Decizia nr. 469/2017
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 03 iunie 2013, reclamanta A. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC B. SRL la plata sumei de 806.000 euro compusă din 650.000 euro + TVA, respectiv suma de 3.526.088,8 lei, actualizată la data plății efective, datorată reclamantei în temeiul actului adițional nr. 1 din 20 septembrie 2011 la Contractul-cadru de execuție lucrări nr. 11 din 25 mai 2011 și la plata penalităților de întârziere pentru neplata sumei de 806.000 euro, care la data formulării cererii erau în sumă de 189.813 euro.
Prin Sentința civilă nr. 6369 din 28 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 806.000 euro, în echivalent în lei la data plății reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare. De asemenea, prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 189.813 euro, reprezentând penalități calculate până la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 31 mai 2012.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că între părți s-a încheiat contractul-cadru de execuție lucrări nr. 11 din 25 mai 2011 prin care reclamanta s-a obligat să execute în beneficiul pârâtei lucrări de demolare și construire a obiectivului european C. Botoșani. Potrivit art. 2.3 din contract, prețul estimat pentru o suprafață de 18.764,36 mp este de 5.100.000 de euro + TVA.
La data de 29 septembrie 2011, între părți s-a încheiat actul adițional nr. 1, în care s-a consemnat că se suplimentează valoarea contractului cu valoarea de 650.000 euro + TVA ce reprezintă lucrări fit out D., lucrări de consolidare a structurii, suplimentare suprafață, termenul de plată a sumei menționate fiind la 28 februarie 2012, dată la care beneficiarul este de drept pus în întârziere în ceea ce privește această sumă, nemaifiind necesară realizarea nici unei formalități și că pârâta, în calitate de beneficiar al lucrărilor suplimentare, declară că creanța în sumă de 650.000 euro + TVA este o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru care s-a acordat de către reclamantă, un termen de grație la data de 28 februarie 2012.
La data de 26 octombrie 2011, s-a încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în care s-a consemnat că lucrările sunt realizate parțial, urmând a fi finalizate până la 26 noiembrie 2011 iar la data de 19 aprilie 2013, s-a încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
Prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii lucrărilor suplimentare executate potrivit actului adițional nr. 1 în valoare de 806.000 euro.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC B. SRL prin administrator judiciar E. SPRL.
Pe parcursul soluționării apelului, prin încheierea din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC B. SRL, hotărâre care a fost schimbată prin Decizia civilă nr. 269 din 23 februarie 2015 a Curții de Apel București, în sensul admiterii contestației debitoarei și respingerii ca neîntemeiate a cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva acesteia.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, s-a repus cauza pe rol și s-a amânat pronunțarea la data de 09 noiembrie 2015, respectiv 16 noiembrie 2015 și 23 noiembrie 2015.
Prin Decizia civilă nr. 1972/2015 din 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL prin administrator judiciar F. - Filiala Timiș, ca neîntemeiată.
În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că în condițiile în care actul adițional nu dovedește prin el însuși executarea lucrărilor suplimentare, iar alte probe nu au fost administrate în cauză de către reclamantă, pretențiile acesteia privind plata prețului unor astfel de lucrări nu puteau fi admise.
S-a mai reținut că în condițiile în care s-a constatat o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, pretențiile privind prețul lucrărilor suplimentare sunt neîntemeiate și pe cale de consecință și cele privind penalitățile accesorii sumelor pretinse cu titlu de preț sunt de asemenea neîntemeiate.
La data de 15 februarie 2016, a formulat recurs reclamanta A. SRL prin lichidator judiciar F. - Filiala Timișoara împotriva încheierii de ședință din 2 noiembrie 2015 și a Deciziei civile nr. 1972/2015 din 23 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
O primă critică de nelegalitate, subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., vizează faptul că prin încheierea și decizia pronunțate, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității acestora.
Astfel în ce privește încheierea atacată, a susținut recurenta că se impune casarea acesteia fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 149 și 154 C. proc. civ. având în vedere că nu i-a fost comunicată decât citația, nu și cererea de repunere pe rol și înscrisurile anexate.
De asemenea, a susținut recurenta că prin notele scrise depuse la data de 28 octombrie 2015, a invocat, în temeiul art. 146 și urm. C. proc. civ., perimarea cererii de apel, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, or, în raport cu dispozițiile art. 416, 420 și 421 C. proc. civ., constatând că perimarea a intervenit, instanța trebuia să se pronunțe în acest sens. Procedând în acest fel, apreciază recurenta că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 223 alin. (2), art. 224, art. 243, art. 245 și art. 248 C. proc. civ.
A mai susținut recurenta că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1556, 1170, 1173, 1174 și 1176 C. civ. și că nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-pârâtă B. SRL a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată poartă mențiunea "definitivă", astfel încât recurenta nu avea posibilitatea să formuleze recurs.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a susținut că potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., decizia atacată este supusă recursului iar motivele invocate, se circumscriu motivelor de recurs avute în vedere de legiuitor.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea completului de filtru din data de 20 septembrie 2016 a fost analizat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 13 octombrie 2016, intimata-pârâtă B. SRL a depus la dosarul cauzei punctul de vedere la raport prin care a arătat că menține în totalitate argumentele dezvoltate prin întâmpinare.
Prin încheierea completului de filtru din data de 13 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins excepția inadmisibilității recursului, cu motivarea că motivele de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., s-a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. SRL prin lichidator judiciar F. - Filiala Timișoara și s-a stabilit termen în vederea soluționării acestuia, la 21 martie 2017, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Analizând încheierea și decizia recurate, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. SRL prin lichidator F. - Filiala Timișoara pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Din această perspectivă, se constată a fi fondate susținerile recurentei potrivit cărora instanța de apel nu a pus în discuția părților, nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției perimării cererii de apel, invocată de reclamanta A. SRL prin lichidator F. - Filiala Timișoara prin notele scrise depuse la 28 octombrie 2015.
Așa cum rezultă din practicaua încheierii recurate, instanța a reținut doar că s-au depus note scrise de către reclamantă fără a se face mențiune despre conținutul acestora referitor la excepția perimării apelului, fără a se pune în discuția părților și a se pronunța asupra acesteia.
În aceste condiții, se constată că instanța de apel a procedat la repunerea cauzei pe rol și soluționarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pentru rațiunile înfățișate, constatând că se confirmă motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce face de prisos examinarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. SRL prin lichidator F. - Filiala Timișoara împotriva încheierii de ședință din 2 noiembrie 2015 și a Deciziei civile nr. 1972/2015 din 23 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care le casează și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL prin lichidator F. - Filiala Timișoara împotriva încheierii de ședință din 2 noiembrie 2015 și a Deciziei civile nr. 1972/2015 din 23 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care le casează și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.
Procesat de GGC - CT