Decizia nr. 801/2017
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 84 din 1 septembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 iulie 2017 de către Parchetul Nurnberg Furth în Dosarul nr. x privind pe persoana solicitată A.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania în baza mandatului european de arestare emis la data de 27 iulie 2017 de către Parchetului Nurnberg Furth în Dosarul nr. x.
În baza art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 01 septembrie 2017 și până în data de 15 septembrie 2017 inclusiv și dispune emiterea mandatului de arestare potrivit disp. art. 103 alin. (1)3 din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că față de persoana solicitată a fost dispusă măsura controlului judiciar pe o durată de 15 zile începând cu data de 18 august 2017 și până în data de 01 septembrie 2017, prin încheierea din data de 18 august 2017 a Curții de Apel Alba Iulia.
Conform art. 111 alin. (1) Legea nr. 302/2004 s-a dispus ca predarea să se efectueze în termen de 10 zile de la rămânea definitivă a prezentei sentințe.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de 18 august 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat instanței semnalarea introdusă de Biroul Sirene Germania privind mandatul european de arestare din data de 27 iulie 2017 privind persoana solicitată A., emis în Dosarul nr. x de către Parchetul Nurnberg Furth, solicitându-se fixarea unui termen de judecată de 15 zile în vederea soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Sesizării i-au fost anexate procesul verbal de identificare și ascultare și copia mandatului european de arestare în limba germana, menționându-se că față de persoana solicitată nu a fost dispusă măsura reținerii.
Prin încheierea de ședință din data de 18 august 2017 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate și, în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 18 august 2017 și până la data de 01 septembrie 2017, fiind totodată acordat un termen de judecată în vederea depunerii mandatului european de arestare tradus.
Prin declarațiile date, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane și a solicitat să i se dea posibilitatea să se deplaseze liber în Germania pentru rezolvarea situației sale juridice.
Examinând cererea formulată prin prisma documentației depusă la dosar, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, pe numele persoanei solicitate A. a fost emis la data de 27 iulie 2017 un mandat european de arestare în Dosarul x de către Parchetul Nurnberg Furth, ca urmare a condamnării sale la o pedeapsă cumulativă de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de posesie intenționată a unei arme de foc și muniție, reținându-se că acesta în luna noiembrie 2011, în locuința sa situată în Am Anger, Gerogensmund, s-a aflat în posesia unui închizător tip șurub și a 10 gloanțe muniție calibrul 22, fără a poseda un permis port-armă, iar într-un dosar conexat, că la data de 10 martie 2011, l-a atacat fără vreun motiv pe șoferul de taxi B., asupra căruia a exercitat acte de violență.
Din conținutul mandatului european de arestare, rezultă că acesta se referă la două infracțiuni, dar la încadrarea juridică a faptei s-au arătat ca fiind incidente dispozițiile art. 52 alin. (3) nr. 2a și b anexa 2 secțiunea 2 subsecțiunea 1, teza 1, anexa 1 secțiunea 1, nr. 1.3.1 WaffG (legea germană privind regimul armelor) StGB (C. pen. german).
Curtea a constatat că este competentă să soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 102 cu referire la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată fiind localizată pe raza orașului Sibiu și având ultimul domiciliu cunoscut în aceeași localitate.
De asemenea, Curtea a constatat că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege, că a fost emis în vederea executării unei pedepse de 5 luni închisoare în regim privativ de libertate și că infracțiunea pentru care se solicită predarea nu se regăsește în categoria celor 32 de infracțiuni care dau loc la predare prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, astfel încât se impune verificarea condiției dublei incriminări, conform alin. (2) al aceluiași articol.
În raport de data comiterii infracțiunii și de elementele de fapt prezentate, Curtea a reținut că fapta descrisă mai sus este prevăzută și de legea penală română, având corespondent în dispozițiile art. 279 alin. (1) din C. pen. din 1968, respectiv art. 342 C. pen. în vigoare.
Din conținutul documentelor depuse la dosar rezultă că nu există nici un motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de articolul 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În ședința publică din 01 septembrie 2017, persoana solicitată a arătat că refuză să fie predat către autoritățile judiciare germane, aspect consemnat, potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată în declarația atașată la dosar, însă a arătat că nu înțelege să renunțe la drepturile conferite de regula specialității.
Din perspectiva motivelor prevăzute de lege pentru refuzul executării unui mandat european de arestare, Curtea a reținut ca fiind nefondate susținerile persoanei solicitate în sensul că nu se impune predarea sa, întrucât autoritățile judiciare germane nu i-au comunicat nimic până în anul 2014 când el locuia efectiv pe teritoriul Germaniei sau că acesta ar cunoaște că pedeapsa ce i-a fost aplicată era cu suspendarea executării, din conținutul mandatului rezultând că acesta a fost prezent la judecarea cauzei sale și că sancțiunea aplicată, de 5 luni închisoare, este una privativă de libertate.
Împotriva sentinței penale nr. 84 din 1 septembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a declarat contestație persoana solicitată A., solicitând desființarea sentinței, susținând că nu se impune predarea sa către autoritățile germane, având în vedere că pentru pedeapsa la care a fost condamnat s-a dispus suspendarea executării.
Examinând contestația, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, la data de 27 iulie 2017, s-a emis un mandat european de arestare în Dosarul nr. x de către Parchetul Nurnberg Furth pe numele persoanei solicitate A., ca urmare a condamnării sale la o pedeapsă cumulativă de 5 luni închisoare, în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de posesie intenționată a unei arme de foc și muniție, prevăzută de dispozițiile art. 52 alin. (3) nr. 2a și b anexa 2 secțiunea 2 subsecțiunea 1, teza 1, anexa 1 secțiunea 1, nr. 1.3.1 WaffG (legea germană privind regimul armelor) StGB (C. pen. german), având corespondent în legea penală română, în dispozițiile art. 279 alin. (1) din C. pen. din 1968, respectiv art. 342 C. pen. în vigoare.
Susținerile persoanei solicitate în sensul că nu se impune predarea sa, întrucât a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării, sunt neîntemeiate, întrucât din conținutul mandatului rezultă că pedeapsa aplicată, de 5 luni închisoare, este una privativă de libertate.
Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță, apreciază că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind punerea în executare a mandatului european de arestare.
Pentru considerentele expuse,în baza dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 84 din 1 septembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 84 din 1 septembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 lei, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2017.