Decizia nr. 255/2018
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a, sub nr. x/3/2016, contestatorul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații G.R., A.N.R.P. și C.N.C.I. să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei de invalidare nr. x/2016, emisă de pârâtă și validarea integrală a dispoziției nr. 80/2001 emisă de Primarul comunei Aușeu și plata despăgubirilor în sumă de 30.000.000 RON actualizată, a dobânzilor și penalităților aferente pentru imobilul înscris în CF nr. 97 Gheghie, nr. top 71 comuna Aușeu, județul Bihor, reprezentând casă și anexe gospodărești precum și teren în suprafață de 835 mp.
Prin Încheierea din 18 octombrie 2016 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția de conexitate și a conexat Dosarul nr. x/3/2016 la Dosarul nr. x/3/2016 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, constatându-se că au același obiect, în Dosarul nr. x/3/2016 figurând ca părți reclamanta B., pârâta C.N.C.I., precum și A., în calitate de titular al cererii, de intervenție principală.
Prin Sentința nr. 65 din 23 ianuarie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B.
A respins acțiunea conexă formulată de reclamanta B., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., ca neîntemeiată.
A respins acțiunea în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și G.R., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.C.I.
A respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/3/2016.
La data de 25 octombrie 2017, C. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimaților-pârâți G.R., A.N.R.P. și C.N.C.I. și a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă apelurile formulate de A. și B. și sa se mențină ca legală și temeinică Sentința civilă nr. 65 din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
În motivarea cererii, C. a susținut că are calitatea de moștenitoare a autorilor naționalizați D. născut E., respectiv a fiului acestuia F. și își justifică vocația succesorală legală în raport cu succesiunea acestora în calitate de fiică a mamei sale, G., născută ... și de moștenitoare legală a fratelui mamei sale, H.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar în ședința publică din data de 6 decembrie 2017, C. a arătat că a formulat cererea de intervenție accesorie tinzând la protejarea unui interes legitim public, respectiv pentru ca instanța să fie în cunoștință de cauză că reclamantul-apelant A. își justifică legitimarea procesuală activă pe acte false.
Prin Încheierea din 6 decembrie 2017 pronunțata în Dosarul nr. x/3/20/6, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de C., ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la momentul pronunțării asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție voluntară, trebuie să aibă în vedere domeniul de aplicare al intervenției, interesul propriu al terțului și legătura dintre cererea principală și cererea de intervenție.
În ipoteza cererii de intervenție accesorie, interesul propriu al terțului este distinct de cel al părții în favoarea căreia intervine, nedovedit în cauză, întrucât o soluție favorabilă pârâților în litigiul de față, în care se contestă, în raport de prevederile Legii nr. 165/201, Decizia nr. 7.220 din 3 februarie 2006 emisă de C.N.C.I., nu are drept consecința obținerea unui folos de către titulara cererii de intervenție.
Apărările în sprijinul părții în interesul căreia intervine terțul (lipsa calității de moștenitor a celor doi reclamanți) nu au legătură cu motivele de invalidare a dispoziției emise de unitatea notificată, motive cuprinse în decizia contestată, care vizează lipsa calității de imobil preluat în mod abuziv de către stat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, C. a declarat recurs.
Invocând motivele prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta C. a susținut că în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 61 și art. 63 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de intervenție accesorie.
Recurenta a susținut că a formulat cererea de intervenție accesorie tinzând la protejarea unui interes public, susținut și afirmat de pârâtele din acțiunea dedusă judecății, respectiv pentru ca instanța de apei să fie în cunoștință de cauză că reclamantul A. își justifică legitimarea procesuală activă pe acte false, existând un Raport de constatare criminalistică din 22 iunie 2016 în Dosarul nr. x/P/2015 al D.N.A. din care reiese că familia I. și J., precum și "moștenitorul testamentar" A., revendică pe baza unor falsuri moștenirea rămasă de pe urma lui D. și F., autorii naționalizați.
În virtutea rolului său activ, instanța de apel trebuia să stăruie în aflarea adevărului și să dea eficiența juridică ce se cuvenea înscrisurilor depuse în dovedirea cererii de intervenție accesorie, fiind relevant la rejudecarea în apel a cererii formulate la fond de către A. dacă i se mai pot admite pretențiile în condițiile în care judecătorii sunt în cunoștință de cauză că judecă pe acte false.
Recurenta a mai susținut că justifică, totodată, un interes propriu circumscris interesului legitim public, fiind nepoata autorilor naționalizați D. și F., aspect ce urmează a fi lămurit în cursul soluționării Dosarului nr. x/2/2016 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și ca urmare a cercetărilor penale din Dosarul nr. x/p/2015 al DNA - ST Alba Iulia, în care are calitatea de parte vătămată.
După redactarea Încheierii din 6 decembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2016 de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în raport de considerentul instanței prin care s-a reținut inexistența unui interes propriu al său dovedit, care să justifice admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, recurenta a depus o completare a motivelor de recurs prin care a susținut că interesul propriu izvorât din legătura sa de rudenie cu autorii naționalizați D. și F. este circumscris interesului public de a proteja încrederea publică ce trebuie să fie acordată de orice persoană înscrisurilor cu valoare probatorie.
Referitor la considerentul instanței prin care s-a reținut că apărările sale din cadrul cererii de intervenție nu se circumscriu motivelor de invalidare pe care se fundamentează dispoziția emisă de unitatea notificata, recurenta a susținut că este nelegal și netemeinic, întrucât motivele de ordine publică pe care le-a invocat au preeminență față de motivele de invalidare la care instanța de apel face trimitere, având obligația de a le invoca din oficiu, cu prioritate.
Recurenta C. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea, în principiu, a cererii de intervenție accesorie formulate.
Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., normă specială în această materie, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, iar intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.
Dispozițiile art. 61 - 64 C. proc. civ. se întregesc cu celelalte condiții de exercițiu ale acțiunii civile în măsura în care nu contravin instituției intervenției voluntare astfel cum este reglementată distinct de normele procedurale menționate.
Dispozițiile art. 32 C. proc. civ., care prevăd condițiile de exercitare a acțiunii civile, instituie obligația ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerințe impuse pentru formularea și susținerea unei cereri în fața instanțelor civile.
În completarea acestor prevederi legale, art. 33 C. proc. civ. impune ca interesul să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Cadrul procesual al acțiunii deduse judecății este configurat de dispozițiile art. 35 al Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România care prevede dreptul persoanei care se consideră îndreptățită să atace deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 ale legii la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității sau, în cazul în care decizia n-a fost emisă în termenele prevăzute de lege, să se adreseze instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Alin. (3) al legii prevede că "În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
Dispozițiile menționate își găsesc corespondentul în dispozițiile art. 26 al Legii nr. 10/2001, ce a precedat Legii nr. 165/2013, aceste legi speciale de reparație conferind posibilitatea atacării actului emis în procedura administrativă doar persoanei îndreptățite, care a formulat solicitarea, iar nu și unor terțe persoane.
Așa fiind, în cererile de chemare în judecată întemeiate pe legile speciale de reparație (nr. 10/2001 și nr. 165/2013) nu poate fi primit nici un demers juridic al unei terțe persoane care susține și emite pretenții proprii cu privire la bunul ce face obiectul deciziei/dispoziției atacate de persoana îndreptățită sau, cum e cazul în speță, invocă, pe calea cererii de intervenție accesorie, un interes propriu grefat pe un afirmat interes legitim public, terța persoană având la îndemână alte mijloace procesuale de valorificare a dreptului pretins.
Astfel, deși în speță recurenta se prevalează de calitatea de moștenitoare a autorilor care au deținut bunul ce face obiectul dispoziției atacate de un alt moștenitor, care a urmat procedura administrativă prevăzută de legile speciale de reparație, pentru a-și justifica interesul în formularea cererii de intervenție accesorie - susținând că persoana îndreptățită se folosește de acte false în dovedirea calității de pretins moștenitor (sens în care a invocat existența unor cercetări penale în curs) și că, astfel, ar fi protejat un interes public -, această apărare, în favoarea pârâților în contradictoriu cu care se judecă persoana îndreptățită (reclamantul A.) nu poate fi primită în cadrul procesual al Legii nr. 165/2013, care este strict determinat sub aspectul participanților la proces și al obiectului acțiunii.
În acest context procesual, afirmarea protejării unui interes public nu poate constitui temei legal pentru admisibilitatea unei cereri de intervenție accesorie, aspectele pretinse putând fi valorificate prin alte mijloace legale.
Pentru considerentele expuse se constată că, în mod legal, instanța de apel a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, în raport de natura litigiului dintre reclamanți și pârâți, corect reținându-se că o soluție favorabilă pârâților în acțiunea întemeiată pe Legea nr. 165/2013 nu are drept consecință obținerea unui folos de către titulara cererii de intervenție accesorie și că apărările în sprijinul pârâților în interesul cărora intervine (lipsa calității de moștenitor) nu au legătură cu motivele de invalidare a dispoziției emise de unitatea notificată, care se referă la lipsa calității de imobil preluat abuziv de către stat.
Nu poate fi primită critica recurentei conform căreia greșit instanța de apel n-a dat eficiența juridică ce se cuvenea înscrisurilor depuse în dovedirea cererii de intervenție accesorie, încălcând astfel dispozițiile art. 61 și 63 C. proc. civ.
Aprecierea instanței de apel asupra probelor nu poate fi supusă cenzurii instanței de control judiciar având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar aspectele ce țin de aprecierea probatoriului reprezintă chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Referitor la încadrarea în drept a cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deși recurenta a indicat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. ("prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), în cuprinsul cererii de recurs nu sunt formulate niciun fel de critici care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs, invocarea lui fiind astfel formală.
Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), indicat, de asemenea, ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reține, de asemenea, că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.
Or, examinarea criticilor din cererea de recurs nu a relevat că instanța de apel ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea cererii de intervenție accesorie, astfel încât, pentru considerentele expuse, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C. împotriva Încheierii de ședință din 20 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, ca nefondat.
Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - N