Decizia nr. 146/2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, la data de 26 mai 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. București, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pe care i le datorează reclamantului pentru perioada 03 septembrie 2013 - 01 mai 2014, cu titlu de remunerație lunară, reactualizate cu dobânda legală de la momentul depunerii cererii până la plata efectivă, la plata sporului de vechime în cuantum de 25% și a sporului de fidelitate de 1.0% calculat lunar la valoarea remunerației, sumă reactualizată cu dobânda legală de la momentul depunerii cererii până la plata efectivă, la plata concediului de odihnă neefectuat pe anul 2013, sumă reactualizată cu dobânda legală de la momentul depunerii cererii până la plata efectivă, la plata premiului anual aferent anului 2013 reactualizat cu dobânda legală de la momentul depunerii cererii până la plata efectivă, precum și plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs.
Prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2014, Tribunalul Ilfov, secția civilă, în complet specializat în materia judecării cauzelor de dreptul muncii și asigurări sociale (respectiv 1 judecător și 2 asistenți judiciari) a constatat necompetența funcțională a acestei secții și a trimis dosarul spre soluționarea completului specializat din cadrul Secției civile a Tribunalului Ilfov, raportat la obiectul prezentei cauze, pe care l-a apreciat ca intrând în categoria litigiilor cu profesioniști.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, sub nr. x/93/2014.
Prin Sentința civilă nr. 625 din data de 8 martie 2016, pronunțata de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în complet civil, nespecializat în conflictele de muncă (respectiv un singur judecător), a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul A. și, în consecință; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 8157 lei, reprezentând cuantumul concediului de odihnă neefectuat în anul 2013; a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată; a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamant și s-a solicitat admiterea cererii și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în totalitate.
Prin încheierea nr. 61A/2017 din 26 mai 2017 a fost admisă excepția de necompetență materială a Secției a VI-a civilă a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, din cadrul Curții de Apel București, excepția fiind invocată din oficiu de către instanță.
După înregistrarea dosarului pe rolul Secției VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a Curții de Apel București, sub nr. x/93/2014* a fost pronunțată încheierea din 17 octombrie 2017, prin care a fost admisă excepția necompetenței Secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și declinată competența în favoarea Secției a VI-a civilă a Curții de Apel București și, fiind constatat conflictul negativ de competență, a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării lui.
Constatând existența conflictului negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:
După cum se poate observa, există un conflict negativ de competență între două secții specializate ale aceleiași curți de apel.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere."
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite, pentru că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții cu specializări diferite din cadrul Curții de Apel București, respectiv între Secția a VI-a civilă și Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța în fața căreia s-a ivit conflictul fiind cea specializată în soluționarea cauzelor privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Conflictul negativ de competență din cauză vizează soluționarea apelului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de un complet specializat în cauze civile din cadrul Tribunalului Ilfov, în urma dezînvestirii completului specializat în materia conflictelor de muncă de la nivelul secției civile a aceluiași tribunal.
Cât privește competența de soluționare a apelului, sunt aplicabile, de principiu, prevederile capitolului IV privind incidentele procedurale privitoare la competența instanței, deoarece acestea se încadrează în sfera dispozițiilor generale ce interesează toate etapele procesului, însă cu respectarea normelor compatibile cu fiecare fază procesuală în parte.
Astfel, este neîndoielnic faptul că instanța se poate dezînvesti de soluționarea apelului prin invocarea excepției de necompetență, dar "în limitele presupuse de stabilirea competenței primei instanțe, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la eludarea nepermisă a unor dispoziții legale imperative".
Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Regula enunțată privind invocarea necompetenței primei instanțe operează, în ceea ce privește competența materială, indiferent de criteriul de stabilire, respectiv după materie și/sau după valoarea obiectului cererii.
Pe acest temei, dacă necompetența materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze cauza, iar invocarea ulterioară a excepției de necompetență nu mai este posibilă în calea de atac.
Totodată, în măsura în care excepția cu acest obiect a fost invocată în fața primei instanțe în termenul legal și a fost respinsă" competența primei instanțe poate fi verificată de către instanța superioară celei care a pronunțat soluția doar dacă această împrejurare a fost criticată în cererea de apel.
În acest cadru, în calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competența materială a primei instanțe, respectiv acela al materiei și/sau al valorii obiectului cererii, nici măcar pentru stabilirea competenței de soluționare a căii de atac respective. Eventuala dezînvestire a instanței de apel nu poate avea loc decât prin raportarea la același criteriu ce a fost deja aplicat în cazul competenței primei instanțe.
Dacă s-ar accepta reaprecierea de către instanța de control judiciar a naturii litigiului ori a valorii obiectului cererii cu scopul stabilirii propriei competențe de soluționare a cauzei, s-ar repune în discuție implicit temeiul stabilirii competenței primei instanțe. Or, necompetența primei instanțe, inclusiv sub aspectul criteriilor relevante de stabilire a competenței, poate fi invocată doar în termenul și în condițiile prescrise art. 130 alin. (2) C. proc. civ., nefiind posibilă invocarea sa direct în apel.
Pe de altă parte, dacă excepția necompetenței primei instanțe a fost invocată și respinsă, iar partea interesată ar fi criticat modalitatea de soluționare a pricinii de către un complet necompetent, instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat sentința criticată nu va proceda la. declinarea competenței de soluționare a căii de atac în favoarea instanței ierarhic superioare celei care ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanța, potrivit criteriilor de stabilire a competenței, ci ar fi avut un temei legal să analizeze competența primei instanțe și să dispună în consecință, inclusiv printr-o decizie de anulare a sentinței și de trimitere a judecării cauzei instanței competente.
Raportând considerentele expuse anterior la situația din speță, rezultă ca soluționarea pe fond a cauzei, în primă instanță, de către un complet specializat în cauze civile din cadrul Tribunalului Ilfov, în condițiile în care la nivelul tribunalului funcționează și complete specializate în materia conflictelor de muncă, atrage competența unei secții civile din cadrul Curții de Apel București de soluționare a apelului împotriva acelei sentințe.
Criteriul materiei, în sensul dacă în cauză este vorba despre un conflict de muncă ce ar trebui soluționat de instanțele specializate în această materie, nu poate fi repus în discuție în apel cu scopul determinării competenței de soluționare a apelului și al dezînvestirii completului din cadrul secției civile a curții de apel în favoarea secției specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul aceleiași curți de apel, pentru că s-ar eluda în acest fel dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele deja arătate.
Criteriul materiei ar putea fi avut în vedere, în legătură cu chestiunea competenței, doar pentru verificarea competenței primei instanțe, în măsura în care secția civilă consideră că este legal învestită cu soluționarea acestui aspect.
De altfel, inițial a fost sesizat un complet specializat în conflicte de muncă din cadrul Tribunalului Ilfov, care, însă, a declinat competența în favoarea unei secții civile a Tribunalului Ilfov, care a soluționat cauza în fond, fără să se declare necompetentă. Prin cererea de apel, s-au formulat critici exclusiv pe aspecte ce țin de fondul raționamentului primei instanțe.
În aceste condiții, competența de soluționare a apelului revine secției civile pe rolul căreia a fost înregistrat apelul, urmând ca Înalta Curte să dispună în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - GV