Decizia nr. 185/2018
Asupra contestației de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 10/F din 09 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea formulată de autoritățile judiciare franceze privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04 martie 2014 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Bobigny - Franța, în Dosarul de referință nr. x, față de persoana solicitată A.
S-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se putea dispune recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii pronunțate la data de 12 martie 2008 de către Tribunalul de Mare Instanță din Bobigny - Franța, privind persoana solicitată A.
Totodată, s-a dispus, ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, comunicarea a câte unei copii a hotărârii către autoritatea judiciară franceză emitentă a mandatului european de arestare, Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională.
În baza art. 107 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 în referire la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, s-a solicitat Biroului Național Sirene, din cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă de autoritățile franceze, în baza mandatului european de arestare menționat mai sus.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin adresa nr. 9608/II/5/2017 din 25 ianuarie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 04 martie 20014 de autoritățile judiciare franceze, respectiv Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Bobigny - Franța, în Dosarul de referință x, pe numele persoanei solicitate A., ca urmare a hotărârii pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță Bobigny la 12 martie 2008, în Dosarul de referință x, prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 18 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de furt agravat prin asociere și cu efracție dintr-un spațiu de locuit sau destinat depozitării de mărfuri la Nery și Raray în 13 spre 14 mai 2004, prevăzută de art. 311-1, 311-4, 311-13, 311-14 C. pen. francez.
La termenul de judecată din data de 05 februarie 2018, persoana solicitată A. a refuzat să fie predat autorităților franceze pentru executarea pedepsei mai sus menționate, invocând motivul opțional de refuz al predării prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, respectiv că este cetățean român și refuză să execute pedeapsa în Franța, precizând că dorește să execute pedeapsa respectivă în România (fila 32 dos. fond).
Având în vedere incidența respectivului motiv opțional de refuz al predării, prima instanță a apreciat că s-ar fi impus, conform art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, demararea procedurii de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii penale străine de condamnare.
Însă, din verificările efectuate, a rezultat că aceeași procedură a fost urmată anterior, cu ocazia emiterii mandatului european de arestare în același dosar de referință la data de 06 februarie 2012, cauza făcând obiectul Dosarului nr. x/44/2012 al Curții de Apel Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 103/F din 02 iulie 2012, definitivă urmare a respingerii recursului procurorului prin Decizia penală nr. 2473 din 25 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr. 103/F din 02 iulie 2012 a Curții de Apel Galați (în prima procedură) s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de executare a mandatului european de arestare și s-a constatat, în același timp, că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se putea dispune recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii din 12 martie 2008 pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță Bobigny în ceea ce privește persoana solicitată A., cu motivarea că în cuprinsul respectivei hotărâri există inadvertențe cu privire la datele de identitate ale persoanei solicitate, ceea ce a condus la existența unui dubiu cu privire la identitatea reală a persoanei descoperite la momentul raziei poliției franceze, care s-a prezentat sub numele de A. și față de care judecata s-a desfășurat în lipsă, situație în care s-a considerat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, iar hotărârea autorităților judiciare franceze nu poate fi recunoscută pe teritoriul României.
Tot din verificările efectuate a mai rezultat că aceeași procedură a mai făcut obiectul Dosarului nr. x/44/2014 al Curții de Apel Galați, cu ocazia emiterii mandatului european de arestare în același dosar de referință și la aceeași dată (04 martie 20014), în care s-a pronunțat sentința penală nr. 191/F din 13 octombrie 2014, definitivă prin necontestare, hotărâre prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de executare a mandatului european de arestare, constatându-se, totodată, că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se putea dispune recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii din 12 martie 2008 pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță Bobigny față de persoana solicitată A.
În cadrul celei de-a doua procedurii s-a ridicat problema existenței autorității de lucru judecat cu privire la executarea mandatului european de arestare și la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii din 12 martie 2008 pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță Bobigny în ceea ce privește persoana solicitată A., având în vedere că noul mandat european de arestare este emis la data de 04 martie 2014 în același dosar de referință, privește aceeași hotărâre de condamnare și se referă la aceeași persoana solicitată.
În motivarea acestei din urmă hotărâri s-a reținut că situația de fapt avută în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012, definitivă prin Decizia penală nr. 2473 din 25 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a suferit modificări, în special în ceea ce privește datele de identitate a persoanei solicitate din cuprinsul hotărârii de condamnare, astfel încât în cauză există autoritate de lucru judecat cu privire la executarea mandatului european de arestare vizând pedeapsa de 18 luni închisoare aplicată prin sentința penală din 12 martie 2008 de către Tribunalul de Mare Instanță Bobigny și recunoașterea acesteia de autoritățile judiciare românești.
Revenind la prezenta cauză, prima instanță a constatat că nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la reexaminarea cererii de recunoaștere, contrar prevederilor art. 135 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 având în vedere că fișa dactiloscopică și cu semnalmentele persoanei solicitate A. depusă de autoritățile franceze (fila 22 din prezentul dosar) este identică cu cea depusă în cursul primei procedurii (fila 271 vol. II Dosar nr. x/44/2012 al Curții de Apel Galați).
Cu privire la acest aspect, în motivarea sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 a Curții de Apel Galați, s-a reținut că fișa de amprentare a persoanei solicitate, precum și cea cuprinzând două fotografii, fișe completate la data de 06 decembrie 2001, nu sunt în măsură să conducă la concluzia că persoana condamnată la pedeapsa de 18 luni închisoare este una și aceeași cu persoana solicitată A. întrucât nu s-a comunicat instanței că acele fișe s-au aflat la dosarul cauzei instrumentat de Tribunalul Bobigny. S-a mai considerat că dacă instanța de judecată de la Tribunalul Bobigny ar fi cunoscut datele complete și exacte ale persoanei solicitate, în mod cert le-ar fi menționat în hotărârea de condamnare (fila 4 a sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 - fila 301 verso vol. II Dosar nr. x/44/2012 al Curții de Apel Galați).
În ceea ce privește adresa Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Bobigny, în care se prezintă garanțiile pe care le-ar avea persoana solicitată, în cazul în care va fi predată, pentru rejudecarea cauzei (filele 18, 19 din prezentul dosar), Curtea a apreciat nici aceasta nu poate constitui un element nou care să poate conduce la o reexaminare a cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare deoarece aceste garanții trebuie oricum respectate de autoritățile franceze, fiind prevăzute în legislația comunitară privind mandatul european de arestare, și, totodată, au mai fost prezentate și în cadrul primei proceduri de executare a aceluiași mandat european de arestare (filele 1-3 vol. II Dosar nr. x/44/2012 al Curții de Apel Galați).
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că nu se mai impune analizarea motivului opțional de refuz, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, invocat de persoana solicitată, referitor la prescrierea executării pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr. 10/F din 09 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând, potrivit motivelor scrise și concluziilor formulate de procuror cu ocazia dezbaterilor, în baza art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04 martie 2014, de autoritățile judiciare franceze, respectiv Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Bobigny - Franța, în Dosarul de referință x, pe numele persoanei solicitate A.
S-a susținut că, după pronunțarea sentințelor penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 și nr. 191/F din 13 octombrie 2014 ale Curții de Apel Galați, au intervenit elemente noi, respectiv: Curtea de Apel Paris - Tribunalul de Mare Instanță Bobigny a comunicat că persoana solicitată a fost categoric identificată cu ocazia controlului efectuat de poliția franceză în noaptea de 13 spre 14 mai 2004, ca fiind pasagerul vehiculului utilizat la comiterea faptei care face obiectul mandatului european de arestare, că a fost surprinsă în prezența celorlalți coautori (deja condamnați prin respectiva hotărâre), precum și faptul că Inspectoratul de Poliție al Județului Galați, Serviciul Criminalistic a comunicat că impresiunile papilare puse la dispoziție de autoritățile franceze aparțin persoanei solicitate.
Tot ca și elemente noi, parchetul a mai arătat că autoritățile judiciare franceze au prezentat garanții că după predarea sa, persoana solicitată va fi prezentă, în 24 de ore în fața unui judecător care se va pronunța cu privire la luarea unei măsuri privind libertatea sa, iar, în situația în care se va solicita rejudecarea cauzei, acesta va avea loc în următoarele două luni de la notificarea hotărârii.
Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, punerea sa în executare fiind realizată pe baza principiului și încrederii reciproce, potrivit Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.
În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.
În speță, se constată că, față de persoana solicitată A., aceeași procedură a mai făcut obiectul Dosarelor nr. x/44/2012 și nr. x/44/2014 ale Curții de Apel Galați, cu ocazia emiterii mandatului european de arestare în același Dosar de referință nr. x și la aceeași dată, de 04 martie 20014, cauze în care s-au pronunțat sentințele penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 (definitivă urmare a respingerii recursului procurorului prin Decizia penală nr. 2473 din 25 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și nr. 191/F din 13 octombrie 2014 (definitivă prin necontestare), hotărâri, prin care s-au respins, ca nefondate, cererile de executare a mandatului european de arestare și s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se putea dispune recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță Bobigny la 12 martie 2008 în ceea ce privește persoana solicitată A.
În cadrul primei proceduri s-a constatat că în cuprinsul hotărârii din 12 martie 2008 pronunțată de către Tribunalul de Mare Instanță Bobigny există inadvertențe cu privire la datele de identitate ale persoanei solicitate, iar în cadrul celei de-a doua s-a reținut că situația de fapt avută în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 (definitivă prin Decizia penală nr. 2473 din 25 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), nu a suferit modificări, în special în ceea ce privește datele de identitate a persoanei solicitate din cuprinsul hotărârii de condamnare, apreciindu-se că, în cauză, există autoritate de lucru judecat cu privire la executarea mandatului european de arestare vizând pedeapsa de 18 luni închisoare aplicată de autoritățile judiciare franceze.
La data de 25 ianuarie 2018, prin adresa nr. 9608/II/5/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a solicitat, în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către autoritățile franceze întrucât au intervenit elemente noi după pronunțarea sentințelor anterior menționate.
Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că există autoritate de lucru judecat cu privire la executarea mandatului european de arestare față de persoană solicitată A. și că nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la reexaminarea cererii de recunoaștere formulată de autoritățile franceze, contrar prevederilor art. 135 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.
Astfel, se constată că situația de fapt, avută în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012, definitivă prin Decizia penală nr. 2473 din 25 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 191/F din 13 octombrie 2014 (definitivă prin necontestare), nu a suferit modificări, în special în ceea ce privește datele de identitate a persoanei solicitate A. din cuprinsul hotărârii de condamnare pronunțate la data de 12 martie 2008 de către Tribunalul de Mare Instanță din Bobigny - Franța.
Totodată, se mai constată că nu există nici un element nou care să poată conduce la o reexaminare a hotărârii de condamnare având în vedere că fișa dactiloscopică și cu semnalmentele persoanei solicitate A., transmisă de autoritățile franceze (fila 22, Dosar nr. x/44/2018 al Curții de Apel Galați) este identică cu cea depusă în cursul primei proceduri (fila 271 vol. II Dosar nr. x/44/2012 al Curții de Apel Galați), în condițiile în care, în cadrul primei proceduri, în motivarea sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012 a Curții de Apel Galați, se reținuse că fișa de amprentare a persoanei solicitate, precum și cea cuprinzând două fotografii (completate la data de 6 decembrie 2001), nu sunt în măsură să conducă la concluzia că persoana condamnată la pedeapsa de 18 luni închisoare este una și aceeași cu persoana solicitată, în lipsa mențiunii că acele fișe s-au aflat la dosarul soluționat de Tribunalul Bobigny, apreciindu-se, totodată, că datele complete și exacte ale persoanei solicitate ar fi fost inserate în respectiva hotărâre, dacă ar fi fost cunoscute (fila 4 a sentinței penale nr. 103/F din 02 iulie 2012).
Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că nu reprezintă un element nou care să poate conduce la o reexaminare a cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare nici împrejurarea că autoritățile judiciare franceze au prezentat garanțiile pe care le-ar avea persoana solicitată A., în cazul în care va fi predată, pentru rejudecarea cauzei (adresa din 17 noiembrie 2017 a Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Bobigny, fila 18, dos. fond) având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, este obligatorie respectarea acestor garanții de către autoritățile franceze, precum și faptul că ele au mai fost menționate și în cadrul primei proceduri de executare a aceluiași mandat european de arestare (adresa din 10 aprilie 2012 a Procurorului Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Bobigny, filele 1-3 vol. II Dosar nr. x/44/2012 al Curții de Apel Galați).
Totodată, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că, în raport de cele anterior menționate, nu se mai impune analizarea motivului opțional de refuz, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, invocat de persoana solicitată A., referitor la prescrierea executării pedepsei.
În consecință, constatându-se existența autorității de lucru judecat și neintervenind elemente noi care conducă la reexaminarea cererii de recunoaștere, potrivit art. 135 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că sentința penală nr. 10/F din 09 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva sentinței penale nr. 10/F din 09 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul persoana solicitată A.
Cheltuielile ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 martie 2018.