Decizia nr. 439/RC/2017
Deliberând asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1082 din 10 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 258, art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. și ped. de art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, privind pe inculpații A., B., C. și D. și din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 246, art. 2481 cu aplic. art. 258, art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 246, art. 2481 cu aplic. art. 146 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, privind pe inculpatul E.
A fost condamnat inculpatul A., cu antecedente penale, la:
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată prev. și ped. de art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. și ped. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.
În baza art. 85 C. pen. anterior, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 50 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/85/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 5/A din 03 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia;
În baza disp. art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta sentință și a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 50 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/85/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 5/A din 03 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, sporită cu un an închisoare; în total va executa 6 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., și art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal, împotriva inculpaților B., C., D. și E., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
A fost condamnat inculpatul B., cu antecedente penale, la:
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată prev. și ped. de art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. și ped. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.
În baza art. 865 C. pen. anterior, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de : 4 ani închisoare cu executare în condițiile art. 861 C. pen. (termen de încercare 9 ani) aplicată prin sentința penală nr. 160 din 27 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 3875 din 02 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 861 C. pen. (termen de încercare 5 ani) aplicată prin sentința penală nr. 212 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 104/A/2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și prin Decizia penală nr. 759 din 28 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 861 C. pen. (termen de încercare 5 ani) aplicată prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2011 în Dosarul nr. x/85/2009 al Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 2218 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza disp. art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta sentință și a pedepselor aplicate prin: sentința penală nr. 160 din 27 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/85/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 3875 din 02 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție¸ sentința penală nr. 212 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/85/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 104/A/2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia penală nr. 759 din 28 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2011 în Dosarul nr. x/85/2009 al Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 2218 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, sporită cu un an închisoare; în total s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 3 ani interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. anterior, s-a dispus deducerea perioadei executate în perioada 19 iunie 2003-10 ianuarie 2005, potrivit sentinței penale nr. 160 din 27 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu.
A fost condamnată inculpata C., cu antecedente penale, la:
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată prev. și ped. de art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. și ped. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.
În baza art. 865 C. pen. anterior, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de : 4 ani închisoare cu executare în condițiile art. 861 C. pen. (termen de încercare 9 ani) aplicată prin sentința penală nr. 160 din 27 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 3875 din 02 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; 3 ani închisoare cu executare în condițiile art. 861 C. pen. (termen de încercare 5 ani) aplicată prin sentința penală nr. 212 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 104/A/2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și prin Decizia penală nr. 759 din 28 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și 4 ani închisoare cu executare în condițiile art. 861 C. pen. (termen de încercare 6 ani) aplicată prin sentința penală nr. 50 din 06 aprilie 2002 în Dosarul nr. x/85/2008 al Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 2218 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza disp. art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta sentință și a pedepselor aplicate prin: sentința penală nr. 160 din 27 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 3875 din 02 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție¸ sentința penală nr. 212 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 104/A/2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia penală nr. 759 din 28 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și sentința penală nr. 50 din 06 aprilie 2002 în Dosarul nr. x/85/2008 al Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 2218 din 30 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
A fost condamnat inculpatul D., cu antecedente penale, la:
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată prev. și ped. de art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.
În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate pentru pedepsele de : 2 ani închisoare cu executare în condițiile art. 81 C. pen. (termen de încercare 4 ani) aplicată prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 2218 din 30 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și 3 ani cu executare în condițiile art. 81 C. pen. (termen de încercare 5 ani) aplicată prin sentința penală nr. 50 din 06 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/85/2008 al Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală 5/A din 03 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia.
În baza disp. art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta sentință și a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 2218 din 30 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și prin sentința penală nr. 50 din 06 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/85/2008 al Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală 5/A din 03 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
A fost condamnat inculpatul E., cu antecedente penale, la:
- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. și ped. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.
În baza art. 85 C. pen. anterior, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare (termen de încercare 4 ani) aplicată prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 2218 din 30 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza disp. art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen. anterior, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta sentință și a pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 1 din 04 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 2218 din 30 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.
S-a constatat, că părțile responsabile civilmente: SC F. SRL, SC G. SRL, SC H. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC K. SRL, SC L. SRL, SC M. SRL, SC N. SRL, SC O. SRL, SC P. SRL, SC R. SA și SC S. SA au fost radiate.
În baza art. 397 C. proc. pen., au fost obligați inculpații, în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. SRL - Berbești, județul Vâlcea, prin lichidator judiciar SC U. IPURL Rm. Vâlcea, la plata către partea civilă SC V. LTD prin mandatar SC X. SRL, a sumei de 20.021.070, 74 lei despăgubiri civile.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului penal instituit prin ordonanța din 10 martie 2010 a procurorului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A. și D.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului penal asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B., C. și E. și părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 20.021.070, 74 lei.
În baza art. 25 alin. (3) rap. la art. 256 și art. 397 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate, după cum urmează: pentru SC M. SRL referitor la creditul pentru facilități de cont acordat în baza contractului din 11 decembrie 2002 emisă de SC T. SRL : factura fiscală din 31 decembrie 2002 emisă de SC M. SRL; lista de inventariere din 05 martie 2003 privind existența în patrimoniul SC M. SRL a unui număr de 426 buc. anvelope 1100/20 și contractul de vânzare-cumpărare din 15 noiembrie 2002 încheiat între SC M. SRL și SC Z. SRL și referitor la creditul de scont acordat în baza contractului din 29 noiembrie 2002: contractul de vânzare-cumpărare din 19 octombrie 2002 încheiat între SC O. SRL și SC M. SRL având ca obiect comercializarea de anvelope în valoare de 25.000.000.000 lei; contractul de vânzare-cumpărare din 03 noiembrie 2002 încheiat între SC M. SRL și SC T. SRL având ca obiect produse petroliere, piese, utilaje și materiale de construcții în valoare de 5.000.000.000 lei și contractul de vânzare-cumpărare din 07 noiembrie 2002 încheiat între SC M. SRL și SC S. SA. având ca obiect produse petroliere în valoare de 16.000.000 lei.; pentru SC L. SRL Tg. Jiu referitor la creditul de scont acordat în baza contractului din 29 noiembrie 2002 - contractul de vânzare-cumpărare din 10 noiembrie 2002 în valoare de 20.000.000.000 lei încheiat între SC L. SRL și SC T. SRL; pentru SC K. SRL Tg. Jiu referitor la creditul de scont acordat în baza contractului din 29 noiembrie 2002, contractul de vânzare-cumpărare din 25 noiembrie 2002 în valoare de 22.000.000 lei având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse petroliere, piese de schimb și accesorii auto, anvelope încheiat între SC K. SRL și SC S. SA și contractul de vânzare-cumpărare din 04 noiembrie 2002 în valoare de 25.000.000.000 lei având ca obiect vânzarea-cumpărarea de piese de schimb utilaje, carburanți, materiale foraj, anvelope, etc. încheiat între SC K. SRL și SC S. SA; pentru SC N. SRL Novaci referitor la creditele de scont acordate în baza contractelor din 11 octombrie 2002 și din 25 octombrie 2002: contractul de vânzare-cumpărare din 01 octombrie 2002 în valoare de 10.000.000.000 lei încheiat între SC N. SRL și SC O. SRL și contractul de vânzare-cumpărare din 18 octombrie 2002 încheiat între SC N. SRL și S.C. BYP S.R.L; - referitor la creditul pentru finanțarea stocurilor acordat în data de 30 decembrie 2002 în baza contractului din 27 noiembrie 2002: contractul de vânzare-cumpărare din 15 noiembrie 2002 încheiat între SC N. SRL și SC T. SRL în valoare de 18.000.000.000 lei și lista de inventariere din 05 martie 2003 privind existența în patrimoniul SC N. SRL a unui număr de 535 bucăți anvelope 1100/20 și referitor la creditul pentru facilități de cont acordat în data de 06 martie 2003 în baza actului adițional din 06 martie 2003 la contractul din 28 noiembrie 2002: contractul de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 2002 încheiat între SC N. SRL și SC S. SA Tg. Cărbunești; lista de inventariere cuprinzând un motor în valoare de 4.220.000.000 lei; factura fiscală din 03 martie 2003 în valoare de 5.029.535.000 lei emisă de SC O. SRL către SC N. SRL privind livrarea a 535 bucăți anvelope; factura fiscală din 05 martie 2003 în valoare de 5.021.800.000 lei emisă de SC O. SRL către SC N. SRL privind livrarea a unui motor; factura fiscală din 24 martie 2003 în valoare de 5.029.535.000 lei, emisă de SC N. SRL către SC T. SRL privind livrarea a 535 bucăți anvelope și factura fiscală din 28 martie 2003 în valoare de 5.021.800.000 lei, emisă de SC N. SRL către SC T. SRL privind livrarea a unui motor; pentru SC H. SRL. Baia de Fier referitor la creditul de scont acordat în baza contractului din 30 septembrie 2002: contract de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 2002 încheiat între SC H. SRL. în calitate de vânzător și SC Y. SRL în calitate de cumpărător în valoare totală de 20.000.000.000 lei și contract de vânzare cumpărare din 15 noiembrie 2002 încheiat între SC H. SRL. în calitate de vânzător și SC S. SA. în calitate de cumpărător în valoare totală de 8.500.000.000 lei și referitor la creditul pentru facilități de cont acordat în baza contractului din 11 decembrie 2002 și actului adițional din 06 martie 2003 - listele de inventariere din 01 martie 2003 și 05 martie 2003 privind un motor respectiv 107 bucăți anvelope 1100/20; pentru SC J. SRL Tg. Jiu referitor la creditul de scont acordat în baza contractului din 27 noiembrie 2002: contract de prestări servicii (fără dată) încheiat între SC J. SRL și SC T. SRL în valoare de 20.000.000.000 lei; situații de lucrări întocmite de SC J. SRL în calitate de constructor și pentru SC T. SRL în calitate de beneficiar; contract de cedare/cesiune creanțe din 15 noiembrie 2002 încheiat între SC T. SRL și SC J. SRL în valoare de 25.000.000.000 lei și contract de cedare/cesiune creanțe din 20 noiembrie 2002 încheiat între SC J. SRL și SC A.A. SRL București în valoare de 25.000.000.000 lei și referitor la creditul pentru facilități de cont acordat în baza contractului din 11 decembrie 2002 și actului adițional din 06 martie 2003 - lista de inventariere din 05 martie 2003 privind 320 buc. anvelope 1100/20; pentru SC I. SRL Tg. Jiu referitor la creditul de scont acordat în baza contractului din 26 noiembrie 2002 - contract de vânzare-cumpărare din 2002 fără dată (zi și lună) încheiat între SC I. SRL în calitate de vânzător și SC R. SA în calitate de cumpărător în valoare totală de 20.000.000.000 lei; pentru SC F. SRL Tg. Jiu referitor la creditul de scont acordat în baza contractului din 29 noiembrie 2002: contract de vânzare-cumpărare din 29 noiembrie 2002 încheiat între SC F. SRL în calitate de vânzător și SC O. SRL în calitate de cumpărător în valoare totală de 10.000.000.000 lei și contract de vânzare-cumpărare din 29 noiembrie 2002 încheiat între SC F. SRL în calitate de vânzător și SC R. SA în calitate de cumpărător semnat de B.B. și C.C. în valoare totală de 10.000.000.000 lei; și pentru SC G. SRL. Novaci referitor la creditele de scont acordate în baza contractelor din 14 noiembrie 2002 și din 10 decembrie 2002 - contract de vânzare-cumpărare din 14 iunie 2002 încheiat între SC G. SRL. în calitate de vânzător și SC T. SRL în calitate de cumpărător, în valoare totală de 30.000.000.000 lei.
În baza art. 274 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 4.000 lei cheltuieli judiciare la urmărirea penală.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații A., B., C., D. și E.
Prin Decizia penala nr. 57/A din 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Pitești a admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul A., a desființat, în parte, sentința, și în rejudecare a înlăturat schimbarea încadrării juridice a faptelor apelantului - inculpat, dispusă de instanța de fond, a descontopit pedeapsa rezultanta de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente și a înlăturat sporul de 1 an închisoare, respectiv cele trei pedepse aplicate pentru săvârșirea inf. prev. de art. 246 raportat la art. 2481 cu aplic. art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu toate consecințele, inclusiv sub aspectul anulării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicata prin sentința penală nr. 50 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu, conform art. 85 C. pen. anterior.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. c), art. 124 C. pen. anterior, a încetat procesul penal în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 258, art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, ca urmare a împlinirii termenului de prescript specială a răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat inculpatul A. pentru infracțiunea prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut, în sinteză, următoarele:
Curtea de apel a avut în vedere că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existența faptelor de abuz în serviciu și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, pentru care apelanții-inculpați au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege. Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului, identificarea acesteia până la judecarea definitivă a cauzei, se realizează conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu. Sub acest aspect, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări incidente, circumstanțe agravante, regimul sancționator al acestora, modalitatea de executare a pedepsei care se poate stabili, pedepsele complementare și accesorii, alte instituții distincte, precum reabilitarea, stabilind în mod corect că legea penală mai favorabilă inculpaților este cea veche. Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, Curtea a reținut că ansamblul probator relevă săvârșirea acesteia în împrejurările expuse în mod detaliat de către instanța de fond, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 rap. la art. 2481 cu aplic. art. 258, art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, atât sub aspectul laturii obiective, cât și subiective, sub forma autoratului și complicității. Deși, infracțiunea de acordare de credite cu încălcarea normelor bancare a fost dezincriminată prin Legea nr. 69/2007, se aplică cadrul normativ general, respectiv prevederile C. pen., în legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu, relativ la modalitatea de acordare a creditelor prin mijloace frauduloase, către grupurile de firme beneficiare ale unor sume considerabile de bani. Cu privire la condițiile incriminării abuzului în serviciu, în raport de Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curții Constituționale, s-a constatat că activitățile infracționale ale inculpaților se încadrează în tipicitatea laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior.
Curtea a constatat că instanța de fond, în mod nelegal, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților, în baza art. 386 C. proc. pen., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 258 C. pen. anterior, la solicitarea reprezentantului parchetului. Astfel, faptele de abuz în serviciu au fost comise de către inculpați în forma reglementată de dispozițiile art. 246 C. pen. anterior, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar nu în forma ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. anterior. Paguba nu s-a produs în patrimoniul unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen. anterior, întrucât Banca Comercială a României nu reprezintă o instituție de interes public și nici nu efectuează un serviciu de interes public, chiar dacă a avut, parțial, capital de stat. Conform adresei din 12 martie 2014 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, angajații Băncii Comerciale a României nu sunt funcționari publici în înțelesul Legii nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care Banca Comercială a României este o societate pe acțiuni, iar nu o autoritate sau instituție publică din administrația publică centrală sau locală, iar în conformitate cu disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, raportul juridic care se stabilește între funcționarul public și autoritatea sau instituția publică, pe baza actului administrativ de numire, este un raport de serviciu, diferit de raportul juridic contractual, care se naște prin încheierea unui contract de muncă în conformitate cu reglementările legislației muncii, încheierea și încetarea contractului individual, respectiv colectiv de muncă, fiind prevăzute în Codul muncii, ceea ce denotă că numirea și încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici operează în situațiile și condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 (fila 105 dosar Curte).
În consecință, Banca Comercială a României este o societate comercială pe acțiuni, având calitatea de subiect de drept privat, iar nu o instituție publică a statului și nu efectuează un serviciu de interes public, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 258 C. pen. anterior, întrucât inculpații - funcționari bancari nu sunt funcționari publici.
Curtea a apreciat că în cauză, sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, în modalitatea normativă prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, avându-se în vedere că asocierea inculpaților s-a realizat cu scopul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. anterior, și nu se poate reține că infracțiunea scop nu mai există, întrucât, infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 78/2000 a fost dezincriminată prin Legea nr. 69/2007. Scopul asocierii inculpaților a fost obținerea de resurse financiare pentru firmele din grup, iar, chiar dacă obținerea de credite cu nerespectarea normelor de creditare ce se circumscria elementului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000, a fost dezincriminată prin Legea nr. 69/2007, infracțiunea scop subzistă, în sensul că este cea de abuz în serviciu, care se aplică ca normă generală, în ipoteza dezincriminării normei speciale.
În contextul în care în favoarea inculpaților trebuie reținute dispozițiile art. 258 C. pen. anterior, instanța de apel a constatat că în cauză este incidentă Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (HP), care a statuat că dispozițiile art. 308 din N.C.P. nu constituie o cauză de reducere a pedepsei, ci o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. și trebuie avute în vedere dispozițiile art. 187 C. pen., în sensul că se va ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen., redusă cu o treime, iar la calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale se ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen., rap. la art. 308 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, această variantă atenuată este aplicabilă și în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecința reducerii termenului de prescripție a răspunderii penale În raport de data comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, respectiv data epuizării ultimului element material component al infracțiunii continuate, în cauză s-a împlinit în anul 2015 termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 12 ani, prev. de art. 122 alin. (1) lit. c), art. 124 C. pen. anterior, fiind incidentă una dintre cauzele care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția răspunderii penale. Pedeapsa pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni nu poate depăși pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunea care intră în scopul asocierii, termenele de prescripție a răspunderii penale fiind identice pentru ambele infracțiuni. Curtea a precizat, că și în situația în care s-ar fi apreciat că lege penală mai favorabilă în cauză este N.C.P., tot s-ar fi împlinit termenele de prescripție a răspunderii penale, corelativ celor două infracțiuni deduse judecății, avându-se în vedere că acestea sunt mult mai reduse decât cele prevăzute de C. pen. anterior.
Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație - Direcția Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul A.
Prin cererea de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a apreciat că instanța de apel a dispus în mod greșit încetarea procesului penal ca efect al prescripției răspunderii penale cu privire la inculpații A., B., C., D. și E., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în condițiile în care termenul de prescripție pentru această infracțiune nu era împlinit în cauză.
Recurentul inculpat A., în susținerea căii extraordinare de atac formulate, întemeiată pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., a invocat, în esență, faptul că instanța de apel a dispus în mod greșit încetarea procesului penal ca efect al prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 rap. la art. 248 1 cu aplicarea art. 258, art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în cauză fiind incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale a României nr. 405 din 15 iunie 2016, impunându-se, în consecință, soluția de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 25 mai 2017 au fost admise în principiu recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație - Direcția Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul A., fixându-se termen pentru soluționarea pe fond a căilor de atac la data de 5 septembrie 2017.
Examinând recursurile în casație, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cazul de recurs în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. devine incident în situația în care în mod greșit instanța a dispus încetarea procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public a susținut că în mod greșit Curtea de Apel Pitești a dispus încetarea procesului penal ca efect al împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale pentru inculpații A., B., C., D. și E., aceștia fiind în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, reținându-se că activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada ianuarie 2002 - aprilie 2003. De asemenea a apreciat că, în mod greșit instanța de apel a reținut limitarea impusă de teza finala a art. 323 alin. (1) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată în concret pentru această infracțiune nu poate să depășească pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce intra în scopul, respectiv pentru care s-a constituit asocierea, întrucât art. 323 C. pen. stabilește că fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 1411 și art. 187 C. pen. anterior, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor. Având în vedere că art. 122 C. pen. anterior stabilește termenele de prescripție prin sintagma „când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa” fără nicio excepție sau distincție, a considerat că termenul de prescripție se calculează în raport de pedeapsa prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.
De asemenea, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul împlinirii termenul de prescripție pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii unei infracțiuni, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât într-o asemenea ipoteză legiuitorul nu ar stabilit limite de pedeapsă pentru infracțiunea de sine stătătoare asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni. În acest sens, a apreciat că limitarea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. vizează strict individualizarea pedepsei aplicabile în concret pentru infracțiunea săvârșită și nu este o situație care să poată fi avută în vedere la calculul termenului de prescripție.
Înalta Curte reține că examinarea legalității soluției de încetare a procesului penal nu permite și examinarea legii aplicabile raportului de drept penal dedus judecății, respectiv stabilirea legii penale mai favorabile. Legalitatea soluției de încetare a procesului penal se analizează strict în raport de legea stabilită ca fiind mai favorabilă de către Curtea de Apel, iar instanța de apel a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche.
În ce privește soluția de încetare a procesului penal, Înalta Curte constată că este legală și temeinică. Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. Instanța a stabilit că legea penală mai favorabilă este legea veche, încadrarea juridică a faptelor fiind cea prev. de art. 246, art. 2481, art. 258, art. 323 C. pen. anterior, art. 23 din Legea nr. 656/2002, art. 5 C. pen. și art. 146 și art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Ministerul Public a formulat critici legate de cuantumul pedepsei ce putea fi aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen., dar și față de intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.
Înalta Curte constată că dispozițiile art. 323 C. pen. anterior sancționau asocierea cu închisoarea de la 3 la 15 ani, dar fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.
Infracțiunile ce intrau în scopul asocierii sunt cele prevăzute de art. 246 și art. 2481 C. pen. anterior, fapte prevăzute cu închisoarea, prima de la 6 luni la 3 ani, cea de a doua cu închisoare de la 5 la 15 ani. Însă, instanța de apel a stabilit incidența dispozițiilor art. 258 C. pen. anterior care conduc la reducerea maximului pedepsei cu o treime.
Din coroborarea dispozițiilor art. 323 C. pen. anterior, art. 246, art. 2481 și art. 258 C. pen. anterior rezultă că maximul pedepsei ce ar fi putut fi aplicat pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave era de 10 ani închisoare.
Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni în materie de drept penal statuează că pentru calcularea termenului de prescripție în cazul săvârșirii infracțiunii ce intră în scopul asocierii, în varianta atenuantă, se va ține seama de pedeapsa prevăzută pentru acea infracțiune însă redusă cu o treime.
În aceste condiții termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea din cadrul grupului infracțional, dar redusă cu 1/3 conform art. 258 C. pen. anterior. Pedeapsa pentru infracțiunea de asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni nu poate depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care intră în scopul asocierii, astfel că termenele de prescripție a răspunderii penale pentru ambele infracțiuni - cea prev. de art. 2481 cu aplicarea art. 146 C. pen. anterior și art. 323 C. pen. anterior, sunt identice.
În mod corect, instanța de apel a considerat că în contextul în care în favoarea inculpaților au fost reținute dispozițiile art. 258 C. pen. anterior, în cauză este incidentă Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (HP), care a statuat că “dispozițiile art. 308 din N.C.P. nu constituie o cauză de reducere a pedepsei, ci o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. și trebuie avute în vedere dispozițiile art. 187 C. pen., în sensul că se va ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen., redusă cu o treime, iar la calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale se ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen., rap. la art. 308 alin. (2) C. pen.”
În acord cu instanța de apel, această variantă atenuată este aplicabilă și în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecința reducerii termenului de prescripție a răspunderii penale.
În ceea ce privește termenul de prescripție pentru infracțiunea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, având în vedere reținerea favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 258 C. pen. anterior, sunt incidente dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, conform cărora termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani, precum și a dispozițiilor art. 124 C. pen. anterior care prevăd că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă o dată.
În cauză, data epuizării ultimului element material component al infracțiunii continuate este aprilie 2003, astfel că termenul special de prescripție al răspunderii penale este de 12 ani s-a împlinit în aprilie 2015.
Ca atare, critica Ministerului Public în sensul că termenul de prescripție a răspunderii penale se calculează în funcție de pedeapsa cea mai grea din cadrul grupului infracțional organizat, fără să se țină cont de cauza de reducere a pedepsei, este nefondată.
Cu privire la soluționarea problemei de drept care a făcut obiect al recursului în casație formulat de procuror, Înalta Curte a avut în vedere și principiile enunțate în Decizia nr. 7/2009 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, dar și jurisprudența Înaltei Curți (cu titlu de exemplu: Decizia penală nr. 1327 din 26 aprilie 2012 a secției penale a Înaltei Curți).
Cu privire recursul în casație formulat de către recurentul intimat inculpat, se constată că în cuprinsul rechizitoriului se face referire la actele normative incidente în cauză și care au fost avute în vedere cu ocazia realizării încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu (legislația primară). Referitor la incidența dispozițiilor Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, se reține că dispozițiile art. 21 din acest act normativ statuează că organizarea și conducerea băncilor se stabilesc prin actele constitutive ale băncilor în conformitate cu legislația comercială și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, iar cele ale art. 24 stipulează că banca va avea un regulament propriu de funcționare aprobat de organele statutare prin care se vor stabili atribuțiile fiecărui compartiment, atribuțiile, competențele și răspunderea conducătorilor ierarhici. Examinând aceste acte care reprezintă legislație secundară, se constată că în conținutul fiecăruia dintre acestea se face mențiune despre faptul că au fost emise în considerarea legislației primare a legii băncilor, care practic a obligat Banca Comercială a României să procedeze la emiterea acestor ordine.
Se constată că instanța de apel a avut în vedere aceste acte anterior menționate cu ocazia soluționării apelului, motiv pentru care a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal, constatând că fapta întrunește elementele constitutive, iar probele au confirmat săvârșirea faptei cu vinovăția prevăzută de lege în condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă impusă de textul de incriminare, însă în raport de momentul săvârșirii infracțiunii și data la care s-a soluționat cauza în apel a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din data de 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010*, privind pe inculpații B., C., D. și E.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești vor rămân în sarcina statului.
Recurentul inculpat A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din data de 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2010*, privind pe inculpații B., C., D. și E.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 de lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B., C., D. și E., în sumă de câte 260 lei se plătesc din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.