Decizia nr. 399/A/2017
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 249/CC/2017 pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosar nr. x/278/2014, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuent A., împotriva Încheierii penale nr. x/CC/2017 din 07 ianuarie 2017 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul penal nr. x/278/2017, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimatul B. S-a respins ca inadmisibilă cererea intimatului B. de obligare a revizuentului la plata de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani sub nr. x/278/2017, petentul A. a solicitat revizuirea Încheierii penale nr. x/CC/2017 pronunțată de aceeași instanță la data de 07 ianuarie 2017 în Dosarul nr. x/278/2017. În motivarea cererii, după ce a expus faptele cu privire la care a sesizat organele de cercetare penală și soluțiile pronunțate de organele judiciare, petentul a arătat, în esență, că a descoperit o împrejurare care nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei și care, în opinia sa, dovedește netemeinicia hotărârii, respectiv faptul că SC C. SA nu are competență de control în interiorul locuințelor, stare de fapt care impune reluarea urmăririi penale și efectuarea de către organele de urmărire penală a cercetărilor în interiorul celor două locuințe cu sprijinul unor experți sau a reprezentanților unor organisme sau instituții cu competențe de verificare a instalației electrice în interiorul locuințelor proprietate privată. În plus, a arătat că soluția se bazează pe o cercetare insuficientă și superficială deoarece lucrătorii SC C. SA nu au efectuat nici un control la nici unul din apartamentele la care a fost solicitat controlul, iar probele administrate, respectiv mărturia numitului D. și procesele-verbale întocmite de acesta, sunt nule. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a), art. 456 și art. 459 C. proc. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la obiectul cauzei și cele statuate de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 599/2014, instanța de fond a constatat, în esență, că prin soluția pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosarul penal nr. x/278/2017 nu s-a rezolvat fondul unei cauze, ci, în această procedură, judecătorul de cameră preliminară a examinat doar soluția de clasare dată de procuror, și nicidecum fondul procesului penal prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, amânare a aplicării pedepsei, renunțare la aplicarea pedepsei ori achitare, doar aceasta din urmă putând fi reformată pe calea unei cereri de revizuire, în condițiile art. 452 și urm. C. proc. pen. Ca atare, cererea de revizuire formulată de petentul A. a fost respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea, text de lege în baza căruia a obligat revizuentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit art. 276 alin. (6) C. proc. pen., în celelalte cazuri instanța stabilește obligația de restituire (a cheltuielilor judiciare făcute de părți) conform legii civile. În atare condiții, analizând cererea intimatului B. formulată prin apărător cu privire la obligarea revizuentului la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuielile judiciare suportate cu soluționarea căii de atac, reprezentând onorariu de avocat, instanța a reținut dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, precum și cele ale art. 453 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, iar măsura luată nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Astfel, drept expresie a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil (transpus potrivit art. 276 alin. (6) în cauzele penale privind cheltuielile judiciare făcute de părți în cursul procesului penal) dedus din prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., cheltuielile de judecată se acordă numai la cerere și numai în măsura în care au fost dovedite (conform art. 452 C. proc. civ.), instanța având posibilitatea, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților (art. 453 C. proc. civ.). Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de „despăgubire” acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a celeilalte părți, așa cum rezultă din dispozițiile art. 453 C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, instanța, în raport cu natura și complexitatea redusă a cauzei (soluționată la primul termen de judecată) și faptul că, prin angajarea unui apărător, nu trebuie să se urmărească împovărarea revizuentului, scopul reprezentării prin avocat fiind dat de exercitarea dreptului intimatului la o apărare efectivă și calificată, a apreciat că cheltuielile pretinse sunt disproporționate. Ca atare, raportându-se la soluția pronunțată și la împrejurarea că intimatul a depus la dosar chitanța din 27 aprilie 2017, instanța de fond a obligat pe revizuent la plata sumei de 300 lei către intimatul B., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (redus de la suma de 800 lei).
În ceea ce privește solicitarea intimatului de obligare a revizuentului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, în raport cu procedura reglementată de dispozițiile art. 459 C. proc. pen., instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă, intimatul având posibilitatea să se adreseze instanței civile competente.
Împotriva sentinței penale nr. 249/CC/2017 din data de 02 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosarul penal nr. x/278/2017 a formulat apel, recalificat ca fiind contestație, revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că SC C. SA nu are atribuții în acest caz, că nu s-au administrat probe concludente și că nu s-a apelat la o firmă de profil atestare Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei pentru instalații electrice interioare. În drept s-au invocat dispozițiile art. 421 pct. 2 C. proc. pen.
Prin Încheierea nr. x/CP din 12 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de revizuentul A., împotriva sentinței penale nr. 249/CC/2017 din data de 02 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosarul penal nr. x/278/2017, reținându-se, în esență, că aceasta nu face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu o cale de atac, în condițiile în care obiectul inițial al cauzei îl formează o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 340 și art. 341 C. proc. pen., respectiv o plângere împotriva actelor procurorului, iar soluția pronunțată în această situație este definitivă prin raportare la dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen.
Împotriva aceste soluții, la data de 29 septembrie 2017, a formulat apel revizuentul A., învederând că din cuprinsul hotărârii „nu reiese clar dacă furtul de curent din locuințe proprietate particulară este permis în localitatea Aninoasa, județul Hunedoara”. În argumentare, a arătat, în esență, că în cauză nu s-a efectuat o cercetare corespunzătoare a aspectelor sesizate prin plângerea inițială, autoritățile competente ale statului neefectuând o cercetare la fața locului, concretizată prin întocmirea unui proces-verbal de constatare, fotografii, înregistrări video etc.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/278/2017, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 4 cu termen de judecată la data de 16 noiembrie 2017. La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului promovat de revizuent împotriva unei hotărâri definitive.
Examinând cauza prin prisma excepției formulate, Înalta Curte constată că apelul promovat de revizuentul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În prezenta cauză, se constată că cererea introductivă de instanță este reprezentată de revizuirea formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. x/CC/2017 din 07 ianuarie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Petroșani în Dosarul penal nr. x/278/2017, în condițiile art. 340-341 C. proc. pen., cu privire la soluția de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 704/P/2016 din data de 02 august 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, soluție definitivă în raport cu dispozițiile art. 341 alin. (8) și alin. (6) lit. a C. proc. pen.
Cererea de revizuire astfel formulată a fost soluționată prin sentința penală nr. 249/CC/2017 pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosarul nr. x/278/2014, definitivă, împotriva acesteia revizuentul promovând apel, recalificat de instanță ca fiind contestație, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea nr. x/CP din 12 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală, definitivă în raport cu dispozițiile art. 4251 C. proc. pen. și art. 341 alin. (8) și alin. (6) lit. a C. proc. pen.
În acest context, Înalta Curte observă că, în speța de față, nu sunt incidente dispozițiile art. 408 C. proc. pen., potrivit cărora sentințele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel, acest text de lege referindu-se la sentințe nedefinitive, pronunțate în cursul judecății, iar nu în procedura guvernată de dispozițiile art. 341 C. proc. pen. ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că revizuentul A. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive (încheiere pronunțată în calea de atac promovată împotriva unei sentințe definitive, prin care s-a soluționat revizuirea îndreptată împotriva unei alte încheieri definitive), investind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși calea de atac promovată nu întrunește cerințele legale.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării apelului și împotriva hotărârilor judecătorești definitive, o asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (…) pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. x/CP din 12 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că apelantul se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, Înalta Curte nu poate da curs solicitării intimatului B. de obligare a apelantului revizuent la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și taxe poștale, având în vedere, pe de o parte, faptul că la dosar nu a fost depusă nicio împuternicire avocațială, concluziile scrise fiind semnate și transmise către instanță personal de intimat (filele 24-31 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), iar pe de altă parte, acesta nu a făcut dovada achitării taxelor poștale. Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, deși la dosar a fost atașată chitanța din 2 noiembrie 2017 privind plata sumei de 300 lei către cabinetul de avocat E., aceasta nu dovedește și prestarea efectivă a serviciului avocațial, în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, din concluziile scrise nu rezultă că ar fi fost întocmite de un avocat. Nici solicitarea de acordare a unor despăgubiri morale în cuantum de 10.000 lei nu poate primi o soluție de admitere în această cale de atac, în condițiile în care, raportat la obiectul cauzei, aceasta nu este susceptibilă de a avea și o latură civilă, intimatul având, însă, posibilitatea să se adreseze instanței civile pentru rezolvarea oricăror pretenții de o asemenea natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. x/CP din 12 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2017.