Decizia nr. 1038/2017
Asupra recursului de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 260 din 21 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în temeiul art. 396 alin. (1), (4) și (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute de art. 337 C. pen.
În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 C. pen. și calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri cu obligarea respectării anumitor măsuri de supraveghere și a prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, potrivit art. 57 cu referire la art. 51 din Legea nr. 253/2013.
Pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce niciun fel de autovehicul și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel inculpatul A. la data de 02 octombrie 2017.
Prin Decizia penală nr. 1287/A din data de 28 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/1748/2017 (nr. x/2017), în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. și s-a menținut sentința apelată.
Prin aceeași decizie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, solicitarea inculpatului A. de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (2) și art. 420 alin. (5) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere că inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (2) și art. 420 alin. (5) C. proc. pen. motivat de faptul că aceste dispoziții, care nu permit decât administrarea probei cu înscrisuri noi, în circumstanțiere, sunt contrare dreptului la un proces echitabil (art. 21 Constituție).
Analizând cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, instanța a apreciat că prin finalitatea excepției invocate se urmărește adăugarea la textele criticate, solicitându-se Curții Constituționale să adauge, practic, la textele de lege criticate. Prin urmare, se reține faptul că în practica instanței constituționale s-a statuat inadmisibilitatea solicitării adresate Curții Constituționale de a interpreta sau adăuga la un text de lege, chiar dacă formal această solicitare a fost calificată de petent drept excepție de neconstituționalitate.
Prin urmare, instanța a apreciat că solicitarea formulată vizează, practic, adăugarea la dispozițiile art. art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (2) și art. 420 alin. (5) C. proc. pen. în sensul menționării admisibilității și a altor mijloace de probă dincolo de înscrisurile în circumstanțiere, ceea ce nu reprezintă, în realitate, o excepție de neconstituționalitate și a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată apreciind inadmisibilă solicitarea apelantului inculpat de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (2) și art. 420 alin. (5) C. proc. pen.
Împotriva acestei soluții, inculpatul A. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 octombrie 2017, când s-a fixat termen de judecată la data de 25 octombrie 2017.
La data de 25 octombrie 2017, cauza s-a amânat pentru termenul din 08 noiembrie 2017 la solicitarea recurentului inculpat A. pentru angajare de avocat.
Prin motivele formulate în scris, recurentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (2) și art. 420 alin. (5) C. proc. pen. care nu permit administrarea probei cu înscrisuri noi decât cele deja administrate în faza de urmărire penală, prevederi care sunt contrare dreptului la un proces echitabil, egalității în fața legii și a proporționalității.
Prin recursul formulat, suplimentar, a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) și art. 85 alin. (2) lit. d) C. pen. motivat de faptul că acestea sunt contrare prevederilor art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituție.
Totodată, prin cererea formulată a solicitat și sesizarea inspecției judiciare în legătură cu refuzul magistraților de a efectua adresă către Serviciul de Probațiune București în vederea evaluării acestuia și aplicarea unei pedepse severe din acest motiv.
Examinând, cu prioritate, excepția tardivității recursului declarat de A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 1287/A din data de 28 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/1748/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că acesta este tardiv.
Astfel, Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestuia.
În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că hotărârea dată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/1748/2017 a fost pronunțată în data de 28 septembrie 2017, termenul de 48 de ore, în care inculpatul putea declara recurs, s-a împlinit la data de 30 septembrie 2017.
Sub acest aspect, Înalta Curte arată că, în cazul calculării termenului pe ore, nu sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., care prorogă împlinirea termenului la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. Ca atare, chiar dacă 2 octombrie 2017 a fost prima zi lucrătoare după data expirării termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (30 septembrie 2017, sâmbătă), nu se poate reține că recurentul a promovat calea de atac în termenul legal, întrucât, în lipsa unei dispoziții legale exprese, în acest sens, termenele pe ore nu se prorogă.
Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior enunțate și având în vedere data pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte constată că, la 2 octombrie 2017, expirase termenul în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs și nici a celorlalte cereri invocate prin înscrisurile transmise de recurent și, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 1287/A din data de 28 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/1748/2017 (nr. x/2017), de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 1287/A din data de 28 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/1748/2017 (nr. x/2017), de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2017.