Decizia nr. 350/2017
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12/F din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 599 C. proc. pen. raportat la art. 597 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A., aflat în stare de detenție la Penitenciarul Mioveni, privind executarea sentinței penale nr. 10/F/CC din 05 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat contestatorul la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 80 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 436/S 289 din data de 19 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A. în favoarea Curții de Apel Pitești.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că, la data de 19 septembrie 2016, s-a înregistrat, sub număr Dosar nr. x/288/2016, contestația la executare formulată de contestatorul A., în motivarea căreia contestatorul a arătat, în esență, că, în baza sentinței penale nr. 10/F/CC din 5 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2016, definitivă și executorie, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 10/2016 din data de 23 iunie 2016, stabilindu-se, în mod eronat, că ar avea de executat în total 11 ani 3 luni și 21 zile de închisoare (adică 4.071 zile) și 460 euro amendă. Această eroare provine din faptul că nu s-a procedat și la recunoașterea pedepsei de 8 ani închisoare și 1.400 euro amendă, stabilită prin sentința nr. 4075 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel din Roma, definitivă și concurentă cu celelalte trei pedepse, care au fost deja recunoscute de Curtea de Apel Pitești și astfel nu s-a avut în vedere beneficiul de 450 zile de liberare anticipată din penitenciar. De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că toate infracțiunile pentru care a fost condamnat au fost săvârșite sub imperiul C. pen. român anterior, care este lege penală mai favorabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea a constatat că este competentă a judeca o asemenea cerere, atunci când este invocat cazul reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, respectiv Curtea de Apel Pitești, în favoarea căreia a și declinat competența.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții la nr. x/288 din 19 decembrie 2016.
Examinând contestația din perspectiva motivelor invocate de contestator, în raport cu dispozițiile art. 598 și urm. C. proc. pen., Curtea a apreciat-o nefondată, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Așa cum rezultă din conținutul cererii de contestație la executare, contestatorul s-a fundamentat în drept pe dispozițiile art. 598 lit. c) și d) C. proc. pen., ce legitimează declanșarea unei asemenea proceduri judiciare, atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută ori vreo împiedicare la executare, cât și atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În motivarea contestației s-a arătat că prima instanță, respectiv Curtea de Apel Pitești, a pronunțat sentința nr. 10/F din 5 mai 2016, în baza căreia a fost emis Mandatul de Executarea Pedepsei Închisorii, cu același număr la 24 iunie 2016, fără să aibă în vedere și sentința nr. 4075 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel din Roma pentru o pedeapsă de 8 ani închisoare și 1.400 euro amendă, unde a beneficiat de 450 de zile de liberare anticipată din penitenciar.
Din actele dosarului a rezultat că prin sentința penală nr. 10/F/CC din 5 mai 2016, Curtea de Apel Pitești a admis cererea autorităților judiciare italiene și a recunoscut efectele a două sentințe penale, respectiv nr. 6583 din 09 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Roma și nr. 138 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Valletri și a dispus transferarea condamnatului A. într-un loc de detenție din România în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 11 ani, 3 luni și 21 zile închisoare, astfel cum a fost calculată la data de 10 august 2012 de autoritățile judiciare italiene în procedura de unificare a pedepselor.
Din pedeapsa mai sus menționată a fost dedusă perioada executată de condamnat, inclusiv în arest preventiv, începând cu data de 16 iunie 2009 la zi.
Sentința penală nr. 10/F/CC din 05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a rămas definitivă, ca urmare a neapelării de către condamnat, motiv pentru care la 23 iunie 2016 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 10/2016, în executarea căruia se află contestatorul.
În consecință, instanța a constatat că de vreme ce nu a fost sesizată și cu recunoașterea sentinței penale nr. 4075 din 15 mai 2014 a Curții de Apel din Roma nu putea să se pronunțe în legătură cu acest aspect.
Instanța a apreciat că, de fapt, contestatorul dorește, de fapt, modificarea sentinței penale nr. 10/F/CC din 05 mai 2016, ceea ce nu se poate realiza în cadrul contestației la executare.
S-a arătat că recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță străină nu constituie în sine o cauză de micșorare a pedepsei și nici un impediment în executarea hotărârii la care se referă contestația, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.
Totodată s-a menționat că aplicarea legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, așa cum a solicitat contestatorul cu privire la incidența concursului de infracțiuni C. pen. de la 1968, este reglementată strict de dispozițiile art. 6 alin. (1) din N.C.P. și se referă numai la reducerea sancțiunilor aplicate dacă ele depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, însă în niciun caz nu poate fi vorba de incidența altor instituții juridice, cum este concursul de infracțiuni.
Împotriva sentinței penale nr. 12/F din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație A..
În motivarea cererii, condamnatul contestator, a arătat în esență că și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen., arătând că există împrejurări care duc la micșorarea pedepsei, fiind vorba de o condamnare în Italia, în privința sa, care nu a fost luată în considerare, iar acesta a săvârșit fapte prevăzute de C. pen. anterior, pentru care s-au aplicat pedepse ce ar fi trebuit descontopite, recontopite și, în final, aplicarea unei pedepse mult mai mici.
De asemenea a arătat că, la efectuarea contopirii se impune să se aibă în vedere și cele 450 de zile de liberare anticipată acordate de autoritățile judiciare italiene.
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de azi, contestatorul și-a completat motivarea căii de atac împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești arătând că hotărârea este nelegală și din perspectiva faptului că a invocat ca și motive de contestație la executare dispozițiile art. 598 lit. c) și d) C. proc. pen. iar instanța de fond s-a pronunțat având în vedere numai motivul prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen.
Analizând contestația formulată de numitul A. împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele următoare:
Din cuprinsul motivelor invocate de contestator rezultă că petentul este nemulțumit de faptul că prima instanță, în pronunțarea sentinței penale nr. 10/F din 5 mai 2016, în baza căreia a fost emis Mandatul de Executarea Pedepsei Închisorii, cu același număr la 24 iunie 2016, nu a avut în vedere toate hotărârile de condamnare în străinătate, invocând, în concret, sentința penală nr. 4075 din 15 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel din Roma, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 1.400 euro amendă, beneficiind de 450 de zile de liberare anticipată din penitenciar.
Din analiza Dosarului nr. x/46/2016, în care a fost pronunțată hotărârea contestată, susmenționată, rezultă că instanța a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu propunerea de admitere a cererii formulate de autoritățile italiene prin care se solicita recunoașterea efectelor a două sentințe penale, respectiv nr. 6583 din 9 martie 2007, pronunțată de Tribunalul ordinar din Roma și nr. 138 din 24 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Valletri, cât și cu transferul condamnatului A. pentru a executa în România restul de pedeapsă neexecutată.
Curtea de Apel Pitești, pronunțând sentința penală nr. 10/F/CC din 05 mai 2016, a admis cererea autorităților judiciare italiene, recunoscând efectele celor două sentințe susmenționate și a dispus transferarea condamnatului A. într-un loc de detenție din România în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 11 ani, 3 luni și 21 zile închisoare, așa cum a fost calculată la data de 10 august 2012 de autoritățile judiciare italiene în procedura de unificare a pedepselor, fiind dedusă perioada executată de condamnat, inclusiv în arest preventiv, începând cu data de 16 iunie 2009 la zi.
Sentința penală nr. 10/F din 05 mai 2016 a Curții de Apel Pitești a rămas definitivă, nefiind apelată de condamnat și, în consecință, la 23 iunie 2016, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 10/2016, în executarea căruia se află contestatorul.
Înalta Curte observă, în primul rând că, la momentul respectiv, instanța nu a fost sesizată și cu recunoașterea sentinței penale nr. 4075 din 15 mai 2014 a Curții de Apel din Roma - la care face referire condamnatul în contestația sa și depusă de acesta în copie la dosar (filele 10-17 Dosarul de fond nr. x/288/2016) - or, potrivit dispozițiilor art. 153 și urm. din Legea nr. 302/2004 republicată, sesizarea instanței în cadrul procedurilor de recunoaștere și transfer aparține în exclusivitate parchetului de pe lângă curtea de apel.
Prin urmare, instanța nu avea posibilitatea să se pronunțe cu privire la solicitarea contestatorului iar această recunoaștere nu se poate face incidental, pe calea unei contestații la executare, întrucât se urmărește executarea pedepsei dispuse prin sentința respectivă.
Înalta Curte reține, în acord cu ceea ce a constatat și curtea de apel că, de fapt, în prezenta contestație la executare contestatorul a solicitat modificarea hotărârii (sentința penală nr. 10/F/CC/05 mai 2016) în scopul de a se dezbate și alte aspecte ce nu au făcut obiectul judecății, lucru care nu este posibil, întrucât există autoritate de lucru judecat, iar contestația la executare nu constituie cadrul procesual pentru admiterea unei astfel de cereri.
Pe de altă parte, este corectă și concluzia instanței de fond că, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, respectiv incidența concursului de infracțiuni potrivit C. pen. din 1968, instituția concursului de infracțiuni nu este incidentă în prezenta cauză, deoarece, potrivit art. 6 alin. (1) din N.C.P. această chestiune se referă numai la reducerea sancțiunilor aplicate în situația în care ele depășesc maximul special prevăzut de legea nouă.
În plus, preluând executarea unor pedepse pe care statul italian nu le-a contopit ci, dimpotrivă, a dispus executarea lor cumulată, instanțele române nu ar putea face această operațiune fiind obligate să păstreze rezultanta stabilită de autoritatea judiciară străină.
În ceea ce privește cele 450 de zile de liberare anticipată, menționate de autoritatea judiciară italiană în certificatul emis cu ocazia cererii de transfer, Înalta Curte, având în vedere Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reține că aceste zile nu pot fi scăzute din pedeapsă, așa cum solicită contestatorul, întrucât regulile de executare sunt stabilite de legea penală română, putând eventual să fie avute în vedere la liberarea condiționată.
În fine, privitor la motivul de contestație dezvoltat oral la termenul de azi, în sensul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra ambelor motive de contestație - respectiv art. 598 lit. c) și d) și că ar fi avut în vedere numai cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că este nefundat.
Din motivarea primei instanțe rezultă în mod clar că au fost avute în vedere ambele motive ale contestației la executare, invocate de condamnat, iar faptul că motivarea este una comună nefiind defalcată pentru fiecare caz, separat, nu constituie motiv de nulitate a hotărârii.
În consecință, față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de numitul A. împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2017.