la plata sumelor de 533.911 RON reprezentând echivalentul în RON al țigărilor și 397.706 RON reprezentând taxe vamale, accize și TVA, respectiv despăgubirilor civile solicitate de Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale Timișoara. Prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, urmare a admiterii apelului declarat, fiind redusă pedeapsa la 3 ani închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, decizia lăsând neschimbată hotărârea primei instanțe în ceea ce privește sumele la plata cărora a fost obligat.
A mai arătat că, urmare a creării artificiale a două dosare, au fost judecate în dosare și de instanțe diferite persoanele ce participaseră la comiterea infracțiunilor din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010, împrejurare ce a generat erori în privința sumelor la a căror plată au fost obligați inculpații. Astfel, s-a ajuns ca sumele pe care a fost obligat sa le plătească către stat să fie mult mai mari decât cele datorate pentru exact aceeași faptă de ceilalți inculpați judecați separat, fapt ce constituie nu doar o gravă inechitate, ci și o situație în care două hotărâri ce privesc practic o unică faptă nu se pot concilia. În plus, prin acest artificiu judiciar, chiar dacă sumele ar fi fost corect stabilite în cele două cauze, statul a ajuns să recupereze aceeași sumă de două ori, întrucât în fiecare dosar în care s-au judecat faptele din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010 inculpații au fost obligați în solidar la plata contravalorii țigărilor, a taxelor vamale, accizelor și TVA, fără a fi instituită solidaritatea și între cele două dosare, fapt imposibil din punct de vedere procedural, ci doar între cei judecați împreună.
Revizuentul a mai susținut că inechitatea creată este evidentă, întrucât a fost obligat pentru faptele din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010 la plata sumei totale de 931.617 RON (din care suma de 533.911 RON, reprezentând echivalentul în RON al țigaretelor, 78.454 RON taxa vamală, 215.914 RON acciză și 103.338 RON TVA), iar inculpații judecați separat exact pentru aceleași fapte au fost obligați la plata sumei de totale de 545.071 RON (din care 136.204 RON reprezentând echivalentul în RON al acelorași țigarete și 408.866 RON, reprezentând taxa vamală, acciza și TVA).
A apreciat recurentul că hotărârile nu se pot concilia, pentru aceeași faptă, judecată în mod artificial în două dosare distincte, fiind pronunțate hotărâri diferite, fără nici o justificare. În acest context, în cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., nu se impune cerința ca cele două hotărâri să nu poată fi executate sau să fie încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, ci doar ca acestea să nu se poată concilia, respectiv să nu fie în acord una cu cealaltă, situație îndeplinită în speță. în cauză, se impune cel puțin a egaliza sumele la care au fost obligați inculpații în cele două dosare pentru o unică faptă.
De asemenea, revizuentul și-a exprimat opinia că, pentru soluționarea cererii formulate, este competentă Curtea de Apel Timișoara, în condițiile în care, chiar dacă în discuție se pun doar obligații bănești, revizuirea nu vizează exclusiv latura civilă. Astfel, temeiul de drept al obligației implică în parte și latura penală a cauzei, nu doar pe cea civilă, menționând că a fost obligat la plata contravalorii țigărilor în temeiul art. 277 C. vam., în forma de la data pronunțării hotărârii, text ce reprezintă transpunerea în legea specială a dispozițiilor comune privind măsura de siguranță a confiscării speciale reglementate de Codul Penal, măsură cu caracter penal, doar restul sumelor fiind acordate ca urmare a admiterii acțiunii civile. Prin urmare, art. 453 alin. (2) C. proc. pen. nu este aplicabil în speța de față, întrucât revizuirea nu privește exclusiv latura civilă, ci și latura penală a cauzei,
Prin Încheierea nr. 486/PI din data de 23 noiembrie 2016, completul de judecată al secției penale, astfel învestit, a trimis cauza spre competentă soluționare secției civile din cadrul Curții de Apel Timișoara.
Instanța a reținut că, prin prezenta cerere, revizuentul susține că a fost obligat la plata unei sume mai mari decât inculpații judecați în celălalt dosar, pentru exact aceleași fapte, din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010 și că, în fiecare dosar în care s-au judecat aceste fapte, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata contravalorii țigărilor, taxe vamale, accize și TVA, fără a fi instituită solidaritatea și între cele două dosare, ci doar între cei judecați împreună.
Apreciind că temeiul juridic al soluționării acțiunii penale nu are nici o înrâurire asupra competenței instanței civile atunci când obiectul revizuirii privește exclusiv latura civilă și constatând că revizuentul nu a formulat nici un fel de critică privind soluționarea laturii penale, instanța penală a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art, 453 alin. (2) C. proc. civ., declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe.
La Secția I civilă a Curții de Apel Timișoara, cauza a fost înregistrată sub nr. x/59/2016*.
Prin Sentința penală nr. 1 din 11 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, la termenul de judecată din 11 ianuarie 2017, în ședință publică, în baza art. 245 și art. 247 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în soluționarea cauzei reținând că, deși cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 451 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., invocându-se existența a două hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, în realitate privește exclusiv latura civilă și a făcut aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. pen.
S-a reținut că, din perspectiva Codului de procedură civilă, susținerile revizuentului ar putea fi încadrate în cazul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, situație în care competența materială de soluționare a cererii revine, potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanței mai mari în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală sub nr. y2/1/2017.
Prin Încheierea nr. 106/A din data de 31 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța a reținut faptul că, raportat la dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. civ., dosarul a fost înregistrat, din eroare, pe rolul secției penale a instanței supreme, motiv pentru care a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea cererii de revizuire către secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire, în temeiul dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la cele ale art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:
Se reține că, prin cererea formulată, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, pe considerentul că această hotărâre nu se poate concilia cu dispozițiile Sentinței penale nr. 37 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. X1/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. y1/1/2014, sub aspectul sumelor la a căror plată a fost obligat inculpatul pentru actul material din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010.
În sinteză, revizuentul a invocat faptul că, fiind judecat în Dosarul penal nr. y/59/2011*/al al Curții de Apel Timișoara, în mod nejustificat separat de ceilalți membrii ai presupusului grup infracțional, ce au fost judecați în Dosarul număr X1/59/2011 al Curții de Apel Timișoara, a fost obligat la plata unei sume mai mari decât inculpații judecați în celălalt dosar pentru exact aceleași fapte comise în noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010. Totodată, în fiecare dosar în care s-au judecat aceste fapte, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata contravalorii țigărilor, precum și la plata de taxe vamale, accize și TVA, fără a fi instituită, solidaritatea și între cele două dosare, ci doar între cei judecați împreună.
Față de susținerile revizuentului, se constată că, așa cum de altfel a reținut și Curtea de Apel Timișoara, secția penală, revizuentul invocă neconcordanța dintre soluțiile pronunțate în legătură cu soluționarea laturii civile a cauzei, prin pronunțarea Sentinței penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2017*/al, definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, în raport de Sentința penală nr. 37 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. X1/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. y1/1/2014, sub aspectul sumelor la a căror plată au fost obligați inculpații din cele două dosare pentru actul material din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010.
Prin urmare, cum cererea de revizuire privește modul în care a fost soluționată latura civilă a faptelor penale pentru care a fost condamnat revizuentul, acesta neformulând nici un fel de critică în ceea ce privește soluționarea laturii penale, se reține că, în cauză, sunt incidente prevederile 453 alin. (2) C. proc. pen. în temeiul cărora: „Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerată numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă".
Se mai reține și faptul că dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. au fost adoptate prin Legea nr. 135/2010, intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014, potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 255/2013, de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
În raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 în temeiul cărora: "Legea nouă se aplică, de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare (..)" și de data de 21 martie 2016, la care a fost pronunțată Decizia penală numărul 106 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a rămas definitivă Sentința penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al, sunt aplicabile în cauză dispozițiile 453 alin. (2) C. proc. pen., mai sus citate.
Înalta Curte reține și că, în temeiul dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin raportare la data înregistrării dosarului pe rolul instanțelor de judecată, realizată la 26 octombrie 2012, în cauză sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă adoptat în anul 1865, iar nu cele ale noului Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 martie 2013.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., adoptat în anul 1865 revine secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a cauzei.
Pentru aceste motive, dat fiind faptul că se invocă, prin cererea de revizuire, neconcordanța în legătură cu soluționarea laturii civile a cauzei penale soluționate prin Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2017*/al, definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, în raport de Sentința penală nr. 37 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. X1/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. y1/1/2014, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Se reține că, în temeiul dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: „Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la comunicarea hotărârii definitive, iar în cazul în care hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin, (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri."
Se reține că, în temeiul art. 551 pot. 4 C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010: „Hotărârile primei instanțe rămân definitive (..) la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația."
Dispozițiile art. 551 pct. 4 C. proc. pen. sunt incidente în speță, dat fiind faptul că prin Decizia penală nr. 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014 a fost modificată Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al numai sub aspectul laturii penale, dar nu și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
În consecință, din interpretarea literală a dispozițiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen., rezultă că, în speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al, a rămas definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, în raport de această ultimă hotărâre și de data la care a rămas definitivă urmând a aprecia asupra termenului în care a fost promovată, cererea de revizuire ce face obiect al prezentului dosar.
Așadar, în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 322 pct. 7 teza a II-a C. proc. civ., având în vedere că hotărârea supusă revizuirii s-a pronunțat la 21 martie 2016, dată la care a rămas definitivă, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii statuate de dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 21 aprilie 2016.
Cererea de revizuire a fost formulată la data de 10 octombrie 2016, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe cererea de revizuire, (Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel Timișoara, secția penală), așadar, peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții speciale, imperative și de strictă interpretare.
Se reține că, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. (2) În acest din urmă caz actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării "
Articolul invocat prevede sancțiunea procedurala a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse și văzând și faptul că revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termen, în condițiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 106 din 21 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin care a rămas definitivă Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al.
Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.» prin raportare la dispozițiile art. 298 și art. 316 C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 106 din 21 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2017.
Procesat de GGC - LM