Decizia nr. 420/2017
Asupra cererii de chemare în judecată de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2016, petentul A. a formulat plângere împotriva intimatului B. Jilava - C., considerându-se persoană vătămată conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 și a solicitat obligarea intimatului la plata de daune morale și materiale în cuantum de 800.000 euro.
În cuprinsul precizării depuse la data de 9 decembrie 2016, petentul a arătat că prin Decizia nr. 2171 din 17 decembrie 2016 i-a fost schimbat regimul de detenție, fiind trecut de la regim semi-deschis la regim închis.
A apreciat petentul că această măsură a fost adoptată cu ignorarea dispozițiilor legale, fără a fi administrate probe, fiind luate în considerare doar afirmații rasiste și discriminatorii ale funcționarilor din penitenciar.
Invocând și încălcarea dispozițiilor art. 3 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, A. a solicitat obligarea celor 7 membrii ai Comisiei de liberare condiționată la plata unor sume cuprinse între 100.000-160.000 euro, a unor penalități de 1.000 euro/zi de ședere în sistemul închis, precum și reîncadrarea sa în sistem semi-deschis.
Intimatul B. Jilava nu a formulat apărări în cauză și nu a depus întâmpinare.
Examinând excepția necompetenței materiale, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Demersul judiciar inițiat de petentul A., persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate, urmărește, pe de o parte, obligarea membrilor Comisiei de liberare condiționată din cadrul B.ui Jilava la plata de daune morale și materiale pentru prejudiciul suferit prin schimbarea regimului de detenție, iar pe de altă parte reîncadrarea petentului în regim semi-deschis.
Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, constituie legea specială în materie, art. 40 din acest act normativ reglementând procedura de contestare a măsurilor dispuse de comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și stabilind compentența judecătoriei în a cărei circumscripție se află B.
În același timp, potrivit dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 116/2013 „cererile și contestațiile în materia executării pedepselor privative de libertate, date prin lege în competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere, se soluționează de către Judecătoria sectorului 4, dacă privesc persoane deținute în B. București Jilava.”
Dată fiind și această reglementare expresă a competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, se constată că invocarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și depunerea cererii la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu pot determina calificarea litigiului drept unul de contencios administrativ, materie în care, în nicio situație, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi instanță de fond.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., Înalta Curte va excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Declină competența de soluționare a plângerii formulate de A. în contradictoriu cu B. Jilava, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2017.