Decizia nr. 2242/2016
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2009, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009 și a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor din 28 aprilie 2009 și obligarea intimatului la plata către ei a sumei de 500.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în județul Prahova, comuna Bărcănești.
Ulterior, prin cererea precizatoare, depusă Ia data de 19 ianuarie 2010, reclamanții, au arătat că solicită despăgubiri în cuantum de 250,000 RON.
Prin sentința civilă nr. 1433 din 09 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de intimat, a admis, în parte, contestația precizată și a modificat, în parte, hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009 și procesul-verbal din 28 aprilie 2009 în sensul că l-a obligat pe pârât sa plătească contestatoriior suma totală de 193.084 RON, cu titlul de despăgubiri, pentru imobilul situat în comuna Bărcănești, județul Prahova.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, urmare a exproprierii suportate de reclamanți, acestora li s-au acordat despăgubiri în sumă de 128.998 RON însă valoarea reală a acestora pe care conlestatorii urmează să o primească este de 193.084 RON, astfel cum a fost calculată de expertul C., care a ținut seama de criterii precum: amplasamentul imobilului, valorile practicate pe piața imobiliară, coeficienții pozitivi și negativi de corecție aplicați, posibilitățile de acces, restricțiile constructive, utilități, metodele comparative de evaluare aplicabile și marja de negociere pe piața imobiliară.
De asemenea, tribunalul a înlăturat susținerea reclamanților conform căreia despăgubirile ce urmează a li se acorda sunt în valoare de 249.264 RON, așa cum a stabilit expertul consilier D., deoarece din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul C. rezultă că valoarea stabilită de aceasta reprezintă o valoare reală, aplicată în raport de criteriile stabilite de lege, în timp ce valoarea stabilită de expertul D. este exagerat de mare în raport de metoda aplicată și de prețurile de pe piața imobiliară.
Nu a fost reținut nici punctul de vedere al expertului E., expert propus de intimat, întrucât s-a considerat că valoarea stabilită de acesta este mică față de valoarea reală a imobilului în prezent și de metodele de evaluare aplicate.
Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesule active a reclamanților, invocată de intimat, apreciind că existența unei declarații din partea acestora în sensul că sunt de acord cu despăgubirile stabilite și că renunță la eventuale contestații nu poate înlătura dreptul lor de a uza de contestația prevăzută de lege, pentru că altfel li s-ar încălca dreptul de acces la justiție,
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât contestatorii, cât și intimatul, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 145 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Ploiești a respins ambele apeluri, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții B. și A., cât și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 4456 din 14 iunie 2012, prin care a admis recursurile declarate de recurenții-reclamanți B. și A. și de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecarea apelurilor, aceleiași curți de apel, reținând că potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile administrate de aceștia."
În temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus ca instanța de apel, cu ocazia rejudecării, să administreze o nouă probă cu expertiză judiciară, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și totodată să administreze, în mod nemijlocit, dovezile necesare prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul supus exproprierii.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/105/2009*, iar prin decizia civilă nr. 61 din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți B. și A., împotriva sentinței civile nr. 1433 din 9 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova; a admis apelul declarat de apelantul - pârât Statul Român, reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și, în consecință, a schimbat, în parte, hotărârea atacată în sensul că a respins contestația astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată, fiind obligați apelanții-reclamanți la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert, către pârât.
Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a reținut că expertiza întocmită de expertul E., este singura care a respectat cerințele art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât expertul menționat a inventariat un număr de 45 de contracte de vânzare-cumpărare de terenuri din anul 2007 și un număr de 66 de contracte de vânzare-cumpărare din anul 2008.
În ceea ce privește prețurile de vânzare a terenurilor în anii 2009, 2010 și 2011, expertul a menționat că prețurile terenurilor nu numai că au scăzut foarte mult dar, din cauza crizei financiare, piața imobiliară este blocată.
Ceilalți experți au avut în vedere doar oferte de vânzare și au făcut o interpretare subiectivă a unor prețuri de ofertă, care nu sunt verificabile și nu sunt credibile.
A reținut instanța de apel că estimarea valorii imobiliare se face cu ajutorul unor metode și proceduri specifice care reflectă cele trei abordări distincte de analiză a datelor: cost, comparația vânzărilor și capitalizarea venitului. În toate estimările valorii imobiliare se utilizează una sau mai multe metode, iar aplicarea lor depinde de tipul de proprietate, de scopul evaluării, de calitatea și cantitatea datelor disponibile pentru analiză.
Cu referire la apelul formulat de către apelantul-pârât, instanța a arătat că este fondat, întrucât valoarea stabilită de către instanța de fond nu este o valoare reală, ci, potrivit raportului de expertiză întocmit de E., valoare totală a despăgubirilor pentru terenul imobil compus din teren în suprafață de 450 m.p. și construcția Ci cu suprafață construită de 88 m.p., situată în comuna Bărcănești, jud. Prahova este aceeași cu suma care a fost stabilită la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 30 aprilie 2009 de către pârât. în consecință, a schimbat, în parte, hotărârea atacată în sensul că a respins contestația precizată, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., apelanții-reclamanți au fost obligați la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată către apelantul-pârât, reprezentând onorariu de expert.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanții A. și B., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei, în sensul admiterii contestației.
Prin decizia nr. 2410 din 26 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul declarat de recurenții - reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 61 din 16 ianuarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, și a casat decizia atacată, trimițând cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea cuvenită persoanei expropriate se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994, stipulează că: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia."
Pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, este necesar să se identifice prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, situate în aceeași unitate administrativă, astfel cum, de altfel, a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 4456 din 14 iunie 2012.
S-a constatat că instanța de apel, cu prilejul rejudecării, a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, însă a ignorat dispoziția instanței de recurs, obligatorie conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., de a administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994,
În consecința, experții F. și D. au efectuat, în rejudecare, evaluarea pe bază de oferte de vânzare (ultimul precizând că deși s-a adresat Primăriei, Camerei Notarilor publici, și A.N.C.P.I. Prahova, nu a intrat în posesia contractelor de vânzare din motive de confidențialitate), iar expertul E. a susținut că a inventariat un număr de 45 de contracte de vânzare-cumpărare din anul 2007 și 66 din anul 2008, înregistrate la Primăria Bărcănești. Or, niciunul dintre punctele de vedere separate exprimate de experții desemnați nu respectă dispozițiile art. 26 Legea nr. 33/1994.
Înalta Curte a constatat că pentru a se conforma dispozițiilor instanței de recurs, Curtea de apel trebuia ca, anterior dispunerii efectuării unui nou raport de expertiză, să solicite instituțiilor care dețin arhivă de tranzacții imobiliare, cum sunt birourile notarilor publici, biroul de carte funciară sau primăria din unitatea administrativ teritorială, copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile similare celui expropriat încheiate la un moment cât mai apropiat de data solicitării.
S-a mai arătat că studiul unor asemenea documente de către unul dintre experți, fără atașarea acestora la dosar încalcă dreptul părților la apărare și nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la caracteristicile bunului, aspectele particulare ale anumitor tranzacții care pot influența prețul, etc. în măsura în care contractele de vânzare-cumpărare obținute în vederea utilizării, ca și comparabile pentru calculul despăgubirilor, nu sunt contemporane cu momentul efectuării expertizei, experții, au posibilitatea să aplice în concret anumiți indici de corecție, însă cu expunerea motivelor care justifică adăugirea sau scăderea valorii.
Pentru considerentele expuse, reținând că sunt fondate criticii de nelegalitate ale recurenților-reclamanți, Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, Curții de Apel Ploiești.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/105/2009** iar prin decizia nr. 1300 din 2 iunie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Statul Român - prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, împotriva sentinței civile nr. 1433 pronunțată la 9 noiembrie 2010 de Tribunalul Prahova, a fost admis apelul contestatorilor B. și A., și în consecință a fost schimbată în parte sentința în sensul stabilirii valorii despăgubirilor acordate la suma de 193.580 RON, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Nemulțumirea apelantului pârât exprimată prin calea de atac promovată, privește trei aspecte, respectiv: neîntocmirea lucrării la instanța de fond, conform dispozițiilor legale (expertiza nu a fost realizată de o comisie de experți), lipsa calității procesuale active a contestatorilor și stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Soluționarea cererii de despăgubire este supusă dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, iar potrivit art. 25, cuantumul acestora se stabilește printr-o expertiză realizată de o comisie formată din trei experți: unul desemnat de instanță, altul numit de expropriat și cel de-al treilea numit de expropriator.
În condițiile în care în cadrul căii de atac a apelului, în temeiul art. 295 C. proc. civ., instanța a dispus, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, ca o comisie formată din trei experți să stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorilor, ținând cont de prevederile art. 26 din același act normativ, s-a considerat că prima critică a apelantului a fost rezolvată cu ocazia administrării probelor, în apel după casare, situație în care, la momentul de față, a rămas fără obiect.
Referitor la a doua nemulțumire învederată de pârât, ce a vizat împrejurarea că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, s-a observat că în primul ciclu procesual prin decizia civilă nr. 145 din 28 iunie 2011 Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 1433 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Prahova, ocazie cu care s-a reținut că este nefondată critica vizând greșita respingere de instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor de a formula contestație împotriva hotărârii comisiei de expropriere. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că declarația autentificată prin care contestatorii au învederat că sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărâre și nu înțeleg să o atace în instanță, nu înlătură dreptul lor de a uza de calea contestației, pentru că altfel li s-ar încălca dreptul la liberul acces la justiție.
Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat recurs criticând soluția instanței de apel și cu privire la acest aspect al soluționării eronate (în opinia sa) a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților de a promova acțiunea introductivă. Cu toate acestea, în fața instanței supreme, la termenul din 14 iunie 2012, reprezentantul pârâtului a arătat că nu mai susține motivul de recurs referitor la calitatea procesuală activă a reclamanților, astfel că, față de principiul disponibilității care guvernează desfășurarea litigiului civil, Înalta Curte nu a mai analizat criticile circumscrise acestui motiv de recurs.
Rezultă că modul de rezolvare al problemei lipsei calității procesuale active a contestatorilor de a formula prezenta contestație a intrat în puterea lucrului judecat, situație în care s-a apreciat că nu se mai impune analizarea acestei critici în actuala fază procesuală.
Având în vedere că atât pârâtul, cât și contestatorii, prin apelurile formulate, și-au exprimat nemulțumirea în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite de instanța de fond (primul considerând că acestea sunt prea mari, în timp ce contestatorii au apreciat că valoarea lor este prea mică) instanța a procedat la analizarea lor concomitentă, răspunzând în baza unor considerente comune, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) și (2) din Legea nr. 33/1994 și decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale prin s-a reținut că la calcularea cuantumului despăgubirilor solicitate potrivit art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008, experții și instanța de judecată vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate.
Expertul desemnat de instanță - F. a stabilit la momentul transferului dreptului de proprietate o valoare a imobilului expropriat de 193.580 RON pornind de la analiza prețurilor din zonă pentru proprietăți similare cu cea în cauză raportat la caracteristicile imobilului expropriat și cu aplicarea indicilor de individualizare, menționând că, pentru estimarea valorii de despăgubire expertul s-a raportat la metoda comparației directe, având în vedere caracteristicile terenului (amplasat în intravilanul localității, cu acces la DN 1, ocupat de construcții, cu poluare sonoră și gazoasă) la care a aplicat corecții de individualizare determinate de rețelele de transport existente, echiparea tehnico-edilitară, geometria separării/ruperii proprietății, echilibrul pieței, prețurile în zonă pentru proprietăți similare (care la momentul exproprierii erau de minim 75 euro și maxim 95 euro.
Instanța a apreciat că valoarea de despăgubire stabilită de acest expert se impune a fi avută în vedere, în condițiile în care, așa cum rezultă atât din lucrarea acestuia, cât și din expertiza lui D. din analiza contractelor de vânzare-cumpărare prezentate de către Primăria comunei Bărcănești (pentru înstrăinări de imobile efectuate în cursul anului 2009), niciuna dintre proprietățile prezentate la dosar nu îndeplinește condițiile pentru a putea fi comparabile cu terenul în cauza și casa de locuit, motivat de faptul că acestea fie au fost încheiate între rude (situație în care prețul lor menționat în contract nu reflectă valoarea reală a bunului - contractele de vânzare cumpărare nr. A/2009, B/2009, C/2009, D/2009, E/2009) fie nu au aceeași componență cu imobilul care face obiectul exproprierii (în sensul că ele cuprind mai multe categorii de folosință; teren curți construcții, arabil și vii - contract de vânzare nr. F/2009 sau arabil intravilan și extravilan; terenuri fără construcții - contracte de vânzare cumpărare nr. G/2009, A/2009 sau apartament - contract de vânzare cumpărare nr. H/2009).
Având în vedere analiza detaliată de către expert F. a modului în care a stabilit valoarea terenului expropriat, instanța a considerat că suma stabilită de acesta de 193.580 RON reprezintă valoarea reală a bunului expropriat la momentul exproprierii și justifică obligarea Statului la plata acesteia, plecând și de la jurisprudența CEDO, care, în cauza James ș.a. contra Regatului Unit, a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta Compania Națională de Autostrăzi Drumuri Naționale din România - SA (C.NA.D.N.R.), a formulat prezentul recurs, prin care a solicitat desființarea deciziei civile nr. 1300/2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenta - pârâtă a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor, experți precum și instanța vor tine seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ - teritorială", adică în localitatea Bărcănești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" nu poate indica decât „prețul de tranzacționare" al acestor imobile, menționat în contractele de vânzare - cumpărare și nicidecum „prețul de ofertare" postat pe diverse pagini de internet sau în diferite ziare din jud. Prahova, de care în mod greșit a ținut seama instanța de apel și experții numiți de către aceasta.
Mai arată că s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, care au fost respinse de instanță, prin care s-a arătat că cei 2 experți (F. numit de instanța și D. numit de către reclamanți) nu au avut în vedere la calcularea despăgubirilor prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială, comuna Bărcănești, pentru anul 2009, iar cele 32 de contracte de vânzare cumpărare pentru anul 2009, comunicate de Primăria Bărcănești nu au fost luate în considerare, afirmându-se că „nici una din proprietăți nu îndeplinește condițiile de a putea fi considerate comparabile cu terenul în cauza și casa de locuit". Cei doi experți au analizat doar prețuri de ofertare rezultate din diferite publicații imobiliare și din contracte de vânzare cumpărare care au fost încheiate în alți ani, și nu din 2009 anul exproprierii.
Numai expertul E. a concluzionat că daunele aduse proprietarului prin expropriere sunt reflectate în diferența mare a valorii totale de despăgubire stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Se solicită să se constate că despăgubirile acordate de Statul Român, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din prezenta cauză sunt îndestulătoare și pe cale de consecință se impune admiterea prezentul motiv de recurs.
Analizând recursul formulat de pârâtă, în raport de motivul invocat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 851 din 30 aprilie 2009, s-a dispus de către Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 Prahova - Consiliul Local Bărcănești, exproprierea imobilului situat în Bărcănești, jud. Prahova compus din 450 m.p. teren și construcție în suprafață de 88 m.p., și s-a stabilit pentru acesta suma de 128.998 RON.
Reformarea unei hotărâri în recurs se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu și pentru motive de netemeinicie.
Așadar, instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanțele de fond.
De aceea, la situația de fapt deja stabilită, urmează a fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținerile recurentei - pârâte privind încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite" și "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Susținerea recurentului, conform căreia în adoptarea soluției ar fi fost nesocotite dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât la evaluarea imobilului nu au fost folosite prețuri de tranzacționare pentru imobilele în litigiu, ci prețuri de ofertare este neîntemeiată.
Astfel, se observă că la întocmirea raportului de expertiză valorificat de instanță experții au respectat dispozițiile legale menționate, întrucât, raportându-se la mai multe contracte de vânzare, experții au făcut o analiză a acestora pentru a arăta, în funcție de particularități, caracteristici, elemente de comparație (suprafață, formă, utilități, acces, etc.) care se apropie cel mai mult de imobilul supus exproprierii.
În cauză, s-au format mai multe obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat inițial, ultimele fiind cele consemnate în încheierea de ședință de la 2 februarie 2016, când instanța a solicitat experților F. și D. să motiveze detaliat argumentele pentru care, în opinia lor, imobilele ce fac obiectul contractelor de vânzare - cumpărare depuse la dosar nu îndeplinesc condițiile pentru a fi comparabile cu imobilul în litigiu ce a fost expropriat.
În completarea IV la raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a arătat cu privire la terenul situat în comuna Bărcănești, județul Prahova, că este alcătuit din 450 m.p., teren și casa de locuit cu o suprafață de 88,80 m.p., proprietari fiind A. și B.
În privința imobilelor ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare pentru anul 2009 enumerate în paginile 2 și 3 din raportul de expertiză inițial, depus la termenul din 16 decembrie 2015, s-a arătat că acestea nu îndeplinesc condițiile pentru a fi comparabile cu imobilul din prezentul litigiu, întrucât toate aceste contracte prezentate de Primăria Bărcănești vizează terenuri care nu sunt lângă DN1, deci în privința amplasamentului nu este îndeplinită condiția terenului în cauză. De asemenea, s-a specificat faptul că în raportul inițial au arătat că nicio instituție abilitară - Camera Notarilor, Oficiul de Cadastru și Publicitare Imobiliară nu au înțeles să răspundă solicitării lor, iar de cele 9 contracte de vânzare - cumpărare puse la dispoziție de primărie s-a ținut cont.
În privința contractelor (anexa 1 raport), s-a mai arătat că unele dintre acestea au ca obiect imobile terenuri ce conțin mai multe categorii de folosință, iar altele simt încheiate între rude de gradul I, reprezentând de fapt simulări de vânzare - cumpărare.
Prin urmare, în efectuarea raportului de expertiză, experții, în evaluarea imobilului expropriat, nu au trecut automat la prețurile de ofertare cum susține recurenta - pârâtă, ci analizând contractele depuse în cauză au constatat că aceste nu pot fi folosite și numai după acest moment au procedat la luarea în calcul prețurile de ofertare.
Cum evaluarea făcută de comisia de experți însușită de instanță a respectat criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, această critică nu poate fi reținută, instanța motivând hotărârea luată pe baza argumentelor și precizărilor făcute de experți în urma admiterii obiecțiunilor făcute de părți.
Pentru toate considerentele arătate, constatându-se că evaluarea imobilului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la data exproprierii - anul 2009, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva deciziei nr. 1300 din 2 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.