Decizia nr. 14/2018
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29.08.2016, pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, sub număr de dosar x/118/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta SC B. SA solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: anularea deciziei de sancționare nr. 69/10.08.2016, ca nelegală și netemeinică; anularea dispoziției nr. 222095/08.07.2016, de retragere a grupei V de autorizare din punct de vedere al securității și sănătății în muncă și de acordare a grupei III de autorizare până Ia o nouă examinare; obligarea pârâtei la repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei nr. 69/10.08.2016, cu obligarea societății pârâte la plata tuturor drepturilor bănești pierdute urmare a deciziei; obligarea pârâtei la plata cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului moral suferit de reclamant ca urmare a stresului creat de litigiu, abuzurilor și discriminării pe criteriul de vârstă, în modalitatea plății în echivalent a 48 de salarii de bază lunare brute (clasa din grilă) 08.2016 (acordate celor care doresc să înceteze raporturile de muncă cu societatea, la vârsta de 57 de ani prin pensionare anticipată parțială), prin Acord PS plan 2016 (45 salarii) și cu respectarea CCM 2014 (3 salarii), precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 294 din 20 februarie 2017, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtei și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată, pe toate capetele de cerere.
Împotriva sentinței tribunalului a exercitat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara.
La termenul din 23.06.2017, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului exercitat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 294 din 20 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța.
Reclamantul A. a depus o cerere de recurs în Dosarul nr. x/118/2016 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă, fără a indica hotărârea atacată și motivele de nelegalitate.
Analizând recursul în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;
b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;
c) indicarea hotărârii care se atacă;
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
Alin. (3) al art. 486 C. proc. civ. prevede faptul că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu a fost indicată hotărârea care se atacă și nici motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.
Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă la elemente, precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.
În lipsa indicării de către parte a hotărârii judecătorești cu privire la care se solicită a se exercita controlul de nelegalitate, instanța nu poate analiza legalitatea căii de atac, fiecare hotărâre judecătorească fiind suspusă anumitor căi de atac, în anumite termene legale.
În cauza de față, reclamantul A. nu a indicat hotărârea judecătorească împotriva căreia a exercitat recursul și, față de lipsa motivelor de nelegalitate, nici nu este posibilă identificarea hotărârii care se atacă.
Recursul se motivează, conform art. 407 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Aceeași sancțiune intervine și în cazul prevăzut de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.
Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
În speță, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs în Dosarul nr. x/118/2016 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă, cerere care cuprinde numele, prenumele, domiciliul și semnătura părții.
Întrucât recurentul nu a indicat hotărârea atacată și nici nu a motivat recursul, neformulând motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, cum în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică,
Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reciamantul A., în Dosarul nr. x/118/2016 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2018.