Decizia nr. 224/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 14/CA din 31 mai 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat cauza privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.
Învestit prin declinare, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1658 din 13 octombrie 2017 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei promovată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - A.J.F.P. Constanța, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, suspendarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFCT 3338 din 22 februarie 2017, instituită asupra disponibilităților bănești a A. SRL, până la soluționarea pe fond a cererii, anularea deciziei înființării măsurilor asigurătorii asupra disponibilităților bănești stabilită pe conturile A. SRL și exonerarea acesteia de la plata sumei de 1.498.975 lei, ca netemeinică și nefondată.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauză, prin decizia contestată, s-a stabilit o valoare estimată a prejudiciului de 1.498.975 lei, aspect ce conduce la competența de soluționare în favoarea Curții de Apel.
Un argument în plus în sensul celor reținute îl reprezintă și soluția de principiu a Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal care, în ședința din data de 22 mai 2017 a stabilit că instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile ANAF de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC "A." SRL și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - A.J.F.P. Constanța în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CT