Decizia nr. 1413/2017
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială la data de 16 iulie 2008 sub nr. x/3/2008, reclamanta RATB - RA în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 855.066 RON reprezentând prejudiciul suferit de R.A.T.B. prin angajarea serviciilor SC B. Muntenia Sud SA și dobânda aferenta acestuia, ca urmare a denunțării unilaterale și nejustificate de către pârâtă a Contractului de furnizare a energiei electrice nr. 65820 din 31 mai 2006.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009 tribunalul a dispus suspendarea judecării prezentului dosar până la data soluționării irevocabile a acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. y/3/2007 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă. Cauza a fost repusă pe rol la data de 8 decembrie2015.
Prin Sentința civilă nr. 7200 din 17 decembrie2015 pronunțată de secția a VI-a civilă a Tribunalului București s-a respins acțiunea formulată de reclamanta RATB - RA ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că între reclamanta RATB, în calitate de consumator, și pârâta A. SA, în calitate de furnizor, s-a încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice nr. 65820 din 31 mai 2006, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locurile de consum prevăzute în Anexa 1 la caietul de sarcini.
La data de 20 decembrie2006 RATB a comunicat pârâtei că din suma de 791.372,20 RON cu TVA inclus, aferentă facturii nr. 8267433 din 30 noiembrie2006, va plăti suma de 655.881,58 RON cu TVA inclus, reprezentând contravaloarea regularizării consumului de energie electrică pe luna noiembrie 2006 pentru consumatorul eligibil Tracțiune electrică RATB. Diferența până la concurența sumei reprezintă plată necuvenită. Ca urmare a acestei adrese, pârâta a comunicat sistarea furnizării energiei electrice și rezilierea contractului dintre părți.
Reclamanta susține că, întrucât pârâta a întrerupt furnizarea energiei electrice la data de 29 decembrie2006, a fost nevoită să încheie un contract cu un alt furnizor de energie electrică, în speță cu B. Muntenia Sud, pentru perioada 29 decembrie2006 -31 ianuarie 2007.
Tribunalul a reținut că suma refuzată la plată din factura nr. 8267433 din 30 noiembrie2006 este o componentă a creanței pretinse de reclamantă în Dosarul nr. y/3/2007 având ca obiect cererea formulată în contradictoriu cu pârâta A. SA prin care se solicită obligarea acesteia la plata sumei de 2.770.312,56 RON reprezentând plată nedatorată, iar în subsidiar reclamanta solicită constatarea nulității relative a Actului adițional B7 la contractul de furnizare nr. 01/19 februarie 2001 și a Anexei 3 la contractul de furnizare nr. 65820 din 31 mai 2006 încheiat cu pârâta.
Prin Sentința comercială nr. 17158 din 4 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. z/3/2007 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de RATB în contradictoriu cu furnizorul A. SA.
În considerentele sentinței, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac formulate de reclamantă, s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra următoarelor aspecte relevante și în speța de față:
„ (… ) Plata sumelor a fost efectuată de către reclamantă pârâtei în temeiul unei convenții încheiate între părți, respectiv Contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1 din data de 19 februarie 2001 și Contractul de furnizare nr. 65820 din data de 31 mai 2006. Prin Actul adițional B7 la Contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1 din data de 19 februarie 2001, cu începere din data de 1 ianuarie 2005, a fost modificat prețul total de livrare a energiei electrice, în sensul că un element component îl reprezintă și un procent de 6% din prețul total de livrare. Odată cu încheierea Contractului de furnizare a energiei electrice nr. 65820 din data de 31 mai 2006, părțile și-au însușit și anexele 3 și 4 la acest contract, în care sunt explicitate elementele componente ale prețului total de livrare a energiei electrice.
(…. ) Tipul de preț și tariful inclus în ambele contracte a fost prețul rezultat din mecanismul concurențial al pieței electrice contractate de consumatorii eligibili. Din probele administrate în cauză nu se poate reține temeinicia susținerilor reclamantei în sensul că sumele plătite au depășit prețul stabilit contractual.
(…. ) în condițiile în care plățile au fost efectuate de către reclamantă în temeiul unor convenții încheiate de către părți, cu caracter obligatoriu între ele potrivit principiului pacta sunt servanda consacrat prin dispozițiile art. 969 C. civ., fără a rezulta că au fost efectuate plăți care să depășească prețul convenit contractual, nu se poate susține că datoria nu exista sau că plata ar fi fost făcută din eroare… Datoria exista în raportul juridic legat între părți, după cum s-a arătat, rezultând din convențiile încheiate de părți și care trebuiau executate în condițiile negociate de acestea”.
Prin urmare, excepția de neexecutare opusă de reclamantă pârâtei cu privire la factura nr. 8267433 din 30 noiembrie2006 este nefondată, fiind stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta datorează și componenta de 6% din prețul de livrare aflată în disputa părților.
În aceste condiții, pârâta a dat în mod justificat eficiență clauzei stipulate prin art. 9 alin. 1 lit. e) din Contractul nr. 65820 care dă dreptul furnizorului să sisteze livrarea energiei electrice în cazul în care consumatorul nu își îndeplinește obligațiile contractuale, cu condiția acordării unui preaviz de sistare a furnizării energiei electrice de 5 zile, și ulterior pactului comisoriu de grad III stipulat prin art. 14.1 conform căruia, nerespectarea obligațiilor contractuale de către una dintre părți, dă dreptul părții lezate să rezilieze contractul de plin drept, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanțelor judecătorești, cu condiția notificării acestui lucru partenerului de contract cu cel puțin 15 zile înainte de data la care se dorește rezilierea, precum și de a pretinde plata de daune-interese.
Așadar, întrucât prejudiciul pretins de reclamantă este rezultatul propriei conduite contractuale, acțiunea în despăgubiri îndreptată împotriva pârâtei este apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta RATB - RA, solicitând Curții de Apel București să anuleze în totalitate sentința apelată, iar pe fondul cauzei să admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Deliberând asupra cererii de apel prin prisma criticilor formulate de apelantă, față de apărările intimatelor și prin raportare la actele și lucrările dosarului, Curtea a apreciat apelul ca nefondat.
Cu privire la criticile prin care se susține că prima instanță nu ar fi avut în vedere prevederile Contractului nr. 65820 din 31 mai 2006, respectiv art. 7 alin. (6), acestea sunt nefondate.
Se are în vedere că potrivit acestei clauze contractuale, „în cazul în care o sumă facturata de către furnizor este contestată în parte de către consumator, atunci plata sumei necontestate se va efectua până la limita de plată. Pentru sumele contestate, stabilite ulterior pe cale amiabilă sau de către instanța competentă ca fiind datorate de către consumator, acesta va plăti o penalizare calculată potrivit alin (5).”
În cauză, se constată, astfel cum a avut în vedere și Tribunalul, că prin Sentința comercială nr. 17158 din 4 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. z/3/2007, rămasă irevocabilă, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a stabilit cu putere de lucru judecat că suma pretinsă de RATB în acel dosar cu titlu de plată nedatorată (și din care face parte și suma refuzată la plată din factura nr. 8267433 din 30 noiembrie2006) a fost achitată de către apelanta reclamantă în temeiul convențiilor încheiate între părți și care au caracter obligatoriu potrivit art. 969 C. proc. civ., că sumele plătite nu au depășit prețul stabilit contractual și că datoria exista în raportul juridic dintre părți, în condițiile în care un element component al prețului îl reprezintă și un procent de 6% din prețul total de livrare.
Față de această situație, susținerile apelantei potrivit cărora Tribunalul ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art. 7 alin. 6 din contract, iar nu a celor de la art. 9 lit. e) nu pot fi reținute, deoarece prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că în mod nefondat au fost contestate de către RATB aceste sume și, pe cale de consecință, s-a confirmat punctul de vedere al intimatei C. în sensul că apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale privind plata prețului - aceasta fiind situația avută în vedere de art. 9 lit. e) din contract.
Clauzele contractului trebuie interpretate în mod coordonat, față de prevederile art. 982 C. proc. civ., iar prevederile anterior menționate nu se exclud în mod automat una pe alta.
Astfel, în opinia instanței, intenția părților a fost în sensul ca, în situația în care cumpărătorul RATB înțelege să conteste una dintre sumele facturate, să poată achita doar suma recunoscută, iar după soluționarea litigiului cu privire la acea sumă să achite și penalități începând cu data scadentă, dacă se dovedește caracterul neîntemeiat al contestației (art. 7 alin. (6)).
Pe de altă parte, faptul că apelanta reclamantă are posibilitatea de a proceda în acest fel nu echivalează cu paralizarea dreptului furnizorului C. de a sista furnizarea energiei electrice sau de a rezilia contractul, astfel cum se prevede la art. 9 lit. e) și 14 din contract, în condițiile în care potrivit art. 978 C. proc. civ. clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care pot produce un efect. Intimata reclamantă, în situația în care se contestă de către cumpărător o sumă facturată, poate opta între continuarea contractului și să aștepte soluționarea litigiului privitor la suma contestată, în condițiile de la art. 7 alin. (6) sau, din contra, să facă apel la posibilitățile care îi sunt recunoscute de art. 9 lit. e) și 14 - cum a și procedat în speță.
În ceea ce privește încălcarea de către cumpărătorul RATB a obligațiilor contractuale, aceasta este dovedită nu numai prin contestarea nejustificată a unei părți din factura nr. 8267433 din 30 noiembrie2006, cât și prin faptul că, astfel cum reiese din susținerile concurente ale părților, prin adresa nr. 69811 din 19 decembrie2006 RATB a anunțat modificarea unilaterală a prețului din contractul nr. 65820 din 31 mai 2006, ceea ce constituie o încălcare a obligațiilor asumate privind plata unui anume preț.
De asemenea, consideră Curtea că în mod nefondat susține apelanta reclamantă că nu există din partea sa o neexecutare a obligațiilor contractuale care să justifice sistarea furnizării energiei electrice și întreruperea relațiilor comerciale, câtă vreme factura nr. 8267433 din 30 noiembrie2006 a fost achitată de reclamantă prin Ordinele de plată din 29 decembrie2006 și 27 decembrie2006.
În primul rând, se are în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, prin adresa nr. 69811 din 19 decembrie2006 RATB a anunțat modificarea unilaterală a prețului contractual, modificare care are legătură nu doar cu factura în litigiu ci cu toate cele care urmau a fi emise în baza contractului dintre părți.
Or, manifestarea de către apelanta RATB a refuzului de a plăti prețul stabilit (și care a fost de altfel și confirmat judiciar prin Sentința comercială nr. 17158 din 4 octombrie 2011, irevocabilă) constituie o încălcare a obligațiilor asumate contractual, astfel că măsurile adoptate de intimata C. apar ca fiind justificate.
În al doilea rând, se reține că față de prevederile art. 7 alin. (4) din contract termenul scadent al facturii era împlinit la data la care au fost efectuate cele două plăți (de altfel ambele ordine de plată sunt ulterioare adresei C. nr. 11598 din 21 decembrie2006 prin care aceasta notifica sistarea furnizării energiei și rezoluțiunea contractului), astfel că se constată că plata nu a fost efectuată conform art. 9 alin. 4 lit. a din contract, care impune o achitare integrală și la termen.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 293/A din 14 februarie 2017 a respins apelul formulat de reclamanta RATB împotriva Sentinței civile nr. 7200 din 17 decembrie2015, pronunțată de secția a VI-a civilă a Tribunalului București în Dosarul nr. x/3/2008 având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC A. SA și SC A. SA - sucursala București ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta RATB RA, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce privește acest motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a criticat decizia instanței de apel sub trei aspecte.
Primul este legat de aplicarea greșită a legii și de interpretarea nelegală a clauzelor Contractului nr. 65820 din 31 mai 2006.
Cu titlu prealabil, recurenta-reclamantă arată că ambele instanțe rețin puterea de lucru judecat în ceea ce privește considerentele instanțelor pronunțate în Dosarul nr. y/3/2007, însă acestea nu sunt incidente, întrucât reclamanta a achitat factura în sumă de 135.490,62 RON încă din data de 27 decembrie2006 cu mult înainte de sistarea furnizării energiei electrice de către pârâtă.
În continuare, recurenta-reclamantă arată că instanța de apel a reținut în mod greșit că reclamanta a modificat unilateral prețul contractului, conform adresei nr. 69811 din 19 decembrie2006. Prețul a fost stabilit prin contract, el neputând fi modificat unilateral de către RATB.
De altfel, arată recurenta, această modificare nici nu ar fi fost posibilă, în condițiile în care facturarea energiei era realizată de pârâtă, reclamanta neavând posibilitatea decât de a contesta anumite părți ale contravalorii facturilor.
În consecință, RATB nu avea posibilitatea legală și nici faptică de a modifica unilateral prețul contractului, ci doar posibilitatea de a contesta anumite părți ale facturilor emise de C.
În ceea ce privește interpretarea dată de instanța de apel clauzelor contractului, recurenta-reclamantă arată că în considerentele deciziei recurate, nu se regăsește regula de interpretare a contractelor prevăzută de art. 982 C. civ.
Considerentele instanței de apel legate de interpretarea clauzelor prevăzute la art. 7 și 9 din Contract sunt nelegale, pentru două argumente.
Primul este legat de regula de interpretare, potrivit căreia clauzele actelor juridice se interpretează în sensul în care pot produce efecte - art. 978 C. civ. Or, în situația în care dreptul beneficiarului de a contesta o parte a facturii este anihilat de decizia furnizorului de reziliere a contractului, această regulă nu este respectată.
Al doilea argument este acela că regula specială derogă de la cea generală, în acest sens art. 7 alin. (6) din Contract reprezintă o regulă specială și nu o clauză de neîndeplinire a contractului.
În consecință, recurenta-reclamantă susține că art. 7 alin. (6) din Contract derogă de la art. 9 alin. (1) pct. e din Contract, iar contestarea de către beneficiar a unei părți a unei facturi, nu reprezintă o clauză de neîndeplinire a obligației și nu poate fi sancționată cu rezilierea contractului.
Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă critică decizia instanței de apel având în vedere că prin considerente s-a reținut o prezumție de rea-credință. Arată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă din care să rezulte reaua-credință a RATB în derularea Contractului 65820/2006.
RATB a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, iar faptul că a contestat o parte a facturii nu este o dovadă de rea-credință.
Dimpotrivă, arată recurenta, la dosarul cauzei există suficiente dovezi pentru a se reține reaua-credință a C., care funcționează în sarcina furnizorului.
Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă arată că dauna produsă furnizorului nu dădea dreptul acestuia să rezilieze contractul, întrucât suma neachitată reprezenta 0,55% din valoarea întregului contract.
În combaterea cererii de recurs, intimatele-pârâte SC A. SA și SC A. SA - sucursala București au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și au răspuns punctual criticilor recurentei.
Recursul este nefondat.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere.. pct. (9)"când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Printr-o primă critică, recurenta a susținut că instanțele anterioare nu au reținut corect situația de fapt, întrucât împrejurările reținute se referă la modificarea unilaterală a prețului contractului de către RATB. De asemenea, s-a susținut că instanța de apel a interpretat greșit textele de lege care vizează clauzele de la art. 7 și art. 9 din Contract.
Aceste susțineri nu se încadrează în nicio ipoteză a art. 304 (9) C. proc. civ. Concluzia se bazează pe faptul că din niciun argument al recurentei nu rezultă care este dispoziția legală încălcată, mai concret, care sunt dispozițiile legale la care a recurs instanța, dispoziții pe care le-ar fi aplicat greșit. Totodată nu a demonstrat lipsa de temei legal a deciziei criticate care ar lipsi soluția de fundament. Se observă din criticile recursului că recurenta și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu interpretarea clauzelor contractului, scop în care instanța a avut în vedere art. 978 și art. 982 C. civ.
În adevăr, art. 978 C. civ. stabilește o regulă de interpretare potrivit căreia clauzele convenției se interpretează în sensul în care pot avea un efect, fiind de principiu că stipularea acestora se face pentru a fi aplicate. Din acest punct de vedere fără a admite că această susținere constituie o cauză de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va reține că interpretarea contractului aparține instanței care judecă fondul. Dacă s-ar admite că motivul invocat vizează punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., ca instanță de recurs, Înalta Curte va putea fi implicată sub motivul prevăzut de punctul 8 în verificarea legalității deciziei, numai atunci când pe calea interpretării greșite s-ar ajunge la schimbarea naturii ori înțelesului vădit neîndoielnic a contractului interpretat.
În speță, prin coroborarea și interpretarea art. 7 și 9 din contract s-a urmărit ca voința părților la încheierea convenției să fie respectată.
Din interpretarea coroborată a clauzelor prevăzute la art. 2 alin. (2), art. 9 alin. (4) lit. a), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 14 alin. (1), rezultă că factura în litigiu, respectiv 8267433 emisă la data de 30 noiembrie2006, nu a fost achitată integral și la termen, fiind refuzată la plată suma de 135.490,62 RON ca plată necuvenită.
În temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. e) din Contract și art. 14 alin. (1) din Contract, pârâta C. a sistat furnizarea energiei electrice și ulterior a reziliat contractul, cu respectarea legii.
Dintr-un alt punct de vedere, Înalta Curte constată corecte statuările instanței de apel, în sensul că suma refuzată la plată din factura în litigiu, reprezintă o componentă a creanței pretinse de reclamantă în Dosarul nr. y/3/2007, prezenta pricină fiind suspendată la prima instanță, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Acțiunea formulată de RATB care a format obiectul dosarului sus evocat a fost respinsă, astfel încât pretenția din pricina de față s-a soluționat în funcție de existența drepturilor deduse judecății în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. y/3/2007.
Instanța de apel a dat eficiență juridică puterii de lucru judecat și a reținut în mod corect că suma pretinsă în acel dosar cu titlu de plată nedatorată a fost achitată de reclamantă în temeiul convențiilor încheiate între părți, că sumele plătite nu au depășit prețul stabilit contractual și că datoria există în raportul juridic dintre părți, procentul de 6% reprezentând un element din prețul total de livrare.
În consecință, Înalta Curte constată că au fost corect interpretate clauzele contractului dedus judecății.
De asemenea, se constată că situația de fapt a fost corect reținută, fiind apreciată cu respectarea regulilor legale.
În ceea ce privește critica recurentei-reclamantă legată de reaua-credință a furnizorului C., fără a depăși limitele impuse de această cale de atac, care impun un control de legalitate, fără interpretarea probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că facturarea contravalorii energiei electrice active contractate și furnizate s-a făcut în conformitate cu prețul de contract pentru fiecare interval din baza de decontare.
Sistarea furnizării cu energie electrică s-a făcut prin exercitarea de către pârâtă a dreptului prevăzut la art. 9 alin. (1) lit. e) din contract, iar rezilierea s-a făcut la inițiativa pârâtei, conform pactului comisoriu expres, în exercitarea dreptului prevăzut la art. 14 alin. (1) din contract, situație în care nu se poate reține că pârâta a fost de rea-credință.
În consecință, pârâta a respectat întocmai obligațiile asumate prin contract și a exercitat aceste drepturi, astfel încât eventuala răspundere contractuală a acesteia nu poate fi analizată decât prin prisma clauzelor contractuale.
În ceea ce privește ultima critică, în sensul inexistenței unei neîndepliniri semnificative a obligațiilor contractuale, inaptă să producă rezilierea contractului, Înalta Curte constată că neplata sumei de 135.490,62 RON, care afectează factura în discuție, disputa părților fiind în legătură cu componenta de 6% care afectează prețul de livrare, reprezintă o situație semnificativă care este de natură să modifice prețul contractual pe perioada ulterioară până la finalizarea contractului.
În mod corect raporturile contractuale au încetat în condițiile în care pârâta a refuzat unilateral plata sumei de 135.490,62 RON facturată ca sumă necuvenită și a solicitat modificarea unilaterală a prețului contractului, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea fără justificare a unei obligații esențiale a contractului. Drept urmare, sancțiunea rezilierii a fost aplicată corect.
În consecință, rezumând argumentele de mai sus se va reține că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea soluțiilor anterior pronunțate, recursul conform art. 312 C. proc. civ., urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă RATB împotriva Deciziei civile nr. 293/A din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.
Procesat de GGC - LM