Decizia nr. 530/2018
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Cererea de recurs;
La data de 3 octombrie 2017, revizuenta A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 570/A din data de 28 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/35/2017, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire declarată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele B. Bihor și C. București, împotriva Deciziei civile nr. 313/A din data de 24 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Fără a încadra motivele de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a solicitat, în sinteză, verificarea autenticității actelor emise de D. Bihor și declararea nulității lor, precum și recalcularea pensiei de limită de vârstă, Decizia nr. 52701 din 29 noiembrie 2012, începând cu luna mai 2013.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 noiembrie 2017, fiind repartizat Completului de filtru nr. 2 (CF2).
Prin rezoluția din data de 4 decembrie 2017, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.
În baza raportului întocmit la data de 7 decembrie 2017, însușit de completul de filtru ia data de 11 decembrie 2017, ale cărui rețineri sunt avute în vedere în prezenta hotărâre, comunicat părților, s-a reținut caracterul inadmisibil al recursului în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 raportate la cele ale art. 513 alin. (5) C. proc. civ.
Recurenta a formulat punct de vedere la raport, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 49 din dosarul acestei instanțe, prezentând concluzii asupra fondului litigiului dedus judecății.
În baza rezoluției din data de 10 ianuarie 2018, s-a acordat termen la data de 20 februarie 2018, în vederea pronunțării asupra admisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 C. proc. civ.
2. Asupra caracterului admisibil al recursului, Înalta Curte constată următoarele;
În cauză, instanța a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu privitor la drepturi de asigurări sociale, de competența secțiilor de litigii de muncă ale tribunalelor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 153 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul public de pensii.
Prin contestația înregistrată la data de 24 iunie 2016, sub nr. x/111/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu B. Bihor și C. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziilor nr. 5270 din 29 decembrie 2012, nr. 52701 din 06 august 2013 și nr. 52701 din 26 septembrie 2013, motivând, în esență, că la baza emiterii acestora, au fost avute în vedere acte false, ea nefiind niciodată angajată ulterior pensionării.
În drept, contestatoarea a făcut referirea la dispozițiile C. civ., ale Constituției României și Legii nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 883/LM din data de 15 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/111/2016, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind anularea Deciziei de pensie nr. 52701 din 29 februarie 2012, cu consecința respingerii acestuia, în raport cu Dosarele nr. x/11/2013 și nr. x/111/2013. A fost respinsă contestația extinsă și completată formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele C. și B. Bihor, ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 31/VA/2017 din 24 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, a fost respins, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanta A., în contradictoriu cu intimatele B. Bihor și C., împotriva sentinței civile nr. 883/LM din data de 15 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/111/2016, care a fost păstrată în totalitate.
Împotriva acestei decizii, petenta și-a precizat „contestația-apel" depusă la data de 26 aprilie 2017, prin înscrisul depus la data de 30 iunie 2017, ca fiind revizuire împotriva deciziei mai sus-arătate.
Prin Decizia civilă nr. 570/A din data de 28 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/35/2017, a fost respinsă, ca nefondată cererea de revizuire declarată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele B. Bihor și C. București, împotriva Deciziei civile nr. 313/A din data de 24 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Analizând cererea revizuentei, Curtea a constatat că toate criticile formulate se referă de fapt la modul în care a fost soluționată definitiv acțiunea sa civilă în Dosarul nr. x/111/2016, critici care nu pot fi analizate în acest cadru procesual.
Prin decizia pronunțată în dosarul sus-arătat, au fost menținute considerentele și dispozitivul instanței de fond, prin care s-a constatat incidența în cauză a autorității de lucru judecat, reținându-se că toate capetele de cerere ale reclamantei A., formulate în dosarul mai sus-arătat au fost analizate și soluționate definitiv în Dosarele nr. x/11/2013, respectiv nr. x/111/2013.
S-a mai reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată, strict și limitativ, doar în condițiile prevăzute de art. 509 C. proc. civ., niciunul din motivele expres prevăzute de articolul precitat nefiind invocate în prezenta cerere, care se întemeiază exclusiv pe critici privind modul de soluționare a fondului cauzei din Dosarul nr. x/11/2016, iar solicitările revizuentei exced în mod vădit cadrului procesual al revizuirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A., la data de 3 octombrie 2017.
Înalta Curte reține faptul că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
In conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile deprimă instanță sunt supx4se numai apelului.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea In aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
De asemenea, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva hotărârilor tribunalelor pronunțate în litigii de asigurări sociale, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Se mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ.:, Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 cu cele ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că hotărârile pronunțate în soluționarea litigiilor de asigurări sociale sunt supuse numai apelului la curtea de apel. Prin urmare, în raport de dispozițiile 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., hotărârea prin care se soluționează apelul împotriva hotărârii primei instanțe în soluționarea unui litigiu de asigurări sociale nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.. Astfel, Decizia civilă nr. 313/A/2017 din 24 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluției instanței de fond într-un litigiu de asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.
Totodată, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi atacată cu recurs nici Decizia nr. 570/A din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire îndreptata împotriva Deciziei nr. 313/A/2017 din 24 aprilie 2017 a aceleiași instanțe, decizie definitivă.
În consecință, Decizia nr. 570/A din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția l civilă, prin care s-a soluționat cererea de revizuire îndreptată împotriva hotărârii instanței de apei într-un litigiu de asigurări sociale, nu poate ti atacată cu recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Deciziei nr. 570/A din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, nu este supusă recursului.
Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 570/A din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2018.