Decizia nr. 1835/2017
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, sub nr. x/100/2015 din 13 august 2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de B. București a solicitat:
- anularea Deciziei nr. 326 din 01 iulie 2015 și a actelor subsecvente acestei decizii, respectiv actul adițional din 13 iulie 2015 la contractul individual de muncă din 12 decembrie 2011;
- obligarea pârâtului la reîncadrarea reclamantului în postul de inspector de trafic rutier - studii superioare;
- obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale la nivelul funcției de inspector de trafic rutier – studii superioare începând cu data de 01 iulie 2015 - data emiterii deciziei contestate până la reîncadrarea efectivă, actualizate cu dobânda legală;
- cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 128 din 08 februarie 2016, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., având ca obiect contestație la decizia de modificare a contractului de muncă.
Împotriva sentinței civile nr. 128 din 08 februarie 2016, reclamantul a declarat apel, prin care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul că au fost încălcate dispozițiile legale incidente și fără să aibă în vedere probele depuse la dosarul cauzei.
Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin încheierea din 30 septembrie 2016, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere că una dintre pretențiile deduse judecății este legată de stabilirea drepturilor salariale pentru personalul pârâtului din care face parte și apelantul - reclamant, stabilire care face obiectul Dosarului nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, situație în raport cu care s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele textului de lege indicat.
Împotriva încheierii din ședința publică din 30 septembrie 2016, reclamantul a declarat recurs.
Recurentul nu indică temeiul de drept, însă, din lecturarea criticilor aduse prin cererea de recurs, rezultă că acesta susține că încheierea recurată este nelegală nefiind întrunite dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât obiectul acțiunii îl constituie anularea Deciziei nr. 326 din 01 iulie 2015 emisă de pârât și comunicată la data de 10 iulie 2015, prin care s-a dispus modificarea unilaterală a contractului individual de muncă cu privire la funcție, din inspector trafic rutier studii superioare în inspector de trafic rutier studii medii cu consecința diminuării salariului începând cu data de 01 iulie 2015 la nivelul sumei de 1.484 lei, gradația 5 clasa 38, treapta 1A.
Recurentul reproșează instanței anterioare faptul că, la analiza aplicării măsurii suspendării judecării apelului nu s-a avut în vedere că litigiul dintre el și intimat privește modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, respectiv a funcției, care nu are legătură directă cu Decizia nr. III/34 din 12 mai 2015 emisă de Curtea de Conturi a României (atacată în mod distinct în contencios administrativ în Dosarul nr. x/2/2015 al Curții de Apel București), întrucât aceasta privește grila de salarizare, fără a include dispoziții cu privire la aprecierea actelor de studii deținute de angajații de profesie subingineri, respectiv dacă aceștia au studii superioare sau medii.
În consecință, recurentul concluzionează că Dosarul nr. x/2/2015, având ca obiect anularea Deciziei nr. III/34 din 12 mai 2015 emisă de Curtea de Conturi a României, aflat în prezent pe rolul instanței supreme, nu poate constitui motiv de suspendare a soluționării prezentului Dosar, respectiv nr. x/100/2015, ce are ca obiect contestație modificare unilaterală a funcției, nefiind îndeplinite cerințele art. 413 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, dreptul dedus judecății este acela de a stabili dacă pe baza actelor de studii pe care le deține reclamantul poate ocupa funcția de inspector trafic studii superioare de scurtă durată, iar obiectul Dosarului nr. x/100/2015 îl constituie anularea Deciziei nr. III/34 din 12 mai 2015 emisă de Curtea de Conturi a României, care la punctul 10 a constatat neconformități în ceea ce privește grila de salarizare fără a include dispoziții cu privire la aprecierea actelor de studii deținute de angajații de profesie subingineri, respectiv dacă aceștia au studii superioare sau medii.
În continuare, recurentul precizează că stabilirea salariului la nivelul sumei de 1.492 lei nu are niciun temei, raportul Curții de Conturi nu a obligat pârâtul să îi diminueze salariul, diminuarea realizându-se cu nesocotirea studiilor pe cale le-a urmat și pentru care deține diploma de subinginer, dovedind în acest fel studii superioare de scurtă durată.
În final, recurentul arată că, prin suspendarea judecății i se produc prejudicii materiale având în vedere că îndeplinește atribuții specifice unui inspector cu studii superioare și de coordonator, iar salarizarea este la nivelul studiilor medii în contextul în care decizia de modificare unilaterală produce efecte începând cu data de 01 iulie 2015 și dosarul în care s-a dispus suspendarea este în faza procedurii de filtru.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din data de 25 mai 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, instanța a constatat că aceasta nu a fost invocată ca o veritabilă excepție de procedură, urmând a fi analizată ca o apărare pe fondul cauzei.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.
Prin încheierea din data de 05 octombrie 2017 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că prin argumentele formulate în cadrul prezentului recurs s-a criticat încălcarea de către instanța de apel a unei norme de procedură, sens în care controlul de legalitate al deciziei recurate se va exercita din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.
Pe fondul criticilor, se constată că instanța de apel a dispus măsura suspendării judecății cu respectarea cerințelor impuse de legiuitor în art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., soluția Curții de Apel Cluj de a suspenda judecata cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2015 al Curții de Apel București fiind legală și temeinică.
Dispozițiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: „Instanța poate suspenda judecata: 1. Când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei late judecăți”.
Aplicarea măsurii suspendării a fost analizată din perspectiva identității chestiunii de drept existente între Dosarul pendinte și cel cu nr. x/2/2015 aflat pe rolul Curții de Apel București, una dintre pretențiile deduse judecății în dosarul pendinte fiind legată de stabilirea drepturilor salariale pentru personalul pârâtei B., în raport de care apărările pârâtei au avut în vedere Decizia nr. III/34 din 12 mai 2015 emisă de Curtea de Conturi a României, a cărei anulare formează obiectul Dosarului nr. x/2/2015.
Față de această situație, Înalta Curte constată îndeplinite condițiile cerute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru incidența măsurii suspendării facultative, neputând fi cenzurate în prezenta cale de atac motivele de oportunitate ce intrau în sfera aprecierilor de fapt aflate la latitudinea instanței, respectiv aspectele de neoportunitate invocate de recurent.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.