Minuta Deciziei nr. 779/2017
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 76/F din 25 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 224/F din data de 07 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2012 (definitivă prin Decizia penală nr. 253 din 08 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că în data de 24 martie 2017, sub nr. x/2/2017, a fost înregistrată cererea condamnatului A. cu privire la sentința penală nr. 224/F din data de 07 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.
În motivarea cererii, contestatorul a susținut că, în hotărârea de contopire a pedepsei există o nelămurire cu privire la pedeapsa de executat și respectiv o cauză de micșorare a pedepsei, cu privire la deducerea din pedeapsa de executat a unor perioade, invocând în drept dispozițiile art. 598 alin. (1), lit. c) și d) C. proc. pen.
Analizând actele cauzei prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 224/F din data de 07 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016, s-au hotărât următoarele:
„Admite cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul A.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen.
- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de instigare la introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, prev. de art. 47 rap. la art. 185 alin. (1), (2) din Legea nr. 268/2013 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București, în:
- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.
- pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
- pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 550 din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași (contopite cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție).
- pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 04 iulie 2016 a Curții de Apel Iași, în:
- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie (contopită cu restul neexecutat de 4 zile din pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală de la 11 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, recunoscută prin sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 04 iulie 2016 a Curții de Apel Iași).
- pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 550 din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași (contopite cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție).
- pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.
Constată că pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013* (contopite cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 2044 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție) și cele aplicate prin sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost contopite prin sentința penală nr. 7/25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele săvârșite la data de 23 aprilie 2015 și pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași.
Constată că faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sunt concurente cu faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare prin sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București și pedeapsa de 8 luni închisoare pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 04 iulie 2016 a Curții de Apel Iași.
În baza art. 43 alin. (2) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 și art. 39 C. pen. contopește pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 51 din 23 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 04 iulie 2016 a Curții de Apel Iași, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din celelalte pedepse, de 1 an, 2 luni și 10 zile închisoare, urmând să execute 4 ani, 10 luni și 10 zile, la care se adaugă restul rămas neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, respectiv restul de 871 de zile închisoare, în final condamnatul urmând să execute 4 ani, 10 luni și 881 de zile de închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii condamnatul A. va executa și pedeapsa complementară cea mai grea, și anume interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea.
În baza dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., condamnatul A. va executa pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea, ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. scade din durata pedepsei perioada reținerii, arestului preventiv și executată, respectiv perioada de la 27 aprilie 2015 la zi.
Anulează mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 59 din 26 aprilie 2016, emis în baza sentinței penale nr. 51 din 23 februarie 2016 a Judecătoriei Urziceni, nr. 975 din 04 iulie 2016, emis în baza sentinței penale nr. 925 din 30 martie 2016 a Judecătoriei Iași și nr. 8 din 23 septembrie 2016 emis în baza sentinței penale nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași și dispune emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.
Menține măsura de siguranță a confiscării speciale de la A. a sumei de 1.000 euro, care a făcut obiectul infracțiunii de “dare de mită”, sumă ce este consemnată la CEC Bank Sucursala Iași, cu chitanța din data de 14 mai 2015, confiscare dispusă prin sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași.
Menține măsura de siguranță a confiscării speciale de la A. a bunurilor mobile identificate asupra acestuia cu ocazia constatării infracțiunii flagrante în Penitenciarul Iași, după cum urmează: un număr de 4 aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil marca Samsung (telefon, culoare alb cu gri, într-o stare aparent foarte buna, fără cartele SIM, cu acumulator, telefon, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte buna, fără cartela SIM, cu acumulator, telefon, culoare negru cu violet, într-o stare aparent foarte buna, fără cartela SIM cu acumulator, telefon, culoare alb cu gri, cu urme de uzura pe partea exterioara, , fără cartela SIM cu acumulator și încărcător de culoare neagra cu inscripția); un număr de 4 aparate telefonice mobile (telefon, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte buna, fără cartela SIM cu acumulator, telefon, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte buna, fără cartela SIM cu acumulator, telefon, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte buna, fără cartela SIM cu acumulator și telefon, culoare alb cu argintiu si marginea ecranului neagra, într-o stare aparent foarte buna, cu cartela SIM și acumulator), confiscare dispusă prin sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în trei zile de la comunicare.”
Analizând contestația formulată, în baza art. 598 alin. (1), lit. c) și d) C. proc. pen., s-a constatat că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și nici nu este vorba de cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În concret, Curtea a arătat că aceste aspecte au fost analizate atât de către instanța care a pronunțat sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 (Curtea de Apel Iași), cât și de Curtea de Apel București la momentul când a fost pronunțată hotărârea de contopire a pedepselor aplicate prin cele 3 sentințe penale, iar aspectele invocate drept argument în susținerea contestației la executare au fost invocate inclusiv la momentul pronunțării sentinței penale nr. 224 din 07 decembrie 2016, când s-a analizat contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 550/2014 a Judecătoriei Iași, cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 266/2012 a Tribunalului Iași și cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 538/2014 a Judecătoriei sectorului 2 București.
S-a menționat că prin intermediul cererii condamnatul încearcă să repună în discuție problemele de drept, clarificate cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 224/2016 a Curții de Apel București, definitivă prin respingerea contestației și pe care de altfel a încercat să le modifice și prin cererea de îndreptare a unei presupuse erori materiale, soluționate prin încheierea din 16 decembrie 2016.
Curtea a subliniat că sentința penală menționată anterior a răspuns la problemele de drept invocate de petent și adevărul judiciar a fost stabilit în mod definitiv prin aceasta, fiind de nepermis să se încalce autoritatea de lucru judecat, sub pretextul formulării unei contestații la executare.
Împotriva sentinței penale nr. 76/F din 25 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație condamnatul A.
În susținerea contestației condamnatul a arătat că hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu contestație, iar cererea formulată nu este identică cu cea formulată în Dosarul nr. x/2/2017 al Curții de Apel București întrucât se întemeiază pe temeiuri juridice diferite.
Examinând contestația formulată de petentul A. în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte reține potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen. hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
În acest sens instanța constată că sentința penală nr. 76/F din 25 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, nu este definitivă, mențiunea în acest sens din cuprinsul hotărârii contestate fiind greșită.
Analizând motivele invocate de condamnatul A., Înalta Curte reține că acestea nu sunt identice cu cele invocate și reținute prin sentința penală nr. 224 din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel București, temeiurile juridice fiind diferite.
În acest sens se reține că cererea formulată de condamnatul A. în dosarul ce a fost soluționat prin sentința penală nr. 224 din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel București s-a întemeiat pe dispozițiile art. 585 C. proc. pen., prezenta cerere fiind întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.
În consecință, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator nu încearcă să repună în discuție probleme de drept clarificate cu autoritate de lucru judecat, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond, drept pentru care apreciază că se impune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel București.
În ceea ce privește posibilitatea ca instanța investită cu soluționarea contestației împotriva unei contestații la executare să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, se constată că omisiunea existenței unei soluții a instanței de fond asupra unei chestiuni esențiale, nu ar putea fi suplinită de pronunțarea instanței de control judiciar. Dacă instanța investită cu soluționarea unei contestații ar fi cea care s-ar pronunța pentru prima dată asupra unei apărări esențiale, părțile nu ar avea deschisă nicio cale de atac.
În acest context, Înalta Curte constată că, deși legea procesual penală nu prevede în mod expres posibilitatea trimiterii cauzei spre rejudecare, prejudicierea părților de posibilitatea formulării unei căi de atac, în lipsa analizării cererii condamnatului, reclamă această soluție.
Față de aspectele anterior evocate, Înalta Curte va admite contestația declarată de petentul A., împotriva sentinței penale nr. 76/F din 25 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația declarată de petentul A., împotriva sentinței penale nr. 76/F din 25 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 septembrie 2017.