Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Competenţă teritorială. Infracţiuni săvârşite pe teritoriul României. Instanţa competentă

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Participanţii în procesul penal. Competenţa organelor judiciare. Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- competenţă teritorială

 

                       C. proc. pen., art. 41

 

În conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (4) teza finală C. proc. pen., competenţa teritorială de judecată revine instanţei mai întâi sesizate, dintre instanţele stabilite în art. 41 alin. (1) C. proc. pen. În cazul infracţiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, locul săvârşirii infracţiunii la care se referă dispoziţiile art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este reprezentat, în temeiul prevederilor art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, de locul comiterii oricăreia dintre modalităţile normative alternative.

           

I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 203 din 23 martie 2018

 

I. Prin rechizitoriul din 23 octombrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti au fost trimişi în judecată inculpaţii:

 1. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale);

2. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă în formă continuată, în stare de recidivă, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 41 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale);

3. C. şi D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrabandă în formă continuată şi deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 40 l alcool etilic, fapte prevăzute în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale) şi în art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

4. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

5.  F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 23 octombrie 2017, în procedură de cameră preliminară.

Prin încheierea din 6 februarie 2018, printre altele, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, cu argumentarea că, întrucât întreaga activitate presupus infracţională dedusă judecăţii a fost săvârşită, de către toţi inculpaţii, în sat G., judeţul Argeş, competenţa teritorială de judecare a cauzei revine, potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Judecătoriei Piteşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află locul săvârşirii faptelor deduse judecăţii.

II. Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, la data de 21 februarie 2018.

Prin încheierea din 7 martie 2018, Judecătoria Piteşti, în baza art. 47 alin. (3) raportat la art. 50 C. proc. pen., a admis excepţia necompetentei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. 

Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, deşi potrivit rechizitoriului activitatea infracţională dedusă judecăţii a fost săvârşită pe teritoriul mai multor judeţe, împrejurare în raport cu care, la nivel teoretic, oricare dintre instanţele în circumscripţia cărora se prezumă a se fi săvârşit faptele ce fac obiectul acuzaţiilor este competentă teritorial să judece cauza, competenţa de soluţionare a acesteia revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă competentă teritorial (în raport cu actele materiale de transport al mărfurilor de contrabandă pe raza Sectorului 3 Bucureşti), iniţial învestită de către parchet.

În procedura prevăzută în art. 51 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, la data de 15 martie 2018.

Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute în art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârşirii infracţiuni (forum delicti commissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiaşi text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta (forum domicilii) şi locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind „locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia”, iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, „în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.”

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competenţa egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Aceasta înseamnă că, în cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, săvârșite în raza unor instanțe diferite (cum este cazul infracțiunii prevăzute în art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006), dar și în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanţe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispoziţiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocaţiei celorlalte la judecarea cauzei, competenţa recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condiţiile legii.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, prioritar, că, prin rechizitoriul din 23 octombrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. au fost trimişi în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cu excepţia celui din urmă acuzat, în sarcina căruia s-a reţinut forma simplă a infracţiunii).

Prin acelaşi act de sesizare a instanţei, inculpaţii C. şi D. au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 40 l alcool etilic, prevăzută în art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, faptă aflată în concurs real cu infracţiunea de contrabandă reţinută în sarcina aceloraşi inculpaţi.

Totodată, constată că, potrivit rechizitoriului, activitatea de contrabandă reţinută în sarcina inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F. s-a concretizat în modalităţile normative deţinere, depozitare şi transport al ţigărilor fără timbrul legal aplicat de către autorităţile române, provenite din contrabandă şi s-a desfăşurat pe raza teritorială a mai multor judeţe, inclusiv pe teritoriul municipiului Bucureşti.

Potrivit aceluiaşi act de sesizare, activitatea infracţională concurentă reţinută în sarcina inculpaţilor C. şi D. se concretizează în deţinerea, la locaţia din sat G., judeţul Argeş, în afara antrepozitului fiscal, a cantităţii de 470 l substanţă lichidă incoloră ce are caracteristicile alcoolului etilic, fără a fi supusă marcării corespunzătoare.

  În acest context, reţinând că acuzaţia de contrabandă care face obiectul sesizării se presupune a fi fost comisă pe raza mai multor judeţe (Argeş, Suceava, Constanţa, municipiul Bucureşti etc.), iar cea concurentă, reţinută în sarcina inculpaţilor C. şi D., pe raza judeţului Argeş, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în virtutea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., oricare dintre judecătoriile pe raza cărora s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, este competentă teritorial să judece cauza pendinte.

Or, în condiţiile în care procesul-verbal din 29 mai 2017, aflat la dosarul de urmărire penală, localizează transportul de ţigarete de contrabandă efectuat, la data de referinţă, de inculpatul A., cu o autoutilitară, pe raza Sectorului 3 Bucureşti, acest act material de contrabandă reţinut în sarcina inculpatului menţionat, în mod distinct, conferă Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti competenţa teritorială de judecare a cauzei, ca instanţă în circumscripţia căreia s-a săvârşit una dintre activităţile infracţionale subsumate obiectului sesizării.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost prima instanţă sesizată cu rechizitoriul din 23 octombrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, devenind, astfel, incidente și dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanțe deopotrivă competente, atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei.

Prin urmare, ca efect al sesizării Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti cu rechizitoriul întocmit în speță, competenţa teritorială a acestei instanțe, atrasă de  actul material de contrabandă anterior menţionat, a devenit efectivă, această împrejurare având ca urmare încetarea vocaţiei la judecarea cauzei a celorlalte instanțe, deopotrivă competente teritorial în virtutea dispoziţiilor legale anterior menționate (Judecătoria Piteşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti etc.).

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Având în vedere faptul că inculpaţii C., D. şi F. se află sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, măsură a cărei ultimă verificare sub aspectul legalității și temeiniciei expiră la data de 6 aprilie 2017, instanţa căreia îi revine competenţa soluţionării prezentei cauzei - Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti urmează să se pronunţe cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii preventive menţionate.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.