Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 664/2018

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2018

Decizia nr. 664/2018

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 4 august 2017, petenta A. a solicitat numirea sa în calitate de curator al numitei B., pentru a-i reprezenta interesele și a-i obține drepturile ce i se cuvin, conform art. 178, art. 182 C. civ.

În motivarea cererii, petenta a arătat că numita B. este o persoană bolnavă și este instituționalizată la un centru special de îngrijire persoane cu handicap din municipiul Craiova (SC C. SRL Craiova), motiv pentru care nu se poate reprezenta singură, având nevoie de un curator în acest sens.

Prin sentința civilă nr. 9134 din 12 septembrie 2017, Judecătoria Craiova a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, reținând că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că numita B., pentru care petenta a solicitat instituirea măsurii de ocrotire a curatelei, are domiciliul în municipiul Buzău, județul Buzău, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buzău.

Judecătoria Buzău, prin sentința nr. 78 din 19 ianuarie 2018, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea sentinței, s-a reținut că în cauză intimata-bolnavă are domiciliul conform actului de identitate în municipiul Buzău (fila 7 Dosar nr. x/215/2017) însă, la data sesizării instanței cu cererea de față (04 august 2017), aceasta beneficia de serviciile sociale, socio-medicale și de îngrijire ale SC C. SRL din municipiul Craiova, județul Dolj, fiind instituționalizată în acest centru pentru o perioadă nedeterminată prin contract (filele 10-15 Dosar nr. x/215/2017).

S-a reținut că, întrucât la data formulării cererii de chemare în judecată intimata-bolnavă locuia m fapt în municipiul Craiova la SC C. SRL, în raza teritorială a Judecătoriei Craiova, competența de soluționare a cauzei revine acestei din urmă judecătorii.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă a soluționa cauza de fața este Judecătoria Craiova, pentru următoarele considerente:

Prin cererea adresată Judecătoriei Craiova la data de 4 august 2017, petenta A. a solicitat numirea sa în calitate de curator al numitei B., pentru a-i reprezenta interesele și a-i obține drepturile ce i se cuvin, conform art. 178, art. 182 C. civ.

Din analiza obiectului acțiunii, în raport de care se stabilește competența, Înalta Curte constată că acesta îl constituie instituirea curatelei pentru o persoană fizică majoră care, datorită afecțiunilor de care suferă, nu poate personal să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare, situație în care competența se determină potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) ) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 179 C. civ.

În acest sens, art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. prevede că judecătoriile judecă, în primă instanță, printre altele si „ cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel", iar în conformitate cu art. 179 alin. (1) lit. a) C. civ. instanța de tutelă competentă este în cazul prevăzut la art. 178 lit. a) situația persoanei fizice capabile care, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator), instanța de la domiciliul persoanei reprezentate.

Chestiunea care a atras ivirea prezentului conflict de competență este interpretarea diferiră pe care instanțele de judecată au dat-o noțiunii de domiciliu prevăzută de textul legal sus-menționat.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. „Dacă legea nu prevede altfel cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Însă, potrivit dispozițiilor C. civ. cuprinse în art. 91. „Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund reeditații, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței mi va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplica în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că în accepțiunea C. civ., prin noțiunea de domiciliul ia care tace trimitere art. 179 lit. a), trebuie să se înțeleagă locuința unde se găsește în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare. Aceasta întrucât, mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective.

În plus, dacă se are în vedere scopul pentru care s-a dat în competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate soluționarea cererii de instituire a curatelei, acela de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță și dacă se ține seama de semnificația noțiunii de,, domiciliu" rezultând C. civ., se desprinde concluzia că ceea ce interesează pentru stabilirea competenței teritoriale în ipoteza reglementată de art. 179 alin. (1) lit. a) C. civ. este locuința efectivă a persoanei ocrotite.

În acest sens, art. 87 C. civ. prevede că „ Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Prin urmare, întrucât prin art. 214 C. civ. se prevede o situație de excepție de la regula instituită de acest articol - „dacă legea nu prevede altfel" - iar legea care prevede altfel este C. civ., din interpretarea căruia prin noțiunea de domiciliu se înțelege adresa unde persoana ocrotită locuiește efectiv, se reține că în speță suntem în prezența unei norme speciale de competență imperativă ce reglementează un caz de competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări.

Pentru aceste motive, Înalta Curte reține că potrivit de dispozițiile art. 179 alin. (1) lit. a) raportat la art. 178 lit. a) C. civ., instanța de tutelă competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Craiova ca instanță în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei ocrotite.

Prin urmare, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2018.