Decizia nr. 434/RC/2017
Asupra recursului în casație de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 127 din data de 9 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția penală, în Dosarul nr. x/96/2016, în baza art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. și cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale), la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe timp de 1 an, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Harghita, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Spitalului Municipal Târgu Secuiesc, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
S-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat prin ordonanța din 22 iunie 2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.
S-a dispus confiscarea de la inculpat, în vederea distrugerii, a unui cuțit inscripționat B. având lungimea totală de 17 cm, cu mâner de lemn, de culoare maro, de 10 cm.
S-a admis, în parte, cererea parții civile C. și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc, suma de 4.556,18 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și de către partea civilă C.
Prin Decizia penală nr. 133 din data de 17 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/96/2016, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 127 din 09 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Harghita.
A fost desființată, în parte, sentința și, în rejudecare, în baza art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
În baza art. 91 C. pen., s-au menținut dispozițiile primei instanțe privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen., s-au admis, în parte, pretențiile civile formulate de partea civilă C. și, în consecință, inculpatul a fost obligat să plătească acesteia suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat pentru obținerea profilului genetic și includerea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu informarea inculpatului despre scopul prelevării.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 276 alin. (1), art. 2 și art. 6 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C. suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, respingându-se restul pretențiilor.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 260 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva Deciziei penale nr. 133 din data de 17 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/96/2016, la data de 10 mai 2017 (data poștei), partea civilă C., prin avocat D., a declarat recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen., a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către partea civilă C. către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și către inculpatul A. În cauză au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.
Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de partea civilă C. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 08 iunie 2017 sub nr. x/96/2016, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., a fost stabilit la data de 13 septembrie 2017, fără citarea părților.
Prin rezoluție, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.
Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., a fost întocmit raportul de magistratul asistent desemnat în cauză.
Cu prilejul examinării admisibilității, în principiu, a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea din camera de consiliu din data de 13 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.
La termenul din 27 septembrie 2017, cauza a fost amânată pentru lipsa interpretului de limbă maghiară desemnat pentru intimatul inculpat A.
Recurentul parte civilă C. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 133 din data de 17 martie 2017 a Curții de Apel Târgu-Mureș și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, urmând ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă în limitele prevăzute de lege și latura civilă a cauzei să fie rejudecată.
Prin motivele de recurs în casație, partea civilă C. a criticat, în esență, nelegala stabilire a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A. în alte limite decât cele prevăzute de lege, nelegala aplicare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sub supraveghere și nelegala reținere a circumstanței provocării prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului, nelegalități despre care a arătat că au determinat nelegala soluționare a acțiunii civile a cauzei, prin admiterea numai în parte a pretențiilor civile pe care le-a formulat față de inculpat, invocând în drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 și art. 448 alin. (2) C. proc. pen.
A susținut că pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani închisoare, este nelegală, neputând fi mai mică de 3 ani și 4 luni închisoare în condițiile menținerii procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției și a încadrării juridice dată faptei reținute prin rechizitoriu, recurentul învederând că prin actul de sesizare a instanței nu s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Ca atare, s-a invocat și nelegala aplicare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cu încălcarea prevederilor art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., în contextul în care, în aprecierea recurentului parte civilă, pedeapsa aplicată trebuia să fie de minim 3 ani și 4 luni închisoare.
Recurentul parte civilă a învederat că s-a reținut în favoarea intimatului inculpat circumstanța atenuantă a provocării, operându-se o schimbare a încadrării juridice care nu a fost pusă în discuția părților, și care, implicit, semnifică modificarea situației de fapt reținute prin rechizitoriu, însă procedura simplificată a recunoașterii vinovăției obligă la respectarea încadrării juridice și a stării de fapt stabilite prin rechizitoriu la urmărirea penală.
A susținut că, în mod nelegal, instanța de apel a admis doar în parte acțiunea civilă, pretențiile și cheltuielile de judecată pe care le-a solicitat, menținându-se în același timp integral pretențiile celorlalte părți civile, astfel că s-a creat un regim discriminator între părțile civile, cu încălcarea prevederilor legale care reglementează soluționarea acțiunii civile în procesul penal.
A precizat că au fost încălcate dispozițiile art. 386, art. 374 alin. (4), art. 375, art. 396 alin. (10) și art. 397 alin. (1)-(3) C. proc. pen.
Analizând recursul în casație formulat de partea civilă C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluționare este dată numai în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, însă numai prin raportare la cazurile de casare prevăzute de 438 C. proc. pen. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
În calea extraordinară a recursului în casație nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.
Așadar, spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casație.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se arată că partea civilă poate formula cerere de recurs în casație în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latură civilă.
Conform art. 448 alin. (2) C. proc. pen., dacă recursul în casație vizează greșita soluționare a laturii civile, instanța, după admiterea recursului, înlătură nelegalitatea constatată sau dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în condițiile alin. (1) pct. 2 lit. b).
Din cuprinsul motivelor de recurs în casație, subscrise de recurentul parte civilă C. cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta a invocat soluționarea nelegală a laturii penale cu consecințe asupra dezlegării date acțiunii sale civile, în esență, arătând că circumstanța atenuantă a provocării reținută de instanța de apel în favoarea inculpatului a determinat soluționarea nelegală a acțiunii sale civile prin admiterea, în parte, a despăgubirilor civile solicitate. Mai mult, a menționat apărarea recurentului, circumstanța atenuantă a provocării nu putea fi reținută din moment ce inculpatul a fost judecat în procedura recunoașterii învinuirii, ceea ce presupunea menținerea situației de fapt reținute în rechizitoriu, și a avut drept consecință aplicarea unei pedepse sub minimul special de 3 ani și 4 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Pornind de la considerațiile de ordin teoretic expuse și de la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că aceste critici se circumscriu numai în aparență cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de apel se situează în limitele legale prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat, respectiv tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Astfel, limitele de pedeapsă de la 10 la 20 de ani închisoare prevăzute pentru infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., au fost reduse ca efect al tentativei, circumstanței atenuante a provocării și aplicării procedurii recunoașterii învinuirii, a căror incidență a fost stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, așa încât pedeapsa aplicată de curtea de apel, de 3 ani închisoare, nu este nelegală.
După cum s-a menționat, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare.
Prin urmare, nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs în casație incidența, în cauză, a circumstanței atenuante a provocării, respectarea dispozițiilor referitoare la schimbarea încadrării juridice, îndeplinirea condițiilor pentru judecarea inculpatului în procedura recunoașterii învinuirii sau modul discreționar de soluționare a acțiunilor civile promovate în cauză. Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar criticile recurentului nu se încadrează cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Raportat la motivele recursului în casație, Înalta Curte mai constată că aspectele menționate de partea civilă sunt critici care nu pot fi valorificate în contextul nici unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.
Deopotrivă, se remarcă faptul că, susținând nelegala reținere a provocării, recurentul parte civilă a solicitat o reapreciere a probelor administrate în cauză și stabilirea unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanța de apel. O asemenea cerere excede competenței instanței de recurs în casație, prezenta calea extraordinară de atac fiind reglementată ca un remediu procesual prin care este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept. Nu constituie atributul instanței de recurs remedierea aprecierii probelor de către curtea de apel, atributul instanței de recurs fiind de a examina legalitatea deciziei pronunțate în apel în limita cazurilor de casație expres prevăzute de art. 438 C. proc. pen.
De asemenea, este de notat că soluția prevăzută de art. 448 C. proc. pen. privind casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare de către instanța de apel implică cu necesitate constatarea incidenței unuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prev. de art. 438 C. proc. pen. În acest sens sunt dispozițiile art. 442 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cu care instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) și cele ale art. 448 alin. (2) C. proc. pen. care fac trimitere la cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de partea civilă C. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 17 martie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de partea civilă C. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 17 martie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limba maghiară se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2017.