Decizia nr. 970/2017
Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 163/2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată la data de 11 octombrie 2017 în Dosarul nr. x/33/2017 s-a dispus admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare, emis la data de 5 septembrie 2017 de către Tribunale di Napoli, Ufficio GIP/GUP sezione 34, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate A. și în consecință:
În baza art. 103 alin. (7), (10) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia și menține măsura arestării provizorii luată prin Încheierea penală nr. 21/HI din 02 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj în vederea predării pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17 octombrie 2017 ora 10.20 până la data de 15 noiembrie 2017 ora 10.20.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și modif. prin Legea nr. 300/2013, cetățeanul român, respectiv persoana solicitată este predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută din data de 02 octombrie 2017, ora 10.20 până în data de 03 octombrie 2017, ora 10.20.
În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Curtea de apel Cluj a reținut următoarele:
Prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile, începând de la data expirării reținerii, în vederea comunicării și traducerii mandatului european de arestare pentru predarea acesteia autorităților judiciare din Italia, cu motivarea că sesizarea are la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, transmisă prin Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene, cu adresa din 18 septembrie 2017.
S-a menționat că autoritățile judiciare Italia au solicitat arestarea acesteia în vederea predării, ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cu reținerea circumstanțelor agravante, prevăzută de art. 575, art. 577 alin. (1), n.4, art. 61 n.1 și n.4, art. 112 alin. (1), n.1 C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 13 august 2016, în localitatea Napoli, împreună cu numiții B. și C. și alte persoane rămase neidentificate, care au format un grup de cel puțin 5 persoane, l-au ucis pe numitul D., prin aplicarea mai multor lovituri cu bastoane de lemn și de fier, respectiv prin înjunghierea acestuia în zona toracelui.
S-a procedat la depistarea, identificarea și ulterior a audierii persoanei solicitate A. de către procuror.
Prin ordonanța din data de 02 octombrie 2017 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 101 alin. (2) și (3) raportat la art. 100 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore.
Prin Încheierea penală nr. 21/HI din 02 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013 a fost admisă propunerea de arestare provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și, în consecință, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 03 octombrie 2017, ora 10.20 până la data de 17 octombrie 2017, ora 10.20 față de persoana solicitată A. S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens și s-a stabilit termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în limba română pentru data de 11 octombrie 2017, sala 153, ora 11.00.
Pentru termenul de judecată din data de 11 octombrie 2017 a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A. tradus în limba română.
Examinând actele dosarului Curtea a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2017 Curtea i-a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile procesuale conferite de art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013.
Procedându-se în conformitate cu art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, i s-a înmânat un exemplar al mandatului european de arestare persoanei solicitate și i s-a adus la cunoștință acesteia conținutul mandatului european de arestare.
De asemenea, i s-a adus la s-a adus la cunoștință persoanei posibilitatea de a consimți la predare către statul membru emitent, respectiv Italia, precum și faptul că se poate prevala de regula specialității.
În conținutul mandatului european de arestare emis la data de 05 septembrie 2017 de către Tribunalul din Napoli - Biroul Judecătorului de Cercetări Preliminare - Judecătorul de Audieri Preliminare, secția 34, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele a persoanei solicitate A. se indică existența deciziei pe care se bazează mandatul european de arestare, respectiv ordonanța aplicativă a măsurii cautelare a custodiei în închisoare emisă de GIP, cu nr. de referință nr. OCC/347/2016 RGNR - nr. 21463/2016.
Ca și stare de fapt s-a reținut, în esență că, în data de 13 august 2016, în localitatea Napoli, împreună cu numiții B. și C. și alte persoane rămase neidentificate, care au format un grup de cel puțin 5 persoane, l-au ucis pe numitul D., prin aplicarea mai multor lovituri cu bastoane de lemn și de fier, respectiv prin înjunghierea acestuia în zona toracelui, această faptă fiind prevăzută ca omor voluntar agravat în dispozițiile art. 575, art. 577 alin. (1), n.4, art. 61 n.1 și n.4, art. 112 alin. (1), n.1 C. pen. italian.
Curtea a constatat că infracțiunea de omor este inclusă în lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013 și care nu implică verificarea îndeplinirii condiției a dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale.
În virtutea art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv cel italian a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.
La termenul din data de 11 octombrie 2017 s-a procedat și la audierea persoanei solicitate A. care fiind întrebată și asupra consimțământului irevocabil la predare în conformitate cu disp. art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.
De asemenea persoana solicitată A. a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în încheiere și în procesul-verbal (fila 88).
Curtea a reținut că în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la disp. art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013 care reglementează mandatul european de arestare, instanța română ca și autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Italia în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității emiterii mandatului european de arestare.
Raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/ 2004 republicată și modif. prin Legea nr. 300/2013, Curtea de Apel Cluj nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare. În ceea ce privește dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 invocate de apărătorul ales al persoanei solicitate, Curtea a constatat că nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea se referă la situația în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, or mandatul european a fost emis pentru predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale. Pe cale de consecință nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Aspectele invocate cu ocazia audierii de către persoana solicitată, ca motive pentru care refuză să fie predată, nu se încadrează în niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.
În legătură cu decizia care a stat la baza emiterii mandatului european și respectiv motivele care au determinat mențiunea că inculpata s-ar sustrage de la urmărire, Curtea a constatat că nu se poate analiza în niciun fel temeinicia deciziei de arestare, acesta fiind motivul pentru care în formularul mandatului european de arestare este prevăzută doar indicarea deciziei pe care se întemeiază, fără alte mențiuni. În baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce decizia de arestare este recunoscută de către autoritatea judiciară de executare prin admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare fără nicio altă formalitate și fără a fi necesară o copie a hotărârii prin care s-a dispus măsura arestării preventive sau a mandatului de arestare, astfel cum a apreciat apărătorul ales al persoanei solicitate. Dispozițiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea judiciară română solicită autorității judiciare emitente o copie certificată a hotărârii de condamnare, doar în cazul în care mandatul european a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, or în cauza de față așa cum s-a arătat anterior cauza se află în faza de urmărire penală, nefiind pronunțată o hotărâre de condamnare.
În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.
În ceea ce privește solicitarea de amânare a predării formulată de apărătorii aleși ai persoanei solicitate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că predarea poate fi amânată atunci când:
a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;
c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea niciuneia din condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru a se dispune amânarea predării. La dosar a fost depusă o adeverință medicală din care rezultă că persoana solicitată are anumite afecțiuni, fără a fi vorba de indiciile existenței unei boli grave, pentru a se justifica dispunerea unei expertize medico-legale. Referitor la situația familială, este real faptul că inculpata are 5 copii, dintre care 3 minori, însă din ancheta socială depusă la dosar reiese că aceștia pot să rămână în îngrijirea tatălui lor, în perioada în care este necesară deplasarea inculpatei în Italia în vederea derulării urmăririi penale. Concluzionând, instanța a reținut că nu există motive întemeiate pentru a se dispune amânarea predării persoanei solicitate.
În ceea ce privește măsura arestării, Curtea a constatat că aceasta se impune a fi menținută, pentru a se asigura predarea persoanei solicitate, deoarece procedura de executare a mandatului european de arestare, în speță cel emis de către autoritățile judiciare din Italia implică concomitent atât arestarea cât și predarea, în caz contrar predarea efectivă nu ar fi posibilă.
Împotriva sentinței penale nr. 163/2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată la data de 11 octombrie 2017 în Dosarul nr. x/33/2017, la data de 13 octombrie 2017, a declarat contestație persoana solicitată A.
Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată A., ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Mandatul european de arestare reprezintă o decizie emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.”
Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.
Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare italiene au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene la data de 05 septembrie 2017 față de numita A., cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cu reținerea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 575, art. 577 alin. (1), n.4, art. 61 n.1 și n.4, art. 112 alin. (1), n.1 C. pen. italian. Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale contestate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare.
Față de natura infracțiunii menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzată de săvârșirea infracțiunii de omor calificat întrucât, în data de 13 august 2016, în localitatea Napoli, împreună cu numiții B. și C. și alte persoane rămase neidentificate, care au format un grup de cel puțin 5 persoane, l-au ucis pe numitul D., prin aplicarea mai multor lovituri cu bastoane de lemn și de fier, respectiv prin înjunghierea acestuia în zona toracelui), având în vedere durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea deosebită a faptei săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.
Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
Referitor la susținerile apărării, cât și a persoanei solicitate conform cărora acesta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost emis mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, aceste chestiuni urmând a fi lămurite de autoritățile ungare.
Astfel, față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată de apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute în vedere de instanță așa cum reiese din hotărârea Curții de Apel Cluj.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea de amânare a predării, Înalta Curte constată, în acord cu instanța fondului, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă îndeplinirea niciuneia din condițiile prevăzute de dispozițiile art. 58 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 302/2004 care prevăd situațiile când predarea poate fi amânată.
În ceea ce privește situația familială, este real faptul că inculpata are 5 copii, dintre care 3 minori, însă din ancheta socială depusă la dosar reiese că aceștia pot să rămână în îngrijirea tatălui lor, în perioada în care este necesară deplasarea inculpatei în Italia în vederea derulării urmăririi penale.
În consecință, se constată că nu există motive întemeiate pentru a se dispune amânarea predării persoanei solicitate.
Pentru considerentele expuse, apreciind că încheierea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 163/2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată la data de 11 octombrie 2017 în Dosarul nr. x/33/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 163/2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată la data de 11 octombrie 2017 în Dosarul nr. x/33/2017.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.