Decizia nr. 1269/2017
Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 107/F din data de 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, În baza dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, respingerea, a nefondată, a cererii formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 25 noiembrie 2016 de către Judecătoria nr. 1 din Manresa (Barcelona) - Spania, în baza Hotărârii definitive nr. 415/2012, persoană solicitată fiind A., în vederea executării unui rest de pedeapsă cu închisoarea de 449 zile.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia și s-a dispus plata sumei de 420 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat persoanei solicitate, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Argeș.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:
La data de 19 mai 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a înaintat Curții de Apel Pitești, prin adresa nr. 3940/II/5/2017, semnalarea nr. 2579814/SIRENE/AV din data de 19 mai 2017 transmisă prin intermediul Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene România, prin care s-a solicitat arestarea provizorie a persoanei urmărite A. față de care autoritățile judiciare din Spania, respectiv Judecătoria nr. 1 din Manresa (Barcelona), au emis un mandat european de arestare, pentru săvârșirea, pe teritoriul Spaniei, a infracțiunii de furt dintr-o casă locuită.
Din conținutul semnalării transmise rezultă că persoana solicitată A. a comis infracțiunea de furt calificat, constând în aceea că, în perioada 20 februarie 2011 - 24 februarie 2011, împreună cu alte persoane, a intrat prin efracție într-o casă, din Castellbelli el Vilar - Spania și a furat mai multe obiecte (bicicletă, mașină de găurit, difuzoare și altele). Fapta comisă de persoana solicitată se regăsește și în legislația română, fiind incriminată ca infracțiune de furt calificat în art. 228 și art. 229 alin. (1) și (2) C. pen.
Persoana solicitată a fost căutată, localizată, identificată, audiată și reținută prin ordonanța nr. 3940/II/5/2017 din data de 19 mai 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru 24 de ore, începând cu data de 19 mai 2017, ora 14.55, și până la data de 20 mai 2017, ora 14.55.
Pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrat Dosarul nr. x/46/2017 în care a fost stabilit termen de judecată la 19 mai 2017. La acest termen s-a procedat la audierea persoanei solicitate, prezentată în stare de reținere. Persoana solicitată a arătat că a mai fost condamnată de către o instanță din Barcelona pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni și a executat în întregime pedeapsa aplicată prin privare de libertate. Nu a putut să precizeze instanța care a pronunțat hotărârea și nici nu a indicat amănunte pentru identificarea hotărârii pronunțate. Totodată, a învederat că are o situație familială dificilă, fiind singurul întreținător și ocrotitor al copilului său minor, în prezent elev. Mama acestuia a părăsit domiciliul conjugal, este plecată în străinătate și nu a dorit să mai acorde îngrijirea părintească minorului.
Curtea de Apel Pitești, prin Încheierea penală nr. 58/F din 19 mai 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/46/2017, a respins propunerea parchetului privind arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate și, în temeiul disp. art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, coroborat cu art. 211 C. proc. pen., i-a aplicat persoanei solicitate măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 19 mai 2017, până la data de 17 iunie 2017, măsură care a fost menținută prin încheierea din data de 17 iunie 2017. Totodată, instanța a fixat un nou termen de judecată pentru ca parchetul să depună la dosar mandatul european de arestare în original, însoțit de traducerea în limba română.
Față de precizările pe care persoana solicitată le-a făcut în declarația sa, Curtea a solicitat autoritățile judiciare spaniole informații suplimentare în legătură cu infracțiunile pentru care persoana solicitată a fost condamnată și executarea pedepsei.
Totodată, s-a solicitat Consiliului Local al mun. Câmpulung, ca autoritate tutelară, efectuarea unei anchete sociale din care să rezulte în mod special situația familială a persoanei solicitate și condițiile sale de locuit și în general de viață.
La data de 30 mai 2016, mandatul european de arestare a fost depus la dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
La dosar a fost depusă și ancheta socială întocmită de Consiliul local al mun. Câmpulung (fila 129).
Au mai fost atașate acte cu caracter medical, din care rezultă afecțiunile de care suferă fiul persoanei solicitate și tratamentul acestora.
În raport cu toate aceste date, Curtea a solicitat autorităților judiciare spaniole să precizeze dacă insistă în executarea mandatului de arestare european.
La dosar au fost depuse informațiile solicitate.
Fiind audiată, persoana solicitată a declarat că nu are obiecții privind identitatea și are cunoștință de conținutul mandatului european de arestare. A declarat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare solicitante, motivul principal fiind situația sa familială deosebită, respectiv existența unui minor, fiul său, pentru care el este singurul întreținător.
Prin intermediul apărătorului, persoana solicitată a formulat și o cerere pentru desemnarea unui curator în vederea garantării supravegherii și întreținerii fiului său, în eventualitatea în care este predat autorităților judiciare spaniole.
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a reținut și următoarele aspecte:
Conform anchetei sociale depuse la dosar, rezultă că persoana solicitată locuiește împreună cu fiul său, B., și elev în clasa a IX-a la Liceul Teoretic din municipiul Câmpulung.
Se menționează că minorul are probleme de sănătate majore, iar anul 2015 a suferit o intervenție chirurgicală pe cord și are nevoie de o supraveghere și o îngrijire specială din partea familiei.
Mama minorului, C. și-a părăsit fiul, a plecat în străinătate și nu există nicio legătură între aceasta și minorul mai sus menționat. C. a refuzat orice contact atât cu tatăl copilului, cât și orice formă de îngrijire sau ajutorare pentru fiul ei. Mai mult decât atât, din informațiile furnizate de către autoritatea tutelară, rezultă că alocația de stat pentru minor este încasată tot de către mamă.
În consecință, tatăl, persoana solicitată A., este în prezent unicul întreținător și sprijin pentru fiul său.
Din probele administrate rezultă că A. obține, în prezent, venituri licite, fiind taximetrist, are condiții de locuit bune și se ocupă în mod corespunzător de întreținerea și ajutorarea fiului său.
Autoritatea tutelară își exprimă opinia că, în raport cu starea de sănătate a minorului și principiului interesului superior al copilului, este util ca acesta să rămână în grija tatălui său.
La dosar au fost depuse și acte din care rezultă starea de sănătate actuală a fiului persoanei solicitate. În esență, se reține că acesta este diagnosticat cu „stenoză aortică dilatată cu balon” și are nevoie de un control periodic la un medic de specialitate, o nouă operație de cord și aplicarea unui regim de viață special privind alimentația, odihna, dar și special o susținere morală corespunzătoare.
Din mandatul de arestarea european rezultă că persoana solicitată a fost condamnată la 4 ani închisoare și mai are de executat un rest de 449 de zile (fila 77).
Se mai reține că autoritățile judiciare spaniole au comunicat instanței că nu renunță la mandatul de arestare european, având în vedere legislația penală spaniolă.
Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, modificată, în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepsei cu închisoare, dacă persoana solicitată este cetățean român și în condițiile în care acesta declară că refuză să execute pedeapsa în statul solicitant, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare.
Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege. Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și, implicit, cu executarea pedepsei în statul solicitant. Acest refuz are o justificare bine întemeiată, având în vedere situația familială a persoanei solicitate, împrejurarea demonstrată cu probele administrare în cauză, potrivit căreia acesta este unicul întreținător al fiului său minor care, din cauza afecțiunilor de care suferă, are nevoie de un tratament special, dar și de o afecțiune părintească deosebită, pe care în prezent o poate primi numai de la tatăl său. În prezent nu există o altă posibilitate pentru a se asigura minorului cele necesare printr-o îngrijire adecvată, în ipoteza în care A. ar fi predat autorităților judiciare spaniole.
Curtea a reținut că refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare spaniole este pe deplin întemeiat și în raport cu principiul consacrat de legislația internă și internațională, privind interesul superior al copilului.
Există posibilitatea aplicării procedurii recunoașterii hotărârii de condamnare în România, cu toate consecințele care ar decurge dintr-un astfel de act.
Curtea a constatat că dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevăd o posibilitate a instanței, și nu o obligație, de a refuza executarea mandatului european de arestare în cazurile enumerate de acest alineat. În speță, refuzul executării mandatului european de aretarea nu reprezintă o simplă opțiune a instanței, ci este motivat pe situația de fapt existentă privind persoana solicitată.
Împotriva sentinței penale nr. 107/F din data de 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 05 octombrie 2017, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
În motivarea contestației, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a susținut, în esență, că, deși instanța fondului a constatat incidența cazului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de disp. art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, nu a dat eficiență dispozițiilor obligatorii statuate de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale de condamnare și de emitere a mandatului de executare a restului de pedeapsă neexecutat, în cauză fiind întrunite condițiile legale privind emiterea acestor dispoziții.
Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Mandatul european de arestare reprezintă o decizie emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.”
Potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) în situația prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;
e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;
h) când o autoritate judiciară română a decis fie să nu înceapă urmărirea penală, fie încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare, sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;
i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:
(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau
(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau
(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.
Alin. (3) al aceluiași articol prevede următoarele: În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 107, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 107.
Înalta Curte constată că instanța fondului a dispus respingerea executării mandatului european de arestare în baza dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, reținându-se ca temei atât refuzul persoanei solicitate de a executa pedeapsa în statul solicitant, cât și situația familială a acesteia, având în vedere interesul superior al copilului.
De asemenea, instanța fondului a mai avut în vederea și faptul că persoana solicitată a fost condamnată la 4 ani închisoare și mai are de executat un rest de 449 de zile.
Față de toate aceste argumente, instanța de control judiciar constată că, în mod greșit, instanța fondului s-a limitat la respingerea executării mandatului european de arestare.
Astfel, aplicând dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și dând eficiența refuzului persoanei solicitate de a fi transferat în statul solicitant pentru a executa pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria nr. 1 din Manresa (Barcelona - Spania), definitivă prin Hotărârea nr. 415/2012 aplicată condamnatului A. pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 și art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen., instanța fondului trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, însă Curtea s-a limitat a arăta că există posibilitatea aplicării procedurii recunoașterii hotărârii de condamnare în România, cu toate consecințele care ar decurge dintr-un astfel de act.
Or, așa cum prevede art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, atunci când este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.
Mai mult decât atât, se reține că instanța fondului a întreprins toate demersurile prev. de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 solicitând autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și celelalte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care sunt solicitate, însă, cu toate acestea, contrar dispozițiilor legale incidente, evocate anterior, nu a procedat la recunoașterea hotărârii.
Înalta Curte constată, de asemenea, că în mod eronat s-a reținut că persoana solicitată a fost condamnată la 4 ani închisoare și mai are de executat un rest de 449 de zile. Cu privire la acest aspect, se constată că există o neconcordanță între mandatul european de arestare transmis de autoritățile judiciare spaniole și celelalte relații transmise de aceleași autorități cu privire la perioada executată de către persoana solicitată.
Astfel, pentru a se lămuri situația juridică, instanța de control judiciar a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea judiciare spaniolă emitentă a mandatului european de arestare în vederea furnizării de informații privind pedeapsa pentru care s-a emis mandatul european, data la care a început executarea pedepsei, data la care persoana solicitată a plecat din executarea pedepsei, precum și restul de pedeapsă rămas neexecutat.
În urma transmiterii relațiilor solicitate (fila 31), se constată că persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea, în calitate de autor, a unui delict de efracție într-o casă locuită.
Aflându-se în executarea pedepsei, persoana solicitată a beneficiat de o permisie, astfel încât a părăsit penitenciarul la data de 11 septembrie 2015, având obligația de a reveni în centrul de încarcerare la data de 15 septembrie 2015.
În momentul în care a părăsit centrul de deținere, persoana solicitată executase 449 de zile din cei 4 ani de închisoare pentru care fusese condamnat.
De asemenea, s-a mai făcut referire și la o altă pedeapsă dispusă prin altă sentința de către Tribunalul Corecțional nr. 1 din Sabadell.
În consecință, având în vedere obligativitatea aplicării dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este întemeiată contestația formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești astfel încât o va admite și va desființa în totalitate sentința apelată.
Reținând cauza spre rejudecare, se va face aplicarea art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 astfel încât, raportat la art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 se va dispune recunoașterea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria nr. 1 din Manresa (Barcelona - Spania), definitivă prin Hotărârea nr. 415/2012 aplicată condamnatului A. pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 și art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. și executarea pedepsei în continuare într-un penitenciar din România.
Se va deduce din pedeapsă perioada executată începând cu data de 23 iunie 2014 până la data de 14 septembrie 2015 și durata reținerii de 24 ore din data de 19 mai 2017.
Se va dispune emiterea formelor de executare emise în baza prezentei decizii.
Având în vedere situația familială dovedită prin înscrisurile existente la dosarul cauzei, se va dispune sesizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș în vederea aprecierii luării măsurilor legale de ocrotire a minorului B.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulată de parchet vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 107/F din data de 03 octombrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Desființează în totalitate sentința apelată, reține cauza spre rejudecare și în fond:
În temeiul art. 98 alin. (3) raportat la alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune recunoașterea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria nr. 1 din Manresa (Barcelona - Spania), definitivă prin Hotărârea nr. 415/2012 aplicată condamnatului A. pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 și art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen.
Dispune executarea pedepsei în continuare într-un penitenciar din România.
Deduce din pedeapsă perioada executată începând cu data de 23 iunie 2014 până la data de 14 septembrie 2015 și durata reținerii de 24 ore din data de 19 mai 2017.
Dispune emiterea formelor de executare emise în baza prezentei decizii.
Dispune sesizarea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș în vederea aprecierii luării măsurilor legale de ocrotire a minorului B.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulată de parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2017.