Decizia nr. 2135/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2011 pe rolul Tribunalul lași, secția I civilă, sub nr. 7670/99/2011 astfel cum a fost precizată reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Iași, stabilirea cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin pentru suprafața de 5000 m.p. teren expropriată și pentru care, prin Hotărârea nr. 5 din 16 martie 2011 a Consiliului Județean Iași, i s-a stabilit o despăgubire de 74.566 RON, inferioară valorii de piață a terenului; a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Județul Iași și Consiliul Județean Iași, anularea hotărârilor nr. 37 din 11 februarie 2011 și nr. 5 din 16 martie 2011 emise de Consiliul Județean Iași cu privire la cuantumul despăgubirilor ce i-au fost stabilite pentru exproprierea suprafeței de 500 m.p. teren și obligarea acestora la plata sumei de 250.000 euro (echivalent în lei la cursul oficial B.N.R. de la data efectuării plății efective) reprezentând valoarea reală a terenului la data exproprierii, considerând o valoare reală de piață de 50 euro/m.p. la momentul deposedării - februarie 2011; sumei de 50.000 RON prejudiciul rezultat prin lichidarea fermei zootehnice aliate în exploatare pe terenul expropriat.
Prin sentința nr. 3559 din 5 noiembrie 2014 Tribunalul lași, secția I civilă, a admis în parte acțiunea; a anulat în parte Hotărârea nr. 37 din 11 februarie 2011 și Hotărârea nr. 5 din 16 martie 2011 emise de Consiliul Județean Iași cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului A. pentru imobilul teren în suprafață de 5000 m.p.; a obligat pârâții să plătească reclamantului A. cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 5000 m.p., teren situat în extravilan Iași, zona Aeroport înscris în C.F. nr. X a Municipiului Iași, nr cadastral a, suma de 140.000 euro, (echivalent 620.000 RON la data 25 octombrie 2013) iar pentru prejudiciul produs prin desființarea exploatației zootehnice, suma de 47.625 RON; a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 15.641 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii experți-664 RON și onorarii avocat - 9000 RON).
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
Potrivit titlului de proprietate din 24 noiembrie 1992 emis de Comisia Județeană Iași pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași, reclamantului A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000 m.p. teren situat în extravilan Iași, zona Aeroport, identificat topografic, dreptul de proprietate fiind înscris în C.F. nr. X a municipiului Iași, cu nr. cadastral a. Pe acest teren reclamantul a intenționat să înființeze o mierofermă pentru creșterea bovinelor, obținând în acest sens certificatul de urbanism din 23 noiembrie 1999 emis de Consiliul Județean Iași. În acest scop, reclamantul a încheiat cu Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională contractul din 20 decembrie 2000 pentru programul descentralizat:ajutor extern al comunității europene în vederea obținerii unui credit nerambursabil de 12734 euro din fonduri publice, pentru implementarea proiectului „Dezvoltarea creșterii taurinelor în fermă ecologică privat - familială - durabilă și eficientă". Ulterior încheierii acestui contract reclamantul s-a înregistrat, potrivit certificatului emis la 01 iulie 2010 de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, ca întreprindere individuală pentru creșterea bovinelor de lapte.
Prin Hotărârea nr. 37 din 11 februarie 2011 privind continuarea procedurilor de expropriere în vederea realizării lucrării de utilitate publică „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional Iași" s-a aprobat continuarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe coridorul de expropriere a lucrării de utilitate publică „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional iași" (art. 1), s-au aprobat rapoartele de evaluare prevăzute în anexele nr. 2-12 pentru stabilirea despăgubirilor ce urmează a fi acordate proprietarilor privați, persoane fizice și juridice, ale căror proprietăți sunt afectate de expropriere (art. 2), s-au aprobat sumele individuale aferente despăgubirilor ce urmează a fi acordate proprietarilor conform rapoartelor de evaluare prevăzute la art. 2 (art. 3).
Prin HCJ nr. 38 din 11 februarie 2011, privind emiterea titlului de expropriere a proprietarilor privați persoane fizice și juridice afectate de realizarea lucrării de utilitate publică „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional Iași", s-a aprobat exproprierea bunurilor imobile ale proprietarilor privați persoane fizice și juridice afectate de realizarea lucrării de utilitate publică „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional Iași".
Potrivit raportului de evaluare anexă la HCJ nr. 37 din 11 februarie 2011, întocmit de evaluator B. și înregistrat la Consiliul Județean lași sub nr. 1527 din 04 februarie 2011, pentru activul - teren (pe care s-a constatat de către expertul evaluator existența a 3 construcții microfermă edificate fără autorizație de construire în baza unui proiect PRE - SAPARD) situat în extravilanul municipiului lași - Zona Aeroport Iași, în suprafață de 5000 m.p., proprietatea A. ce urma a fi inclusă în coridorul de expropriere, s-a făcut o evaluare la 74.566 RON echivalent 17500 euro (3,5 euro/m.p., cu precizarea că în același raport de evaluare se indică prețuri în zonă pentru terenuri similare cuprinse între un minim de 11 euro/m.p. și un maxim de 50 euro/m.p.), iar pentru construcții la 14.9578 RON, echivalent 35.105 euro.
Prin HCJ nr. 5 din 16 martie 2011 s-a constatat că A., proprietar al terenului în suprafață de 5000 m.p. inclus în culoarul de exproprieri a fost de acord cu despăgubirea pentru construcții însă nu a fost de acord cu despăgubirea pentru teren; prin aceeași hotărâre s-a dispus ca despăgubirea în cuantum total de 224.144 RON să fie consemnată într-un cont deschis la Trezoreria Iași.
Prima comisie de experți în evaluarea proprietății imobiliare constituită în cauză conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 a stabilit în unanimitate că valoarea de piață a terenului expropriat este de 55000 euro, respectiv de 11 euro/m.p., avându-se în vedere atât metoda comparației vânzărilor cât și metoda evaluării prin bonitate. Această evaluarea a fost menținută de experți și în răspunsul la obiecțiuni. Criticile aduse de ambele părți concluziilor acestei expertize și faptul că experții nu au răspuns într-o manieră lămuritoare obiectivelor încuviințate, nici în lucrarea inițială și nici în răspunsul la obiecțiuni, a determinat instanța să încuviințeze cererea reclamanților de efectuare a unei noi expertize evaluatorii imobiliare. A doua comisie de experți a stabilit pentru terenul expropriat o valoare de 140000 euro (28 euro/m.p.) potrivit metodei comparației vânzărilor dar și metodei evaluării prin bonitate (valorile stabilite prin cele două metode fiind sensibil egale, prin concilierea rezultate stabilindu-se o valoare unitară de 28 euro/m.p.). Concluziile acestei expertize au fost combătute de către pârâți care au susținut că nu au fost avute în vedere de către experți tranzacții efective, ci doar oferte de vânzare, fără a se verifica dacă acestea au fost urmate sau nu de încheierea unor contracte de vânzare - cumpărare, precum și că au fost în mod nejustificat ignorate restricțiile urbanistice aplicabile terenului expropriat ca urmare a faptului că acesta este situat în vecinătatea aeroportului, situație ce atrage aplicarea unor coeficienți negativi de corecție cu consecința diminuării valorii de piață a terenului. În răspunsul la aceste obîecțiuni care au fost încuviințate de instanță, comisia de experți a arătat că a fost în imposibilitate să se raporteze la prețul de tranzacționare al zonei întrucât nu au fost identificate tranzacții finalizate pentru terenurile din zona respectivă, condiții în care comparabilele avute în vedere s-au raportat la ofertele pentru terenuri cu caracteristici similare celui expropriat. Cu privire la restricțiile urbanistice specifice zonei, experții au arătat în principal că ofertele imobiliare la care s-au raportat nu fac referire la existența unor astfel de restricții, motiv pentru care, în vederea evaluării imobilului în funcție de acestea, au analizat criteriile specifice metodei comparației prin bonitate. în aceste condiții, experții au reținut un coeficient negativ de -20% - restricții folosire conform planului urbanistic general, un coeficient negafiv de - 5% - nivel de poluare sonoră, în raport de care au concluzionat că valoarea pe m.p. a terenului expropriat se reduce Ia 21 euro. Față de acest răspuns, instanța a apreciat, în urma obiecțiunilor ridicate de reclamant, că este necesară refacerea lucrării motiv pentru care a pus în vedere comisiei de experți să comunice actele normative avute în vedere la prezentarea metodei de evaluare pentru stabilirea valorii de circulație, pe de o parte, și respectiv a metodei de evaluare prin bonitate, pe de altă parte, cu expunerea regulilor de evaluare specifice fiecărei metode. De asemenea, a pus în vedere comisiei de experți să precizeze dacă metoda de evaluare care vizează stabilirea valorii de circulație a imobilului implică analiza unor coeficienți pozitivi/negativi, sau aceste elemente sunt caracteristice doar metodei de evaluare prin bonitate; să se procedeze la o evaluare a imobilului expropriat prin raportare la prețul de tranzacționare, prin identificarea tranzacțiilor încheiate cu privire la terenuri similare. Totodată instanța, reținând că reprezentantul pârâților a indicat restricțiile pe care consideră că trebuie să le aibă în vedere comisia de experți potrivit Ordinului nr. 493/2007 al Ministerului Transporturilor și H.G. nr. 525/1996 (acestea fiind: interdicția de a construi, interdicția de a planta doar culturi mici care să nu afecteze siguranța zborului, interdicția de amplasare a oricăror alte obiective și surse de emisie care să afecteze siguranța zborului), a stabilit că experții trebuie să precizeze care din aceste restricții sunt operante în cauză și dacă ele existau anterior includerii proprietății reclamantului în culoarul de expropriere sau sunt consecința acestui fapt. Experții au detaliat instanței actele normative ce reglementează modul de evaluare cât și regulile de evaluare specifice fiecărei metode prezentate, arătând astfel că metoda comparației directe este cea mai uzuală fiind condiționată de existența unor informații suficiente despre tranzacțiile încheiate pentru terenuri similare iar metoda comparației prin bonitate se aplică pentru situația în care nu sunt informații în sensul arătat, potrivit unui algoritm de calcul.Totodată, experții au precizat că pentru terenul expropriat nu se poate reține niciuna dintre restricțiile Ia care au făcut referire pârâții, potrivit Ordinului nr. 493/2007 al Ministerului Transporturilor și H.G. nr. 525/1996 și că nu își mai mențin punctul de vedere exprimat în răspunsul la obiecțiuni relativ la posibilitatea aplicării unor coeficienți negativi de corecție la valoarea pe m.p. de 28 euro stabilită și reducerea acesteia până la 21 euro/m.p.
Tribunalul a înlăturat din ansamblul materialului probator expertiza efectuată de comisia de experți C., D. și E. iar la soluționarea cauzei a avut în vedere concluziile celei de a doua expertize efectuată de comisia compusă din experți F., G. și H., iar ca metodă de evaluare a avut în vedere metoda comparației directe, raportarea la oferta imobiliară și nu la tranzacții efective fiind justificată de imposibilitatea identificării de către experți a unor tranzacții încheiate pentru terenuri situate în aceeași zonă cu terenul expropriat, corectitudinea valorii rezultată prin această metodă fiind asigurată și de valoarea sensibil egală stabilită prin metoda comparației prin bonitate. Totodată, instanța de fond a apreciat că în determinarea valorii reale de circulație a imobilului expropriat nu se poate reține existența unor coeficienți negativi impuși de restricții urbanistice specifice zonei întrucât acestea nu au fost dovedite iar dacă existența lor ar fi ulterioară includerii proprietății reclamantului în culoarul de expropriere, fiind generată de acest fapt, nu poate influența întinderea despăgubirii întrucât aceasta trebuie raportată la caracteristicile economice ale terenului anterior momentului exproprierii. O concluzie contrară celei expuse ar fi de natură să producă reclamantului un dublu prejudiciu, atât prin privarea de proprietatea sa ca efect al exproprierii, cât și prin reducerea despăgubirii cuvenite în considerarea faptului că însăși măsura exproprierii este cea care a antrenat scăderea valorii economice a terenului, ipoteză ce contravine dispozițiilor ce reglementează acordarea despăgubirilor.
Instanța de fond a reținut ca valoare a despăgubirii pentru suprafața de 5000 m.p. expropriată, suma de 140.000 euro ce rezultă prin raportare la valoarea de 28/m.p. euro stabilită de comisia de experți evaluatori F., G. și H., valoare ce este apropiată, de altfel, de media valorilor prezentate în raportul de evaluare anexă la HCJ nr. 37 din 11 februarie 2011, întocmit de evaluator B., potrivit căruia, valoarea terenurilor din zona în care se află imobilul expropriat se situează între un minim de 11 euro/m.p. și un maxim de 50 euro/m.p.
Referitor la prejudiciul produs prin expropriere, acesta constă în desființarea exploatației zootehnice înființată de reclamant pe terenul expropriat. Cu actele depuse la dosar reclamantul a demonstrat existența microfermei pentru creșterea bovinelor de rasă precum și necesitatea desființării exploatației zootehnice, în regim de urgență, impusă de măsura exproprierii, la un preț inferior celui de piață, aspect confirmat de chiar o parte dintre persoanele care au cumpărat animale de la microferma reclamantului. Expertiza în specialitatea zootehnie efectuată de experții I., J. și K. a stabilit că valoarea animalelor ce constituiau exploatația zootehnică proprietatea reclamantului, la momentul exproprierii era de 93.125,88 RON, astfel că înstrăinările operate în regim de urgență pentru suma de 45.500 RON au produs reclamantului un prejudiciu de 47.625 RON. Niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni la această expertiză ale cărei concluzii vor fi reținute de instanță, prin coroborare cu depozițiile martorilor audiați, în dovedirea prejudiciului produs prin expropriere ca urmare a desființării exploatației zootehnice.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și Județul Iași - Consiliul Județean Iași
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a arătat că hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe o probă, respectiv Raportul de expertiză tehnică evaluatoare, efectuată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie și anume a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 dar și a Legii nr. 255/2010.
Experții care au întocmit raportul amintit au folosit metoda bonității și nu cea a comparației directe, astfel că nu au avut în vedere ca metodă de evaluare criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul stabilirii valorii terenul expropriat raportat la prețurile efectiv obținute prin tranzacțiile realizate cu terenuri de același timp.
Experții ar fi trebuit să analizeze nu oferte de vânzare a terenurilor similare, ci tranzacții efectiv realizate, și să ia în calcul prețurile care au fost stabilite de către vânzători, respectiv cumpărători, în mod real, pentru terenuri din aceeași zonă.
De asemenea experții ar fi trebuit să aibă în vedere că terenul reclamantului se află situat în extravilan - arabil și că este în vecinătatea Aeroportului lași neexistând posibilitatea ridicării de construcții pe acesta (doar cu avizele speciale ale Ministerului Apărării Naționale, ale Autorității Aeronautice Civile și cu respectarea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 493/2007 și a Legii nr. 50/1991) și nici racordarea la utilități, putând fi folosit doar pentru culturi precum și de faptul că imobilele ridicate pe un astfel de teren au doar caracter provizoriu și că zona este afectată puternic de poluarea fonică.
Mai mult, terenul expropriat aflându-se în zona de siguranță a Aeroportului lași, acesta poate fi utilizat numai pentru cultivare neputând fi schimbată destinația acestuia numai cu avizul organelor abilitate și cu respectarea dispozițiilor legale în materia construcțiilor în zonele de siguranță a aeroporturilor și a siguranței zborului, aspect care nu a fost avut în vedere de către comisia de experți.
Din aceste motive, valoarea despăgubirii stabilită de către instanță este în vădită disproporție cu valoarea de piață a terenului și a terenurilor similare, acesta fiind un teren extravilan cu destinație agricolă, cu restricții, despăgubirea putând fi făcută numai cu raportare la un teren agricol de același fel, avându-se în vedere prețul obișnuit de tranzacționare, cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, trebuie să fie avute în vedere dispozițiile Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de către Curtea Constituțională, publicată în M.Of. Partea I nr. 152/03.03.2015, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituționale, reglementare care pentru a avea efecte depline poate fi extinsă și în privința exproprierilor începute în temeiul Legii nr. 255/2010.
Această decizie este de imediată aplicare și obligatorie pentru instanțe menținând valabilă jurisprudența constantă a instanței supreme care în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 stabilește că valoarea despăgubirilor se raportează la contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică iar nu la simple oferte de tranzacționare, acestea trebuind să privească imobile din aceeași unitate administrativ teritorială, având aceeași categorie de folosință întocmai imobilului expropriat, singurul corectiv adus prin decizia Curții Constituționale este acela care vizează data comparabilelor acesta fiind momentul transferul dreptului de proprietate.
În prezenta cauză transferul dreptului de proprietate s-a realizat la data de 16 martie 2011 când prin HCJ Iași nr. 5 din 16 martie 2011 s-a constatat că reclamantul a fost de acord cu despăgubirea pentru construcții însă nu a fost de acord pentru despăgubirea pentru teren, prin aceeași hotărâre s-a dispus ca despăgubirea în cuantum total de 224.144 RON să fie consemnată într-un cont deschis la Trezoreria lași.
Comisia de experți care a întocmit cel de-al doilea raport de expertiză ce a fost avut în vedere de către instanța de judecată a evaluat terenul la data de 25 octombrie 2013.
În mod greșit a fost admis capătul de cerere al reclamantului referitor la prejudiciul colateral acordând despăgubiri având ca obiect desființarea fermei zootehnice aflată în exploatare pe terenul expropriat.
Județul Iași - Consiliul Județean Iași a arătat că există o diferență foarte mare între valorile stabilite prin cele două rapoarte de expertiză întocmite în prezenta cauză, respectiv valoarea de 11 euro/m.p. stabilită prin raportul de expertiză întocmit la data de 19 septembrie 2012 și valoarea de 28 euro/m.p. stabilită prin actualul raport de expertiză, fiind inadmisibil a se stabili o valoare mai mare decât cea din anul 2012, în condițiile în care piața imobiliară a scăzut iar ofertele de pe internet se referă la proprietăți situate aproximativ în aceleași zone extravilan ale Municipiului Iași.
Valoarea stabilită de experți în cel de-al doilea raport de expertiză a fost determinată avându-se în vedere aproximativ aceleași zone pentru comparație. Așa fiind, în condițiile în care prețurile terenurilor au scăzut foarte mult (așa cum se precizează și în ultimul raport de expertiză - oferta este foarte redusă) pentru stabilirea unei despăgubiri juste și reale a terenului expropriat, utilizarea acestor din urmă comparabile este în măsura a compromite grav rigoarea și obiectivitatea lucrării prin prisma valorii rezultate - 28 euro/m.p. - ceea ce reprezintă o valoare aproape triplă în decursul a doi ani în condițiile în care au fost avute în vedere oferte de pe intemet, implicând astfel o evaluarea viciată a proprietății expropriate.
Atât la întocmirea primului raport de expertiză cât și la cel de al doilea raport, nu au fost verificate și identificate nici un fel de tranzacții concrete cu privire la imobilele cu caracteristici similare terenului expropriat, ci au fost avute în vedere doar oferte de vânzare postate pe internet pentru terenuri asemănătoare, valoarea despăgubirilor fiind calculată în raport de aceste oferte. În cauze similare referitoare la aceeași lucrare de utilitate publică, valoare despăgubirilor s-a stabilit prin raportare la tranzacții efectiv realizate, iar potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, valorile despăgubirilor urmează a se stabili prin raportare la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv martie 2011.
Diferența foarte mare dintre valorile stabilite prin cele două rapoarte de expertiză constituie o dovadă că aceste valori nu reprezintă valoarea reală a terenului expropriat. Experții aveau obligația de a face verificări cu privire la prețurile terenurilor ce rezultau din tranzacții încheiate în zonă, la agenții imobiliare, notari, publicații de specialitate din zonă, urmând ca pe baza informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă să procedeze la evaluare luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.
Datorită amplasării terenului - în zona de siguranța a Aeroportului lași-construcțiile care au fost amplasate au avut caracter provizoriu, iar terenul a fost utilizat numai pentru pășunat, destinația și mai ales natura acestuia neputându-se schimba decât cu avizul conform al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și cu respectarea dispozițiilor legale în materia construcțiilor în zonele de siguranță ale aeroporturilor și a siguranței zborului. Acest aspect nu a fost avut în vedere de comisia de experți care, la stabilirea valorii terenului a ținut cont doar de poziționarea terenului, accesul la aceste proprietăți și existența utilităților în acea zonă, fără a avea în vederea faptul că acest teren, ca de altfel toate terenurile din vecinătatea aeroporturilor sunt supuse unor restricții urbanistice.
Restricțiile arătate existau de la data înființării Aeroportului Iași și nu de la data exproprierii, datorită amplasării acestei proprietăți în vecinătatea Aeroportului Internațional lași, iar existența în vecinătatea acestor proprietăți a unor locuințe individuale sau colective și imobile sociale nu determina caracterul acestui teren ca fiind intravilan construitul, în condițiile în care acesta este extravilan iar pentru construire este necesar transformarea acestuia în intravilan. Trecerea unui teren extravilan din aceasta zonă în intravilanul Municipiului Iași se face în condițiile legii prin hotărâre de consiliu local și prin întocmirea unei documentații cadastrale PUZ, lucru care - așa cum arată și comisia de experți - nu s-a întâmplat, tocmai datorită acestor interdicții.
Așa fiind, oricine ar fi cumpărat proprietatea respectivă trebuia să cunoască existenta acestor restricții care influențau atât oferta de cumpărare cât și posibilitatea de utilizare a acestei proprietăți. Situarea acestor proprietăți în imediata vecinătate a intravilanului Municipiului Iași, precum și existența în apropriere a unor rețele de utilități nu determină evaluarea acestora la nivelul unor terenuri pentru care nu există restricții de construire. Așa cum s-a precizat, valoarea acestor proprietăți urmează a se diminua având în vedere aceste interdicții.
Având în vedere situarea acestei proprietăți în extravilanul Municipiului Iași, în zona cu servituți aeronautice civile, pentru schimbarea destinației acestui teren (chiar dacă este la limita zonei D) era obligatorie întocmirea, avizarea și aprobarea, de către Consiliul Local al Municipiului Iași, a unui Plan Urbanistic Zonal și a Regulamentului Local de Urbanism aferent pentru introducerea terenului în intravilan și stabilirii reglementărilor urbanistice, procedură extrem de complexă, ce nu a fost îndeplinită întrucât la data exproprierii terenul se afla tot în extravilanul Municipiului Iași cu aceeași destinație de teren agricol.
La stabilirea valorii terenului comisia de experți a utilizat două metode de evaluare, respectiv metoda comparației vânzărilor și metoda comparației prin bonitate iar prețul a fost stabilit prin media valorilor obținute prin cele două metode de evaluare. Referitor la metoda comparației prin bonitate, aceasta reprezintă o abatere de la Standardele de evaluare.
Hotărârea nr. 5 din 16 martie 2011 a fost adoptată de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real pentru proprietarii privați, persoane fizice și juridice ale căror proprietăți sunt afectate de expropriere în vederea realizării lucrării de utilitate publică "Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului International Iași", și nu de plenul Consiliului Județean lași.
HCJ lași nr. 37/201 și și HCJ Iași nr. 38/2011 sunt acte administrative fiind adoptate de autoritatea publică județeană Consiliul Județean lași în regim de putere publică, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, și au fost emise în vederea realizării lucrărilor de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare din cadrul Aeroportului Internațional Iași.
Tribunalul lași, secția I civilă, și-a depășit competența atunci când a dispus anularea în partea a HCJ lași nr. 37/2011 încălcându-se astfel prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004.
Prin decizia nr. 438 din 21 iunie 2016 Curtea de Apel lași, secția civilă, a admis apelurile, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâții să plătească reclamantului A. cu titlu de despăgubiri, pentru exproprierea suprafeței de 5.000 m.p. teren, situat în extravilan Iași, zona Aeroport înscris în C.F. nr. X a Municipiului Iași, nr. cadastral a, suma de 50.000 euro, echivalent în RON - 209.300 RON; a păstrat dispozițiile sentinței referitoare la admiterea în parte a acțiunii, anularea în parte a Hotărârii nr. 37 din 11 februarie 2011 și a Hotărârii nr. 5 din 16 martie 2011 emise de Consiliul Județean lași, la plata sumei de 47.625 RON pentru prejudiciul produs reclamantului prin desființarea exploatației zootehnice, la termenul de plată a sumelor mai sus menționate și la plata cheltuielilor de judecată; a respins cererea intimatului de plată a cheltuielilor de judecată din apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că terenul supus exproprierii proprietate a reclamantului A. are o întindere de 5.000 m.p. teren, este situat în extravilanul municipiului Iași, are destinația teren arabil, este situat în zona Aeroportului lași și a fost expropriat pentru realizarea lucrării de utilitate publică „Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului internațional Iași".
Raportat la obiectul investirii primei instanțe, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum aceste ultime dispoziții au fost interpretate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 12 din 12 ianuarie 2015 și Decizia nr. 380 din 26 mai 2015.
Textul art. 26 din Legea nr. 33/1994 astfel cum a fost interpretat prin cele două decizii stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, care este cel stabilit prin cele două decizii ale instanței de contencios constituțional, și anume momentul realizării transferului de proprietate.
În raport de dispozițiile sus-citate, aspectele esențiale la care trebuiau să răspundă experții desemnați de instanță privesc în primul rând prețul de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevată, iar în al doilea rând, momentul de referință al determinării cuantumul despăgubirilor care este cel al realizării transferului de proprietate.
Prima instanță a avut în vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat, expertiza efectuată de comisia compusă de experții F., G. și H., care a stabilit valoarea despăgubirilor prin raportare la oferta imobiliară, și nu la tranzacții efectuate, astfel cum prevăd criteriile legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Având în vedere că tribunalul și-a întemeiat soluția în ceea ce privește stabilirea valorii despăgubirilor pentru terenul expropriat pe o expertiză ce a fost efectuată fără să se aibă în vedere criteriile legale stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a înlăturat concluziile acestei expertize sub aspectul reținut mai sus și a avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor cuvenite, concluziile expertizei efectuate în apel de către comisia formată din experții L., M. și G.
În acest sens, instanța de apel a constatat că experții au efectuat expertiza cu respectarea criteriilor impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate de către Curtea Constituțională, respectiv au stabilit valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat prin raportare la tranzacțiile efectuate în perioada apropiată momentului realizării transferului dreptului de proprietate, metoda de stabilire a valorii despăgubirii fiind cea a comparației.
Astfel, experții au avut în vedere prețuri din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în mai, august, octombrie, decembrie 2012 pentru terenuri aflate în extravilanul Municipiului lași, din aceeași categorie cu terenul expropriat, argumentând în mod convingător raportarea la aceste terenuri.
În concluzie, valoarea stabilită de comisia de experți desemnată în apel la suma de 209.300 RON, echivalentul sumei de 50.000 euro, respectiv 10 euro/m.p. a fost stabilită în raport de criteriile legale prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și reprezintă o justă și dreaptă despăgubire pentru reclamantul-intimat, urmând a-i fi acordată.
În mod corect tribunalul a reținut că din probele administrate la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a dovedit că a deținut o microfermă pentru creșterea bovinelor de rasă și că aceasta a fost desființată, în regim de urgență, impusă de măsura exproprierii la un preț inferior celui de piață.
Totodată, nici în fața instanței de fond, nici în apel nu s-au solicitat și nici administrat probe prin care să se dovedească contrariul celor reținute de prima instanță.
Așa fiind, obligarea pârâților la plata sumei de 47.625 RON pentru prejudiciul produs reclamantului prin desființarea microfermei zootehnice este în acord cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede că despăgubirea se compune din valoarea imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului ca efect al exproprierii.
Au fost înlăturate criticlle din apelul Consiliului Județean cu privire la anularea Hotărârii nr. 37 din 11 februarie 2011 de către prima instanță, deoarece Tribunalul a judecat în limitele competenței date de Legea nr. 255/2010 și Legea nr. 33/1994 atunci când a anulat în parte Hotărârea nr. 37 numai cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții A., cât și pârâta Județul lași-Consiliul Județean lași.
Recurentul-reclamant A. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că în mod greșit instanța de apel a acordat o despăgubire de 50.000 euro pentru exproprierea imobilului teren de 5000 m.p. situat în Municipiul lași, nr. cadastral a, aceasta fiind derizorie și injustă.
Referitor la modalitatea de efectuare a expertizei, recurentul-reclamant arată că prin adresa de investire a comisiei de experți instanța de apel a pus în vedere generic acestora să utilizeze contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei (a căror trăsătură comună era doar faptul că priveau imobile situate pe raza Municipiului lași, atât terenuri, cât și construcții, situate atât în intravilan cât și în extravilan, cu cele mai variate destinații), fără a discerne care dintre acestea se califică sau nu drept compatibile din punct de vedere legal cu terenul evaluat.
Având în vedere ca prima expertiză s-a raportat la oferte imobiliare privind terenuri net inferioare economic, aflate în extravilanul unei alte localități, deci terenuri diferite de cel expropriat, instanța de apel a dispus refacerea acesteia.
Deși inițial comisia de experți și-a exprimat punctul de vedere cu privire la un număr de 11 contracte de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei în sensul că nu erau relevante întrucât vizau un alt moment de referință, o altă categorie de terenuri, etc, instanța de apel, în mod abuziv, cu anihilarea reputației și încălcarea libertății de exprimare a experților, dispune refacerea raportului de expertiză cu luarea în considerare a unui număr de 4 contracte de vânzare-cumpărare aleatoriu impuse, din rândul acelora a căror compatibilitate fusese demontată în mod științific și neechivoc de către comisie.
De asemenea, în mod nejustificat, instanța de apel a respins solicitarea reclamantului formulată prin obiecțiunile la expertiză de la termenul din 24 mai 2016, de a se valorifica, în cadrul evaluării, tranzacția reprezentată de contractul de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011, având ca obiect un teren cu aceleași caracteristici, în condițiile în care aceeași instanță, în aceeași compunere, a apreciat utilitatea aceluiași contract într-o altă cauză.
Conformându-se dispoziției instanței de apel și fiind nevoiți să se raporteze obligatoriu la cele 4 contracte de vânzare-cumpărare irelevante, experții au stabilit o valoare de 10 euro/m.p., neverosimil mai mică chiar decât valoarea expertizei inițiale de 10,40 euro/m.p., efectuată de aceeași comisie, prin raportare Ia terenuri net inferioare, ce nu puteau fi comparate cu terenul în litigiu.
În acest sens în care au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care instituie în sarcina experților și a instanței obligația imperativă de a calcula despăgubirea ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la dala întocmirii raportului de expertiză.
Recurentul-pârât Județul lași-Consiliul Județean Iași și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
1. În mod greșit instanța de apel nu a luat în considerare critica pârâtului privind faptul că prima instanță a soluționat cauza cu nesocotirea regulilor de competență, raportat la împrejurarea că Hotărârea nr. 37/2011 a cărei anulare a fost solicitată de către reclamant reprezintă un act administrativ emis de autoritatea publică județeană în regim de putere publică, sens în care competența de soluționare aparținea, potrivit Legii nr. 554/2004 instanței de contencios administrativ (art. 304 pct. 3 C. proc. civ.).
2. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului, în sensul că nu a stăruit prin toate mijloacele în aflarea adevărului (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recurentul-pârât arată că prețul stabilit prin raportul de evaluare și datele conținute în acestea sunt corecte și conforme dispozițiilor legale, însă instanța de apel a considerat, fără temei, că Legea nr. 255/2010 nu conține dispoziții derogatorii în ce privește stabilirea despăgubirilor, fiind incidente dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, Această concluzie este rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor art. 11 alin. (7) și (8) din Legea nr. 255/2010, art. 4 alin. (2) lit. f) din Normele metodologice de aplicare a legii, din coroborarea cărora rezultă că în cadrul procedurii administrative de expropriere despăgubirile se stabilesc pe baza raportului de evaluare, pe baza expertizelor întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, aceste reglementări având caracter imperativ.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010 fac trimitere la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, însă această trimitere se referă la dispozițiile de drept procedural din actul normativ ce constituie dreptul comun în materie, iar nu la modalitatea de evaluare și stabilire a despăgubirilor.
Prin raportul de evaluare întocmit în temeiui art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010 s-a stabilit o valoare de 3,5 euro determinată urmare a stabilirii apartenenței terenului expropriat la categoria extravilan Iași.
Terenul obiect al exproprierii are un caracter special deoarece se află amplasat în zona de dezvoltare a Aeroportului Internațional lași, are o serie de restricții urbanistice prevăzute de lege, nu poate fi utilizat decât pentru culturi agricole, fiind interzisă amplasarea de construcții, sens în care pentru astfel de terenuri nu există o piață specifică.
Aceste restricții există de la data înființării Aeroportului lași, iar existența în vecinătatea acestor proprietăți a unor locuințe individuale sau colective și imobile sociale nu determină caracterul acestui teren ca fiind construibil, în condițiile în care acesta este extravilan, iar pentru construire este necesar transformarea sa în intravilan.
De asemenea, datorită aproprierii de pista de aterizare a aeroportului, zona este afectată de poluare sonoră, aspect ce nu a fost avut în vedere la compararea terenului cu cele trei proprietăți situate în zone diferite, care nu se încadrează în categoria terenurilor pentru care există restricții de construire.
Prin omologarea prezentei expertize reclamantul se îmbogățește fără justă cauză pe seama autorității publice județene, iar dreapta despăgubire trebuie să aibă acest caracter atât pentru proprietarul expropriat, cât și pentru cei care plătesc prețul exproprierii.
Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul reclamantului A. vizând greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul stabilirii greșite a cuantumului despăgubirii acordate urmare a exproprierii și a modalității nelegale de efectuare a expertizei, prin neluarea în considerare a comparabilei indicate de către acesta, Înalta Curte va înlătura criticile formulate, pe care la va aprecia ca fiind nefondate.
Recurentul-reclamant apreciază că suma de 50.000 euro acordată de instanța de apel ca despăgubire pentru exproprierea terenului de 5000 m.p. este derizorie și injustă, argumentând această susținere, în esență, cu faptul că expertiza efectuată în cauză a avut în vedere, pe de o parte, un număr de 4 contracte de vânzare-cumpărare aleatoriu impuse de instanță, iar pe de altă parte, nu a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011 indicat de către reclamant prin obieețiunile la raport formulate la termenul din 24 mai 2016.
În faza procesuală a apelului, prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2015, Ia solicitarea apelanților și în lipsa opoziției reclamantului aflat în postura de intimat la acel moment, instanța de apel a dispus întocmirea unei noi expertize, punând în vedere părților să aducă de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară contracte de vânzare-cumpărare referitoare la tranzacții efectiv realizate din aceeași zonă cu terenul în discuție și a stabilit ca obiectiv al expertizei evaluarea terenului în litigiu în raport de aceste tranzacții realizate la data exproprierii (martie 2011), în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 33/1994 și considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr. 12/2015 și nr. 380/2015, fiind depuse la dosar 11 asemenea contracte.
Având în vedere obiecțiunile formulate de către părți la raportul de expertiză și faptul că experții nu s-au referit la tranzacțiile efectuate în perioada de referință, respectiv, martie 2011, prin încheierea de ședință din 2 februarie 2016, instanța de apel a dispus refacerea actului procedural în sensul ca experții să se refere, punctual, la contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei și să precizeze dacă la data exproprierii existau sau nu restricții, cu indicarea temeiului legal al acestora.
La data de 29 februarie 2016 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză refăcut, în care, referitor la contractul de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011 invocat de către recurentul-reclamant, s-a reținut că privește un „(...) teren intravilan în suprafață de 678 mp (...)" și că „(...) nu poate fi utilizat deoarece are o suprafață mult mai mică decât suprafața de teren supusă evaluării, este intravilan, iar tranzacția este după data de 16 martie 2011."
La termenul din 29 martie 2016 au fost puse în discuția părților obiecțiunile la raportul de expertiză, atât în forma inițială, cât și în forma completată, concluziile reclamantului, prin reprezentant, fiind acelea că expertiza nu întrunește criteriile impuse de instanța de recurs și că trebuie să se pună în vedere experților să indice în mod clar contractele de vânzare-cumpărare la care au făcut referire.
La aceeași dată, luând în considerare concluziile părților și constatând că experții nu au răspuns la nici un obiectiv pus în vedere, instanța de apel a dispus refacerea raportului de expertiză, cu indicarea, pentru experți, de a analiza 4 contracte de vânzare-cumpărare despre care s-a apreciat că prezintă suficiente elemente pe baza cărora să se poată răspundă obiectivelor stabilite.
La termenul din 7 iunie 2016, prealabil dezbaterii cauzei pe fond, au fost puse în discuția părților obiecțiunile formulate de către reclamant la raportul de expertiză completat, obiecțiuni ce s-au referit Ia neluarea în considerare, ca și comparabilă în evaluare, a contractului de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011, cu preferarea unui contract inițial considerat nereprezentativ, respectiv, contractul din 20 octombrie 2011.
Instanța de apel a respins obiecțiunile reclamantului, cu motivarea că la data indicării de către instanță a contractelor de vânzare-cumpărare la care trebuie să se refere raportul de expertiză, reclamantul nu s-a opus acestei dispoziții și nu a învederat neluarea în considerare a contractului de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011. Referitor la contractul din 20 octombrie 2011, instanța de apel a reținut că experții s-au conformat dispoziției acesteia, contractul sus menționat regăsindu-se printre cele 4 contracte indicate în mod expres drept comparabile pentru efectuarea raportului de expertiză.
Rezultă astfel că, în baza rolului activ și a principiului aflării adevărului, instanța de apel a luat toate măsurile necesare stabilirii valorii terenului expropriat, respectiv, a dispus depunerea de înscrisuri la dosarul cauzei constând în contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare din unitatea administrativ-teritorială asupra cărora s-a tranzacționat la momentul de referință, a dispus efectuarea și suplimentarea raportului de expertiză, a pus în discuția contradictorie a părților obiecțiunile la raportul de expertiză și s-a pronunțat, motivat asupra lor, a indicat expres acele comparabile considerate ca fiind determinante în efectuarea lucrării de specialitate.
Faptul că recurentul-reclamant nu s-a opus stabilirii, de către instanța de apel, a celor 4 contracte de vânzare-cumpărare la care experții urmau să se raporteze în evaluarea terenului expropriat, contracte printre care nu se regăsea cel indicat de către reclamant, nu justifică criticile formulate pe calea prezentului recurs cu privire la atare chestiune, sens în care acestea sunt nefondate.
Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de apel nu a înlăturat, în mod nejustificat, solicitarea acestuia, de valorificare, în cadrul evaluării, a tranzacției reprezentată de contractul de vânzare-cumpărare din 24 mai 2011 ci a respins, motivat, cu prilejul dezbaterilor și mai înainte de acordarea cuvântului pe fond, obiecțiunile referitoare la acest aspect.
Pe de altă parte, prin respingerea obiecțiunîior la raportul de expertiză și validarea acestuia în stabilirea despăgubirilor, instanța de apel a achiesat, implicit, la argumentele pentru care experții au arătat anterior, într-un supliment al raportului de expertiză, de ce nu au luat în considerare contractul anterior menționat, respectiv, pentru că terenul obiect al acestuia nu corespundea, din punctul de vedere al suprafeței, categoriei de folosință și momentului efectuării tranzacției, criteriilor reglementate de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Împrejurarea că același contract a fost avut în vedere de către instanța de apel într-o cauză similară, respectiv, a fost utilizat drept comparabilă în stabilirea despăgubirilor aferente exproprierii, nu are relevanță în prezentul litigiu, în condițiile în care înlăturarea acestuia a fost pe deplin justificată și motivată în cauza pendinte, prin raportare la circumstanțele prezentului dosar.
Față de cele arătate, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 au fost corect interpretate și aplicate, în sensul că instanța de apel și-a format convingerea pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 astfel cum au fost interpretate prin Deciziile Curții Constituționale nr. 12/2015 și nr. 380/2015, în cadrul căreia au fost avute în vedere tranzacții încheiate în perioada de referință, având ca obiect terenuri similare cu cel în litigiu raportat la suprafață, categorie de folosință și valoare de piață, sens în care recursul reclamantului este nefondat.
Referitor la recursul pârâtului Județul Iași-Consiliul Județean lași. Înalta Curte constată că nici acesta nu poate fi primit, pentru următoarele argumente:
Prin criticile formulate, recurentul-pârât susține că prin anularea HCM nr. 37 din 11 februarie 2011 și nr. 5 din 16 martie 2011 de către instanța de fond, ca instanță de drept comun (soluție menținută în parte și în calea de atac a apelului), a fost încălcată competența materială a instanței de contencios administrativ singura în măsură a se pronunța asupra nelegalității hotărârii consiliului județean, ca act administrativ de putere, în condițiile Legii nr. 554/2004.
De asemenea, mai susține recurentul-pârât că valoarea despăgubirilor aferente exproprierii trebuia stabilită prin raportare la expertiza întocmită și actualizată de camera notarilor publici, cu luarea în considerare a restricțiilor urbanistice prevăzute de lege, în sensul că terenul în litigiu, dată fiind situarea în zona de siguranță a Aeroportului internațional Iași, nu poate fi utilizat decât pentru culturi, fiind interzisă ridicarea de construcții, situație ce determină ca pentru astfel de terenuri să nu existe o piață specifică.
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2011 pe rolul Tribunalul lași astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 33/1994, stabilirea cuantumului despăgubirilor aferente suprafeței de teren expropriată de 5000 m.p., anularea hotărârilor nr. 37 din 11 februarie 2011 și nr. 5 din 16 martie 2011 emise de Consiliul județean Iași cu privire la cuantumul despăgubirilor ce i-au fost stabilite pentru exproprierea suprafeței arătate și acordarea sumei de 50.000 RON reprezentând prejudiciul rezultat prin lichidarea fermei zootehnice aflate în exploatare pe terenul expropriat.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local (act normativ sub regimul căruia s-a realizat procedura exproprierii în cauză), expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii propuse de către expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii. De asemenea, conform art. 23 din același act normativ, cererile pentru stabilirea dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt de competența instanței de drept comun, așadar, a secției civile a tribunalului.
Înalta Curte reține, contrar susținerilor din recursul pârâtului, că hotărârea nr. 37/2011 a Consiliului Județean lași declarat a fi fost adoptată în vederea continuării procedurilor de expropriere pentru realizarea lucrării de utilitate publică „Dezvoltarea și modernizarea Aeroportului internațional Iași" putea face obiectul cenzurii instanțelor de drept comun (civile) atâta timp cât la punctul 2 aprobă rapoartele de evaluare prevăzute în anexele 2-12 pentru stabilirea despăgubirilor ce urmau a fi acordate proprietarilor privați, persoane fizice și juridice, afectate de realizarea lucrării de expropriere, iar la punctul 3 aprobă sumele individuale aferente despăgubirilor ce urmau a fi acordate proprietarilor, conform rapoartelor de evaluare menționate la punctul.
Așadar, acest act adoptat în cursul derulării procedurii de expropriere cuprinde, alături de Hotărârea nr. 5 din 16 martie 2011, mențiuni privitoare la sumele propuse și acordate de autoritate celor afectați de măsura exproprierii, astfel încât, cenzurată fiind de către instanțele de fond doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamatului, potrivit celor dispuse în urma prezentei judecăți, nu se poate reține că a fost anulată cu nesocotirea competențelor speciale ale instanțelor de contencios administrativ și a dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Împrejurarea că, urmare a solicitării de reevaluare a despăgubirilor stabilite în procedura administrativă, se anulează hotărârea entității în care acestea se regăsesc în varianta contestată, nu presupune exercitarea unui control de legalitate în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ei reprezintă consecința firească a reaprecierii, de către instanța de judecată, a cuantumului acelor despăgubiri, ca efect al exercitării, de către expropriat, a unui drept recunoscut de lege, având ca obiect dimensiunea despăgubirii aferentă exproprierii.
Având în vedere considerentele expuse, susținerea potrivit căreia în cauză competența materială aparținea instanței de contencios administrativ nu poate fi primită, sens în care va fi înlăturată.
În ceea ce privește expertiza camerei notarilor publici, Înalta Curte reține că, deși cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 4 mai 2011, dată la care Legea nr. 255/2010 era în vigoare, aceasta fiind publicată în M. Of. nr. 853/20.12.2010, norma specială de drept cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite pentru exproprierea unui teren trimite Ia norma de drept comun în materia procedurii de expropriere, respectiv, art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspenda efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate".
Potrivit alin. (3) al aceluiași art.: Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Rezuitâ că însăși legea specială, aplicabilă cu prioritate, statuează, în mod imperativ, care sunt dispozițiile legale ce reglementează procedura acordării de despăgubiri în caz de expropriere, și anume, cele conținute în legea cadru din materia exproprierii-Legea nr. 33/1994 care utilizează drept criteriu de determinare a cuantumului despăgubirii cuvenite celui expropriat prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriaiă (art. 26).
Textele invocate de către recurentul pârât conținute în Legea nr. 255/2010 și în normele metodologice de aplicare a acestui act normativ se referă la evaluarea realizată în procedura administrativă prealabilă învestirii instanței cu contestația împotriva hotărârii expropriatorului, iar nu în cazul stabilirii despăgubirilor în procedura judiciară.
Prin urmare, evaluarea proprietăților imobiliare prin raportare la grilele notarilor publici, realizată în faza administrativă a exproprierii, nu se poate aplica și procedurii judiciare în cadrul căreia instanța are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulație a bunului, dar și alte categorii de prejudicii, pretinse de persoana expropriată, ce își au izvorul juridic în faptul exproprierii, situație față de care și această critică va fi înlăturată.
Referitor la neluarea în considerare, cu prilejul evaluării, a unor pretinse restricții legale privind interzicerea ridicării de construcții pe terenul expropriat datorită situării acestuia în zona de siguranță a Aeroportului Internațional Iași, o astfel de critică nu este susținută de probatoriul administrat în cauză. Astfel, nici din raportul de expertiză având ca obiect evaluarea terenului expropriat și nici din completările Ia acesta nu a rezultat că terenul în litigiu ar fi amplasat în interiorul culoarului zonei de siguranță a aeroportului, iar pe cale de consecință, nu se poate vorbi despre restricții legale care să fie determinate de o atare amplasare, în condițiile în care ea nu rezultă din expertiză.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Județul lași - Consiliul Județean Iași împotriva deciziei nr. 438 din 21 iunie 2016 a Curții de Apel lași, secția I civilă, și, pe cale de consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va aprecia că recureniului-reclamant nu îi pot fi acordate cheltuieli de judecată solicitate pentru etapa judecății de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Județul Iași - Consiliul Județean lași împotriva deciziei nr. 438 din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.