Decizia nr. 12/A/2018
Deliberând asupra apelurile declarate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 607/P/2013 au fost trimiși în judecată inculpații: A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune în formă continuată (șapte acte materiale) prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șapte acte materiale) și uz de fals în formă continuată (șapte acte materiale) prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șapte acte materiale), ambele aflate în concurs ideal prev. de art. 38 alin. (2) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (șapte acte materiale) prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șapte acte materiale) și înșelăciune în formă continuată (două acte materiale) prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) și uz de fals în formă continuată (trei acte materiale) prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale), ambele aflate în concurs ideal prev. de art. 38 alin. (2) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (trei acte materiale) prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (trei acte materiale), toate aflate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals în formă continuată (două acte materiale) prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (două acte materiale) prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), toate aflate în concurs real prev. de art. 38 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen.
În fapt, s-a reținut că, în cazul mai multor procese aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care persoana vătămată E. și SC C. SRL dețineau calitatea de parte, având ca apărător ales pe inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, inculpatul A. a falsificat și depus chitanțe false privind plata taxelor de timbru, în realitate acesta plătind către Primăria Caransebeș, Serviciul Impozite și Taxe sume mult mai mici și falsificând chitanțele reale în sensul menționării sumelor stabilite de instanță, însușindu-și diferența. Totodată, inculpatul a solicitat persoanei vătămate mai multe sume de bani pentru plata unor taxe de timbru care nu fuseseră însă stabilite de către instanțele de judecată sau fuseseră stabilite în cuantum mult mai mic, falsificând chitanțele emise de către Primăria Caransebeș, Serviciul Impozite și Taxe, în care, de asemenea au fost menționate sume mult mai mari față de cele achitate în realitate, însușindu-și diferența.
În sarcina inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, s-a reținut în fapt că, în calitate de apărător al reclamantei SC D. SRL Caransebeș în două dosare privind suspendare provizorie executare silită, a achitat către CEC BANK sume mult mai mici decât cele primite de la partea din dosarele menționate, după care a falsificat și depus în instanță recipisele de consemnare cauțiune în sensul menționării sumelor reale pe care le stabilise instanța de judecată cu acest titlu, însușindu-și diferența.
Din probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale: plângeri și declarații persoană vătămată E., acte depuse de persoana vătămată E., chitanța din 11 ianuarie 2012 în valoare de 77,15 RON în Dosar x/271/2011,împuternicire avocațială în Dosar x/271/2011, chitanța din 22 iulie 2011 în valoare de 488,30, Dosar y/194/2011,chitanța din 22 iulie 2011 în valoare de 4.396 RON, Dosar nr. y/194/2011, împuternicire avocațială în Dosar y/194/2011, rezoluție din 12 iulie 2011 în Dosar y/194/2011, ncheiere din 11 august 2011 în Dosar y/194/2011, chitanță din data de 7 octombrie 2011 în valoare de 25.137 RON în Dosar z/99/2011, fișă repartizare aleatorie din 31 august 2011 în Dosar z/99/2011, împuternicire avocațială în Dosar z/99/2011, concluzii scrise în Dosar z/99/2011, chitanță din 18 martie 2011 în valoare de 21.000 RON, în Dosar x1/99/2011, chitanțe taxe de timbru în Dosar x1/99/2011, chitanța nr. 4974/1, împuternicire avocațială în Dosar x1/99/2011, încheiere din 18 aprilie 2011 în Dosar x1/99/2011, repartizare Dosar x1/99/2011 din 11 februarie 2011, chitanța din 18 mai 2012 în valoare de 3.321 RON, în Dosar y1/208/2012, mputerniciri avocațiale în Dosar y1/208/2012, rezoluție din 26 ianuarie 2012 în Dosar y1/208/2012, acțiune în pretenții în Dosar y1/208/2012, chitanța din data de 31 martie 2009 în valoare de 7.595,80 RON, în Dosar nr. z1/108/2009, chitanța din data de 6 octombrie 2009 în valoare de 7.279 RON, în Dosar nr. z1/108/2009, împuternicire avocațială în Dosar nr. z1/108/2009, acte Primăria Caransebeș privind retragere sumă 21.400 RON, chitanța din 18 mai 2012 în valoare de 2 RON, chitanța din 22 iulie 2011 în valoare de 488,30 RON, chitanța din 11 ianuarie 2012 în valoare de 77,15 RON, chitanța din data de 7 octombrie 2011 în valoare de 251 RON, chitanța din data de 31 martie 2009 în valoare de 5,80 RON, chitanța din data de 6 octombrie 2009 în valoare de 7 RON, declarație martori F., G., H., I., J., K., L., M., N., plângere și declarații persoană vătămată O., chitanța din data de 17 martie 2010 în valoare de 3.249 RON, în Dosar x2/190/2010, împuternicire avocațială în Dosar x2/190/2010, Rezoluție din 2 martie 2010 în Dosar x2/190/2010, chitanța din data de 17 martie 2010 în valoare de 32,40, declarații martori P., Q., declarații inculpat A. și B. și în faza cercetării judecătorești: procură specială de împuternicire a numitului E. de către R., constituire parte civilă formulată de Primăria municipiului Caransebeș, chitanța din 11 ianuarie 2012 eliberată de Primăria Caransebeș, Adresa nr. 26104 din 18 octombrie 2013 emisă de Primăria municipiului Caransebeș, cereri nr. 4643 din 3 martie 2011 și nr. 9283 din 3 mai 2011 înaintate Primăriei Caransebeș, declarație autentificată a numitei Q., declarație autentificată a numitei P., declarație autentificată de revocare a mandatului de reprezentare, Raport de expertiză nr. 136 din 29 noiembrie 2016 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, răspuns la obiecțiunile formulate de inculpați cu privire la raportul de expertiză, supliment la Raportul de expertiză nr. 20 din 3 martie 2017 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara, fișa cazier inc. A., fișa cazier inc. B., împuterniciri avocațiale, probe scrise depuse de părți, declarațiile martorilor H., G., F., L., M., J., I., K., R., S., N., T., U., W., X., Y., Z., Q., AA., declarație parte civilă E., declarație inculpat A., declarație inculpat B., supliment declarație inculpați, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
I. Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului A. în dauna părții vătămate Consiliul Local Caransebeș.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a reținut săvârșirea în formă continuată de către inculpatul A. a 7 (șapte) acte materiale de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. 7 (șapte) acte materiale de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen. și 7 (șapte) acte materiale de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., reținându-se, în esență în sarcina acestuia că a falsificat chitanțele privind plata achitării taxei de timbru în Dosarele nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș, nr. y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici, nr. x/271/2011 al Judecătoriei Oradea, nr. z/99/2011 aflat pe rolul Tribunalului Iași, nr. z1/108/2009 aflat pe rolul Tribunalului Arad, nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița, chitanțe pe care ulterior le-a depus în fața instanței de judecată.
În cursul urmăririi penale, la data de 10 decembrie 2013 a fost audiat inculpatul în legătură cu activitatea reținută în dauna părții vătămate Primăria Caransebeș, arătând că nu se plăteau sume mari de bani de către societatea lui de avocatură pentru plata taxelor de timbru, fiind vorba de sume mici de câteva sute de RON, ce se plăteau de către angajatele sale, că în Dosarul nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș, întrucât cunoștea ambele părți i-a indicat-o părții vătămate E. pe martora F., astfel că nu cunoaște aspecte legate de plata taxei de timbru, că angajatele biroului sunt BB. și CC.
În cursul urmăririi penale, inculpatul A. a mai fost audiat la data de 20 noiembrie 2014, arătând că își menține declarația dată în data de 10 decembrie 2013 și cu referire la activitatea infracțională reținută în dauna Primăriei Caransebeș, arată că în Dosarul nr. y1/208/2012 nu a fost apărătorul părții vătămate E. căruia i-a indicat o altă colegă, respectiv pe martora F., deoarece el era prieten cu ambele părți din proces, că în Dosarul nr. y/194/2011 este posibil să fi redactat acțiunea dar nu cunoaște aspecte legate de plata taxei de timbru, deoarece nu s-a prezentat în fața primei instanțe, iar în fața instanței de apel este posibil să se fi prezentat. Inculpatul arată că în Dosarul nr. z1/108/2009 nu a achitat chitanțele privind plata taxei de timbru și nu poate preciza cum au fost plătite și depuse în dosar, având suspiciuni că partea vătămată E. a avut relații intime cu trei dintre angajatele sale - N., numita ..... și o altă persoană al cărei nume nu și-l amintește.
În fața instanței de judecată, cu referire acuzațiile aduse în dauna părții vătămate Primăria Caransebeș, la termenul de judecată din data de 7 aprilie 2017, inculpatul A. a arătat că modalitatea concretă de achitare a taxelor de timbru de către angajatele societății de avocatură era următoarea: se redacta acțiunea, iar cu copia cărții de identitate a reclamantului trimitea angajatele să achite taxa de timbru pe numele persoanei reclamante, pe numele său se plăteau doar taxele privind eliberarea de copii și de definitivare a hotărârilor, că nu a solicitat niciodată Primăriei Caransebeș restituirea unor taxe de timbru nefolosite, că nu își explică cererea de restituire a taxei de timbru depusă la Primăria Caransebeș de către martora ... într-o perioadă în care aceasta nu era angajata biroului de avocatură, deși cererea era însoțită de o copie a cărții de identitate a inculpatului, acest duplicat aflându-se în biroul său pentru a fi folosit în activitatea de zi cu zi, la fel și ștampila.
În ceea ce privește Dosarul nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș a arătat că partea vătămată E. s-a prezentat la biroul său comunicându-i că vrea să îl dea în judecată pe numitul .... care îi era dator cu o sumă de bani și întrucât făceau toți parte din același cerc de prieteni, i-a predat dosarul martorei F. fără a-l deschide, deoarece cunoștea situația dintre cei doi, că dosarul i l-a dat în curtea Judecătoriei Caransebeș explicându-i motivul pentru care nu îl poate apăra pe partea vătămată E., întrebând-o pe martoră despre cuantumul onorariului pentru a-l transmite părții vătămate E., ceea ce s-a și întâmplat după câteva zile. Inculpatul a arătat că nu a plătit taxă de timbru în acest dosar, nu are nicio legătură cu dosarul știind că este vorba despre un împrumut între părți, fiind posibil ca dosarul să fi conținut plata taxei de timbru. Inculpatul a mai arătat că nu a primit niciun contract de asistență juridică de la martora F. pe care să îl predea părții vătămate E., iar declarația martorei în acest sens a fost făcută de teama părții vătămate E. Cu privire la Dosarul nr. y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici, în care a reprezentat SC arată că nu cunoaște cuantumul taxei de timbru, nu a plătit-o el, dar a depus-o la dosar, neputând face niciun fel de precizări legat de modul de plată al acestei taxe, despre locația în care a fost plătită, sigur chitanța i-a fost înmânată de partea vătămată, iar el a depus-o. Inculpatul a mai arătat că în privința acestui dosar nu știe exact cum s-a plătit taxa de timbru, dar ca regulă generală în funcție de specificul proceselor se poate plăti și în tranșe, fiind posibil să fi solicitat ajutorul și a altor colegi, întrucât cauza se afla pe rolul Judecătoriei Bozovici, iar ulterior la Reșița, că nu are obligația de a verifica legalitatea actelor primite de la clienți și nu are suspiciuni legate de veridicitatea acestora, având obligația de a depune toate înscrisurile primite, astfel că nu a verificat niciodată seriile sau numerele de pe chitanțele privind taxele de timbru aflate la dosar.
Cu privire la Dosarul nr. z1/108/2009 al Tribunalului Arad a arătat că nu știe exact cine a plătit chitanțele, dar a precizat că două dintre chitanțe au fost plătite una la Arad pe numele inculpatei și una la Oradea pe numele său, banii privind achiziționarea acestei taxe fiind dați de partea vătămată în fața sediului instanței, după care a fost achitată taxa de timbru și depusă la dosar chitanța, chitanță a cărei caracter real s-a dovedit a fi. Inculpatul a precizat că, deși era însoțit de partea vătămată cele două chitanțe la care a făcut referire mai sus au fost achitate pe numele lor, iar celelalte chitanțe din dosar plătite la Caransebeș sunt false, că nu poate preciza care anume din angajatele biroului a achitat taxele de timbru, are propriile bănuieli care rezultă din probele administrate în cauză și că în prezența sa nu s-a primit nicio sumă de bani, reprezentând taxă de timbru, dar nu poate ști ce s-a întâmplat în lipsa sa în birou.
Cu privire la Dosarul nr. y2/295/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara a arătat că a avut delegație în dosar, taxa de timbru falsă a fost depusă de el fiind primită de la partea vătămată, fără a ști cine a achitat-o. Referitor la cererile de restituire de taxe adresate Primăriei Caransebeș arată că personal nu a solicitat acest lucru și nici nu a dispus angajatelor să formuleze cereri de restituire, iar cererile emanând de la societatea lor de avocatură sunt tehnoredactate și poartă antetul societății, ei nefolosind cereri scrise de mână. În continuarea declarației inculpatul precizează că în cazurile în care angajatele erau trimise să achite o taxă de timbru, cuantumul acesteia era indicat de inculpat fiind vorba de sume fixe.
Pentru dovedirea modului de lucru în cadrul biroului de avocatură cu privire la modalitatea de achitare a taxelor de timbru în dosarele în care inculpatul figura ca apărător, s-au audiat martorele H., M., G., N., L., Q.
Pentru lămurirea aspectelor legate de modul de introducere a acțiunii civile ce format obiectul Dosarului nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș au fost audiați martorii F. și R., iar pentru cele referitoare la Dosar nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița-Năsăud s-a audiat martora Q.
De asemenea, s-a procedat la atașarea celor șase dosare la care s-a făcut referire de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în care se găsesc chitanțele privind plata taxelor de timbru cu privire la care există suspiciunea că sunt false.
Din declarația martorei H., care își menține declarația dată în cursul urmăririi penale, a rezultat că aceasta este angajată ca secretară în cadrul societății de avocatură a inculpaților și a achitat sume de bani, reprezentând taxe de timbru necesare pentru fotocopierea unor încheieri de ședință sau eliberarea hotărârilor definitive, sumele, reprezentând taxe de timbru, aveau valori mici, până la maxim 30 de RON, banii pentru achitarea acestor taxe îi primea de la inculpați după ce aceștia angajau o cauză și fiind după-amiaza și clienții neputând plăti acele taxe, era însărcinată să se ocupe de această problemă. Martora a arătat că onorariile avocaților erau achitate de clienți personal acestora și se întâmplau situații când ea era rugată de către clienți, care, fie erau vârstnici, fie erau ocupați, ca a doua zi să achite spre exemplu o taxă de divorț, sens în care clientul îi lăsa banii, acest lucru se întâmpla dacă clientul nu putea veni a doua zi. În continuarea declarației a arătat că de când s-a angajat la biroul de avocatură și până în prezent a mai lucrat în cadrul biroului CC., N., DD. și încă o fată al cărei nume nu îl reține, că documentele și taxele le depunea cu adresă la judecătorie, în sensul că se deplasa la instanță, atât ea cât și celelalte colege care erau la birou, că pe partea vătămată E. o cunoaște din vedere și când s-a angajat la biroul de avocatură al inculpaților, respectiv în 18 mai 2011, partea vătămată E. avea un număr mai mare de cauze și venea des la birou pentru a discuta cu inculpații. De asemenea, a precizat că din câte a perceput, relația părții civile cu inculpații era una de prietenie, întrucât venea des la inculpați și conversațiile i se păreau prietenoase, în lipsa inculpaților partea civilă era condusă de angajatele societății în unul din birourile acestora și îl serveau cu o cafea în așteptarea inculpaților, care erau anunțați de venirea părții vătămate, a perceput că partea vătămată E. era o persoană extrem de interesată de dosarele pe care le avea, era meticuloasă și îi pregătea opis cu fiecare dosar în parte, iar tot ce se discuta în sala de judecată știa. Martora a declarat că la perioada de început a angajării sale a rămas peste program împreună cu o colegă pentru a pregăti niște concluzii într-un dosar pe care partea vătămată îl avea la Iași, concluzii care i-au fost dictate de inculpat, după ce aceasta s-a consultat cu partea vătămată. Întrebată fiind de apărătorul inculpaților, martora arată că din câte știe, inculpații nu au mers să plătească taxele de timbru la administrația financiară, nu l-a văzut niciodată pe partea vătămată E. aducând plasă cu bani pentru achitarea taxelor de timbru. La întrebările formulate de același apărător, martora a arătat că ștampilele se află în birourile inculpaților, iar copiile actelor de identitate se găsesc la secretariat într-un biblioraft și întreg biroul de avocatură are acces la ștampile și actele de identitate, copiile după actele de identitate ale inculpaților servesc la achitarea taxelor de timbru care se face pe numele acestora, la efectuarea de plăți la administrația finanțelor și bancă, inclusiv la CEC pentru plata cauțiunii sau pentru plata expertizelor în cazul în care nu au buletinul clientului, că toate aceste plăți se fac pe baza copiei de pe buletin fără să fie necesară prezența titularului actului de identitate și își amintește că a existat un dosar în care inculpatul A. era prieten cu ambele părți, respectiv cu partea vătămată E. și cu EE. și a rugat-o pe d-na avocat FF. să preia cauza. În ceea ce privește acest dosar martora arată că știe că partea vătămată E. a discutat cu avocatul Lucian despre cauză, i-a predat actele, iar inculpatul le-a predat avocatei FF., însă nu cunoaște detalii despre onorariul avocațial din această cauză, respectiv, cine l-a încasat și nici despre plata vreunei taxe de timbru în această cauză, că birourile secretarelor se aflau la parter, iar cel ale inculpaților se află la etaj, că nu participa niciodată la discuțiile dintre avocați și clienți și nici celelalte colege nu participau, iar cu numita L. nu a lucrat, martora fiind angajată în locul acesteia. Martora mai arată că nu are cunoștință dacă inculpatul l-a informat pe partea vătămată despre faptul că nu îl poate reprezenta în cauza cu EE., însă bănuiește că partea vătămată știa acest lucru, întrucât ei formau un cerc de prieteni și crede că se cunoștea această relație, nu știe dacă în biroul inculpaților partea vătămată s-a întâlnit vreodată cu d-na FF. și nici dacă avocata a fost anunțată că va semna un contract cu partea vătămată E. sau modul în care dosarul de casă a ajuns de la inculpați la avocata și respectiv la alți avocați. Martora mai arată că la birou aveau o agendă în care erau trecute toate dosarele angajate și dacă figura și dosarul în care se judecau partea vătămată E. și EE., acesta ar fi fost trecut în agendă și ar fi fost trecut și în opisul predat părții vătămate E. și în care figurau procesele pe care acesta le avea, însă ea personal nu l-a informat pe partea vătămată E. despre predarea dosarului în care se judeca cu EE. unui alt avocat. Arată însă, că se punea accent pe dosarele părții vătămate E. și în dosarul de la Iași își amintește că fiind la început, colega ei N. a ajutat-o la tehnoredactare, la acel dosar inculpatul i-a dictat concluziile, partea vătămată plecase între timp. În ceea ce privește plata taxelor martora a arătat că nu era singura care achita taxele, ci și celelalte fete de la birou, banii le erau dați de către inculpați, angajatele spuneau inculpaților despre ce sumă aveau nevoie în funcție de ce aveau de achitat, adică solicitare de copii xerox după documente sau definitivare sentințe, că se plăteau taxele de timbru pentru clienți doar în situații urgente, dacă era vorba de persoane vârstnice și nu se puteau prezenta a doua zi dar trebuia depus dosarul, fiind vorba de sume mici, maxim 300 RON. Martora nu își amintește să fi plătit vreodată o sumă de bani cu titlu de taxă de timbru pentru partea vătămată E., că dacă era vorba despre dosare care urmau a fi înregistrate a doua zi, taxa de timbru se plătea cu copia de pe buletinul clienților, sumele de bani pe care le plătea cu titlu de taxă de timbru erau pentru divorț pentru care se plătea 100 de RON, pentru plângere contravențională pentru care taxa era de 20 de RON, sau în cazul în care clientul venea la birou cu citația și pe care era consemnată suma de bani care trebuia plătită. Martora a mai arătat că nu își amintește dacă partea vătămată E. i-ar fi predat ei vreodată plata contravalorii unei taxe de timbru din dosarele sale, dar știe că adresa înaintată instanțelor de judecată prin care anexa diverse acte și plata contravalorii unor taxe era semnată de inculpați și niciodată nu a asistat la discuții și nemulțumiri ale clienților, nici pe partea vătămată E. nu l-a auzit să vină la birou și să reclame nemulțumiri și este adevărat că s-a întâmplat ca alte persoane să aducă acte necesare în dosarele angajate de inculpați, persoanele de la secretariat fiind cele care preluau actele, adăugau un bilet cu numărul de dosar și le puneau în birourile avocaților, iar în ceea ce privește modul de lucru de la cabinetul de avocatură, acesta nu s-a modificat, totul fiind ca la început.
În declarația dată în cursul judecății, martora M., a arătat că își menține declarația dată la urmărire penală și că a fost angajată ca secretară la cabinetul de avocatură a inculpaților în perioada începutul anului 2008 până în mai 2010 și a desfășurat activități de tehnoredactare și uneori de plată a taxei de timbru, iar procedura în care achita taxa de timbru era următoarea: primea un bilet de la avocatul A. în care era menționat cuantumul taxei de timbru și se deplasa la primărie, nu își amintește în numele cui efectua plata acestei taxe de timbru, iar la întoarcere chitanța o înmâna inculpatului A. și nu își aduce aminte să fi achitat taxe de timbru pe numele părții vătămate E., iar numele de R. nu îl cunoaște. În ceea ce privește dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița, martora a arătat că nu își amintește despre achitarea unei taxe de timbru pentru acest dosar, nu avea vreun document de identitate al inculpatului cu care să se prezinte la primărie pentru achitarea taxei de timbru și din câte își aduce aminte la primărie i se elibera chitanța privind plata taxei de timbru semnată de către o angajată, nu era necesară și semnătura ei, că nu plătea taxe mari, a plătit până în 1.000 RON, iar în perioada în care ea lucra la societatea de avocatură a inculpaților mai era angajată N. și știe că și aceasta se ocupa de plata taxelor de timbru. Martora a mai arătat că atunci când se întorcea de la primărie toate taxele le preda inculpatului, cele care erau necesare pentru definitivarea sentințelor sau pentru eliberarea de acte urmau ulterior a fi atașate cererilor adresate instanțelor. În ceea ce privește modul de achitare a taxelor de timbru, martora a arătat că atunci când ajungea la primărie înmâna funcționarei de la ghișeu bilețelul primit de la inculpat, pe care nu își amintește dacă pe lângă suma de bani era trecut și un nume, ea neindicând funcționarului nici un nume; că nu își amintește dacă pe bilețel era menționat un număr de dosar, funcționarii de la primărie nu o cunoșteau și nu își amintește să fi precizat unde lucrează. Martora precizează că nu doar ea plătea taxe de timbru și în perioada în care lucra la biroul inculpaților își mai desfășura activitatea și N., că nu își amintește dacă pe chitanțele privind achitarea taxei de timbru apărea un număr de dosar sau un nume, nu a interesat-o acest lucru și nu i-a dat importanță, nici să fi primit chitanțele de la primărie în alb în sensul de a nu fi fost completate rubricile privind numele persoanei și numărul de dosar. A arătat, de asemenea, că inculpatul A. era cel care stabilea destinația chitanțelor, angajatele nu făceau nimic de capul lor, că întâlnirile cu clienții inculpatul le avea în birou și nu poate preciza dacă partea vătămată E. a adus sau nu vreodată o taxă de timbru, că partea vătămată nu i-a lăsat niciodată bani martorei să achite vreo taxă de timbru, clienții discutau direct cu avocatul și nu purtau discuții cu angajatele despre mersul procesului și cât timp a lucrat la biroul inculpatului nu a auzit discuții legat de neconcordanța privind plata taxelor de timbru, iar pe partea vătămată E. îl cunoaște din vedere. Martora a mai precizat că ea efectua muncă de secretariat, xerocopiere, tehnoredactare și uneori plătea taxe de timbru, că ei personal nu i-au fost predate acte sau taxe de timbru, de către clienții inculpatului care veneau la birou după amiaza, programați, întrucât inculpatul dimineața era la sala de judecată, că nu s-a întâmplat ca inculpatul să îi înmâneze biletul privind plata taxei de timbru de față cu clientul și nu cunoaște aspectul legat de faptul de ce nu mergeau clienții personal să achite taxele de timbru. În continuare a mai arătat că nu știe care era practica la cabinet în privința taxei de timbru, în sensul dacă regula era ca aceasta să fie achitată de către clienți, ea doar achita taxele când i se solicita de către inculpat acest lucru, că nu a primit personal acte de la clienți, precizând că în acea perioadă lucrau 2 fete la cabinetul inculpaților și își amintește că i-a solicitat o dată partea vătămată să îi cumpere un top de hârtie de care avea nevoie la biroul său, pe partea vătămată o cunoaște de la inculpat pentru că venea la birou și nu s-a întâlnit cu el în altă conjunctură, nu l-a văzut pe partea vătămată cu o plasă de bani la biroul inculpatului, nu era informată cu privire la scopul vizitelor clienților la cabinet și nu l-a văzut pe inculpat primind bani de la partea vătămată E.
Martora G. a arătat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și că a fost secretară în cadrul societății de avocatură a inculpaților în perioada 30 mai 2013 - 21 martie 2014, că în această perioadă mai era angajată și BB., că nu i s-a cerut de niciunul dintre inculpați să achite contravaloarea unor taxe de timbru în dosarele angajate de societate, că în general taxele de timbru erau achitate de către clienți și uneori, taxele într-un cuantum mic se achitau de BB. și nu îl cunoaște pe partea vătămată E. A mai arătat că ei personal inculpații nu i-au spus să se deplaseze la organele fiscale pentru depunerea taxelor judiciare, că nu cunoaște amănunte legate de gestionarea dosarelor angajate de inculpați, respectiv cine aranja documentele și cum se depuneau acestea la autorități, că ei clienții nu i-au lăsat bani, aceștia fiind lăsați la inculpați, nu cunoaște dacă martora BB. a depus la registratura instanței dovada achitării taxelor de timbru și nu a tăiat chitanțe pentru onorariile încasate de inculpați. Martora mai arată că inculpații primeau banii de la clienți și ulterior îi dădeau angajatelor, știe că s-au plătit sume de bani, reprezentând taxe de timbru în cuantum de 20 lei și că sume de bani mai mari de 100 RON nu au fost achitate de colega sa cu titlu de taxă de timbru.
Potrivit declarației martorei N., audiată la data de 25 martie 2016, aceasta a arătat că își menține declarația dată în cursul UP, că a lucrat ca secretară la biroul de avocatură al inculpaților în perioada 2014 - 2015, activitatea de achitare a taxelor de timbru fiind realizată de angajate, în sensul, că dimineața li se pregătea o hârtie cu numele persoanei pentru care urma să achite taxa de timbru și banii, fiind vorba de taxe de învestire hotărâri și definitivare. A mai arată că nu a însoțit niciodată clienții la CEC în vederea achitării taxelor, doar i-a ajutat în completarea formularelor pe care i le aduceau la birou, că nu a auzit nicio discuție între avocat și client despre plata taxelor, că într-un sertar al biroului, într-o mapă se aflau copiile cărților de identitate ale inculpaților și ale angajaților biroului, că nu a fost niciodată cu clienții la Primăria Caransebeș pentru depunerea sau restituirea taxelor de timbru și că a plătit la primărie, așa cum a arătat, sumele de bani consemnate pe biletele date de inculpați, reprezentând taxe de timbru. La întrebarea apărătorului inculpaților, care i-a prezentat un înscris, își recunoaște semnătura de pe fila adresată Primăriei Caransebeș executată sub data de 18 mai 2011, cererea fiind făcută în numele inculpatului cu referire la suma de 2.141 RON, precizând că niciodată nu a fost la primărie pentru a ridica sumele de bani, reprezentând taxele de timbru nefolosite, astfel că nu își explică de ce apare semnătura sa pe acest act. La întrebarea apărătorului părții vătămate E. arată că nu cunoaște cui aparține semnătura de pe cererea de restituire a sumei de 2.141 RON, nu își aduce aminte dacă vreo altă colegă a fost trimisă la primărie pentru restituiri de taxe, iar serviciul privind achitarea taxelor de timbru le făcea pentru ambii inculpați. Mai arată că nu a fost trimisă niciodată la instanță pentru a i se aplica ștampila pe o chitanță privind taxa de timbru nefolosită, nu a semnat niciodată vreo cerere de restituire în numele inculpaților, nu i s-a solicitat niciodată la achitarea taxelor de timbru copia cărții de identitate, iar taxele de timbru erau achitate în numele inculpaților, așa cum le era solicitat pe biletul primit.
Martora L. a fost audiată la termenul de judecată din 7 decembrie 2015, arătând că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și că lucrat o scurtă perioadă de timp la biroul inculpaților, respectiv 2 luni, iar colega sa N. era cea care se ocupa de clienți și discuțiile telefonice,că avea un program de lucru de 8 ore, se deplasa la cartea funciară sau în instanță pentru a le da inculpaților acte, mergând la Primăria Caransebeș pentru achitarea taxelor de timbru de 2 sau 3 ori, atunci când i se comunica de către martora N. biletul cu privire la taxele ce trebuiau achitate, bilet pe care era trecută suma ce urma a fi plătită și persoana pe numele căreia se făcea plata, chitanțe pe care ulterior le preda colegei sale. Mai arată că a depus la registratura instanței chitanțe privind plata taxelor de timbru, a completat și cereri în numele inculpatului adresate Direcției Fiscale Caransebeș, formulând o singură cerere de restituire a taxei de timbru în numele inculpatului urmare a apelării telefonice, iar la Serviciul de taxe mergea cu actele pregătite de martora N., iar singura dată când a ridicat banii i-a predat acesteia, care a făcut afirmația că „merge să îi ducă sus”, respectiv la birourile inculpaților, că în perioada în care a fost angajată la biroul avocaților erau doar 2 secretare, ea și martora N., astfel că e posibil ca cei doi inculpați să fi formulat și ei cereri de restituire și că nu venea zilnic la serviciu, ci doar când aveau nevoie de ea.
S-a procedat, de asemenea, la audierea martorei F., care a activat ca funcționar public în cadrul Primăriei Caransebeș, având funcția de coordonator taxe și impozite. Aceasta a arătat, în ceea ce privește modalitatea în care se proceda restituirea taxelor de timbru în special către inculpați, că cererea de restituire se depunea la registratură de către persoana care solicita restituirea sau de către împuternicitul acesteia, în cazul în care se prezenta împuternicitul acesta trebuia să prezinte procura de reprezentare și când acesta nu avea procura de reprezentare la momentul depunerii cererii de restituire, se prezenta la serviciul contabilitate cu această procură când se restituiau banii. A mai arătat că toate actele în original le depunea la contabilitate, împreună cu referatul care era întocmit de ea conform legii și care avea la bază, cererea, chitanța în original cu ștampila judecătoriei că „nu s-a folosit", ulterior, directorul direcției economice verifica referatul, îl semna și îl transmitea serviciului de contabilitate. În situația în care suma ce urma a fi încasată era până în 500 RON, persoana care solicita restituirea ridica banii de la contabilitate, iar dacă suma era peste 500 RON trebuia făcut ordin de plată, însă nu a putut preciza exact dacă s-au întocmit, întrucât nu era sarcina sa. În continuarea declarației martora a arătat că o dată cu cererea de restituire se depuneau și acte de identitate, dacă se prezenta apărătorul persoanei ce a solicitat restituirea se solicita delegație de reprezentare, iar în situația în care banii erau ridicați de o altă persoană se solicita declarația notarială, toate aceste acte trebuiau solicitate de serviciul de contabilitate. La întrebarea formulată de avocatul părții civile referitoare la situația în care se prezenta personal inculpatul A. ce acte i s-au solicitat,martora a arătat că avocatul A. nu s-a prezentat personal în vederea depunerii cererii de restituire, cererea a fost depusă la registratură, în calitate de reprezentant sau avocat al părții vătămate E. și nu știe dacă ridicarea efectivă a sumelor de bani a fost efectuată de inculpat, întrucât ridicarea sumelor de bani se făcea de la contabilitate iar ea nu își desfășura activitatea la acel serviciu. De asemenea, a arătat că nu are cunoștință despre persoana care a depus cererea de restituire la registratura primăriei, nici dacă inculpatul A. s-a prezentat vreodată să ridice sumele de bani, iar despre existența unor probleme în cadrul primăriei cu privire la taxe de timbru către inculpat a luat cunoștință după ce partea vătămată E. a făcut o sesizare. Martora a mai arătat că în referatul întocmit era consemnat că inculpatul are calitatea de reprezentant sau avocat al SC, că sumele de bani erau restituite prin CEC, în sensul că serviciul contabilității lua banii din trezorerie prin CEC și îi restituia în numerar în baza dispoziției de plată. La întrebarea formulată de partea civilă prin apărător, martora a arătat că cererea fiind depusă prin registratură, chitanța privind ridicarea taxelor de timbru se afla la dosar, iar împuternicirea sau delegația trebuiau prezentate serviciului de contabilitate, ea fiind cea care întocmit doar referatul conform legii, la depunerea cererii se verifica existența chitanței cu mențiunea de la instanță și ca cererea să fie făcută de către persoana care cererea restituirea sau reprezentantul acesteia, nu ea a fost cea care a dat un avizul și că în referat nu era necesar să se menționeze că persoana nu a depus toate documentele necesare. La interpelarea procurorului, martora arată că nu au existat situații când în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a menționat în referat că se impune respingerea cererilor de restituire pentru că nu s-a făcut dovada calității persoanei care o cerea, singurele referate în care altcineva solicita restituirea banilor decât persoana pe numele căreia se făcuse cererea au fost cele ale inculpatului Lucian.
A fost încuviințată solicitarea inculpaților de efectuare a unui raport de expertiză criminalistică având ca obiective să se stabilească dacă recipisele de consemnare nr. 284683/1 (în valoare de 500 RON), nr. 285310/2 (în valoare de 31.632 RON), ce figurează depuse de SC D. SRL prin SCPA ... în Dosarul nr. .../208/2010, și recipisa de consemnare nr. 289901/1 (în valoare de 27.850 RON), ce figurează ca fiind depusă de avocat B. pentru SC D. SRL în Dosarul nr. z2/208/2010, au fost semnate de către numiții A. sau B. și dacă semnătura de pe aceste documente este una originală, sau este una imprimată, aplicată prin tehnici de copiere-lipire de pe un alt document; dacă semnătura aplicată pe recipisa de cauțiune nr. 285310/2, achitată pe numele B. în Dosarul nr. x3/208/2010 al Judecătoriei Caransebeș, este similară cu cea aplicată pe recipisa de consemnare nr. 289901/1 din Dosarul nr. z2/208/2010 al Judecătoriei Caransebeș; dacă cererile nr. 4643 din 3 martie 2011 și nr. 9283/03 mai 2011, înaintate Primăriei Municipiului Caransebeș pentru restituirea sumelor de 1.340,56 RON, respectiv 2.141 RON, reprezentând taxe judiciare de timbru nefolosite în proces, au fost scrise și semnate de către numitul A., astfel cum este consemnat în cuprinsul acestora, or dacă aceste cereri au fost scrise și semnate în numele lui de numitele L. sau N., sens în care drept scripte de comparație pot fi folosite declarațiile olografe și semnăturile date de acestea în prezenta cauză în cursul urmăririi penale și cu prilejul audierii în instanța; dacă setul de caractere folosit la imprimarea chitanțelor de plata a taxei judiciare de timbru, depuse în Dosarele înregistrate sub nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș, y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici, x/271/2011 al Judecătoriei Oradea, z/99/2011 al Tribunalului Iași, z1/108/2009 al Tribunalului Arad, z1/108/2009 al Tribunalului Arad, x1/99/2011 al Tribunalului Iași, x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița-Năsăud și y3/208/2009 al Judecătoriei Caransebeș, este sau nu similar setului de caractere folosit de către SCPA GG. în redactarea actelor (cereri, întâmpinări, memorii, etc.) depuse în aceleași dosare mai sus menționate.
Prin concluziile formulate în Raportul de expertiză criminalistică nr. 136 din 29 noiembrie 2016 întocmit de INEC Laboratorul Interjudețean Timișoara s-au învederat instanței de judecată următoarele:
1. Semnătura de la rubrica „semnătură client” de pe Recipisa de consemnare nr. 289901/1 din 14 mai 2010, nu a fost executată cu un instrument scriptural clasic, ci a fost depusă prin tehnici de tehnoredactare computerizată (cel mai probabil, scanare, inserare, lipire, tipărire); semnătura de la rubrica „semnătură client” de pe Recipisa de consemnare nr. 284683/1 datată 1 martie 2010 a fost executată prin scriere directă cu un instrument scriptural cu bilă încărcat cu pastă de culoare albastră; semnătura de la rubrica „semnătură client” de pe documentul intitulat Recipisă de consemnare nr. 285310/2 datată 9 martie 2010, nu a fost executată cu un instrument scriptural clasic, ci a fost depusă prin tehnici de tehnoredactare computerizată( cel mai probabil, scanare, inserare, lipire, tipărire);
2. Documentul în litigiu intitulat „chitanță pentru creanțele bugetelor locale” seria MA nr. 713 datat 18 mai 2012 nu reprezintă un document autentic, ci un document realizat în integralitatea sa- inclusiv imaginea de ștampilă rotundă și semnătura, situate în jumătatea inferioară în partea dreaptă a acestuia - prin tehnici de tehnoredactare computerizată; documentul în litigiu intitulat „chitanță pentru creanțele bugetelor locale” seria AI nr. 10591 datat 22 iulie 2011 nu reprezintă un document autentic, ci un document realizat în integralitatea sa- inclusiv imaginea de ștampilă rotundă și semnătura, situate în jumătatea inferioară în partea dreaptă a acestuia - prin tehnici de tehnoredactare computerizată; documentul în litigiu intitulat „chitanță pentru creanțele bugetelor locale” seria AI nr. 793 datat 11 ianuarie 2012 nu reprezintă un document autentic, ci un document realizat în integralitatea sa - inclusiv imaginea de ștampilă rotundă și semnătura, situate în jumătatea inferioară în partea dreaptă a acestuia - prin tehnici de tehnoredactare computerizată; documentul în litigiu intitulat „chitanță pentru creanțele bugetelor locale” seria SO nr. 1694 datat 25 ianuarie 2011 nu reprezintă un document autentic, ci un document realizat în integralitatea sa - inclusiv imaginea de ștampilă rotundă și semnătura, situate în jumătatea inferioară în partea dreaptă a acestuia - prin tehnici de tehnoredactare computerizată; documentul în litigiu intitulat „chitanță pentru creanțele bugetelor locale” seria AI nr. 13891 datat 07 octombrie 2011 nu reprezintă un document autentic, ci un document realizat în integralitatea sa - inclusiv imaginea de ștampilă rotundă și semnătura, situate în jumătatea inferioară în partea dreaptă a acestuia - prin tehnici de tehnoredactare computerizată; documentul în litigiu intitulat „chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții” seria TS4A nr. 9043896 datat 30 ianuarie 2009 nu prezintă elemente care să indice premisele unei contrafaceri sau falsificări; documentul în litigiu intitulat „chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții” seria TS3A nr. 8943196 datat 31 martie 2009, nu reprezintă un document autentic, ci un document realizat în integralitatea sa - inclusiv imaginea de ștampilă rotundă și semnătura, situate în jumătatea inferioară în partea dreaptă a acestuia - prin tehnici de tehnoredactare computerizată; documentul în litigiu „chitanță taxă judiciară de timbru” seria OA nr. 000000016633 datată 6 octombrie 2009 nu reprezintă un document autentic, ci un document realizat în integralitatea sa - inclusiv imaginea de ștampilă rotundă și semnătura, situate în jumătatea inferioară în partea dreaptă a acestuia - prin tehnici de tehnoredactare computerizată; documentul în litigiu intitulat „chitanță pentru creanțele bugetelor locale” seria AI nr. 4974 datat 18 martie 2011 nu prezintă elemente care să indice premisele unei contrafaceri sau falsificări.
3. Scrisul și semnătura în litigiu de pe documentul, reprezentând cerere către Primăria municipiului Caransebeș nr. 4643 din 3 martie 2011, nu au fost executate de numitul A. și nici de B.; scrisul și semnătura în litigiu de pe documentul, reprezentând cerere către Primăria municipiului Caransebeș nr. 9283 din 3 mai 2011, nu au fost executate de numitul A. și nici de B.
4. Semnătura în litigiu de pe documentele intitulate „dispoziție de plată” nr. 271 datat 13 mai 2011 și „dispoziție de plată” nr. 271 datat 13 mai 2011, de la rubricile „detalii suplimentare privind beneficiarul sumei”, nu au fost executate de numitul A. și nici de B.
Ulterior s-a solicitat de către inculpați efectuarea unui supliment la raportul de expertiză criminalistică, care să stabilească dacă setul de caractere folosit la imprimarea chitanțelor indicate la obiectivul nr. 2 al expertizei inițiale este sau nu similar cu cel folosit de SCPA GG. la redactarea actelor în dosarele civile și dacă scrisul și semnăturile de pe cererile nr. 4643 din 3 martie 2011 și nr. 9238 din 3 mai 2011 au fost executate de N. sau L.
Prin suplimentul la raportul de expertiză cu nr. 20 din data de 3 martie 2017 întocmit de INEC Laboratorul interjudețean Timișoara s-a concluzionat că scrisul în litigiu de pe documentele, reprezentând cereri către Primăria municipiului Caransebeș nr. 4643 din 3 martie 2011 și nr. 9283 datat 3 mai 2011 a fost executat de numita L., și nu s-a putut stabili dacă semnăturile în litigiu au fost executate de L. sau N.
2. Starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor reținută de instanța de fond.
Instanța de fond a apreciat că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată comise în dauna părții vătămate Primăria Caransebeș, respectiv înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, toate acestea în formă continuată (câte șapte acte materiale) concluzie care se impunea urmare a analizării și coroborării probelor administrate în cursul procesului penale.
În apărarea sa, inculpatul a încercat acreditarea ideii potrivit căreia una dintre angajatele biroului său ar fi procedat la falsificarea chitanțelor privind plata taxelor de timbru, chitanțe care ulterior ar fi ajuns în posesia inculpatului și necunoscând caracterul nereal al mențiunilor, acesta le-a depus în instanță.
Instanța de fond a apreciat că acceptând teza potrivit căreia una din angajatele biroului de avocatură ar fi plătit taxa de timbru, așa cum rezultă din depozițiile martorelor audiate mai sus și din analiza modului de lucru în cadrul biroului de avocatură, asemenea activități se îndeplineau de către secretare, urmare a solicitării inculpatului, care preda secretarelor un bilet în care era menționat cuantumul sumei ce urma a fi achitată. Având în vedere că, atât inculpatul, cât și martorele au arătat că o copie a cărții de identitate a inculpatului se afla în biroul secretarelor la îndemâna acestora, instanța a reținut că achitarea taxelor de timbru pe numele inculpatului se realiza în mod uzual de către biroul de avocatură, iar plata unor taxe pe numele inculpatului nu se făcea exclusiv în situația în care era vorba despre taxe fixe necesare pentru definitivarea unor hotărâri judecătorești sau eliberarea unor acte din dosare. Așa cum a reieșit din depozițiile martorelor audiate, persoana pe numele căreia urma a fi achitată taxa de timbru, respectiv pe numele inculpatului sau a altei persoane, era menționată pe biletul dat de inculpat secretarelor, martora M. arătând chiar că, înmâna acest bilet funcționarelor de la Serviciul Taxe, fără a specifica altceva. De altfel, chitanțele a căror caracter fals a fost susținut de procuror prin actul de acuzare nu purtau elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină asemenea documente conform prevederilor Legii nr. 146/1977 privind taxele de timbru, în vigoare la data săvârșirii faptei și prin care se face dovada conformă cu dispoziția instanței de judecată cu privire la achitarea taxelor de timbru, fiind o practică în dosarele purtate de inculpat în calitate de apărător al părții vătămate E. lipsa acestor mențiuni.
Instanța de fond a reținut că activitatea secretarelor biroului de avocatură era subordonată inculpatului care a stabilit reguli și atribuții precise în sarcina acestora care, aflându-se, în raport, de subordonare față de inculpat, i se supuneau întocmai în ceea ce privește munca desfășurată. Susținerea că una din secretare ar fi procedat la falsificarea chitanțelor ce atestau plata unor taxe de timbru, fără știrea și consimțământul inculpatului a fost apreciată ca fiind nerealistă, câtă vreme inculpatul nu putea lăsa sume de ordinul miilor de RON la dispoziția angajatelor în vederea achitării taxelor de timbru pe numele părții vătămate E., secretarele menționând aceeași împrejurare, respectiv că li se dădea spre achitare la Trezoreria Caransebeș sume de maxim 300 RON.
De asemenea, instanța de fond a constatat că martorele audiate în cauză, secretare ale biroului de avocatură, în diferite perioade de timp, au arătat în mod constant că în situațiile în care li se solicita de către inculpați achitarea unor taxe de timbru, era vorba despre plata unor sume mici de bani până la valoarea maximă de 300 RON, or așa cum rezultă din analiza chitanțelor cu privire la care există suspiciunea că au fost falsificate, actele originale privind plata taxelor de timbru emise de Primăria Caransebeș poartă valori mici, fiind ulterior modificate la valori mult mai mari decât cele menționate în chitanțele originale.
S-a apreciat că, afirmațiile secretarelor nu vin decât să întărească activitatea materială reținută în sarcina inculpatului, în sensul că, acceptând apărarea inculpatului potrivit căreia nu se ocupa personal de plata efectivă a taxelor de timbru, ceea ce solicita angajatelor biroului de avocatură, era plata unor sume de bani mult mai mici decât cele la care a fost obligat prin dispoziția instanței, chitanțe care ulterior erau predate de martore inculpatului și care plăsmuia conținutul acestora prin inserarea unei sume de bani mai mari decât cea achitată. În aceeași idee, din analiza depozițiilor martorelor audiate a rezultat că achitarea taxelor de timbru se făcea exclusiv la solicitarea expresă a inculpatului, nefiind vorba despre o activitate realizată la inițiativa lor sau fără consimțământul inculpaților și au perceput-o ca o sarcina de serviciu. Mai mult, inculpatul, în declarația dată în fața instanței de judecată a afirmat că are propriile bănuieli în ce privește starea de fapt relativ la chitanțele false, lăsând să se înțeleagă că una din angajatele sale ar fi falsificat aceste înscrisuri, dar instanța de judecată a apreciat că cele susținute de inculpat sunt simple declarații de conjunctură, neprobate și nesusținute de înscrisuri.
S-a reținut, de asemenea, că inculpatul nu a formulat plângere penală împotriva vreuneia din angajatele bănuite sau chiar împotriva tuturor pentru lămurirea stării de fapt și a nevinovăției sale, primordial fiind interesul său în a se afla adevărul, în condițiile în care acuzarea vizează în total 9 acte materiale de înșelăciune și tot atâtea de fals în înscrisuri oficiale și uz de fals. În timp ce inculpatul a negat că ar fi plătit vreodată taxe de timbru pentru clienți, secretarele confirmă efectuarea unor asemenea activități în cadrul biroului de avocatură, depoziții care se coroborează cu cele susținute de partea vătămată E.
Instanța de fond a analizat situația fiecărui dosar în care se susține falsificarea și ulterior depunerea în fața instanței învestite cu soluționarea cauzei a chitanțelor falsificate ce atestă plata unor sume mai mari de bani decât cele plătite în realitate cu acest titlu, după cum urmează:
Astfel, în Dosarul z1/108/2009 al Tribunalului Arad în care reclamantul E. a chemat în judecată Asociația Fotbal Club Municipal UTA Arad, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 euro, reprezentând suma împrumutată și a sumei de 35.000 euro, reprezentând penalizări de întârziere, la termenul de judecată din 2 aprilie 2009 inculpatul A. depune la dosar 3 chitanțe, reprezentând taxa de timbru în sumă totală de 8.458,57 RON, conformându-se, astfel, dispozițiilor instanței de judecată din data de 19 martie 2009, când s-a pus în vedere inculpatului - în calitate de reprezentant al reclamantului - să achite diferența de taxă de timbru în cuantum de 8.439,7 RON sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată. Atât la termenul de judecată din 19 martie 2009, când s-a pus în vedere completarea timbrării, cât și la termenul de judecată din 2 aprilie 2009 când s-au depus cele 3 chitanțe la care s-a făcut referire mai sus, reclamantul E. nu a fost prezent în instanță, fiind reprezentat de către inculpat. Cele trei chitanțe privind plata taxei de timbru au fost achitate de către inculpat identificat prin codul numeric personal la Trezoreria Caransebeș la 18 martie 2009 (seria TS3A nr. 8942263 chitanță în cuantum de 19 RON), 31 martie 2009 (seria TS3A nr. 8943196 chitanță în cuantum de 7.595,80 RON) și la Trezoreria Arad la data de 19 martie 2009 (seria TS4A nr. 9079163 chitanță în cuantum de 843,97 RON). Prin urmare, instanța reține că în toate cele trei cazuri nu au fost achitate taxe de timbru, așa cum a susținut inculpatul pe numele părții pe care o reprezenta, indiferent de împrejurarea dacă a fost sau nu însoțit la instanțe de către partea vătămată, care, din varii motive nu a dorit să participe la proces. În realitate, din informațiile furnizate de DGFP Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin - Serviciul Fiscal Municipal Caransebeș, Trezoreria și Contabilitate Publică Caransebeș, rezultă că în fapt, s-a achitat suma de 5,80 RON chitanță modificată la cuantumul menționat mai sus, respectiv 7.595,80 RON - aflată la fila 30 din dosar. Cele trei taxe de timbru menționate mai sus, inclusiv chitanța seria TS3A nr. 8943196 în cuantum de 7.595,80 RON și care s-a dovedit a fi falsă, au fost depuse personal de către inculpat în fața instanței de judecată, neexistând niciun contact direct între partea vătămată sau martorele angajate ale biroului de avocatură și instanța de judecată, astfel încât nu se poate susține nici apărarea acestuia potrivit căreia secretarele se ocupau ca actele solicitate de instanță să fie trimise prin registratură la dosarul cauzei.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 31 martie 2009 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 5,80 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 7.595,80 RON și o depune la dosarul cauzei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
În același Dosar nr. z1/108/2009 al Tribunalului Arad, aflat în fața Curții de Apel Timișoara urmare a exercitării căii de atac, de către reclamantul E. prin același apărător, inculpatul A., se află și chitanța seria OA nr. 00000016633 din 6 octombrie 2009 emisă de Primăria Caransebeș prin care se atestă primirea de la E. din Caraș-Severin a sumei de 7.279 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța de fond a remarcat faptul că nu este identificată prin codul numeric personal, seria actului de identitate sau domiciliu, persoana de la care a fost primită suma privind plata taxei de timbru. În fișa dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara se regăsește rezoluția judecătorului privind obligativitatea achitării taxei de timbru în cuantum de 7.278,5 RON, sens în care s-a dispus citarea reclamantului, cu mențiunea timbrării, pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2009 la domiciliul procesual ales din Caransebeș, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 9 dosar apel, adresă la care se afla cabinetul de avocatură al inculpatului. Așa cum rezultă din practicaua Deciziei civile nr. 199 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara la termenul de judecată la care s-a soluționat apelul reclamantului, în reprezentarea lui E. s-a prezentat inculpatul care, depune la dosar chitanța seria OA nr. 00000016633 din 6 octombrie 2009 emisă de Primăria Caransebeș în valoare de 7.279 RON, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru.
Instanța de fond a reținut că, atât dispoziția instanței de apel privind timbrarea, cât și citarea reclamantului pentru termenul de judecată din 7 octombrie 2009 s-a realizat la biroul de avocatură al inculpatului, astfel încât susținerile inculpatului potrivit cărora partea vătămată E. gestiona singur dosarele și se ocupa de achitarea taxelor de timbru nu poate fi reținută, acesta apelând la serviciile calificate ale societății din care făcea parte inculpatul, situație în care afirmațiile părții vătămate potrivit cărora preda inculpatului sumele de bani pe care acesta i le comunica ca fiind dispoziții ale instanței referitoare la plata taxelor de timbru este plauzibilă și susținută de probele mai sus analizate. Chitanța aflată pe rolul Curții de Apel Timișoara care atestă plata sumei de 7.279 RON cu titlu de taxă de timbru achitată, nu poartă elemente de identificare ale persoanei care a făcut plata, dar această împrejurare vine în sprijinul afirmațiilor părții vătămate relative la predarea banilor necesari pentru achitarea acesteia inculpatului, iar martorele - angajate ale biroului de avocatură au arătat că la achitarea taxelor de timbru se întâmpla să nu li se ceară alte elemente de identificare ale beneficiarului în afară de numele acestuia.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 6 octombrie 2009 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș, taxa de timbru în cuantum de 7 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 7.279 RON și o depune la dosarul cauzei în fața Curții de Apel Timișoara întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
În Dosarul nr. z3/2008/2012 al Judecătoriei Caransebeș, reclamantul E. a chemat în judecată pârâtul EE. pentru obligarea acestuia la restituirea împrumutului acordat la data de 28 ianuarie 2009 în cuantum de 20.000 RON cu dobânzi pentru perioada 28 aprilie 2009 - ianuarie 2012. Acțiunea fost introdusă la data de 26 ianuarie 2012, iar prin rezoluția judecătorului s-a dispus achitarea diferenței de plată a taxei de timbru în cuantum de 3.321 RON, fiind acordat termen de judecată la data de 21 mai 2012. La fila 11 dosar fond se regăsește împuternicirea avocațială a avocatei F. în reprezentarea reclamantului E., precum și chitanța din 18 mai 2012 privind achitarea sumei de 3.321 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru. Așa cum rezultă din încheierea de ședință din 21 mai 2012 apărătoarea părții vătămate E. în reprezentarea clientului său, care a lipsit de la ședința de judecată, a depus împuternicirea avocațială, dovada achitării taxei de timbru, a timbrului judiciar, precum și note de ședință. Ulterior, se depune la dosar, delegația avocatului R. în reprezentarea reclamantului E., care a acordat asistență juridică reclamantului în continuare pe parcursul procesului, iar din analizarea încheierilor pronunțate în cauză rezultă că partea vătămată a lipsit de la termenele de judecată acordate. În acest dosar inculpatul nu a figurat ca apărător al părții vătămate, întrucât potrivit propriilor susțineri cunoștea ambele părți din proces, astfel încât a recomandat-o pe avocata F. pentru a-l reprezenta pe partea vătămată E.
Partea vătămată E. în declarația dată în fața instanței arată că nu o cunoaște pe avocata FF., nu a văzut-o niciodată, situație confirmată și de martoră, care arată că inculpatul a rugat-o să îl reprezinte pe partea vătămată E. care avea calitatea de reclamant în contradictoriu cu pârâtul EE.
Din declarația martorei F. - audiată la termenul de judecată din 7 decembrie 2015 rezultă că aceasta își menține declarația dată în cursul urmăririi penale la data de 14 ianuarie 2015, aflată la dosar UP, arătând că în Dosarul nr. y1/208/2012 inculpatul a rugat-o să îl reprezinte pe partea vătămată E. care avea calitatea de reclamant în contradictoriu cu pârâtul EE., întrucât inculpatul cunoștea ambele părți. Precizează că la momentul în care a intervenit în cauză dosarul era pe rol, acțiunea de chemare în judecată era dactilografiată, bănuiește că de inculpat, iar onorariul ce i se cuvenea pentru acest serviciu l-a discutat cu inculpatul. Arătă că nu s-a întâlnit niciodată cu partea vătămată E., strategia de derulare a procesului a stabilit-o tot cu inculpatul A., iar cu o zi înainte de primul termen al procesului inculpatul i-a dat dosarul aflat în copie și a rugat-o să îl citească, să se pregătească, întrucât inculpatul nu a avut timp. Martora precizează că în dosarul în copie predat de inculpat se afla și taxa de timbru, că s-au audiat martorii indicați de către inculpat și crede că în luna octombrie a anului 2012, inculpatul i-a spus să predea dosarul altui coleg R., astfel că a predat avocatului R. în integralitatea lui dosarul în care se aflau și cele 2 chitanțe ale plății onorariului de avocat, taxă de timbru al cărei cuantum era între 3.000 și 4.000 de RON. Martora arată că nu a văzut la dosarul instanței în dimineața în care l-a studiat să fi existat o taxă de timbru de 2 RON și chitanța aferentă a depus-o în instanță, chitanța fiind dată de către inculpat și se referea la plata taxei de timbru și al cărei cuantum l-a precizat mai sus, respectiv între 3.000 și 4.000 RON. Martora precizează că s-a întâlnit la Judecătoria Caransebeș cu inculpatul și i-a spus să treacă pe la el la birou pentru a-i da un dosar în care el nu poate pleda, că după 2 - 3 zile a contactat-o telefonic amintindu-i să meargă la birou, ceea ce a făcut, că la biroul inculpatului acesta i-a dat dosarul în care figura reclamant E., iar întâlnirile ulterioare dintre ea și inculpat și în care au discutat despre dosar au fost la sediul instanței, loc în care martora i-a spus și să îi pregătească lista cu martorii. Precizează că atunci când a mers la sediul biroului inculpaților avea pregătit contractul de asistență juridică pentru a fi semnat de partea vătămată E., atunci fiind și momentul în care a tăiat prima chitanță privind onorarul de 300 de RON. Precizează că se întâlnea cu inculpatul și la biroul pe care îl au avocații în cadrul Judec. Caransebeș. Răspunzând întrebărilor inculpatului, martora arată că nu i-a atras atenția chitanța dată de inculpat ce atesta plata taxei de timbru în dosarul părții vătămate E., că nu a avut nicio obiecție, iar când prezentul proces se afla în cursul urmăririi penale l-a întrebat pe martorul R., despre care știa că a preluat mai multe dosare de la inculpat, dacă a fost chemat sau nu la audiere, plângându-se că ea, care l-a substituit într-un dosar, trebuie să dea declarație, moment în care avocatul R. i-a spus că el preluase mai mult plângeri contravenționale și că textual „taxa de timbru era cârnă”, cu referire la dosarul părții vătămate E., însă nu a discutat alte detalii cu avocatul R., a înțeles doar că nu era în regulă. Răspunzând întrebărilor părții civile, martora a arătat că s-a prezentat ca avocat titular în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. y1/208/2012, iar când a mers la biroul inculpaților avea contractul de asistență necompletat, l-a completat la biroul acestora cu numele reclamantului E. pe care urma să îl reprezinte, precizând că acest contract a rămas la biroul inculpatului, pentru ca acesta să îl dea părții vătămate să îl semneze. Martora arată că datele părții civile le-a primit de la inculpat, partea vătămată E. fiind client vechi și având datele acestuia și că delegația a semnat-o la rubrica avocat dar din câte își amintește la rubrica client nu era semnată de partea vătămată E. Martora arată că îi spunea inculpatului ce se întâmpla la fiecare termen de judecată, iar cu partea vătămată E. nu a discutat niciodată, nu i-a interzis inculpatul acest lucru și nici nu a solicitat inculpatului să îi dea datele de contact ale părții vătămate. Cu privire la minuta taxei de timbru, arată că a văzut în conceptul registraturii instanței obligația reclamantului de a achita taxa de timbru și de aceea a depus-o în sală, regăsindu-se în dosarul predat de inculpat, că mențiunea privind plata taxei de timbru a regăsit-o pe foaia de la registratură care atesta înregistrarea dosarului, nu își amintește dacă suma era o diferență de taxă sau taxa integrală și de la avocatul R. a aflat prima dată despre faptul că taxa este „cârnă” și nu a vorbit cu inculpatul despre acest lucru, întrucât era supărată, predând pur și simplu dosarul avocatului R. fără a face vreun proces-verbal.
Martora a arătat că la momentul în care a intervenit în cauză dosarul era pe rol, acțiunea de chemare în judecată era dactilografiată, iar onorariul ce i se cuvenea pentru acest serviciu l-a discutat cu inculpatul, în condițiile în care nu s-a întâlnit niciodată cu partea vătămată E., strategia de derulare a procesului a stabilit-o tot cu inculpatul A., iar cu o zi înainte de primul termen al procesului inculpatul i-a dat dosarul aflat în copie și a rugat-o să îl citească, să se pregătească, întrucât inculpatul nu a avut timp. De altfel, aceste împrejurări au rezultat și din împuternicirea avocațială a martorei care datează cu 3 zile anterior primului termen de judecată acordat în cauză. În această situație susținerile martorei, potrivit cărora în dosarul în copie predat de inculpat se afla și taxa de timbru, este plauzibilă, procedându-se în continuare la audierea martorilor indicați de către inculpat. De asemenea, martora a mai arătat că în luna octombrie a anului 2012, inculpatul i-a spus să predea dosarul altui coleg R., astfel că a predat avocatului R. în integralitatea lui dosarul în care se aflau și cele 2 chitanțe ale plății onorariului de avocat, taxă de timbru al cărei cuantum era între 3.000 și 4.000 de RON. În declarația dată de martoră și prezentată mai sus aceasta susține afirmațiile părții vătămate, în sensul lipsei unui contact direct dintre cei doi și a gestionării în fapt a întregului dosar, de către inculpat, atât în ceea ce privește probațiunea ce urma a fi administrată, cât și formalitățile privind încheierea de către martoră a contractului de asistență juridică cu partea vătămată, în sensul că datele părții civile le-a primit de la inculpat, partea vătămată E. fiind client vechi și având datele acestuia și că delegația a semnat-o la rubrica avocat dar din câte își amintește la rubrica client nu era semnată de partea vătămată E. Cu privire la minuta taxei de timbru, martora a arătat că mențiunea privind plata taxei de timbru a regăsit-o pe foaia de la registratură care atesta înregistrarea dosarului și de aceea a depus-o în sală, regăsindu-se în dosarul predat de inculpat, că nu își amintește dacă suma era o diferență de taxă sau taxa integrală, și de la avocatul R. a aflat prima dată despre faptul că taxa este „cârnă” și nu a vorbit cu inculpatul despre acest lucru, întrucât era supărată, predând pur și simplu dosarul avocatului R. fără a face vreun proces-verbal. Mai mult, atât partea vătămată, cât și martora FF. au declarat că onorariul pentru reprezentare a fost achitat de către inculpat, acesta fiind cel care a negociat cu partea vătămată cuantumul și i-a plătit martorei conform înțelegerii.
Martorul R., audiat la data de 9 martie 2016 arată că este avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin și la sfârșitul anului 2012 a încheiat în nume personal un contract de asistentă juridică cu partea vătămată E. în calitate de reprezentant al SC, contractul fiind încheiat pentru un număr de 5 dosare civile aflate pe rolul Judecătoriei Caransebeș, dosare pe care le-a preluat de la cabinetul de avocatură al inculpaților, fiind vorba de 4 plângeri contravenționale și un dosar în pretenții, că în dosarul având ca obiect pretenții reclamant era partea vătămată E. și anterior dosarul fusese al avocatei FF., care l-a susținut inițial. Martorul arată că nu cunoaște cine a promovat acțiunea, avocata FF. i-a spus să o continue, având consimțământul și al părții vătămate E. în acest sens. Precizează că la momentul în care a preluat dosarul s-au mai acordat 2 termene de judecată, la un termen s-a dispus citarea martorului lipsă cu mandat de aducere, iar la celălalt termen s-a audiat martorul și s-a acordat cuvântul pe fondul pretențiilor, colaborarea sa cu partea vătămată E. durând 1 an de zile, hotărând de comun acord încheierea colaborării. Cu privire la taxa de timbru din dosarul având ca obiect pretenții, a arătat că nu cunoaște cine a plătit-o, nu știe cine a depus-o la dosar, însă cunoaște cuantumul acesteia de aproximativ 3.000 RON, întrucât înainte de a rămâne cauza în pronunțare sau chiar după ce a rămas, nu poate preciza exact, partea vătămată E. i-a solicitat să îi facă o copie xerox de pe acea chitanță. Martorul arată în continuare că, la finalul procesului a solicitat și cheltuieli de judecată în care era cuprins și onorariul de avocat și taxa de timbru, conform documentelor de la dosar și nu a purtat nicio discuție cu inculpații legat de cele 5 dosare angajate de el.
Cu privire la cele 4 dosare având ca obiect plângeri contravenționale, martorul a arătat că a mers la biroul inculpaților și a discutat cu inculpatul A. despre acestea, iar despre dosarul având ca obiect pretenții pe care l-a preluat de la avocata F. a discutat doar cu aceasta despre dosar. Martorul arată că imediat după ce a fost angajat de partea vătămată E., acesta i-a spus că are niște suspiciuni cu privire la plata taxelor de timbru și face verificări, că nu a avut nicio discuție cu avocata FF. despre chitanța aflată la dosarul cauzei având ca obiect pretenții și pe care l-a preluat de la aceasta și nu a făcut afirmația potrivit căreia chitanța ar fi „cârnă", astfel că nu își explică motivul pentru care avocata FF. ar fi făcut această afirmație, aceasta ieșind la pensie și fiind o persoană mai timorată. Martorul mai precizează că este real că partea vătămată i-a arătat la un moment dat o chitanța de 32 RON pe care o luase de la Primărie și cea de 3.200 RON a cărei copie a primit-o de la martor și i-a spus că există neconcordanțe la sume și nu își amintește dacă chitanțele aveau același număr, că partea vătămată avea mai multe chitanțe de la procese aflate și pe rolul altor instanțe, chitanța de 32 RON arătată de partea vătămată era în legătură cu dosarul de pretenții unde îl apărase martorul și cu privire la care martora FF., la predarea dosarului i-a înmânat doar o copie de pe acțiune și un ordin de transfer bancar, acțiunea având ca obiect restituirea unui împrumut între persoane fizice.
Martorul R., avocatul care a continuat procesul ce a format obiectul Dosarului nr. y1/208/2012 și în care se regăsește chitanța falsă în cuantum de 3.321 RON privind achitarea taxei de timbru, a arătat că a preluat mai multe dosare de la societatea de avocatură a inculpaților, printre acestea aflându-se și dosarul în pretenții la care s-a făcut referire mai sus și în care apărător al reclamantului a fost inițial martora F. Față de stadiul în care se afla procesul la momentul la care a încheiat contractul de asistență juridică cu reclamantul, martorul nu cunoaște aspecte legate de taxa de timbru, respectiv persoana ce a plătit-o, dar precizează că imediat după ce a fost angajat de partea vătămată E., acesta i-a spus că are niște suspiciuni cu privire la plata taxelor de timbru și face verificări. Deși martorul nu confirmă discuția avută cu avocata F. despre faptul că s-a plâns acesteia despre chitanța din dosar că ar fi „cârnă”, arată că partea vătămată i-a arătat la un moment dat o chitanța de 32 RON pe care o luase de la Primărie și cea de 3.200 RON a cărei copie a primit-o de la martoră și i-a spus că există neconcordanțe între sume, chitanța de 32 RON arătată de partea vătămată fiind în legătură cu dosarul de pretenții unde îl apărase martorul și cu privire la care martora FF., la predarea dosarului i-a înmânat doar o copie de pe acțiune și un ordin de transfer bancar, acțiunea având ca obiect restituirea unui împrumut între persoane fizice.
Instanța de fond a apreciat că depozițiile părții vătămate E. și ale martorilor F. și R. confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, constatându-se astfel că, afirmațiile avocatei F. potrivit cărora nu a avut nici un contact direct cu partea vătămată E. și că a primit copia acțiunii și documentele care serveau la justificarea pretențiilor de la inculpat, împreună cu taxele de timbru, sunt confirmate de lipsa semnăturii clientului reprezentant - respectiv, partea vătămată E., de la rubrica aflată pe împuternicirea avocațială. Așa cum rezultă din istoricul dosarului, acesta a fost înregistrat în 26 ianuarie 2012, tot atunci fiind redactată și rezoluția privind achitarea diferenței de 3.321 RON, reprezentând taxă de timbru, termenul de judecată acordându-se după 4 luni de zile. Împuternicirea avocațială este datată 17 mai 2012, iar chitanța privind achitarea taxei de timbru este din 18 mai 2012, fiind greu de crezut că în ultima zi liberă, respectiv vineri, anterioară termenului de judecată acordat de instanță pentru 21 mai 2012, într-o zi de luni, avocata a făcut demersuri pentru achitarea taxei de timbru, deși nu îl cunoaște și nu l-a cunoscut niciodată pe reclamantul E. și nu a purtat nicio discuție cu aceste despre mersul procesului. Aceeași martoră mai arată că a primit acțiunea de la inculpat, după ce aceasta a fost introdusă la instanță, cu câteva zile înainte de primul termen, atunci eliberând și delegația de reprezentare. Data menționată pe aceasta face dovada susținerilor sale și se coroborează cu declarația părții vătămate E. care confirmă cele relatate de martoră, în sensul că nu se cunosc și nu au purtat nicio discuție despre proces, strategia procesului și probele ce urmau a fi propuse spre încuviințare fiind stabilite de inculpat cu partea vătămată. Martora mai arată că inculpatul este cel care i-a înmânat și chitanța privind achitarea taxei de timbru, contrazicând prin urmare susținerile inculpatului potrivit cărora nu el era cel care se ocupa de plata acestora, ci clientul și confirmând susținerile părții vătămate E. în acest sens.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că acuzația adusă inculpatului este fondată și rezultă din interpretarea probelor administrate în cauză, lipsa calității sale de avocat în cauză neducând la exonerarea de răspundere penală. De altfel, inculpatul a recunoscut că a avut un contact direct cu acțiunea în pretenții formulată de reclamantul E. împotriva pârâtului EE., apărarea sa fiind bazată pe rolul său de intermediar între avocata F. și reclamant, fără a avea un contact direct cu actele aflate în dosar, dar această poziție este combătută de probele mai sus menționate.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 18 mai 2012 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 2 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 3.321 RON și o depune la dosarul cauzei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
În Dosarul nr. y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici reclamanta SC D. SRL Caransebeș reprezentată de Societatea civilă de avocați Lucian, a chemat în judecată pârâtul SC ... SRL Bozovici, solicitând obligarea acestei societăți la plata sumei de 163.625 RON, reprezentând profitul nerealizat din culpa pârâtei datorită nerespectării obligațiilor asumate din contract, de a livra către reclamantă rumeguș din lemn la prețul de 20 RON/tonă. Cauza a fost înregistrată la data de 12 iulie 2011, fiind acordat termen de judecată la data de 11 august 2011, prin rezoluția judecătorului punându-se în vedere reclamantului să achite taxă de timbru în cuantum de 4.883,5 RON. Societatea reclamantă a fost citată la sediul acesteia din Caransebeș, Balta Sărată nr. 1 județ Caraș-Severin, semnând procedura de primire a citației prin care i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantumul menționat. La data de 27 iulie 2011 reclamanta, prin apărător, formulează cerere de probațiune, în cuprinsul acestei cereri fiind menționată la final depunerea taxei de timbru, la fila 23 dosar aflându-se chitanța seria AI nr. 10591 din 22 iulie 2011 privind achitarea taxei de timbru de 488,30 RON. La termenul de judecată din 11 august 2011 instanța dispune citarea reclamantei cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 4.395,2 RON, fiind citată la aceiași adresă. La data de 14 septembrie 2011 se depune cerere de apelare a cauzei la ora 13,00, precum și copia dovezii achitării diferenței taxei de timbru în sumă de 4.395,2 RON, cu mențiunea că originalul va fi depus în instanță, astfel că la fila 34 se regăsește chitanța seria AI nr. 10591 din 22 iulie 2011 privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 4.396 RON.
Practic, pentru suma stabilită cu titlu de taxă de timbru în cuantum de 4.883,5 RON, Judecătoria Bozovici era în posesia a două chitanțe, ambele având seria AI nr. 10591 din 22 iulie 2011 în valoare de 488,3 RON, respectiv de 4.396 RON. Întrucât este vorba de două chitanțe diferite care constată plata unor sume diferite este imposibil ca acestea să aibă aceiași serie, număr și date identice, acest lucru fiind posibil numai prin falsificarea chitanței seria AI nr. 10591 din data de 22 iulie 2011 în valoare de 488,30 RON.
Din analiza încheierilor pronunțate în prezenta cauză, a rezultat că partea vătămată E. în reprezentarea SC D. SRL nu a fost prezent la niciun termen de judecată acordat în dosar, iar împrejurarea potrivit căreia instanța de judecată a dispus citarea reclamantei la sediul acesteia pentru achitarea diferenței privind plata taxei de timbru, nu conduce la lipsa de vinovăție a inculpatului, câtă vreme susținerile părții vătămate potrivit cărora în mod uzual venea la biroul de avocatură al inculpaților cu care întreținea o relație de prietenie și le dădea acestora banii pentru plata taxelor de timbru, nu au fost combătute prin alte mijloace de probă. De altfel, chiar inculpatul cu ocazia audierii de către instanță de fond a precizat că nu partea vătămată este cel care falsifica chitanțele, nu și-ar fi permis să facă acest lucru în condițiile în care era o persoană înstărită financiar. Prin urmare, în prezentul dosar există două chitanțe cu aceiași serie și care atestă plata unei taxe de timbru, una în cuantum de 488 RON și alta de 4.395 RON, aceasta din urmă fiind falsă, identificându-se aceiași stare de fapt ca în celelalte dosare supuse analizării.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 22 iulie 2011 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 488,30 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 4.396 RON și o depune la dosarul cauzei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
În Dosarul nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița-Năsăud, reclamanta R., cu domiciliul procedural ales la societatea de avocatură a inculpaților, a acționat în judecată pârâta SC HH. SRL Bistrița Bârgăului, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 19.850 euro, reprezentând contravaloarea a trei facturi fiscale. Prin rezoluția judecătorului din data de 2 martie 2010 este menționată citarea reclamanților cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.248,5 RON. Primul termen de judecată a fost acordat la data de 18 martie 2010 când inculpatul a solicitat amânarea cauzei din motive medicale, depunând în copie dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 3.249 RON, cu chitanța seria CA nr. 00000007711, asumându-și obligația de a depune această chitanță și în original. Prin concluziile scrise depuse în mod succesiv în dosar de către reclamant prin avocatul A. s-a solicitat admiterea acțiunii cu motivațiile cuprinse în cererile formulate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, instanța dispunând în consecință, iar prin Sentința civilă nr. 2378 din 1 martie 2012, a fost obligat pârâtul și la plata sumei de 3.253 RON cu acest titlu.
În primul rând, instanța de fond a reținut că citarea reclamantului cu mențiunea de a timbra a fost realizată la domiciliul procesual ales, respectiv sediul societății de avocatură al inculpatului. În al doilea rând, așa cum rezulta din declarațiile martorelor P. și Q., reclamantul R. nu locuia pe teritoriul României, astfel că nu avea contact direct cu instanța de judecată.
Cu privire la modul prin care R. a apelat la serviciile inculpatului pentru a porni un proces împotriva SC HH. SRL Bistrița, cu care societatea sa a avut relații contractuale și întrucât societatea nu și-a mai respectat obligațiile, fiind păgubit cu suma de 20.000 euro, organele de urmărire penală au procedat la audierea primului, la data de 4 august 2014, iar în cuprinsul declarației reclamantul R. a arătat că soția sa II. s-a ocupat de contactarea unui avocat care să îndeplinească formalitățile necesare înregistrării cauzei și să îi reprezinte interesele în litigiul civil. Partea vătămată arată că a condus-o pe soția sa și pe martora Q. la cabinetul inculpatului, ocazie cu care, deși nu s-a încheiat un contract în formă scrisă, inculpatul a acceptat să îl reprezinte în cauză în schimbul unui onorariu de 600 de euro, sumă achitată de către soția sa pe parcursul procesului civil, că inculpatul i-a solicitat soției sale suma de 2.000 euro cu titlu de taxă de timbru, sumă achitată în întregime în prezența martorei Q. Partea vătămată mai arată că la solicitarea sa și a soției de a li se prezenta documente justificative pentru cheltuirea sumei de 2.000 euro, inculpatul le-a pus la dispoziție o copie de pe chitanța din 17 martie 2010 eliberată de Primăria Caransebeș care atestă achitarea sumei de 3.249 RON, reprezentând taxă de timbru și că, deși a solicitat în repetate rânduri să facă dovada folosirii diferenței de bani de la 2.000 euro cât i s-a predat inculpatului la 3.249 RON cât a achitat, inculpatul a susținut că întreaga sumă de 2.000 euro a fost folosită pentru achitarea taxei de timbru. Partea vătămată mai arată că, deși este menționat în chitanță că el ar fi fost cel care ar fi achitat taxa de timbru, în realitate aceasta a fost achitată de inculpat sau de un angajat al cabinetului în numele său, partea vătămată neprezentându-se niciodată la Primăria Caransebeș cu acest scop. Se impune precizarea potrivit căreia partea vătămată fiind cetățean german, declarația a fost consemnată în prezența traducătorului autorizat JJ., persoană independentă, astfel că instanța de fond a apreciat că nu se poate reține teza potrivit căreia în depoziția dată partea vătămată ar fi putut fi influențată. Partea vătămată s-a simțit înșelată pentru diferența dintre suma acordată cu titlu de taxă de timbru și cea plătită, organele de urmărire penală dispunând o soluția de neurmărire penală față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna acestei părți.
Martora P. a fost audiată în cursul urmăririi penale la data de 4 august 2014, confirmând starea de fapt susținută de soțul său, cu privire la prezența la cabinetul de avocatură al inculpatului, la expunerea speței soțului său, precum și la disponibilitatea acestuia de a prelua dosarul, stabilindu-se onorariul la suma de 600 euro. Martora arată că cu ocazia prezentării la cabinetul inculpatului acesta i-a solicitat suma de 2.000 euro, reprezentând 10% din valoarea prejudiciului cauzat de SC HH. SRL Bistrița, în vederea achitării de către inculpat a taxei judiciare de timbru, discuția fiind purtată în prezența martorei Q. care a fost de față și la predarea efectivă a sumei menționate și la luarea angajamentului de către inculpat de a se ocupa personal de achitarea taxelor în vederea înregistrării pe rolul instanței a acțiunii civile împotriva SC HH. SRL Bistrița. Martora confirmă și împrejurarea relatată de soțul său cu privire la prezentarea de către inculpat a chitanței din 17 martie 2010 eliberată de Primăria Caransebeș care atestă achitarea sumei de 3.249 RON, reprezentând taxă de timbru și că, deși a solicitat în repetate rânduri să facă dovada folosirii diferenței de bani de la 2.000 euro cât i s-a predat inculpatului la 3.249 RON cât a achitat, inculpatul a susținut că întreaga sumă de 2.000 euro a fost folosită pentru achitarea taxei de timbru.
Martora Q. - a fost audiată în cursul urmăririi penale la data de 4 august 2014, confirmând starea de fapt susținută de R. JJ., cu privire la prezența la cabinetul de avocatură al inculpatului, la expunerea speței, precum și la disponibilitatea acestuia de a prelua dosarul, stabilindu-se onorariul la suma de 600 euro. Martora arată că, cu ocazia prezentării la cabinetul inculpatului acesta a solicitat suma de 2.000 euro, reprezentând 10% din valoarea prejudiciului cauzat de SC HH. SRL Bistrița, în vederea achitării de către inculpat a taxei judiciare de timbru, discuția fiind purtată în prezența celor doi soți, fiind de față și la predarea efectivă a sumei menționate și la luarea angajamentului de către inculpat de a se ocupa personal de achitarea taxelor în vederea înregistrării pe rolul instanței a acțiunii civile împotriva SC HH. SRL Bistrița. Martora confirmă și împrejurarea relatată de martora JJ. cu privire la prezentarea de către inculpat a chitanței din 17 martie 2010 eliberată de Primăria Caransebeș care atestă achitarea sumei de 3.249 RON, reprezentând taxă de timbru.
Martora Q. a fost audiată la termenul din 8 decembrie 2016 și arată că a însoțit-o pe JJ. la cabinetul de avocatură al inculpatului, fiind de față când aceasta i-a predat inculpatului suma de 2.600 euro pentru proces, dar nu cunoaște ce reprezenta exact, respectiv dacă era taxă de timbru sau onorariu avocat, că în prezența ei inculpatul nu i-a dat vreodată numitei JJ. vreo chitanță care să ateste plata taxelor, că JJ. nu i s-a plâns vreodată că nu a primit chitanță de la inculpat, suma menționată fiind predată în 2 sau 3 tranșe și era destinată unui singur proces. Cu privire la declarația dată în cursul urmăririi penale arată că la Poliția Caransebeș a fost audiată împreună cu JJ. și că declarația dată în fața instanței reflectă adevărul. Martora mai arată că s-a prezentat la biroul inculpaților de 4 - 5 ori pentru a se informa cu privire la stadiul procesului, informațiile obținute le transmitea telefonic prietenei sale JJ., care la rândul său s-a deplasat și singură la cabinetul de avocatură al inculpaților și vorbea periodic la telefon cu aceștia despre mersul dosarului. Cu privire la declarația notarială dată împreună cu JJ. arată că au stabilit de comun acord conținutul acesteia relatând cu privire la sumele de bani date inculpatului și vizitele efectuate la cabinetul acestuia, nu au fost însoțite de inculpați la notar, iar pentru a ajunge la dosar numita JJ. s-a ocupat de formalități. Martora precizează că, chitanța prezentată la poliție nu a văzut-o niciodată la inculpat, care nu i-a înmânat vreodată o copie de pe aceasta, că organele de poliție i-au arătat un act despre care a afirmat că este o chitanță, fiindu-i arătată de la distanță.
În fața instanței de fond, la termenul de judecată din 8 decembrie 2016, martora Q. și-a nuanțat declarațiile, confirmând prezența sa la sediul societății de avocatură al inculpaților în momentul în care martora JJ. i-a dat inculpatului suma de 2.600 euro „pentru proces”, dar nu mai poate preciza ce reprezintă această sumă, respectiv dacă reprezenta onorariul de avocat sau taxa de timbru și arată că nu a știut vreodată numărul dosarului deschis de inculpat în calitate de apărător al societății reprezentată de soțul prietenei. Martora își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, apreciind că reflectă adevărul, dar că trecând mult timp și nefiind procesul său nu a reținut amănunte, situație față de care, instanța apreciază că este expresia adevărului declarația martorei din cursul urmăririi penale și care a fost dată la un moment mai apropiat de cel al derulării evenimentelor. Semnarea declarației dată la organele de poliție după ce în prealabil a lecturat-o confirmă în opinia instanței de fond că adevărul celor inserate, atât cu privire la aspectele de care a luat cunoștință în mod personal, cât și cu privire la cele relatate de martora JJ. De altfel, în mod constant cele două martore au uzitat noțiunea de „pentru proces” cu referire la suma totală de 2.600 euro predată inculpatului, acest cuantum incluzând, atât onorariul de avocat perceput părții vătămate R., cât și costurile necesare achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, ulterior introducerii la instanță a acțiunii în pretenții prin care urma a se solicita obligarea pârâtei SC HH. SRL Bistrița la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri civile.
S-a reținut și faptul că în cursul prezentului proces a fost depusă prin poșta electronică declarația autentificată sub nr. 539 din 16 februarie 2016 de către notarul public KK., prin care martora Q. face precizări cu privire la depoziția dată în cursul urmăririi penale, arătând că în cursul anului 2009 la solicitarea numitei JJ. a însoțit-o pe aceasta și pe soțul ei R. la cabinetul de avocatură al inculpaților, pentru a-i propune inculpatului să îl reprezinte în instanță pe R. în litigiul avut cu SC LL. SRL Bistrița, inculpatul fiind de acord să îndeplinească formalitățile necesare înregistrării cauzei pe rolul instanței și să îi reprezinte interesele lui R., ocazie cu care a achitat echivalentul sumei de 600 euro pentru care a primit chitanță. Se arată că la Judecătoria Caransebeș a fost deschisă acțiunea civilă dintre R. în contradictoriu cu SC HH. SRL Bistrița-Năsăud, fiind înregistrată sub nr. y3/208/2009, cauză care la termenul din 28 octombrie 2009 a fost declinată din punct de vedere al competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Bistrița-Năsăud, ulterior fiind formulate și alte acțiuni, că până la soluționarea cauzei la solicitarea numitei JJ. martora s-a prezentat la cabinetul de avocatură al inculpatului A. în vederea obținerii de date și informații privind stadiul procesului, informații pe care le transmitea telefonic R. JJ. Martora mai arată că a dus sume de bani la biroul avocatului pe parcursul derulării proceselor, dar nu cunoaște destinația acestora, banii fiind lăsați de cele mai multe ori la secretară, iar cu privire la suma de 2.000 euro, menționată și în declarația dată în fața organelor de poliție, aceasta reprezintă totalul sumelor de bani cheltuite de R. JJ. cu ocazia derulării litigiilor în România și nu cunoaște nimic legat de plata unei taxe judiciare de timbru.
Prin Declarația autentificată sub nr. 540 din 16 februarie 2016 de către notarul public KK., martora P. a arătat că în cursul anului 2009, soțul ei numitul R., întrucât era titularul întreprinderii Individuale cu sediul în Austria și, în urma unor relații comerciale cu SC HH. SRL Bistrița-Năsăud, fusese păgubit de către aceasta din urmă, a decis să formuleze acțiune în instanță împotriva societății și reprezentanților acesteia și deoarece soțul ei nu cunoștea limba română ea a fost cea care s-a ocupat de contactarea unui avocat care să le reprezinte interesele în litigiul civil. În acest sens, fără să își amintească data exactă, martora arată că s-a prezentat la Cabinetul de avocatură din Caransebeș a numitului A., i-a prezentat speța pe scurt și i-a propus să îl reprezinte în instanță pe R. și să se ocupe de toate formalitățile necesare în vederea soluționării cauzei, deoarece ei plecau acasă în Austria, că i-a achitat inițial inculpatului o sumă echivalentă a 600 euro pentru care i-a fost eliberat chitanță, urmând ca în funcție de complexitatea cauzei și de cheltuielile apărute să achite alte sume de bani. Astfel, la Judecătoria Caransebeș a fost deschisă acțiunea civilă dintre R. în contradictoriu cu SC HH. SRL Bistrița-Năsăud, fiind înregistrată sub nr. y3/208/2009, cauză care la termenul din 28 octombrie 2009 a fost declinată din punct de vedere ai competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Bistrița-Năsăud, ulterior fiind formulate și alte acțiuni. Martora arată că a plătit prin intermediul mai multor persoane care au venit în România diverse sume de bani necesare acoperirii cheltuielilor cu derularea litigiilor, întrucât acestea s-au declinat la Bistrița-Năsăud și au fost necesare alte cheltuieli, iar litigiile au devenit mai complexe,una dintre persoanele prin intermediul cărora a achitat sumele de bani fiind Q., o cunoștință bună de-a martorei.
Referitor la suma de 2.000 euro menționată în declarația anterioară, dată în fața Poliției, martora a arătat faptul că reprezintă suma totală efectuată de noi pentru derularea litigiilor din România cu SC HH. SRL Bistrița-Năsăud și administratorii acesteia, că nu le-au fost ceruți bani pentru plata taxelor de timbru de către avocatul A. și nu i-a înmânat acestuia personal vreo sumă de bani cu titlu de taxă de timbru, că pe parcursul derulării litigiilor a ținut legătura cu avocatul A. care a încunoștințat-o de derularea acestora și nu a avut nicio suspiciune legată de derularea proceselor.A mai arătat faptul că nu are nicio pretenție de nicio natură fața de avocatul A. sau față de Societatea civilă de avocatură GG. și că declarația notarială o menține în totalitate și nu dorește să mai dea nicio altă declarație în Dosarul nr. x4/59/2015.
Prealabil, instanța de fond a observat că similitudinea celor două depoziții cuprinse în declarațiile notariale ale celor două martore, date în aceiași zi și în fața aceluiași notar public, precum și inserarea în cuprinsul acestora a unor elemente la care acestea nu au mai făcut referire anterior. Astfel, în ambele declarații se regăsește numărul de dosar ce a format obiectul acțiunii inițiată de inculpat, precum și soluția pronunțată în cauză, aspecte care nu au fost aduse la cunoștința organelor de urmărire penală și pe care martora Q., audiată în fața instanței, nu le-a reiterat.
Instanța de fond a observat că este greu de crezut că această martoră nu și-a mai amintit în fața instanței de judecată în decembrie 2016, aspecte esențiale referitoare la destinația celor 2.600 de euro plătiți de R. JJ. inculpatului, dar a putut face precizări cu 10 luni anterior cu privire la numărul de dosar al acțiunii introduse de inculpat, precum și a destinației sumei de 2.000 euro și a chitanței primite de către R. pentru suma de 600 euro achitată inculpatului cu ocazia primei discuții avută cu acesta. Acest ultim aspect nu este susținut, de către reprezentantul societății reclamante R., care a arătat că această sumă a fost achitată de către soția lui pe parcursul procesului civil, astfel încât instanța apreciază că este reală declarația martorei Q. potrivit căreia a luat hotărârea de a se prezenta în fața notarului public, împreună cu prietena sa JJ. și după ce s-au pus de comun acord cu privire la aspectele ce doreau a le elucida pentru a nu se mai prezenta la chemările repetate ale instanței de judecată, au procedat la formularea unor puncte de vedere comune care conțin exprimări și termeni juridici ce nu le sunt uzuale celor două martore, care nu au studii juridice, fiind astfel evident că au fost ajutate în declarațiile date.
Instanța de fond nu a ținut seama de cele două declarații autentificate care, de altfel, nu conțineau elemente esențiale care să conducă la concluzia nevinovăției inculpatului, câtă vreme martora JJ. nu arată că ea a fost cea care a plătit la Primăria Caransebeș personal sau prin intermediul altei persoane taxa de timbru stabilită de instanță, atât martorele, cât și partea vătămată R., precizând că au achitat suma de 600 euro, reprezentând onorariu de avocat și suma de 2.000 euro cu titlu de taxă de timbru. Prin urmare, din depozițiile interpretate mai sus, instanța de fond a reținut că partea vătămată R. prin intermediul soției sale a achitat inculpatului, atât suma de 600 euro reprezentând onorariu de avocat pentru procesul ce l-a pornit la solicitarea sa, cât și suma de 2.000 euro necesară achitării taxei de timbru. Împrejurarea că R. și soția sa P. nu au nicio pretenție față de inculpat cu privire la diferența dintre suma predată și cea achitată pentru plata taxei de timbru, nu ar fi avut nicio influență sub aspectul vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna Primăriei Caransebeș, fiind, de altfel pronunțată, așa cum s-a arătat, o soluție de neurmărire penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate R..
Instanța de fond a reținut că în Dosarul nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița-Năsăud, reclamantul R. a fost reprezentat de către inculpat, la sediul social al cabinetului acestuia de avocatură fiind comunicată dispoziția instanței privind plata diferenței de taxă de timbru, iar din analiza încheierilor de ședință rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul R. nu a fost prezent în instanță și nu a fost citat la domiciliul său din Germania cu mențiunea achitării diferenței de taxă de timbru, această stare de fapt fiind coroborată cu depozițiile martorelor Q., JJ. și ale părții vătămate R. date în cursul urmăririi penale, potrivit cărora inculpatul i-a solicitat reprezentantului societății reclamante R. suma de 2.000 euro pentru achitarea taxelor de timbru. Faptul că pe chitanța ce atestă această plată este trecut numele părții vătămate nu duce la înlăturarea vinovăției inculpatului,câtă vreme practica uzuală era aceea de a indica unității administrativ teritoriale în fața căreia se efectua plata numele persoanei pentru care se plătea taxa de timbru, fără a fi necesară prezentarea unui act de identificare a acesteia. De altfel, angajatele biroului de avocatură au arătat în mod constant că se întâmplau cazuri în care primeau de la inculpați pe un bilet notat numele persoanei pe numele căreia urma a se face plata. Lipsa prezenței părții vătămate R. la autorități în vederea efectuării personale a plății este confirmată și de cele două martore Q. și JJ. care au declarat că în mod periodic se deplasau la sediul biroului de avocatură împreună sau doar prima, când cealaltă martoră se afla în străinătate, pentru a se interesa de mersul procesului. De altfel, martora Q. a arătat că era deseori rugată de prietena sa să se deplaseze la biroul societății de avocatură al inculpatului și să o anunțe telefonic despre mersul procesului, martora JJ. aflându-se în străinătate împreună cu soțul său și venind sporadic în țară.
Instanța de fond a reținut că în Dosarul nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița-Năsăud inculpatul fiind cel care și-a luat angajamentul de a se ocupa de achitarea taxelor de timbru a procedat la inducerea în eroare a reprezentanților Primăriei Caransebeș, achitând suma de 32,40 RON cu titlu de taxă de timbru, deși dispoziția instanței era de a achita suma de 3.249 RON, suma de bani plătită efectiv fiind modificată la suma de bani stabilită de instanță, iar chitanța astfel falsificată, fiind depusă în fața instanței de judecată.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 17 martie 2010 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 32,40 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 3.249 RON și o depune la dosarul cauzei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
În Dosarul nr. x/271/2011 al Judecătoriei Oradea la termenul de judecată din 23 ianuarie 2012 se constată lipsa părților de la judecată, precum și cererea de amânare depusă, de către avocatul reclamanților E. și MM., alăturat chitanței seria AI nr. 793 din 11 ianuarie 2012 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 7.715 RON și timbru judiciar în cuantum de 4,5 RON. Modul de operare al inculpatului este identic cu cel în dosarele anterioare, în sensul perceperii de la partea vătămată E. a sumei de bani stabilită de instanță cu titlu de taxă de timbru și achitării la Primăria Caransebeș a unei sume mai mici de bani, concomitent cu falsificarea chitanței eliberată de acest serviciu și inserarea sumei de bani la plata căreia a fost obligat prin dispoziția instanței. În speță chitanța din 11 ianuarie 2012 în valoare de 77,15 RON emisă de Primăria Caransebeș - Serviciul Impozite și Taxe, a fost modificat la suma de 7.715 RON, după care a fost depusă de inculpat în instanță. Și în acest caz, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 11 ianuarie 2012 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 77,15 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 7.715 RON și o depune la dosarul cauzei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Prin Sentința civilă nr. 10289 din 27 mai 2011 a Judecătoriei Iași din Dosar y4/245/2010 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă, având în vedere învestirea instanței cu o acțiune civilă cu mai multe capete de cerere, printre care capetele de cerere privind revendicarea și plata lipsei de folosință având fiecare caracter principal și valoare care depășește 500.000 RON. Urmare a declinării de competență s-a format Dosarul nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei s-a dispus citarea reclamantului E., pentru termenul de judecată din 17 octombrie 2011, cu domiciliul procedural ales la SCA GG. cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 25.137 RON. La fila 3 dosar fond se găsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare prin care s-a adus la cunoștința inculpatului obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul menționat, inculpatul semnând personal procedura de citare. La dosar a fost depusă de către inculpat chitanța din 7 octombrie 2011 privind plata achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25.137 RON, chitanță achitată pe numele reclamantului E. fără menționarea altor date de identificare. Prin concluziile scrise depuse la data de 21 octombrie 2011, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată, precum și obligarea pârâtei SC NN. SRL la plata cheltuielilor de judecată. Referitor la cheltuielile de judecată, reclamanții prin apărător, arată că s-au achitat taxe de timbru în valoare de 61.418 RON, 48.000 RON și 25.137 RON, sume la plata cărora solicită a fi obligată pârâta. Prin semnarea concluziilor scrise inculpatul și-a însușit conținutul acestora, atât în ce privește starea de fapt și problemele de drept cu care a învestit instanța de judecată, cât și în ce privește chestiunile colaterale referitoare la solicitarea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar, confirmând legalitatea sumelor cu privire la care solicită restituirea.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 7 octombrie 2011 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 251 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 25.137 RON și o depune la dosarul cauzei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corectă dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată (7 acte materiale), fals intelectual în formă continuată (7 acte materiale), și uz de fals în formă continuată(7 acte materiale).
II. Activitatea infracțională reținută de instanța de fond în sarcina inculpatului A. în dauna părții vătămate E.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată și uz de fals în formă continuată, reținându-se în sarcina inculpatului săvârșirea a două acte materiale,cu referire la Dosarele nr. x1/99/2011 și z/99/2011 ale Tribunalului Iași, cu privire la taxele de timbru solicitate spre achitare de inculpat părții vătămate.
1. Analiza situației taxelor de timbru din Dosarul nr. z/99/2011.
Prin plângerea adresată de partea vătămată E., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și înregistrată sub nr. 667/P/2013 din data de 5 aprilie 2013, aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, evaziune fiscală, spălare de bani și fals în declarații, arătând că în Dosarul nr. z/99/2011 prin care a solicitat obligarea executantului lucrărilor efectuate pe terenul ce îi aparținea, respectiv pârâta SC NN. SRL, să îi plătească chirie pentru suprafața folosită, să îi respecte proprietatea, să ridice și să sisteze lucrările de pe proprietatea sa pentru obiectivul „varianta de ocolire a municipiului Iași”, în vederea soluționării capetelor de cerere menționate inculpatul i-a pus în vedere că trebuie să plătească o taxă de timbru la valoare și care reprezintă 10% din valoarea totală a pretențiilor, urmând ca în dosarul menționat să achite suma de 109.416 RON, astfel că a predat inculpatului contravaloarea taxelor de timbru în vederea achitării acestora, fiindu-i teamă de perspectiva anulării acțiunii, așa cum îi comunicase inculpatul. Partea vătămată mai precizează că, la cabinetul inculpatului s-a realizat calculul taxelor de timbru, iar în Dosarul nr. z/99/2011 aflat pe rolul Tribunalului Iași, i-a dat inculpatului suma de 109.416 RON în vederea achitării taxei de timbru, astfel cum i s-a solicitat de către inculpat, care a făcut și calculul, însă la Serviciul Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Caransebeș, inculpatul a achitat numai suma de 251 RON așa cum rezultă din chitanța din 7 octombrie 2011, iar la dosarul cauzei inculpatul a depus chitanța falsă modificată pe calculator, având o valoare de 25.137 RON, chitanța având aceiași serie și număr cu cea eliberată de primărie, iar în concluziile scrise depuse de inculpat în dosarul civil, la termenul de judecată din 13 septembrie 2012 acesta a făcut mențiunea că au fost achitate două taxe de timbru în valoare de 61.418 RON și de 48.000 RON. Partea vătămată arată că, atunci când a constatat această situație, a solicitat Direcției Finanțelor Publice Iași prin adresa nr. 88630 din 4 februarie 2013 să îi fie comunicat dacă figurează cu chitanțe achitate, reprezentând taxă de timbru în valoare de 214.000 RON și respectiv 109.416 RON, iar potrivit răspunsului nr. 88877 din 6 februarie 2013 comunicat de DGFP Iași taxele de timbru în acest cuantum nu au fost achitate. Plângerea părții vătămate se află la dosar UP.
Ulterior, în cursul urmăririi penale, partea vătămată E. a dat o declarație olografă la data de 12 iunie 2015 arătând că l-a cunoscut pe inculpat și l-a angajat în mai multe dosare civile, atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al SC D. SRL, iar cu privire la Dosarul nr. z/99/2011, care la momentul declarației se afla în faza de apel la Curtea de Apel Iași, acțiunea inițială având ca obiect solicitare chirie teren, inculpatul i-a stabilit ca taxă de timbru suma de 109.416 RON achitată de partea vătămată în 2 tranșe, respectiv 61.400 RON și 48.016 RON, suma de 61.400 RON fiind achitată înainte de începerea procesului, iar diferența urmare a majorării pretențiilor, ambele sume fiind date la sediul biroului de avocatură al inculpatului, nefiind de față alte persoane. În continuarea declarației, partea vătămată arată că a fost avertizat de caracterul fals al taxelor de timbru achitate efectiv de inculpat, astfel că a făcut verificări și a constatat ilegalitățile reclamate, cunoscând și alte persoane care se află în această situație, astfel încât a procedat la confruntarea taxelor de timbru achitate la primărie cu cele depuse la instanță. În acest dosar partea vătămată arată că prin chitanța din data de 18 mai 2012 emisă de Primăria Caransebeș în duplicat, rezultă că la data de 7 octombrie 2011 s-a achitat suma de 251 RON, deși dispoziția instanței era de a se achita suma de 25.137 RON, așa cum este menționat și în concluziile scrise, cele două chitanțe având același număr, serie și dată.
În fața instanței de fond s-a procedat la audierea părții vătămate la termenul de judecată din 31 mai 2016, care a arătat că a avut încredere deplină în inculpat și nu l-a suspicionat niciodată, bazându-se pe onorariile pe care i le plătea și condițiile în care se deplasau la diverse instanțe din țară, că nu a achitat niciodată taxe de timbru ca persoană fizică, ci prin intermediul inculpatului căruia îi dădea banii, iar atunci când se introduceau acțiuni în numele societății pe care o administra, plata se efectua prin ordin de plată către Serviciul de taxe și impozite din cadrul primăriei, că a intrat la bănuieli când a solicitat eliberarea de copii ale chitanțelor care atestau plata taxei de timbru, atât la instanțele judecătorești la care au fost depuse, cât și la serviciul taxe impozite de la primăriile la care s-au achitat și a constatat că la primărie se achita 10% din valoarea taxei de timbru, iar la dosarul cauzei se afla chitanța privind plata integrală a acesteia, că în dosarul purtat de partea vătămată cu pârâta SC NN. Galați a stabilit cu inculpatul achitarea sumei de 130.000 RON cu titlu de taxă de timbru, deși dispoziția instanței era de 25.000 RON, iar în acest dosar se găsesc trei chitanțe de 251 RON, de 47,50 RON și de 60 RON, iar în notele scrise de inculpat se regăsesc sumele plătite cu titlu de taxă de timbru la valoarea solicitată de inculpat. Partea vătămată arată că a încercat soluționarea conflictului cu inculpatul pe cale amiabilă, în sensul de a i se returna diferența dintre sumele de bani predate inculpatului pentru a achita plata taxelor de timbru și sumele plătite efectiv, dar a fost refuzat și inculpatul nu a recunoscut că ar fi făcut ceva ilegal, fiind cu conștiința împăcată că nu a dorit să îi facă ceva rău și nu l-a mandatat niciodată pe inculpat să solicite restituirea taxelor de timbru. Partea vătămată mai arată că pe parcursul procesului purtat cu SC NN. crede că a avut domiciliul procedural ales la cabinetul de avocatură al inculpatului, întrucât după ce a încetat colaborarea cu acesta a primit adrese de la Curtea de Apel Galați sau Tribunalul Galați la sediul societății de avocatură.
Inculpatul A. a negat săvârșirea faptei reținută în sarcina sa cu privire la primirea de la partea vătămată a sumelor de bani cu titlu de taxă de timbru, achitarea la Primăria Caransebeș a unei sume mai mici decât cea la plata căreia a fost obligat și falsificarea ulterioară a chitanțelor, urmată de depunerea acestora în fața instanței, iar cu privire la menționarea în cuprinsul concluziilor scrise formulate în Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași a obligării pârâtei SC NN. SRL la plata taxelor de timbru în cuantum de 61.418 RON și 48.000 RON precizează că acestea au fost întocmite împreună cu partea vătămată într-o după amiază la biroul său de avocatură, iar cheltuielile se refereau la cele efectuate de partea vătămată cu plata taxelor de timbru și a contravalorii transportului și cazării, precizând totodată, că nu a formulat o cerere de restituire a sumei de 109.416 RON în dosarul menționat mai sus. Inculpatul mai arată că procedeul de lucru al biroului său era următorul: după redactarea acțiunii, cu o copie a cărții de identitate a reclamantului trimitea angajatele să achite taxa de timbru, care se achita întotdeauna pe numele persoanei reclamante. Inculpatul arată că la deplasările efectuate la instanța de la Iași a fost însoțit întotdeauna de partea vătămată, care era extrem de ordonat în ținerea evidențelor actelor precizându-i că a fost revizor contabil și avea o implicare activă în dosarele sale, îl însoțea în sala de judecată purtând o mapă albastră în care avea acte și în corespondența cu instanța inculpatul primea de la partea vătămată diverse acte, chiar atrăgându-le atenția celorlalți avocați despre acest lucru.
Analizând susținerile părții vătămate și ale inculpatului, instanța de fond a reținut că dosarul nr. z/99/2011 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 31 august 2011, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. y4/245/2010 al Judecătoriei Iași. În acest dosar, partea vătămată E. și MM. au solicitat în contradictoriu cu SC NN. SRL Galați obligarea pârâtei la respectarea dreptului de proprietate și posesie asupra mai multor terenuri situate în Miroslava și obligarea la sistarea lucrărilor de construire a șoselei de centură a municipiului Iași, precum și la plata folosinței terenului din momentul ocupării lui și până la punerea în posesie a reclamanților. Prin rezoluția judecătorului s-a constatat achitată taxa de timbru în cuantum de 19 RON și s-a dispus citarea reclamantului la domiciliul procedural ales, respectiv la sediul societății de avocatură al inculpatului, cu mențiunea de a indica valoarea pretențiilor bănești pentru lipsa de folosință. La fila 4 se găsește chitanța din 17 noiembrie 2010 privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 19 RON, chitanță pe care se regăsește, atât CNP-ul reclamantului E., cât și adresa domiciliului acestuia din București. La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2011 reclamanții depun note de ședință, prin care învederează instanței că suprafața de teren ocupată în mod abuziv de pârâtă este de 20.000 mp și reprezintă suprafață ocupată în totalitate prin executarea șoselei de centură și a unor căi de acces de la organizarea sa de șantier până la drumul național, apreciind că prețul chiriei este de 3 euro/mp, solicitând în finalul cererii să i se pună în vedere valoarea taxei de timbru prin citație la sediul biroului de avocatură al inculpaților. Ulterior, la termenul de judecată din data de 23 februarie 2011 reclamanții prin avocat depun note de ședință prin care arată că din eroare, s-a aproximat greșit prețul pe metru pătrat de teren ocupat cu forța, acesta fiind de 0,3 euro/mp/lună, menținându-și solicitarea de a i se pune în vedere achitarea valorii taxei de timbru și timbru judiciar prin citație la sediul biroului de avocatură al inculpaților - fila 93 dosar. Prin încheierea de ședință din data de 23 februarie 2011, după ce s-a respins solicitarea de conexare la prezenta cauză a Dosarului nr. z4/245/2010,apărătorul reclamanților, respectiv inculpatul, menționează că valoarea lipsei de folosință este de 0,3 euro/mp /lună fiind vorba de 20.000 mp pentru perioada 2008-2010 și depune chitanța prin care face dovada achitării taxei de timbru, fiind vorba despre chitanța seria SO nr. 1694 din 25 ianuarie 2011 în cuantum de 61.418 RON, achitată pe numele părții vătămate E. cu adresa în municipiul Caransebeș, județ Caraș-Severin, chitanță care nu conține alte elemente de identificare a plătitorului. La același termen de judecată instanța stabilește taxă de timbru de 10.259,5 RON, constatându-se achitată taxa de timbru pentru capătul de cerere referitor la lipsa de folosință, dispunându-se citarea reclamanților cu mențiunea de a preciza obiectul primului capăt de cerere: obligarea la sistarea lucrărilor sau obligarea pârâtei la a lăsa reclamanților terenul afectat de lucrări - fila 123 dosar fond. Se impune precizarea potrivit căreia în prezentul dosar s-au formulat cereri de arătare a titularului dreptului, de chemare în garanție și numeroase înscrisuri depuse de CNADNR și pârâta din dosar. Pentru termenul de judecată din data de 4 mai 2011 reclamanții, prin același avocat A., depun note de ședință prin care arată că pârâta CNADNR se face vinovată de lipsa de folosință a reclamanților pe suprafața de teren de 29.544 mp pe o perioadă de 30 de luni, astfel că dacă se va admite cererea de chemare în garanție, suma ce trebuie achitată reclamanților este de 265.896 euro actualizată la rata inflației, întrucât prin modalitatea în care au procedat SC NN. SRL și CNADNR - DRDP Iași la lucrările „varianta de ocolire a municipiului Iași”, reclamanților li s-a încălcat un atribut al dreptului de proprietate, respectiv folosința. Întrucât reclamanții au depus numeroase precizări de acțiune sub forma notelor de ședință, fapt ce a îngreunat sarcina instanței de judecată de a identifica obiectul pretențiilor și cuantumul acestora, la termenul de judecată din data de 25 mai 2011, apărătorul reclamanților, respectiv inculpatul, susține că cererea promovată are ca obiect „revendicarea suprafeței de 24.506 mp teren, plata lipsei de folosință în cuantum de 1.214.815 RON, obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor, fără a mai susține sistarea lucrărilor”. Față de această precizare de acțiune s-a invocat de către chemata în garanție a excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, astfel că la data de 27 mai 2011, prin sentința civilă 10289, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta SC NN. SRL Galați împreună cu cererile de chemare în judecată a altor persoane, de chemare în garanție și de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtă cu privire la Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, CNADNR București și CNADNR prin DRDP Iași, în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă.
Urmare a declinării competenței acțiunii formulate de reclamanți, dosarul a fost înregistrat la data de 31 august 2011 pe rolul Tribunalului Iași. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei s-a dispus citarea reclamantului E., pentru termenul de judecată din 17 octombrie 2011, cu domiciliul procedural ales la SCA GG. cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 25.137 RON. La dosar fond se găsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare prin care s-a adus la cunoștința inculpatului obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul menționat, inculpatul semnând personal procedura de citare. La dosar a fost depusă de către inculpat chitanța din 7 octombrie 2011 privind plata achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25.137 RON, chitanță achitată pe numele reclamantului E. fără menționarea altor date de identificare. Din lecturarea încheierilor pronunțate în cauză ulterior înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Iași, instanța reține că nu s-a mai discutat problema timbrării, astfel încât la dosar, cu excepția rezoluției judecătorului de la momentul înregistrării dosarului și a consemnării depunerii chitanței de 25.137 RON cu titlu de taxă de timbru, de către inculpat la termenul de judecată din 17 octombrie 2011, timbrajul capetelor de cerere nu a mai făcut obiectul dezbaterilor părților. Prin concluziile scrise depuse la data de 21 octombrie 2011, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată, precum și obligarea pârâtei SC NN. SRL la plata cheltuielilor de judecată. Referitor la cheltuielile de judecată, reclamanții prin apărător, arată că s-au achitat taxe de timbru în valoare de 61.418 RON, 48.000 RON și 25.137 RON, sume la plata cărora solicită a fi obligată pârâta.
Instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei există 2 chitanțe privind achitarea taxelor de timbru, una în cuantum de 25.137 RON al cărei caracter fals a fost analizat de instanță la pct. 1 cu referire la actele materiale reținute în dauna Primăriei Caransebeș și chitanța de 48.000 RON depusă la dosar. Cu privire la această chitanță se reține că a fost achitată la Primăria Caransebeș suma de 62,00 RON, reprezentând taxă de timbru, chitanța, având seria SO nr. 1694 din 25 ianuarie 2011, originalul acesteia aflându-se la dosar UP. Prin urmare, există 2 chitanțe cu aceiași serie și număr, dar în cuantum diferit, respectiv chitanța originală aflată la dosar Up, în cuantumul menționat și chitanța în cuantum de 61.418 RON aflată la Dosar nr. y4/245/2010, fiind evident caracterul fals al acesteia din urmă. Chitanța falsă a fost depusă în fața instanței de judecată, de către inculpatul A. în reprezentarea părții vătămate E., iar afirmația părții vătămate potrivit căreia banii pentru achitarea acestei taxe i-a predat inculpatului este confirmată de solicitarea expresă a acestuia de a fi înștiințat la biroul cabinetului de avocatură cu privire la cuantumul sumei datorate.
Modul de lucru al biroului de avocatură și depozițiile martorilor audiați mai sus,au îndreptățit instanța de fond să concluzioneze existența aceluiași mod de lucru, în sensul că, partea vătămată preda banii inculpatului în vederea achitării taxelor de timbru, iar acesta achita la Trezoreria din Caransebeș o sumă mai mică de bani decât cea la plata căreia a fost obligat, după care falsifica chitanța eliberată. Instanța constată că în situația în care partea vătămată E. și-a achitat singură plata taxelor de timbru, fiind vorba despre un singur caz identificat de instanță, cel al introducerii inițiale în prezenta cauză, chitanța ce atesta plata, poartă elemente de identificare ale părții vătămate prin indicarea seriei actului de identitate și a domiciliului acestuia situat în București. În situația de față, chitanța ce conține mențiunea falsă de achitare a sumei de 61.418 RON cu titlu de taxă de timbru nu conține elemente care să permită identificarea persoanei ce a făcut plata, situație care, de altfel, a fost explicată de martora M., care a arătat că primeau un bilet de la inculpat cu suma ce urma a fi achitată și numele persoanei pentru care se făcea plata, bilet pe care îl prezenta funcționarei de la ghișeul de încasări taxe, fără a mai menționa altceva.
În ceea ce privește suma de 48.000 RON despre care partea vătămată susține că ar fi fost predată inculpatului cu titlu de taxă de timbru, s-a reținut că singura referire la aceasta este cea din concluziile scrise, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Este adevărat că la dosar UP se regăsește chitanța din 19 aprilie 2011 privind plata taxei de timbru în cuantum de 47,50 RON de către E. din Caransebeș județ Caraș-Severin, dar existența acestei chitanțe nu este suficientă pentru a permite concluzia potrivit căreia inculpatul i-a perceput părții vătămate suma de 48.000 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru și astfel a fost indusă în eroare partea vătămată.
Instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la această sumă, câtă vreme nu există o dispoziție a instanței de judecată de achitare a unor alte sume de bani cu titlu de taxă de timbru în afara celor două sume anterior analizate, astfel încât simpla referire la existența acesteia în cuprinsul concluziilor scrise nu este de natură să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul.
S-a reținut că martorii audiați în cauză la propunerea părții vătămate și menționați în rechizitoriu și care au fost prezenți la unele din deplasările inculpatului și ale părții vătămate la Iași pentru a se prezenta la procesele aflate pe rolul instanțelor din acea rază de competență, nu au făcut nicio referire cu privire la suma de 48.000 RON presupusă a fi solicitată, de către inculpat părții vătămate pentru a fi achitată cu titlu de taxă de timbru în Dosarul nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași, dosar purtat în contradictoriu cu SC NN. SRL Galați.
Prin urmare, în dosarul nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași instanța de fond a constatat că partea vătămată E. a fost indusă în eroare, de către inculpat care i-a pus în vedere necesitatea achitării unei sume de 61.418 RON cu titlu de taxă de timbru referitor la un capăt de cerere din acțiunea introdusă, sumă de bani predată, de către partea vătămată inculpatului, care însă a achitat la Primăria Caransebeș suma de 62,00 RON, falsificând ulterior chitanța ce atesta această plată, iar chitanța conținând astfel mențiuni necorespunzătoare adevărului a fost depusă în instanță la termenul de judecată din data de 23 februarie 2011.
2. Analiza situației taxelor de timbru din Dosarul nr. x1/99/2011.
Prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a reținut cu privire la acest aspect faptul ca în Dosarul nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași, inculpatul A., în calitatea de avocat, ar fi solicitat și primit de la persoana vătămată E. suma de 214.000 RON pentru plata taxelor de timbru, achitând la Primăria Municipiului Caransebeș suma de 21.400 RON, falsificând chitanța eliberata în sensul menționării sumei de 214.000 RON și însușindu-și, astfel diferența, deși acțiunea era scutită de taxa de timbru.
Prin plângerea adresată de partea vătămată E., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București arată că a fost înșelat de inculpat care i-a pus în vedere să plătească taxă de timbru la valoare în cuantum de 214.000 RON și deși instanța a revenit asupra obligației de timbrare, inculpatul nu i-a adus la cunoștință acest lucru. Partea vătămată arată că acțiunea introdusă era scutită de plata taxei de timbru și deși a predat inculpatului suma de 214.000 RON, din duplicatul emis de Primăria Caransebeș al chitanței din 18 martie 2011 rezultă că s-a plătit doar suma de 21.400 RON.
Instanța de fond a procedat la audierea părții vătămate care a arătat că își menține plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 3 aprilie 2013 și declarațiile date la data de 12 iunie 2013 și 12 ianuarie 2015 ultima în fața organului de cercetare penală, aflată la dosar urmărire penală. Cu privire la acest dosar având ca obiect expropriere, cu o zi înainte de a pleca la proces la Iași, inculpatul l-a chemat și i-a spus să stabilească cuantumul taxei de timbru raportat la valoarea pretențiilor solicitate, arată că inculpatul i-a spus că taxa de timbru reprezintă 10% din suma pe care o solicită în procesul de expropriere având ca obiect o suprafață de 5.000 mp, fiind nemulțumit și de suma de bani oferită de CNADNR drept despăgubire. Partea vătămată a precizat că au efectuat o expertiză tehnică extrajudiciară care a stabilit valoarea terenului la suma de 500.000 euro, prin urmare, raportat la calculul făcut de inculpat, urma să achite suma de 214.000 RON cu titlu de taxă de timbru. Tot în acea zi, inculpatul i-a spus că ar trebui să solicite și contravaloarea celor 5.000 mp, reprezentând suprafață de protecție aflată lângă suprafața de 5.000 mp expropriată și pe care nu mai avea voie să construiască, comunicându-i că taxa de timbru ar fi tot în jurul valorii de 210.000 RON, dar aceasta urma să o achite ulterior, primordial fiind la introducerea acțiunii de expropriere la instanța din Iași să achite suma inițială pe care i-o indicase acesta de 214.000 RON. Partea vătămată a arătat că și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că a fost anunțat așa de târziu de această plată, ar fi dorit să plătească prin ordin de plată, dar inculpatul i-a spus că nu se poate pentru că trebuie arătată instanței chitanța privind plata taxei de timbru, astfel încât partea vătămată i-a telefonat soției care se afla la București și aceasta, a doua zi i-a adus banii la Caransebeș la fabrică. Partea vătămată mai precizează că inculpatul a menționat să nu lase banii la secretariatul biroului său pentru ca angajatele „să nu fugă cu ei" și să îi dea lui sau soției sale.
Menționează că la dosarul cauzei se află modul de calcul a plății taxei de timbru ce trebuia să o achite, scrise de partea vătămată după dictarea inculpatului, întrucât el nu știe să calculeze asemenea taxe, arată că are domiciliul în București și știe că taxele de timbru se achită la Primăria din raza teritorială a domiciliului persoanei fizice, dar inculpatul i-a solicitat să îi dea lui banii să achite taxa la Primăria Caransebeș. Partea vătămată menționează că atunci când a început procesul de la Iași, avocata CNADNR-ului numita W. în sala de judecată anterior intrării completului de judecată, a discutat cu inculpatul, care i s-a plâns că, deși avocata știe că partea vătămată are dreptate, aceasta a fost nevoită să achite o sumă mare de bani cu titlu de taxă de timbru, răspunsul avocatei CNADNR-ului fiind în sensul că acțiunile având ca obiect expropriere sunt scutite de plata taxei de timbru. Până în acel moment nu îl suspecta pe inculpat, dar după această discuție i-a cerut să îi arate chitanța privind plata sumei de 214.000 RON cu titlu de laxă de timbru, inculpatul arătându-i chitanța din dosar și promițând că îi va face o copie, iar cu privire la cererea de restituire a taxei de timbru, i-a explicat că trebuie să aștepte finalizarea procesului, astfel că a intrat la bănuieli, solicitând eliberarea de copii ale chitanțelor care atestau plata taxei de timbru, atât la instanțele judecătorești la care au fost depuse, cât și la Serviciul taxe și impozite de la primăriile la care s-au achitat, constatând că la Primărie se achita 10% din valoarea taxei de timbru, iar la dosarul cauzei se afla chitanța privind plata integrală a acesteia, sustrăgându-se prin urmare cam 90% din aceste sume.
Partea vătămată a arătat că la al doilea termen de judecată din dosarul cu CNADNR aflat pe rolul Tribunalului Iași, în încheierea de ședință se menționează că acțiunea introdusă de partea civilă era scutită de plata taxei de timbru, iar ulterior, după ce a renunțat la serviciile inculpatului avocat a solicitat avocatului S. să inițieze demersurile pentru recuperarea sumei de 214.000 RON plătită cu titlu de taxă de timbru, cauza aflându-se în acel moment în fața Curții de Apel Galați. Nu a găsit chitanța și a cerut lămuriri inculpatului care i-a trimis un mesaj, în sensul, că nu cunoaște cuantumul taxei de timbru achitată de client. Partea vătămată a arătat că a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată de la Tribunalul Iași și ulterior o cerere de strămutare, dar motivele care au dus la formularea acestor cereri nu a fost o dispoziție a instanței de plată a taxei de timbru și studiind ulterior acțiunea a constatat că inculpatul solicitase instanței să stabilească un cuantum al taxei de timbru ca să își credibilizeze solicitarea adresată acestuia de plată a acestei sume.
Partea vătămată a învederat instanței de fond că după ce a încetat relațiile de colaborare cu inculpatul a solicitat Primăriei Caransebeș să îi restituie suma de 214.000 RON achitată cu titlu de taxă de timbru, reprezentanții primăriei răspunzându-i că la numărul de chitanță indicat exista o plată în cuantum de 21.400 RON care îi poate fi restituită doar dacă pe această chitanță este inserată de instanță, în speță Tribunalul Iași, mențiunea că taxa de timbru nu a fost folosită. Precizează că această chitanță nu avea menționat numărul dosarului pentru care s-a făcut plata, astfel încât nu a putut primi de la Tribunalul Iași mențiunea că nu s-a folosit. Își explica menționarea numelui său pe această chitanță vis a vis de declarațiile angajatelor cabinetului de avocat al inculpatului care au arătat că în momentul în care făceau plăți li se menționa pe un bilet numele persoanei pe seama căreia se făcea plata. Partea vătămată arată că a avut ulterior o discuție cu inculpatul, cu soția și nașul acestora în cuprinsul cărora i-a reproșat faptul că a fost înșelat cu privire la cuantumul taxei de timbru achitată, dar inculpatul nu a recunoscut că ar fi făcut ceva ilegal, că nu I-a mandatat niciodată pe inculpat să solicite restituirea taxelor de timbru și crede că cererile acestuia sunt făcute în complicitate cu angajații primăriei.
Partea vătămată a arătat că pe parcursul procesului a avut domiciliul procedural la biroul inculpatului, că suma de 214.000 de RON îi avea acasă în numerar, întrucât derulează afaceri din anul 1995 cu sume impresionante de bani, că ulterior termenului din 18 aprilie 2011 a aflat că nu trebuia achitată taxă de timbru și, deși s-a prezentat alături de inculpat la procese este novice în problemele justiției și avea apărător ales, că a fost o perioadă când a avut reședința la Caransebeș dar nu era perioada în care taxele de timbru le-a achitat inculpatul la acea unitate administrativ teritorială. Partea vătămată, răspunzând întrebărilor apărătorului inculpatului, arată că îl însoțea pe inculpat la procedeele purtate în țară, îi plătea acestuia cazarea- transportul și proceda astfel, întrucât cunoștea situația de fapt și îi mai putea oferi amănunte, că cererea de strămutare a fost generată de nemulțumirea părții vătămate legată de modul în care punea problema completul de judecată și a aflat informații potrivit căreia fiul judecătoarei era angajat al primăriei care făcuse exproprierea, apreciind că favoriza partea adversă, în condițiile în care avea un teren și de 2 ani CNADNR-ul îl folosea fără a-i fi achitată vreo taxă de despăgubire și fără a avea autorizație de construcție.
Cu privire la acuzațiile aduse inculpatului ce vizează suma de 214.000 RON despre care partea vătămată arată că a fost predată inculpatului cu titlu de taxă de timbru ce urma a fi achitată în Dosarul nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași, acesta a arătat, cu ocazia audierii de către instanță la termenul de judecată din 7 aprilie 2017 că a avut relații contractuale de avocatură cu partea vătămată E. și societatea acestuia, partea vătămată fiindu-mi recomandat de un prieten, EE., singurele sume de bani pe care le-a primit de la partea vătămată E. au fost cele ale plății onorariului de avocat, iar acuzațiile aduse de partea vătămată și consemnate în actul de acuzare, în sensul primirii a unor sume de bani de la acesta pentru a plăti taxe de timbru, nu sunt reale.
În legătură cu dosarul aflat pe rolul Tribunalului Iași, a arătat că a contestat valoarea despăgubirilor propuse de CNADNR, iar la penultimul termen de judecată, instanța le-a pus în vedere să achite taxa de timbru în cuantumul stabilit de lege, fără a fi menționat cuantumul acestei taxe, urmând a le pune acest lucru în vedere prin încheierea de ședință. După acest termen de judecată și înainte ca instanța să revină asupra dispoziției, a mers împreună cu partea vătămată în biroul martorului K. și i-a sugerat părții vătămate să achite 10 % din cuantumul taxei pentru a avea o siguranță de a nu-i fi anulată acțiunea, altfel ar fi pierdut termenul. În legătură cu plata acestei taxe nu știe nimic în ce privește persoana care a plătit-o, probabil partea vătămată. La ultimul termen de judecată a cauzei aflată pe rolul Tribunalului Iași, avea pregătită o cerere de recuzare a judecătoarei ce soluționa cauza, pe care a depus-o și o cerere de strămutare. Taxa de timbru nu a intrat niciun moment în posesia lui și nici nu am văzut-o, potrivit propriilor declarații.
Inculpatul, făcând referire la dosarul avut pe rolul Tribunalului Iași, a arătat că a purtat mai multe discuții în legătură cu modul de derulare a procesului, în esență discuțiile se refereau la dispoziția instanței de a achita taxa de timbru, iar la restaurantul Unirea din Iași, se afla la masă împreună cu partea vătămată E. și cu martorul I., fiind singura dată când l-a văzut pe acesta din urmă, în duminica Floriilor, dar nu au discutat despre plata taxei de timbru. Precizează că martorul nu a asistat la această discuție, întrucât cu o seară înainte au stat mai multe ore într-un restaurant din Iași și nu a mai venit, iar martorul K. a ales să petreacă sărbătoarea alături de familie, întâlnindu-se cu ei la acel loc și bând o cafea, după care a plecat.
În legătură cu solicitările de restituire a taxelor de timbru depuse la Primăria Caransebeș, a arătat că nu cunoaște nimic și nu a avut legătură cu depunerea cererilor, cu taxele de restituit, cu banii. Inculpatul a arătat că nu a plătit niciodată taxe de timbru pentru clienți, dar în cadrul biroului s-au plătit de către angajatele biroului, din dispoziția lor, a sa și a soției, în următoarele condiții: biroul de avocatură are program și după-amiaza până la ora 19 și în cazul în care se prezenta un client și făceau angajament și acesta nu mai putea veni a doua zi, le lăsa banii pentru plata taxelor de timbru, fiind vorba de sume mici și taxe fixe, trecute în lege și a căror situație este clară, iar restul taxelor de timbru care se plătesc în funcție de valoare ( dobânzi, penalități ) le stabilea instanța, care comunica părții, iar biroul de avocatură nu avea nicio legătură.
La întrebarea procurorului dacă a existat o încheiere a instanței de la Iași în dosarul cu exproprierea în care se consemna obligativitatea achitării unei taxe de timbru în cuantum fix, inculpatul a arătat că instanța de judecată le-a pus în vedere oral la un termen de judecată să achite taxa de timbru, iar prin încheierea de ședință întocmită în cauză, a revenit asupra acestei dispoziții, încheiere despre care a aflat la următorul termen de judecată. Mai precizează că inițial, a introdus acțiunea la Tribunalul Iași, dar a contestat suma primită de partea vătămată E. cu titlu de despăgubiri, acțiune pe care nu a timbrat-o, la primul termen de judecată a completat acțiunea, în sensul că pe lângă suprafața ocupată de șosea, a solicitat despăgubiri și pentru suprafața afectată și i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru, dar la al 3-lea termen de judecată a formulat o nouă precizare prin care a solicitat realizarea a două intrări la suprafața rămasă, cu benzi de accelerare și decelerare. La acest termen de judecată, față de petitele acțiunii i s-a pus în vedere să timbreze și atunci i-a sugerat părții vătămate să achite taxa de timbru. El a precizat că a fost un conflict permanent între el și instanță cu privire la timbraj, atât în discuțiile avute la fiecare termen de judecată, cât și prin notele de ședință depuse, el insistând că acțiunea promovată este scutită de plata taxei de timbru. Acest conflict a generat discuțiile dintre el, partea vătămată E., martorul K. și diverse persoane care se găseau în acel moment, prieteni de-ai părții vătămate E., dar niciodată la discuții nu a participat avocatul U., pe care l-a cunoscut pe hol la Î.C.C.J cu ocazia judecării cererii de strămutare, partea vătămată spunându-i că vor fi doi avocați care vor susține cererea, însă avocatul nu a susținut cererea de strămutare,, ci a trimis un coleg.
Inculpatul a arătat că agresivitatea instanței și modul în care se purtau discuțiile în sala de judecată l-au determinat să caute explicații, astfel martorul K. a aflat despre legătura fiului judecătoarei cu Primăria Miroslava și au formulat cererea de strămutare, după ce i-au fost puse la dispoziție două ordine de plată prin care Primăria Miroslava achita sume de bani fiului judecătoarei.
La întrebarea procurorului, a arătat că a fost de multe ori la restaurantul Select din Iași, întrucât la hotelul acestuia locuiau pe perioada șederii și a purtat discuțiile despre plata taxei de timbru, dar legat de faptul că el a primit o sumă de bani și că s-a dus cu sacoșa la trezorerie nu s-a discutat. Mai arată că a avut discuții cu numita W. ca între avocați adverși, iar despre plata taxei a avut o discuție, reproșându-i la un termen de judecată că nu spune nimic și se bucură de situație, care îi este favorabilă, situația creată de instanță în ce privește obligativitatea timbrării, că nu a avut nicio discuție cu partea vătămată ulterior legat de plata acestei taxe, i-a sugerat doar să plătească 10% din cuantumul taxei de timbru, pentru situația în care nu se va strămuta cauza, fiind o măsură de protecție pentru a nu pierde termenul, interesându-i ca în situația în care nu obțin strămutarea să nu se anuleze acțiunea, în condițiile în care obținuseră cele 2 ordine de plată plătite de către primărie către fiul judecătoarei. Inculpatul a arătat că discuțiile de la restaurantul Select au fost despre faptul că aveau obligația de a plăti o taxă de timbru și nu despre faptul că s-a plătit efectiv o asemenea taxă, în aceste condiții s-a discutat despre ce s-ar face un om de rând în situația în care este nevoit să se judece cu statul și are obligația de a achita o asemenea taxă de timbru. Referitor la chitanța emisă de Primăria Caransebeș din care rezultă că s-a achitat o sumă de 21.400 RON în data de 18 martie 2011 pentru un dosar având ca obiect expropriere, inculpatul arată că nu cunoaște nimic legat de plata acesteia și că această chitanță nu a fost depusă niciodată la dosarul aflat pe rolul Tribunalului Iași, dosar din care nu lipsește nicio filă și în care se află doar o taxă în valoare de 8 RON.
La întrebarea procurorului referitoare la modalitatea de achitare a taxelor de timbru de către angajatele societății de avocatură, inculpatul a arătat că nu era o dispoziție scrisă dată angajatelor biroului privind plata taxelor de timbru, nu știa număr de dosar, întrucât acțiunea nu era introdusă, iar după redactarea acesteia, avea o copie a cărții de identitate a reclamantului și trimitea angajatele să achite această taxă, taxă care se achita întotdeauna pe numele persoanei reclamante, pe numele său se plăteau doar taxele privind eliberarea de copii și de definitivare a hotărârilor. De asemenea o copie a cărții de identitate se afla în birou și nu poate preciza cine anume din birou a achitat taxele, are propriile bănuieli, care rezultă din probele administrate în cauză, în prezența sa nu a primit nicio sumă de bani, reprezentând taxă judiciară de timbru, nu poate ști ce s-a întâmplat în spatele său, activitatea de avocat impune prezența sa și în sala de judecată, iar partea vătămată E. era un obișnuit al biroului. La întrebarea apărătorului inculpatului, a arătat că era însoțit la fiecare termen de judecată de partea vătămată, discutau înainte de termen, cât și după termen și acesta se interesa tot timpul, ajungând în situația de a-i întocmi un opis pentru fiecare dosar în parte și datorită unor inadvertențe între asistentele părții civile E. și angajatele sale, când anumite acte nu au ajuns la biroul de avocatură, purtau o mapă de corespondență și de câte ori venea la birou, partea vătămată solicita să îi fie reactualizată situația dosarelor.
Inculpatul a mai arătat că atunci când a intrat în relații profesionale cu partea vătămată E., acesta avea mai mulți avocați, chiar din București, având mai multe procese în țară și apreciază că acesta avea cunoștințe solide privind dosarele sale, iar în dosarul în discuție, inculpatul a fost cel care a propus strategia privind cererea de strămutare, având în vedere că interveniseră disensiuni și între ei și discuții după fiecare termen de judecată, iar apoi a fost luat prin surprindere cu privire la participarea și a avocatului U. la susținerea cererii de strămutare, anterior formulând prima cerere de recuzare din activitate.
Cu privire la plângerea formulată împotriva sa, inculpatul a arătat că după momentul soluționării definitive a dosarului de la Galați, la sfârșitul anului 2012, dosar în care partea vătămată obținuse obligarea CNADNR la plata sumei de 600.000 euro, i-a solicitat, conform contractului de asistență juridică încheiat, să îi plătească 10% din această sumă, partea vătămată a refuzat și probabil aflând anterior despre chitanțele de timbru false, l-a amenințat, dar cum nu a dat curs amenințărilor sale, partea vătămată s-a răzbunat și i-a intentat un proces privind plata unei mobile adusă din China, proces pe care l-a câștigat, în același timp partea vătămată înființând și o asociație a,,păgubiților de către cabinetul de avocatură Lucian,, afișând în centrul orașului Caransebeș un banner cu acest conținut.
Referitor la timbrarea de la Tribunalul Iași/Galați, a arătat că i-a spus părții vătămate să plătească 10% din cuantumul taxei de timbru datorată, ca măsură de siguranță, discuția având loc în biroul martorului K., calculul a fost făcut de partea vătămată E. la indicațiile sale, în sensul că s-au uitat pe lege și au calculat, scrisul de pe hârtie aparține părții vătămate E. Cu acea ocazie a solicitat numitului OO., angajat al martorului K. să le printeze legea taxelor de timbru pentru a calcula taxa, fiind probabil vorba de suma de 214.000 RON, întrucât 2 miliarde era cuantumul total al taxei și i-a spus părții vătămate să meargă să plătească 10% pentru a nu le anula acțiunea. Arată că nu au discutat alte detalii legate de plata concretă a acestei taxe, el era preocupat de formularea cererii de recuzare și a cererii de strămutare și nu a solicitat părții vătămate să îi aducă lui banii să achite taxa și nu a avut discuții cu partea vătămată legate de modalitatea în care se va plăti această taxă, întrucât a apreciat că partea vătămată nu este novice și nu aveau rost asemenea discuții.
La întrebarea apărătorului părții civile în sensul că fiind vorba de o acțiune de expropriere, de ce nu a formulat o cerere de reexaminare, ca urmare a obligării părții vătămate la plata taxei de timbru, inculpatul a răspuns că nu a formulat o cerere de reexaminare a dispoziției privind plata taxei de timbru, întrucât cunoștea incidentul cu judecătoarea care soluționa dosarul și știa că orice demers este fără sorți de izbândă la acel complet, ei urmărind să scoată dosarul de la acel complet, ceea ce s-a și realizat. Inculpatul mai precizează că la următorul termen de judecată, împreună cu partea vătămată E. a luat cunoștință de conținutul încheierii, avea convingerea că partea vătămată a achitat taxa de timbru și în contextul în care au recuzat completul, nu a discutat cu partea vătămată de plata acestei taxe, dar este posibil ca partea vătămată să îl fi încunoștințat că a achitat taxa de timbru, dar se concentrau pe scoaterea dosarului de la acel complet, astfel că această problemă nu prezenta interes. Mai arată că este posibil ca partea vătămată să fi făcut precizări cu privire la achitarea taxei, amândoi și-au făcut treaba, inculpatul pregătind cererea de recuzare, iar partea vătămată achitând acea sumă, iar despre revenirea instanței asupra timbrării nu a avut cunoștință decât în ziua procesului, când a studiat împreună cu partea vătămată dosarul în sala de judecată și nu este adevărată informația potrivit căreia partea vătămată în acea dimineață i s-a plâns martorei W. că a fost nevoit să plătească acea taxă.
Inculpatul a învederat instanței de fond că doar din spusele părții vătămate putea avea această certitudine că taxa de timbru a fost achitată și partea civilă nu i-a solicitat restituirea taxei de timbru plătită în niciun dosar, neavând nicio discuție cu partea vătămată vreodată în acest sens și singura discuție avută legat de cheltuielile din dosar a fost la data redactării concluziilor scrise, când a fost contactat telefonic de avocatul S., căruia i-a spus că toate cheltuielile legate de acest proces sunt ținute de partea vătămată E. care are evidența lor.
Inculpatul a negat că ar fi fost întrebat de partea vătămată dacă poate achita taxa de timbru prin virament bancar, iar el ar fi afirmat că doar prin plata cash și că ar fi plătit vreodată o taxă de timbru pe numele părții vătămate E. La întrebarea apărătorului părții civile, dacă are vreo bănuială sau explicație cu privire la taxele de timbru falsificate, inculpatul a arătat că partea vătămată i-a relatat odată că una dintre angajatele sale i-a falsificat niște extrase de cont și în virtutea relațiilor apropiate dintre inculpat și partea vătămată, angajatele lor au intrat în legătură și crede că a fost o conlucrare între ele, fiind convins că partea vătămată nu mergea la primărie să stea la coadă să achite taxele și că nu se demitea să facă falsuri. Concluzionând, bănuiește că vinovate de falsuri sunt angajatele sale și ale părții vătămate.
Inculpatul a fost audiat la data de 10 decembrie 2013 și 20 noiembrie 2014, aceasta arătând că în Dosarul nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași, instanța le-a pus în vedere la mai multe termene de judecată să precizeze obiectul cererii și valoarea, astfel că a calculat o valoare de 510.000 euro a pretențiilor solicitate, hotărând să achite 10 % din cuantumul taxei de timbru pentru a nu fi anulată acțiunea ca netimbrată, în condițiile în care dispozițiile instanței în acest sens erau de la începutul procesului. Inculpatul a negat că ar fi primit suma de 214.000 RON de la partea vătămată pentru achitarea taxei de timbru, ci doar chitanța de la partea vătămată, care atesta plata unei sume de bani. Inculpatul arată că partea vătămată a fost prezentă la toate termenele de judecată și de comun acord au luat hotărârea achitării unei părți din taxa de timbru pentru a nu le fi anulată acțiunea, fiind nemulțumiți de modul de derulare al procesului, fapt ce a condus la formularea unei cereri de strămutare care a fost admisă.
Martorul J. a fost audiat la termenul de judecată din 13 ianuarie 2016, menținându-și declarația dată la data de 21 august 2013 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București aflată la dosar UP, arătând că îl cunoaște pe partea vătămată E. încă din anul 2007, având mai multe procese la Iași, iar în anul 2011 - 2012 s-a întâlnit cu inculpatul și partea vătămată la restaurantul hotelului Select din Iași. Partea vătămată i-a spus că el continuă un proces la Iași și a venit însoțit de avocatul său, la întâlnire au mai fost prezente și alte persoane, respectiv martorul I., un domn K. și alte persoane al căror nume nu și-l amintește, ocazie cu care partea vătămată i-a spus că a dat bani pentru o taxă de timbru de aproximativ 2 miliarde ROL, afirmație la care inculpatul s-a întors spre martor și i-a spus „cu sacoșa m-am dus la Primăria Caransebeș și am depus cei 2 miliarde și ceva de lei". Martorul precizează că inculpatul se afla la masă în stânga sa și el și-a exprimat surprinderea față de suma mare de bani, întrebându-l pe inculpat ce s-ar fi întâmplat dacă în locul părții vătămate era o altă persoană care nu avea această sumă de bani, inculpatul ridicând din umeri și spunându-i „că acestea sunt legile în România și ar fi pierdut procesul". Martorul a precizat că restaurantul unde a avut loc întâlnirea este situat la et. I al hotelului și nu cunoaște motivul pentru care partea vătămată E. a invitat la masă și alte persoane, în afara celor menționați, respectiv el, martorii K., I., partea vătămată și inculpat, la masă mai erau încă 2 persoane pe care nu și le amintește și nu știe cine erau. Martorul a mai menționat că partea vătămată nu i-a povestit circumstanțele în care a remis inculpatului suma de bani, reprezentând plata taxei de timbru, iar când a văzut 2 chitanțe cu aceiași serie, număr și dată, a bănuit că inculpatul l-a înșelat pe partea vătămată, fără a avea vreo discuție referitor la falsul constatat de ei, raportat la discuția anterioară pe care a avut-o cu inculpatul la Iași la restaurant. Martorul precizează că discuția avută la Iași cu privire la taxa de 2 miliarde de RON privea un dosar, iar chitanța de 25.000 RON pe a cărei copie i-a prezentat-o părții vătămate E. la solicitarea acesteia de a o lua dintr-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Iași și despre care a bănuit că este falsă, privea alt dosar și de câte ori s-a întâlnit cu el la Iași, partea vătămată venea la procese însoțit de avocat. Martorul nu își amintește obiectul dosarului în care trebuia achitată taxa de timbru de 2 miliarde, după cum nu își amintește nici dacă s-a făcut afirmația potrivit căreia se timbra la valoare. La întrebările apărătorului părții civile, martorul precizează că la solicitarea părții vătămate E. o singură taxă de timbru a verificat-o și a făcut xerocopie după ea, cea la care a făcut referire mai sus, în cuantum de 25.000 RON, iar din spusele părții vătămate E., fără a-i arăta dovezi în acest sens, diferă sumele de bani plătite efectiv cu chitanțele aflate la dosar. Martorul arată că partea vătămată i-a comunicat că diferă sumele, întrucât nu i se restituie taxele achitate de către Primăria Caransebeș, iar avocata părții adverse unui proces purtat de partea vătămată E. - numita R., cu care în prezent derulează un program de colaborare, i-a comunicat că taxa de timbru de 2 miliarde nu trebuia plătită de partea vătămată, avocata anunțându-l pe partea vătămată de acest lucru. Corespunde adevărului că din acel moment partea vătămată a avut suspiciuni legat de necesitatea plății taxei de timbru, iar ulterior partea vătămată i-a povestit că l-a contactat pe avocatul său pentru a i se restitui taxa de timbru, comunicându-i-se de către inculpat că doar la finalul procesului se pot restitui taxele de timbru.
Martorul I. a fost audiat la termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2016, menținându-și declarația dată în cursul urmăririi penale și arătând că își amintește de o discuție pe care a avut-o la Iași în martie 2011 înainte de termenul unui proces pe care îl avea partea vătămată E., cu o seară înainte de termen discutând cu inculpatul A. și partea vătămată, inculpatul Lucian a spus că a plătit la Trezoreria Caransebeș o taxă de timbru în jurul sumei de 2 miliarde și a mers cu „o sacoșă de bani”. Martorul a arătat că nu reține motivul pentru care în declarația dată la data de 26 iunie 2013 a precizat că această întâmplare a avut loc în martie sau aprilie 2013, discuția având loc într-un local în centrul lașului pe care nu îl poate preciza, întrucât a trecut mai mult timp de atunci, discuție la care au mai fost prezenți în afară de inculpat și partea vătămată, martorul J. și un domn K. care locuiește în Iași. Martorul arată că nu își amintește dacă inculpatul a arătat sau nu chitanța, că discuția de la restaurant a fost amicală, pornită de la faptul că a fost plătită o sumă mare de bani cu titlu de taxă de timbru și motivele pentru care trebuie achitate asemenea sume de bani, inculpatul inițiind această discuție, întrucât a fost nevoit să meargă cu „o sacoșă de bani „pentru achitarea taxei. Martorul a mai precizat că nici partea vătămată și nici inculpatul nu și-au exprimat nemulțumirea față de cuantumul acestei sume, iar partea vătămată a afirmat că dacă aceasta este dispoziția instanței trebuie să se conformeze, martorul J. exprimând opinia potrivit căreia nu ar trebui plătită o așa sumă mare de bani, făcând comparație cu situația unei persoane vârstnice care nu ar avea această posibilitate. Martorul nu își amintește să se fi discutat cu acea ocazie despre strămutarea dosarului.
Martorul K. a fost audiat la termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2016, arătând că își mențiune declarația dată la data de 21 august 2013 în cursul urmăririi penale și precizând că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul când acesta venea la Iași cu partea vătămată, iar una din întâlniri a avut loc la restaurantul Select, iar la masă s-a discutat despre taxa de timbru de peste 2 miliarde RON vechi plătită, discuție purtată de partea vătămată cu inculpatul, martorul exprimându-și mirarea față de cuantumul acesteia și ce se va întâmpla în situația în care se va pierde procesul. Martorul arată că nu s-au purtat discuții în amănunt cu privire la plata acestei sume, astfel că nu știe când s-a plătit și cum s-a plătit, inculpatul afirmând că a plătit această taxă, de regulă când inculpatul și partea vătămată veneau la Iași el îi conducea cu mașina la Direcția Fiscală unde inculpatul plătea taxele de timbru sau timbru fiscal, el și partea vătămată așteptându-l în mașină, iar cu privire la suma de 2 miliarde de ROL plătită de inculpat, potrivit spuselor sale cu titlu de taxă de timbru, precizează că nu l-a însoțit pe inculpat la Direcția Fiscală în vederea achitării acesteia. Martorul precizează că a perceput că la momentul discuției, taxa de timbru de 2 miliarde ROL a fost achitată, nu reține dacă la masă s-a discutat despre formularea unei cereri de strămutare sau de recuzare, iar partea vătămată nu i-a oferit nici o explicație cu privire la modul în care a remis suma de bani pentru plata taxei de timbru și apreciază că nu era treaba lui să intre în amănunte. Martorul a mai arătat că, ulterior, partea vătămată E. l-a rugat să meargă la Direcția Fiscală Iași pentru a-i procura copii de pe chitanțe privind plata taxei de timbru, inclusiv copie după chitanța privind plata sumei de 2 miliarde ROL la care a făcut referire mai sus, angajata Direcției Fiscale la insistențele repetate de a-i pune la dispoziție și această chitanță i-a spus că de o foarte lungă perioadă de timp la Direcția Fiscală Iași nu s-a achitat o așa sumă mare de bani și că acea chitanță nu există. Copiile chitanțelor obținute de la Direcția Fiscală i le-a predat părții vătămate E. când acesta a venit la Iași la un termen al procesului și nu crede că la acel moment inculpatul însoțea partea vătămată. Martorul precizează că partea vătămată E. i-a spus telefonic și personal că atunci când a căutat la Caransebeș dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 200.000 RON, a primit o chitanță cu o sumă mai mică al cărui cuantum nu îl poate preciza exact, fiind vorba despre 2.000 de RON sau 20.000 RON, că partea vătămată i-a spus că i-a dat inculpatului suma de 2 miliarde ROL pentru a achita taxa de timbru, însă inculpatul nu era de față când partea vătămată a făcut această afirmație, afirmație care a fost făcută în perioada în care partea vătămată l-a rugat să îi facă rost de copii ale chitanțelor privind plata taxei de timbru. Martorul mai precizează că prima dată când a aflat despre această taxă mare a fost la restaurant, când se discutase despre procesul pe care partea vătămată îl purta cu CNADNR, iar în acea seară la restaurant a aflat că partea vătămată a plătit taxa, iar ulterior, când partea vătămată l-a rugat să îi ia chitanțele de la Direcția Fiscală Iași, acesta i-a spus că i-a dat inculpatului banii pentru plata taxei de timbru. Din percepția martorului partea vătămată E. a plătit taxa de timbru de 2 miliarde ROL prin intermediul avocatului său, în sensul, că partea vătămată a dat niște bani avocatului să plătească taxa de timbru. Martorul precizează din nou că partea vătămată i-a spus că la Caransebeș a descoperit diferențe dintre chitanțele privind plata taxelor de timbru aflate la dosare și cele aflate la Direcția Fiscală, rugându-l să îi procure chitanțele de plată a taxei de timbru de la Direcția Fiscală Iași, întrucât partea vătămată îi relatase că diferențele dintre taxele de timbru menționate mai sus le-a descoperit în momentul în care a dorit să depună la dosar copia taxei de timbru de 2 miliarde ROL care nu se regăsea în dosar, sens în care i-a solicitat sprijinul obținerii chitanțelor privind plata taxei de timbru de la Direcția Fiscală Iași, pentru a căuta chitanța care îi lipsea, partea vătămată căutând această chitanță și la Caransebeș și, confruntând chitanțele privind plata taxei de timbru aflate la dosarele în care figura partea vătămată, cu cele eliberate de Direcțiile Fiscale Iași și Caransebeș a constatat că sumele nu concordă, iar cu această ocazie partea vătămată i-a spus că „e o treabă urâtă, una a fost plata pe care a dat să o facă și alta a fost plata făcută". Martorul arată că partea vătămată i-a spus că și în alte dosare a găsit aceste diferențe, iar după momentul descoperirii chitanțelor partea vătămată a venit cu un alt avocat la Iași.
Martorul U. a fost audiat la termenul de judecată din data de 18 aprilie 2016, arătând că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale aflată la dosar UP - și că au avut 2 discuții legate de plata taxelor de timbru din dosarul părții vătămate E., respectiv întrunirea de la restaurantul Select din Iași și discuția avută anterior intrării în sala de judecată la Galați, alte discuții nu au existat, întrucât s-au canalizat pe fondul problemei, iar la restaurantul Select partea vătămată E. convocase mai mulți prieteni, printre care se afla și martorul și inculpatul A., ei deplasându-se la Iași pentru procesul cu SC NN., proces diferit de procesul purtat de partea vătămată, având ca obiect expropriere și care se strămutase. Martorul arată că se deplasase la Iași pentru dosarul de daune cu SC NN. SRL și care avea legătură cu dosarul de expropriere, în sensul că, reprezentanții SC NN. începuseră lucrările anterior exproprierii, că la momentul la care au purtat discuția la restaurantul Select din Iași dosarul de expropriere al părții vătămate se afla pe rolul instanțelor din Galați strămutat fiind, că l-a cunoscut pe partea vătămată cu ocazia dosarului strămutat, în sensul, că cererea de strămutare formulată de către inculpat a fost trimisă de partea vătămată la București la biroul său și a depus cererea la ÎCCJ, iar cererea de strămutare a fost susținută la ÎCCJ de un alt coleg, întrucât el se afla în concediu. Martorul arată că în discuția de la restaurantul Select din Iași domnul K. și-a exprimat surprinderea și iritarea față de amânarea dosarului aflat pe rolul instanței din Iași, acesta făcând referire la plata a miliarde de ROL cu titlu de taxă de timbru achitate de partea vătămată E. în vederea recuperării prejudiciului. Față de această remarcă a numitului K., martorul arată că a făcut afirmația către inculpat că o asemenea taxă de timbru nu trebuia plătită, întrucât acțiunile având ca obiect expropriere sunt scutite de taxă de timbru, inculpatul afirmând că așa i s-a solicitat de către instanță, că a formulat cerere de strămutare a dosarului din cauza mai multor abuzuri printre care și acesta relativ la dispoziția de achitare a taxei de timbru și că după formularea cererii de strămutare, instanța a revenit asupra dispoziției de plată a taxei de timbru. Dosarul cu privire la care se formulase cerere de strămutare a fost strămutat la Galați. Reprezentarea pe care a avut-o martorul la discuția purtată la restaurantul Select din Iași a fost că referirea pe care a făcut-o martorul K. la plata de către partea vătămată E. a miliarde de RON cu titlu de taxă de timbru, se referea la întregul eșafodaj de dosar, având în vedere că SC NN. începuse efectuarea lucrărilor înainte de a fi emisă decizia de expropriere și i s-a părut plauzibilă explicația dată de inculpat, având în vedere chiar strămutarea dispusă de instanța supremă. În continuarea declarației, martorul a arătat că la unul din termenele de judecată la Galați i-a sugerat inculpatului să solicite restituirea taxei de timbru achitată și care se ridica la miliarde, iar răspunsul acestuia a fost să solicite ca și cheltuială de judecată cu ocazia soluționării fondului, iar în cazul în care s-ar considera că nu este datorată să solicite în fața instanței de apel restituirea acesteia. Crede că silogismul inculpatului era ca în situația în care instanța o va respinge ca fiind nedatorată să se solicite în apel restituirea sumei plătită cu titlu de taxă timbru ca fiind nedatorată, raționament al inculpatului care i s-a părut pertinent. A precizat că era chemat doar să îl ajute pe inculpatul A. în condițiile în care acțiunile erau inițiate de acesta, la rugămintea părții vătămate E., întrucât era o problemă complicată în raporturile cu statul și niciodată martorul nu a avut vreo suspiciune cu privire la inculpat, nici de natură morală și nici de natură profesională. Martorul menționează că acțiunea lor a fost admisă într-o foarte mică măsură, în sensul că instanța acordase o despăgubire mai mică decât cea oferită de stat și își amintește că inculpatul a depus niște înscrisuri, solicitând obligarea la cheltuieli de judecată, iar probleme cu taxa au început să apară în faza de apel, când partea vătămată era nemulțumită că nu își recuperează banii achitați cu titlu de taxă de timbru. Precizează că în fața instanței de apel s-a produs ruptura dintre inculpat și partea vătămată, în sensul că nu poate preciza cu exactitate dacă chiar de la începutul procesului în fața instanței de apel sau pe parcurs inculpatul nu a mai reprezentat-o pe partea vătămată, moment în care au început să caute chitanța ce atesta plata taxei de timbru, până în acel moment, martorul nefăcând niciun asemenea demers. Martorul arată că nu au găsit chitanța și s-au gândit că s-ar putea să fie la inculpatul A., astfel încât sau el sau partea vătămată l-au contactat pe acesta pentru a se lămuri, inculpatul spunându-le că „taxele de timbru se plătesc de clienți, iar chitanțele se află la aceștia", percepând afirmația ca o exprimare a unei reguli pe care inculpatul o are în relația cu clienții, nu a perceput-o în sensul că s-a plătit suma de bani, iar chitanța se află la client, fiind o exprimare generică. Martorul mai arată că ulterior de la partea vătămată E. a înțeles că acesta dădea sumele de bani ce reprezentau taxă de timbru inculpatului și acesta le achita, a fost de față la o discuție dintre partea vătămată E. și avocata W., discuție în care partea vătămată își exprima nemulțumirea fată de achitarea unei sume mari de bani cu titlu de taxă timbru și la afirmația avocatei „v-am spus de atunci că nu trebuia să plătiți". Precizează martorul că avocata W. era apărătoarea CNADNR expropriatorul, iar partea vătămată E. îi spusese acesteia „intrați peste mine, îmi luați pământul, mă puneți pe drumuri și mă puneți să plătesc și atâția bani", venind replica avocatei în sensul celor de mai sus, respectiv că nu trebuia achitată taxa. Martorul nu știe dacă temeiul cererii de strămutare l-a constituit dispoziția achitării taxei de timbru, inculpatul îi spusese că datorită abuzurilor și a particularităților instanței de la Iași a solicitat strămutarea, discuția avută la restaurantul Select din Iași în contextul afirmației d-nului K. cu privire la sumele mari achitate de partea vătămată cu titlu de taxă de timbru, având loc în contextul în care cauza suferea mai multe amânări la instanța din Galați. Martorul precizează că a verificat ulterior și taxa la care a făcut referire nu a fost depusă în instanță ca să poată fi anulată ca și taxă de timbru, și de altfel nicio altă taxă de timbru nu a regăsit-o în dosarul de expropriere, că nu a văzut chitanța privind achitarea taxei de 21.400 RON, așa cum a precizat mai sus, partea vătămată i-a spus că inculpatul a făcut o solicitare de restituire a acestei sume, însă nu își amintește să fi văzut la dosar vreo cerere de restituire a acestei sume. Martorul precizează că în momentul în care a fost angajat în dosar se depășise problema timbrajului, iar cauza a fost strămutată de la Iași la Galați, probatoriile fiind încuviințate și administrate deja. Martorul mai arată că a depus cererea de strămutare dar nu a susținut-o în fața ICCJ, întrucât se afla în concediu, astfel că nu a discutat motivele pentru care se solicitase strămutarea, prima dată când a aflat despre taxa de timbru, fiind la întâlnirea de la restaurantul Select după strămutarea dosarului. Martorul mai arată că nu a văzut o încheiere de ședință prin care să se menționeze obligativitatea achitării unei sume de bani cu titlu de taxă de timbru, comunicându-i părții vătămate că nu a găsit nicio chitanță privind această plată, replica acesteia fiind că banii au fost achitați inculpatului la solicitarea acestuia.
Martora W. a fost audiată în cursul judecății la termenul din data de 6 mai 2016, arătând că a fost adversară într-un proces purtat de partea vătămată E. împotriva CNADNR, partea vătămată fiind reprezentată de inculpatul A., că în dosarul civil în care partea vătămată E. a dat în judecată Statul român prin CNADNR, a avut loc o discuție în sala de judecată înainte de intrarea completului de judecată, între ea, inculpat și partea vătămată, în cuprinsul căreia partea vătămată a afirmat că a fost nevoită să achite o sumă mare de bani cu titlu de taxă de timbru, martora manifestându-și opinia în mod direct, spunându-le că în cazul în care s-ar fi achitat o asemenea taxă de timbru ar fi fost nedatorată, întrucât acțiunile de genul celei introdusă de partea vătămată erau scutite de taxă de timbru. Martora mai precizează că ulterior, a mai avut loc o discuție între ea și partea vătămată, acesta susținând că a achitat o taxă de timbru într-un cuantum mare, ea exprimându-și din nou surprinderea și neîncrederea față de această afirmație, spunându-i părții vătămate că în cazul în care s-ar fi achitat o asemenea taxă de timbru, iar chitanța s-ar regăsi la dosar, ar fi trebuit să cunoască și ea acest aspect. Martora mai arată că a reprezentat în acest dosar CNADNR-ul încă de la începutul procesului, că nu își amintește dacă a existat o dispoziție a instanței privind plata taxei de timbru, precizând că au existat mai multe dosare, iar partea vătămată E. a fost printre primii care au acționat în judecată statul român pentru șoseaua de centură a Iașului și că și ea și-a pus problema dacă asemenea acțiuni ar trebuit timbrate, apărând partea adversă și în vederea formulării excepției de netimbrare. Martora menționează că au fost mai multe discuții în sala de judecată, întrucât acțiunea părții vătămate E. era complexă, dar nu poate preciza dacă s-a discutat și despre timbraj, că după trimiterea în judecată a inculpaților o cunoștință a părții vătămate pe care ea o reprezintă i-a povestit despre procesul penal aflat pe rolul instanței, iar la momentul primei discuții din sala de judecată nu a perceput ca plata taxei de timbru să se fi făcut de partea vătămată sau de avocat, dar la momentul discuției ulterioare când partea vătămată insista că a achitat o sumă mare de bani cu titlu de taxă de timbru, a afirmat că a mers la biroul avocatului cu „o sacoșă de bani". La întrebarea apărătorului inculpatului martora nu poate preciza dacă partea vătămată a fost prezentă chiar la toate termenele de judecată, dar se prezenta, de regulă, la termene, atât în fața Tribunalului Iași, cât și Galați, ea chiar exprimându-și surprinderea față de faptul că este reclamant și își manifestă interesul, venind foarte des și arată că s-au depus foarte multe memorii de către inculpat dar nu își poate aminti conținutul acestora și dacă se refereau la timbraj. Martora nu își amintește dacă instanța de la Iași sau Galați a stabilit că acțiunea nu se timbrează, dar o asemenea dispoziție a fost luată de una dintre cele 2 instanțe, iar discuțiile avute cu partea vătămată E. dinaintea intrării completului de judecată cu privire la timbraj au fost la Iași, participând și la ședința de judecată la care inculpatul a recuzat completul, dar nu își amintește motivele avute în vedere. Martora mai arată că partea vătămată E. a avut nevoie de acte de expropriere întocmite de firma de cadastru și de aceea a venit la biroul său, ocazie cu care nu își aduce aminte să se fi discutat despre timbraj, iar partea vătămată și anterior procesului și ulterior a reproșat faptul că Statul Român nu dorește să negocieze cu el plata unor despăgubiri, lăsând să se înțeleagă că în cazul în care ar fi negociat nu s-ar fi ajuns Ia situația ca șoseaua de centură să treacă în mijlocul terenului său, martora explicându-i părții vătămate că potrivit Legii nr. 198/2004 este stabilită o procedură care trebuie urmată fără posibilitatea de negociere. La întrebarea procurorului, martora arată că inculpatul se prezenta la fiecare termen de judecată, că acesta modifica acțiunea și aduce precizări pe parcursul derulării procesului, însă nu își amintește cu exactitate modul în care a fost formulată acțiunea inițială, fiind surprinsă de maniera de redactare a acțiunii, neînțelegând obiectul acesteia. Martora mai arată că, întrucât inculpatul făcea precizări ale acțiunii la fiecare termen de judecată era derutant și pentru ea, dar categoric era vorba de o acțiune de expropriere a părții vătămate E., iar discuțiile legate de timbraj nu au avut loc la primul termen de judecată, întrucât la acel moment nu o cunoștea pe partea vătămată, ci în mod sigur ulterior. Precizează că acțiunea părții vătămate a fost printre primele acțiuni în materia exproprierii, fapt ce le-a ridicat lor, specialiștilor în materie, semne de întrebare cu privire la necesitatea timbrării, având discuții inclusiv cu reprezentanții DRDP Iași cu privire la timbrare, discuții avute și în cadrul cabinetului său și la momentul când a susținut în fața părții vătămate că acțiunea de expropriere nu se timbrează, a avut convingerea fermă că potrivit Legii nr. 198/2004, nr. 33/1994 și Legii nr. 147/1996 privind taxele de timbru, acțiunea principală având ca obiect exproprierea este scutită de taxe de timbru și capetele accesorii ale acestei acțiuni principale urmează același regim juridic. Martora mai arată că nu a fost apărătoarea părții vătămate E. niciodată și că, atât inculpatul, cât și partea vătămată au specificat în mod expres că suma de 2 miliarde s-a achitat cu titlu de taxă de timbru, iar discuția despre plata taxei de timbru a fost una pasageră, anterior intrării completului de judecată, partea vătămată, afirmând că a plătit suma de 2 miliarde, martora, afirmând că acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar inculpatul nici nu a confirmat și nici nu a infirmat susținerile părții vătămate.
Din analiza coroborată a probelor administrate, instanța de fond a apreciat că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material și uz de fals, concluzie la care s-a ajuns urmare a interpretării depozițiilor date în cauză și analizării dosarului nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași.
În dosarul mai sus indicat al Tribunalului Iași, la fila 1 dosar, pe concepta de citare, se evidențiază mențiunea datată 17 februarie 2011, „scutit de taxa de timbru”, mențiune în concordanță cu citațiile emise pentru termenul din 21 martie 2011.
Pentru termenul de judecata din 21 martie 2011 sunt depuse de către avocatul A. note de ședință în care se indică pârâtul cu care înțeleg să se judece reclamanții E. și MM., respectiv Statul român prin CNADNR S.A, întrucât calitatea de expropriator o are Statul român. Prin încheierea de ședință i s-a pus în vedere apărătorului reclamanților să precizeze care este suma în RON pe care o solicită pentru terenul expropriat în vederea stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei, acordându-se termen de judecată la data de 18 aprilie 2011 termen la care, reclamanții prin apărător depun note de ședință prin care indică suma de 100 euro/mp solicitată pentru suprafața de teren revendicată. La termenul de judecată din 18 aprilie 2011, inculpatul arată că față de raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, suprafața de teren este de 10.193 mp din care 5.093 mp reprezintă suprafața de teren expropriată prin Hotărârea nr. 4 din 14 decembrie 2010 a CNADNR, că nu e de acord cu valoarea stabilită de expropriator, arătând și că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 33/1994, neprimind nicio înștiințare sau notificare, contestând suma de bani primită pentru terenul de 5093 mp, solicitând 509.300 euro, iar pentru suprafața de 5100 mp pentru care nu au primit nicio sumă de bani solicită plata sumei de 510.000 euro. De asemenea, la același termen de judecată inculpatul a mai solicitat și obligarea pârâtului la întocmirea unui proiect privind realizarea a două căi de acces la DN 28 pe cheltuiala acestuia. Martora W. în apărarea pârâtei arată că nu sunt incidente prevederile Legii nr. 33/1994, ci ale Legii nr. 255/2010 cu proceduri diferite de urmat, reclamanții primind despăgubiri pentru suprafața de 5038 mp, iar parcela de 5.100 mp nu este ocupată de Statul român, astfel încât a invocat lipsa calității procesuale pasive, obiectul litigiului fiind obligația de a face care nu e de competența tribunalului. Față de precizările reclamanților și susținerile pârâtei, instanța a pus în vedere reclamanților să precizeze dacă au urmat procedura prevăzută de Legea 255/2010 coroborată cu dispozițiile Legii nr. 33/1994, dacă au contestat sau nu hotărârea Comisiei de expropriere, urmând de asemenea să facă dovada dacă au fost expropriați pentru cel de-al doilea capăt al cererii vizând suprafața de 5100 mp, urmând a se stabili taxa de timbru datorată pentru toate cele 3 capete de cerere. De asemenea, s-a pus în vedere reclamanților să achite taxa de timbru de 8 RON și timbru judiciar de 0,3 RON pentru cel de-al treilea capăt de cerere, având ca obiect obligația de a face.
Prin răspunsul la întâmpinare depus pentru termenul de judecată din 23 mai 2011, reclamanții au răspuns punctual la excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Iași și lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, fără a face nicio referire cu privire la timbraj. Prin notele de ședință aflate la fila 197 se arată că sunt aplicabile dispozițiile art. 23 pct. 1 din Legea nr. 255/2010 și reclamanții sunt scutiți de plata taxei de timbru, întrucât la data pronunțării hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 8 din 14 octombrie 2010 Legea nr. 198/2004 era abrogată. La dosar au fost depuse precizări de către reclamanți prin care contestă valoarea primită cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, fiind nemulțumiți de fracționarea terenului și de imposibilitatea folosirii suprafeței ce nu a fost expropriată, fără a se face niciun fel de referire la taxa de timbru. Prin încheierea de ședință din 23 mai 2011, instanța învederează părților că s-a revenit asupra timbrajului pentru primul capăt de cerere, având în vedere că este scutit de plata taxelor de timbru și pune în vedere reclamanților prin apărător să precizeze obiectul și temeiul legal pentru cel de-al doilea capăt al cererii, precizările inculpatului fiind menționate în practicaua încheierii. Pentru pârâta CNADNR martora W. apărătoarea acesteia, arată că nu reușește să înțeleagă încadrarea juridică formulată de reclamanți, în sensul a ceea ce se solicită în mod efectiv, în condițiile în care se solicită și obligarea la efectuarea unui proiect vizând două căi de acces pe cheltuiala pârâtului, cerere care nu este prevăzută în dispozițiile Legii nr. 255/2010.
La acest termen de judecată s-a formulat de către reclamanți o cerere de recuzare a președintelui completului, întrucât instanța s-a antepronunțat la termenul de judecată din 18 aprilie 2011 cu privire la competența materială pentru cel de-al doilea și al treilea capăt de cerere, astfel că la termenul din 23 mai 2011 s-a pus doar formal în discuție excepția de necompetență, arătând că prin modul în care s-a înțeles de către instanța de fond acțiunea reclamanților, acestora nu le este respectat dreptul de proprietate și posesie, în sensul de a primi satisfacție egală cu proprietatea de care au fost lipsiți, iar din „zvon public” cunosc legătura dintre conducătorii comunei Miroslava unde se afla terenul reclamanților cu onorata instanță, în condițiile în care apărătorul ales al comunei este o rudă a judecătorului.
Instanța de fond a reținut că afirmația inculpatului potrivit căreia a formulat cererea de recuzare fiind nemulțumit de dispozițiile succesive ale judecătorului fondului de a timbra acțiunea introdusă este nefondată, în condițiile în care timbrajul nu a făcut obiectul formulării cererii de recuzare ci presupusa legătură de rudenie dintre judecătoare și avocatul pârâtei, precum și mersul dezbaterilor în dosar. Urmare a respingerii cererii de recuzare, reclamanții au formulat o cerere de strămutare a judecării cauzei, cerere de strămutare care reia motivele cererii de recuzare respinse anterior. Nici cererea de strămutare nu face nicio referire cu privire la obligativitatea timbrării de către reclamanți a acțiunii, fapt ce ar fi fost de natură să atragă nemulțumirea acestora. Urmare a deciziei Î.C.C.J dosarul a fost strămutat la Tribunalul Galați. Prin concluziile scrise depuse la Tribunalul Galați pentru termenul de judecată din 12 septembrie 2012, reclamanții prin apărător solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxe de timbru și timbru judiciar achitate pe perioada judecării dosarului la Iași conform chitanțelor de la dosar.
Instanța de fond a reținut că afirmația părții vătămate E. potrivit căreia anterior primului termen de judecată a fost contactat de inculpat care i-a comunicat că este necesar și urgent să plătească 10% din valoarea pretențiilor cu titlu de taxă de timbru este confirmată, pe de - o parte și de depozițiile martorilor I., K. și J., prezenți la restaurantul Select din Iași. Partea vătămată susține că se afla la Caransebeș și a contactat-o telefonic pe soția sa aflată la București care a venit a doua zi în locația în care se afla partea vătămată și i-a adus banii. Era evident că în acea locație s-au purtat discuții amicale în cadrul cărora s-a abordat și problema dosarului purtat de reclamantul E. în contradictoriu cu CNADNR și care constituia motivul prezenței sale la Iași, având ca obiect expropriere, ocazie cu care pe fondul nemulțumirii părții vătămate că a fost nevoit să achite o sumă mare de bani cu titlu de taxă de timbru în favoarea statului care îi folosește terenul său fără a-l despăgubi pentru întreaga suprafață, inculpatul a făcut afirmația că a fost nevoit să meargă la Primăria Caransebeș „cu o sacoșă de bani” pentru achitarea taxei.
Instanța de fond a reținut faptul că martorul J. vorbește la urmărirea penală de afirmația inculpatului potrivit căreia s-ar fi deplasat la Trezoreria Caransebeș, iar în fața instanței de judecată instituția era nominalizată ca fiind Primăria Caransebeș, este lipsit de relevanță, faptul în sine al deplasării inculpatului pentru a achita în numele părții vătămate o sumă de bani cu titlu de taxă de timbru fiind cel ce interesează cauza și mai puțin efortul martorului de a-și aminti cu exactitate instituția menționată de inculpat în cadrul acelei mese. Discuția a fost relatată în mod identic și de ceilalți doi martori prezenți la întâlnire. Martorul K. relatând discuția din incinta restaurantului Select din Iași, a arătat că partea vătămată E. s-a plâns de cuantumul sumei plătite, fapt interpretat de apărare ca dovedind că activitatea de achitare a taxei de timbru a fost realizată efectiv de partea vătămată.
Instanța de fond nu a împărtășit această opinie, întrucât verbul „a plăti” nu incumbă sine die obligația de depunere a banilor la unitatea colectoare a taxelor de timbru, fiind inclusă noțiunii și predarea banilor inculpatului, la solicitarea acestuia, pentru a face el plata, așa cum s-a întâmplat în speță. Faptul că partea vătămată nu a făcut dovada existenței și provenienței sumei de 214.000 RON solicitată de inculpat nu reprezintă un motiv pentru a se aprecia că plata nu a fost făcută, varianta achitării pretinsei taxe de timbru prin virament bancar nefiind agreată de inculpat potrivit spuselor părții vătămate, afirmație credibilă în condițiile în care inculpatul avea un mod de operare consacrat în a plăti aproximativ 10% din taxa de timbru datorată sau pretins datorată și a-și însuși diferența.
S-a solicitat, de către apărătorii inculpatului înlăturarea depozițiilor celor trei martori, I., J. și K. și pentru că ar conține contradicții în privința prezentării de către inculpat, cu prilejul discuțiilor, a chitanței de plată a taxei de timbru.
Instanța de fond a reținut că martorul J. nu a făcut o asemenea afirmație, ci nu a mai susținut în fața instanței de judecată depoziția dată în cursul urmăririi penale, relativ la prezentarea de către partea vătămată E. a unei chitanțe emise de Primăria Caransebeș care avea inserată o sumă de bani mai mică decât cea despre care credea că se află în dosar. Chitanța de 25.000 RON nu era cea care interesa dosarul în discuție, iar depoziția martorului în sensul menționat este irelevantă, după cum lipsit de importanță în stabilirea vinovăției inculpatului este și dacă partea vătămată a înfățișat sau nu martorului o asemenea chitanță, esențial fiind pentru exonerarea de răspundere penală a inculpatului dovedirea concordanței dintre ce a plătit și ce a perceput de la parte. Martorul I. vorbește în cursul urmăririi penale de o întâlnire la restaurantul Select din Iași în luna martie 2013, iar în fața instanței precizează existența acesteia în luna martie 2011, indicarea greșită a anului fiind o eroare nesemnificativă câtă vreme inculpatul nu a negat prezența martorului la locația menționată în anul 2011, iar conținutul discuțiilor avute cu acest prilej concordă cu relatările celorlalți martori și ale părții vătămate.
Instanța de fond a reținut că depozițiile celor trei martori coincid cu mențiunile inserate în cuprinsul plângerii părții vătămate și sunt confirmate și de martora W., avocata pârâtei CNADNR, căreia partea vătămată i s-a plâns, în repetate rânduri că a mers la biroul avocatului A. cu „o sacoșă de bani” pentru a achita taxa de timbru. De asemenea, a fost prezent la discuție și martorul U., care a fost avocat al părții vătămate E. ulterior strămutării dosarului de la Iași la Galați și care confirmă discuția avută la restaurantul Select din Iași cu privire la suma de 2 miliarde achitată cu titlu de taxă de timbru de către E., menționând și nedumerirea sa manifestată cu acea ocazie pentru plata efectuată în condițiile în care acțiunea era scutită de taxă de timbru. Martorul U. precizează că, discutând cu acea ocazie cu inculpatul, acesta i-a comunicat că a fost obligat de instanță la o asemenea sumă și că, ulterior strămutării. S-a revenit asupra necesității timbrării, confirmând, astfel, atât susținerile părții vătămate, cât și relatările celorlalți martori care au perceput plata ca o obligație impusă de instanță.
Declarația inculpatului în ce privește necesitatea achitării unei taxe de timbru în cuantum de 10% din taxa datorată a fost în sensul că, observând agresivitatea instanței și solicitările repetate ale completului de judecată de a timbra la valoarea terenului expropriat ca și modul de decurgere al procesului defavorabil reclamanților, l-a sfătuit pe partea vătămată anterior penultimului termen de judecată să achite o parte din această taxă pentru a nu se anula acțiunea, ca netimbrată, calculul acestei sume, făcându-se în biroul martorului K., la dictarea inculpatului părții vătămate.
Instanța de fond a reținut că declarația inculpatului nu este conformă cu realitatea, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, martorul K. și partea vătămată E. nu confirmă existența unei asemenea întâlniri la biroul martorului. În al doilea rând, acțiunea a fost introdusă la data de 17 februarie 2011 stabilindu-se primul termen de judecată la data de 21 martie 2011, iar chitanța eliberată de Primăria Caransebeș seria AOI nr. 4974 poartă data de 18 martie 2011, anterior primului termen de judecată, sens în care afirmația inculpatului potrivit căreia i-a solicitat părții vătămate achitarea acesteia anterior penultimului termen de judecată este nereală. La momentul la care inculpatul i-a solicitat părții vătămate să achite o parte din suma presupus datorată cu titlu de taxă de timbru nu avea niciun indiciu cu privire la o eventuală dispoziție a instanței în acest sens, câtă vreme conceptul de citare cuprindea mențiunea „scutit de taxă de timbru”, iar reclamanții nu au fost citați cu mențiunea de a timbra la valoarea pretențiilor solicitate. În acest sens declarația părții vătămate potrivit căreia anterior primului termen de judecată al dosarului aflat pe rolul Tribunalului Iași s-a prezentat la solicitarea inculpatului la biroul său de avocatură purtând discuția relativ la necesitatea achitării unei părți din taxa de timbru este susținută și de martora W., care a confirmat, că în dosarul civil în care partea vătămată a dat în judecată Statul român prin CNADNR a avut loc o discuție în sala de judecată anterior intrării completului de judecată, între ea, inculpat și partea vătămată, în cuprinsul căreia partea vătămată a afirmat că a fost nevoit să achite o sumă mare de bani cu titlu de taxă de timbru, martora manifestându-și opinia în mod direct, spunând că în cazul în care s-ar fi achitat o asemenea taxă de timbru ar fi fost nedatorată, întrucât acțiunile de genul celei introdusă de partea vătămată erau scutite de taxă de timbru, iar ulterior a mai avut loc o discuție între martoră și partea vătămată, aceasta susținând că a achitat o taxă de timbru într-un cuantum mare, ea exprimându-și din nou surprinderea și neîncrederea față de această afirmație, spunând părții vătămate că în cazul în care s-ar fi achitat o asemenea taxă de timbru, iar chitanța s-ar regăsi la dosar, ar fi trebuit să cunoască și ea acest aspect, întrucât a reprezentat în acest dosar CNADNR-ul încă de la începutul procesului. În același timp se impune precizarea potrivit căreia instanța nu a stabilit nicio sumă cu titlu de obligație de achitare a taxei de timbru și care ar fi fost de natură să îl îngrijoreze pe inculpat cu privire la o eventuală anulare a acțiunii, ca netimbrată. Mai mult, la fiecare termen de judecată reclamanții, prin avocat ales- inculpatul A., depuneau note de ședință sau precizări ale acțiunii în cuprinsul cărora modificau petitele inițiale, adăugau noi solicitări și indicau temeiuri de drept diferite, fapt de natură a confuza instanța de judecată în privința obiectului cererii de chemare în judecată. De altfel, acest aspect a fost punctat și de martora W., audiată în cauză și care, în procesul civil ce a format obiectul dosarului nr. x1/99/2011 reprezenta interesele pârâtei CNADNR și care a arătat că „am fost surprinsă de maniera de redactare a acțiunii, neînțelegând obiectul acesteia și au fost mai multe precizări la termenele ulterioare”.
Instanța de fond a reținut că maniera în care a procedat inculpatul în dosarul inițiat la Tribunalul Iași în contradictoriu cu CNADNR a avut ca scop paralizarea vigilenței părții vătămate și denaturarea stării de fapt cu privire la obiectul procesului, precizările repetate ale acțiunii principale, formularea de noi revendicări având scopul să focuseze atenția părții vătămate spre atitudinea instanței și aspecte colaterale pentru ca acesta să nu aibă suspiciuni cu privire la plata nedatorată percepută de inculpat a sumei de 214.000 RON cu titlu de presupusă cotă parte din taxa de timbru. De altfel, această atitudine a inculpatului de a nu discuta despre suma predată de partea vătămată a fost evidențiată și din declarațiile martorilor prezenți la întâlnirea de la restaurantul Select din Iași, în momentul în care s-a discutat despre prezența inculpatului la Trezoreria Caransebeș cu „o sacoșă de bani”, inculpatul punând punct conversațiilor cu promisiunea că va recupera la finalul procesului această sumă. În această idee, faptul că partea vătămată a fost prezent la toate termenele de judecată, cum a invocat inculpatul prin apărător ales și astfel a avut cunoștință despre disputele avute de inculpat în contradictoriu cu instanța cu privire la timbraj este irelevant câtă vreme apărătoarei pârâtei i-a fost greu să identifice maniera de abordare a procesului și precizările repetate ale acțiunii reclamanților, partea vătămată nefiind licențiat în Drept și neavând cunoștințe juridice care să îi permită să își cenzureze avocatul care îi aducea la cunoștință o posibilitate a instanței de a i se anula ca netimbrată acțiunea, fără a se mai dezbate solicitarea. Ceea ce cunoștea partea vătămată E. era că CNADNR îi utiliza terenul de mai mulți ani fără să îl despăgubească pentru lipsa de folosință, dar acest lucru nu echivala cu o cunoaștere și aprofundare a problemelor de drept care să facă ineficientă prezența inculpatului și să îi permită părții vătămate să pună la îndoială profesionalismul apărătorului ales.
În mod eronat susține inculpatul că dispoziția instanței de a obliga partea vătămată E. să timbreze acțiunea la valoarea pretențiilor solicitate a fundamentat și cererea de recuzare a judecătorului cauzei și ulterior a cererii de strămutare, întrucât, din lecturarea conținutului acestora rezultă că reclamantul din dosar a avut alte nemulțumiri legate de modalitatea de gestionare a dosarului și acestea nu vizau timbrajul. În ceea ce privește chitanța de 214.000 RON care nu se mai regăsește la dosar, în fața instanței de judecată inculpatul a menționat că aceasta nu a intrat niciun moment în posesia sa și nu a văzut-o, declarație aflată în contradicție totală cu declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale și în care precizează că această chitanță i-a fost dată de partea vătămată în ziua procesului pentru a fi depusă în instanță.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A. de a induce în eroare partea vătămată E. cu privire la necesitatea achitării unei taxe de timbru de 214.000 RON cu titlu de taxă de timbru, deși nu exista o dispoziție a instanței în acest sens, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, inculpatul însușindu-și această sumă de bani pentru sine, chitanța ce atesta o eventuală plată nefiind depusă la dosar. Mai mult, nu există niciun element care să permită concluzia potrivit căreia chitanța din 18 martie 2011 ce atesta plata unei taxe de timbru de 21.400 RON a fost falsificată prin inserarea sumei de 214.000 RON pretinsă de la partea vătămată E., sens în care se va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunile de fals și uz de fals.
Instanța de fond, în temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată în dauna părții vătămate E.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 386 C. proc. pen. și art. 5 C. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și uz de fals în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în 3 (trei) infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și 3 (trei) infracțiuni de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. și art. 323 C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen., în ceea ce privește chitanța de 214.000 RON din Dosar nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași.
În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. și art. 323 C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen., în ceea ce privește chitanța de 48.000 RON din Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași.
În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în ceea ce privește factura de 61.418 RON în Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași.
În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat același inculpat la:
- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în ceea ce privește factura de 61.418 RON în Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași.
În temeiul art. 244 alin. 1 și 2 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată în dauna părții vătămate Primăria Municipiului Caransebeș (7 acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat același inculpat la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (7 acte materiale).
În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat același inculpat la:
- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (7 acte materiale).
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 1 (unu) an închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate de instanță, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:
- 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului și stabilește un termen de supraveghere de 4 (patru) ani conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri:
a) Să se prezinte la Serviciul de probațiune Caraș-Severin la datele fixate de acesta;
b) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) Să comunice schimbarea locului de muncă;
e) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune Caraș-Severin.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere a obligat inculpatul să presteze pe o durată de 60 de zile, o muncă neremunerată în folosul comunității la una dintre următoarele instituții: Primăria Municipiului Caransebeș sau A.J.O.F.M. Caraș-Severin.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., respectiv, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite prin lege, ori săvârșește noi infracțiuni, instanța revocă beneficiul suspendării și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și )b C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 214.000 RON către partea civilă E. cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată cu rata inflației, calculată de la data achitării sumei, respectiv 18 martie 2011 până la data plății efective și la plata sumei de 61.418 RON către aceiași parte civilă, cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată cu rata inflației, calculată de la data achitării sumei, respectiv 25 ianuarie 2012 până la data plății efective. A respins în rest pretențiile civile solicitate în cauză.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 57.829,15 RON către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.000 RON, iar pe inculpata B. la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat în fața primei instanțe.
În temeiul dispozițiilor art. 276 alin. (1) și 4 C. proc. pen. a obligat inculpatul A. la plata sumei de 43.000 RON și pe inculpata B. la plata sumei de 10.520 RON, către partea civilă E., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, conform facturii fiscale din 9 martie 2016; obligă inculpatul A. la plata sumei de 6.000 RON și pe inculpata B. la plata sumei de 2.000 RON, către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, reprezentată de avocat, cu titlu de cheltuieli judiciare, conform Contractului nr. 14 din 3 aprilie 2015.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 360 RON către Baroul Timiș, reprezentând onorariu parțial avocat oficiu în faza procedurii de cameră preliminară.
Împotriva Sentinței penale nr. 352/PI din 5 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpatul A. și partea civilă E.
În esență, motivele apelului formulat în cauză de Parchet au vizat achitarea parțială a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, în legătură cu chitanțele din cele două dosare ale Tribunalului Iași, respectiv dosarul nr. x1/99/2011 și Dosarul nr. z/99/2011.
Altă critică vizează schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune continuată de fals material în înscrisuri oficiale alcătuită din trei acte materiale și, o infracțiune continuată de uz de fals alcătuită, de asemenea, din trei acte materiale, în câte trei infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale și trei infracțiuni de uz de fals.
A fost criticată, de asemenea, pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, dar și neaplicarea față de inculpat a pedepsei accesorii și a pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa funcția sau de a exercita profesia ori meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
S-a apreciat că latura civilă a primit o soluționare greșită, atât în raport cu partea civilă E., cât și cu partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, iar corelativ cu soluția dispusă în dosarul disjuns din acesta, a înțeles să suplimenteze motivele de apel și, să solicite obligarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 276 alin. (1) și (4) C. proc. pen., dar și a dispozițiilor art. 4 C. proc. pen., la plata sumei de 10.520 RON către partea civilă E., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, conform facturii fiscale din data de 9 martie 2016, precum și la plata sumei de 2.000 RON către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, reprezentată de avocat, cu același titlu conform Contractului nr. 14 din 3 aprilie 2015.
Referitor la soluția de achitare dispusă de către instanța de fond privind infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals în legătură cu Dosarul nr. x1/99/2011 aflat pe rolul Tribunalului Iași, s-a remarcat în mod evident contradicția instanței, care, pe de - o parte, a făcut afirmația că îl consideră vinovat pe inculpat în legătură cu faptele imputate privind acest dosar aflat pe rolul Tribunalului Iași, dar ulterior, pronunță o soluție de achitare în legătură cu aceste infracțiuni, fără a-și motiva acest punct de vedere și, în contradicție cu ceea ce, câteva paragrafe mai sus, afirmase și argumentase.
În opinia Ministerului Public, este nelegală și netemeinică soluția dispusă de Curtea de Apel Timișoara și pentru aceea că aceasta l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., dar a dispus achitarea, contrazicându-se cu propriile argumente referitor la mijloacele frauduloase folosite de inculpat, adică falsificarea chitanțelor și uzul de fals, în condițiile în care la acele dosare, practic nu avea acces și o altă persoană, care să aibă interesul ca inculpatul să-și însușească suma respectivă de bani, motiv pentru care se impune pronunțarea unei soluții de condamnare și, nu de achitare pentru infracțiunile în legătură cu care instanța de fond s-a pronunțat în acest sens.
În legătură cu schimbarea încadrării juridice dispusă de către instanță parchetul o apreciază ca fiind greșită, întrucât se are în vedere unicitatea subiectului pasiv și rezoluția unică în acest sens a inculpatului, pe de - o parte, iar pe de altă parte, faptul că o consideră doar un artificiu pentru a permite instanței să dispună soluțiile de achitare cu privire la care a făcut mențiune.
În legătură cu pedepsele care au fost aplicate inculpatului, parchetul le apreciază ca fiind extrem de reduse, în raport, cu gravitatea deosebită a faptelor deduse judecății, cu calitatea inculpatului, cu perseverența infracțională a acestuia, cu faptul că aceste fapte se află într-un concurs de infracțiuni, cu referire nu numai la cuantumul pedepsei, ci și la modalitatea de executare.
Parchetul critică și soluționarea laturii civile față de ambele părți civile, întrucât cu Adresa nr. 1517 din data de 19 ianuarie 2015, Primăria Municipiului Caransebeș, constituindu-se parte civilă în cuantumul, de altfel reținut corect de către instanța de judecată, a solicitat ca la pronunțarea hotărârii, instanța să dispună obligarea și la dobânzi și penalități de întârziere, aspect pe care instanța de fond l-a omis.
De asemenea, în legătură cu partea civilă E., pentru fiecare dosar în parte, în mod detaliat, au fost solicitate despăgubiri, astfel cum rezultă din documentele de la dosarul cauzei, deși instanța a pronunțat soluții de condamnare pentru faptele respective, nu a obligat la acoperirea prejudiciului în integralitatea sa.
Ultima critică are legătură cu soluția dispusă în dosarul disjuns din acesta, arătând în acest sens că instanța de fond o obligase la despăgubiri și pe fosta soție a inculpatului, inculpată și ea în această cauză, reprezentând cheltuieli de judecată, atât față de partea civilă E., cât și față de partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, reprezentată de avocatul PP.
În motivele de apel depuse, inculpatul A., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. și raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunile de înșelăciune avându-l ca persoană vătămată pe numitul E., considerând că, cu privire la ambele dosare, respectiv Dosarul nr. x1/99/2011 și Dosarul nr. z/99/2011 aflate pe rolul Tribunalului Iași, sunt aplicabile dispozițiile deciziei Curții Constituționale cu privire la infracțiunea unică. A învederat faptul că nu s-a demonstrat cel puțin pe latură subiectivă câte rezoluții infracționale ar fi putut să aibă inculpatul în ambele dosare, ambele fiind din același an, pe rolul aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Iași, apreciind că este vorba despre același mod de operare și aceeași intenție.
Inculpatul A. a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni distincte de înșelăciune în formă continuată într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată.
În baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile de înșelăciune, având ca persoană vătămată Primăria Municipiului Caransebeș, considerând că faptele nu există.
A mai solicitat aplicarea dispozițiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen. cu privire la infracțiunile de fals și uz de fals și, a apreciat că și în cazul acestor fapte se impune a fi schimbată încadrarea juridică, cu reținerea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv a unei singure infracțiuni în formă continuată.
Motivele apelului formulat în cauză de apelantul parte civilă E., vizează achitarea dispusă de către instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, în legătură cu chitanțele din cele două dosare ale Tribunalului Iași, respectiv Dosarul nr. x1/99/2011 și Dosarul nr. z/99/2011, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, neaplicarea pedepsei accesorii privind interzicerea de a exercita profesia și neobligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 54.621 RON.
Partea civilă a precizat cu ocazia dezbaterilor că ea nu revendică onorariile plătite pe parcursul celor zece ani, ci faptul că a fost indus în eroare de persoana cea mai apropiată din punct de vedere al relațiilor profesionale, care a încercat în permanență să prezinte instanței câte o teză, spre exemplu că toată această acțiune a pornit datorită neînțelegerii dintre părți, precum că inculpatul ar avea de recuperat un anumit onorariu de succes.
A apreciat că infracțiunea de înșelăciune se adresează unor persoane care au capacitate deplină de exercițiu și, care prin acțiunea de amăgire, ajung în această situație.A arătat că, inculpatul a plătit în realitate între 0,1% și 1% din taxa judiciară de timbru impusă de instanță, diferența fiind însușită de acesta. Referitor la situația celor 3 taxe și anume cea de 25.000 RON, cea de 48.000 RON și cea de 61.000 RON, a susținut că inculpatul, prin concluziile scrise depuse la Tribunalul Iași și, care poartă semnătura sa și ștampila cabinetului de avocatură, le solicită ca și cheltuieli de judecată.
A învederat instanței că, cu privire la infracțiunile de înșelăciune, infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, dispozițiile legale în materie reglementează instituția împăcării, însă poziția acestuia în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost întotdeauna aceea de a nega ceea ce i se impută, arătând că este vorba despre o înscenare.
Sub aspectul laturii civile, a solicitat admiterea cererii formulată de partea civilă privind acordarea de daune morale, întrucât în cazul de față este vorba despre o infracțiune contra patrimoniului, spre deosebire de infracțiunea de fals care este o infracțiune de pericol s-a mai solicitat admiterea apelului formulat de instanța de apel, urmând să constate ca fiind întemeiate solicitările formulate de apărare, inclusiv de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate la fond de partea civilă.
Partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș a solicitat admiterea apelului Parchetului, invocând soluționarea în mod incorect a laturii civile prin acordarea doar de despăgubiri fără dobânzi și penalități.
Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Examinând cauza, în raport cu criticile formulate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu referire la art. 420 alin. (8) din același cod, constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de partea civilă E. sunt fondate, urmând a fi admise, iar apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentinței penale, este nefondat, urmând să fie respins. Cu privire la apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind pe inculpatul A., de inculpatul A. și de partea civilă E. împotriva Sentinței penale nr. 352/PI din 5 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Cu titlu de premiză în demersul de examinare a acestor motive de critică prin apelurile promovate în cauza de față, de către inculpat și partea civilă, Înalta Curte reamintește că prin conformare la dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. care stabilește „efectul devolutiv” al apelului și limitele sale va proceda la examinarea apelurilor sub toate aspectele de fapt și de drept.
Înalta Curte va avea în vedere pentru reținerea situației de fapt din cauza de față imputată inculpatului A., mijloacele de probă administrate în cursul judecării apelului, dar și cele administrate în fazele anterioare, respectiv în cursul judecății fondului și în faza de urmărire penală.
Înalta Curte constată că judecarea prezentului apel a debutat în data de 14 septembrie 2017, acesta fiind primul termen de judecată stabilit în cauză.
Instanța de apel a încuviințat cererea parchetului și a inculpatului A. de readministrare a probei testimoniale, constând în audierea martorilor I., J. și K., a respins proba testimonială, constând în reaudierea martorului W. a încuviințat cererea inculpatului A. de reaudiere a părții civile E.
În temeiul art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a respins proba testimonială, constând în audierea martorilor W., X., Y., F., G., H., L., M., N., Q., S., EE., RR. și JJ., solicitată de către inculpatul A. precum și cea de reaudiere a părții vătămate R.
În condițiile în care martorul I. era plecat în Germania instanța de apel a luat legătura cu autoritățile germane din orașul Koln, pentru ca acest martor să fie audiat prin videoconferință, dar autoritățile germane, prin adresa din 08 decembrie 2017 au precizat că nu este posibilă audierea martorului I., întrucât acesta nu și-a exprimat consimțământul pentru această audiere. Din acest motiv s-a renunțat la audierea acestui martor fiind aplicabile în cauză, dispozițiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen.
Inculpatul A. a fost audiat de către instanța de apel în data de 12 octombrie 2017. Acesta a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile olografe datate 10 decembrie 2013, 20 mai 2014, 20 noiembrie 2014, precum și declarația dată în data de 7 aprilie 2017 în fața Curții de Apel Timișoara, declarații care i-au fost prezentate în fața Înaltei Curți, pe care le-a dat de bunăvoie, reiterându-și nevinovăția.
Partea civilă E. a fost audiat, de către instanța de apel în data de 23 noiembrie 2017, acesta declarând că își menține declarațiile date. Acesta a precizat în plus faptul că în opinia sa,, inculpatul A. împreună cu angajații primăriei Caransebeș - Serviciul taxe și impozite au format un grup infracțional organizat și, când spun acest lucru, mă refer la faptul că toate chitanțele eliberate ca taxe judiciare de timbru au fost făcute fără a se specifica nr. dosarului pentru care s-a plătit taxa respectivă și nici instanța care judeca și nici plătitorul.
Martorul J. a fost audiat de către instanța de apel în data de 23 noiembrie 2017. Acesta a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și cea de la Curtea de Apel Timișoara din data de 13 ianuarie 2016, arătând următoarele:
,,Sunt într-o relație de amiciție cu partea civilă E., încă din anul 2007, întâlnindu-ne frecvent la evenimente de familie și nu numai. La începutul anului 2010, la una din aceste întâlniri, partea civilă E. mi-a mărturisit că deține o suprafață de teren în jud. Iași și pe acea suprafață au intrat fără acordul lui, construindu-se șoseaua de centură, urmând ca începând cu anul 2010 să deschidă mai multe procese pe rolul instanțelor din Iași. În decursul anului 2010 l-am cunoscut și pe dl avocat Lucian, care îl reprezenta la acea dată pe partea civilă E. S-au prezentat de foarte multe ori în Iași, atât la judecătorie, cât și la Tribunal, probabil și la Curtea de Apel și am participat cam la toate întâlnirile care aveau loc în Iași. Șederile erau de 1 - 3 zile, poate chiar multe zile în anumite situații. La începutul anului 2011, la una din aceste întâlniri, care a avut loc la restaurantul Select, am fost invitat. Când am ajuns în sală, era dl E., dl avocat, dl K., dl I. din Suceava și cred că mai erau 2 - 3 persoane asupra cărora nu am siguranță că pot să le indic.
Când am intrat, l-am salutat pe dl E. și l-am întrebat din curtoazie ce face, acesta mi-a spus că va continua procesul și mi-a spus că s-a plătit taxa de timbru. În secunda următoare dl avocat Lucian a spus că cu sacoșa a dus 2 miliarde și ceva de ROL la primăria Caransebeș. După ce am salutat toți invitații de la acea masă, m-am așezat în dreapta dlui avocat și, fiind uimit de suma de atât de mare, l-am întrebat dacă era o altă persoană care nu deținea suma aceasta, ce s-ar fi întâmplat cu procesul, la care dumnealui a ridicat din umeri și a spus că astea sunt legile în România și pierdea procesul. În anul 2013, partea civilă E. mi-a solicitat prin mesaj să mă prezint la una din instanțele din Iași la un dosar al cărui număr nu mi-l amintesc și să solicit o copie după chitanța care reprezintă o taxă de timbru, spunându-mi suma, respectiv 25.137 RON. Nu am mers personal, ci am apelat la un avocat sau un jurisconsult, nu mai reține exact numele, care mi-a adus acea copie după chitanță, care avea consemnată pe ea suma de 25.137 RON, astfel cum îmi spusese partea civilă. A doua zi, dl E. s-a prezentat la Iași și întâlnindu-mă cu acesta tot în restaurantul hotelului Select, a scos dintr-o mapă o copie după o chitanță pe care a solicitat-o de la primăria Caransebeș, acea chitanță fiind în valoare de 251 RON. Menționez că, chitanța emisă de Primăria Caransebeș avea același număr, aceeași serie, aceeași dată cu chitanța pe care eu am solicitat-o de la instanță.
Martorul K. a fost audiat, de către instanța de apel în data de 23 noiembrie 2017. Acesta a precizat că își menține declarațiile date, declarând următoarele:
,, Cunosc, atât pe inculpat, cât și pe partea civilă, inițial pe partea civilă E. mai demult, ulterior și pe dl avocat, cam din anul 2012. Știu că la o întâlnire, într-o seară, la o masă la restaurantul Select din Iași a avut loc o discuție între domnul E. și dl avocat cu privire la taxa de timbru plătită, sau urma să se plătească și am auzit de la dl avocat că suma la care se ridică această taxă de timbru este peste 2 miliarde RON vechi. Această sumă m-a frapat și mi-a rămas în memorie pentru că era foarte mare pentru o taxă de timbru, iar în situația în care dl E. ar fi pierdut acel proces, ar fi pierdut și taxa de timbru, care era foarte mare. La masă au participat dl avocat, dl E., dl I. de la Suceava, cred că a mai fost o persoană pe care nu o cunoșteam și a fost și fiica mea, dar nu știu exact cât a stat.
Discuția legată de suma mai sus menționată nu a marcat fondul discuțiilor din acea seară, ci a fost doar o afirmație într-un context. Pe fondul acestei exprimări a sumei și ceilalți participanți la masă și-au exprimat mirarea și au făcut comentarii pe care nu le mai rețin. În alt context, partea vătămată E., la o perioadă mai lungă de timp de la acea întâlnire de la restaurant, mi-a solicitat să merg la Primăria Iași - Finanțele Locale, să solicit copie după chitanțe, cu plata taxelor de timbru aferente proceselor pe care acesta le avea la Iași. Am mers la ghișeu la o doamnă i-am spus ce doresc, i-am spus că într-una din chitanțe este vorba de o sumă de peste 2 miliarde ROL, această sumă i-am menționat-o ca un indiciu de identificare a chitanței. La auzul acestei sume, funcționara mi-a spus că nici în întregul anul nu a încasat o astfel de sumă ca taxă de timbru. A căutat printre chitanțe și mi-a dat 2 - 3 copii după chitanțe, dar cu sume mult mai mici, ale căror cuantumuri nu le mai rețin. Aceste copii le-am remis dlui E. când a venit la un termen de judecată la Iași.
Inculpatul A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, una comisă în dauna parții civile E. și cealaltă în dauna parții civile Primăria Municipiului Caransebeș, într-o singură infracțiune continuată de înșelăciune în formă continuată, din două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (trei respectiv șapte acte materiale) într-o singură infracțiune continuată de fals material în înscrisuri oficiale și din două infracțiuni de uz de fals în formă continuată (trei respectiv șapte acte materiale) într-o singură infracțiune continuată de uz de fals. Cererea a fost motivată prin aceea că această pluralitate de infracțiuni ar putea fi tratată ca o unitate infracțională, sens în care a solicitat să se țină cont de decizia C.C.R. nr. 368/2017.
Înalta Curte urmează să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apelantul intimat inculpat A.
Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului A., respectiv de două infracțiuni de înșelăciune continuate, comise în dauna parții civile E. și cealaltă în dauna parții civile Primăria Municipiului Caransebeș, două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată și două infracțiuni de uz de fals, este corectă, în condițiile în care se constată că nu este vorba de o singură rezoluție infracțională luată de către inculpat.
Trebuie ținut cont de faptul că rezoluția infracțională a fost luată în mod separat, pentru fiecare parte civilă, între aceste rezoluții, chiar dacă există o oarecare legătură, instanța de apel consideră că nu există o rezoluție infracțională unică.
Parte civilă E. a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., susținând că a intrat în posesia unui act de înstrăinare a averii inculpaților, respectiv a inculpatului A., având în vedere separația de patrimonii, ca urmare a divorțului și, ca atare, la momentul la care s-a formulat acea cerere, apărarea nu avea nicio dovadă și nu era încă întocmit acest act.
De asemenea s-a reiterat faptul că, contractul de donație al inculpatului către fiul său minor ar fi unul fictiv, donația făcându-se către un minor, fără ca acesta să fie reprezentat de un funcționar din cadrul Autorității Tutelare, iar donatorii și donatarii sunt unii și aceiași. A apreciat că este vorba despre un act fictiv făcut în frauda legii și cu un scop bine stabilit și anume acela de a-și crea o stare de insolvabilitate, motiv pentru care, potrivit dispozițiilor art. 249 C. proc. pen., a solicitat a se dispune instituirea unui sechestru asigurător, inclusiv asupra acestor bunuri, pentru că apărarea îl consideră inopozabil, el fiind făcut în timpul procesului pentru a evita înstrăinarea succesivă a acestor imobile și, punerea în imposibilitate a părții civile de a-și recupera prejudiciul.
Înalta Curte urmează să respingă cererea de instituire a sechestrului asigurător, formulată de partea civilă E.
Conform art. 249 C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului(ori a părții civile), în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la existența unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
În ceea ce privește măsurile asigurătorii dispuse în timpul judecății, legiuitorul a stabilit că împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare.
Din interpretarea dispozițiilor legale precitate rezultă că legiuitorul a prevăzut în mod expres calea ordinară de atac a contestației numai împotriva încheierilor pronunțate, în materia măsurilor asigurătorii, de către instanța de apel, nu și în ceea ce privește luarea acestei măsuri prin decizia luată în apel. În timpul judecării apelului, Înalta Curte nu a considerat că există motive suficiente pentru a dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A. Faptul că există un contract de donație al inculpatului către fiul său minor nu înseamnă neapărat că acesta este unul fictiv cum a susținut partea civilă. De altfel modalitatea în care s-a încheiat acest contract poate face obiectul unei acțiuni separate pentru verificarea condițiilor în care s-a încheiat acest contract.
Înalta Curte constată că nu se află în prezența condițiilor legale necesare pentru a dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A.
În legătură cu infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, comise în dauna părții civile Consiliul Local Caransebeș vizează 7 (șapte) acte materiale de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., 7 (șapte) acte materiale de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen. și 7 (șapte) acte materiale de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., având ca persoană vătămată Primăria Municipiului Caransebeș, inculpatul A. în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. a solicitat achitarea sa, considerând că faptele nu există.
În legătură cu infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, comise în dauna părții civile E., care vizează două acte materiale, cu referire la Dosarele nr. x1/99/2011 și z/99/2011 ale Tribunalului Iași, inculpatul A. în baza art. 16 C. proc. pen. a solicitat achitarea sa, considerând că din ansamblul tuturor probelor administrate nu a rezultat niciun element de vinovăție.
Înalta Curte constată că instanța de fond, cu o singură excepție care urmează să fie detaliată, a realizat o judicioasă încadrare în drept, atât în planul laturii obiective, cât și în planul laturii subiective, după cum urmează:
În fapt, s-a reținut că, în cazul mai multor procese aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care persoana vătămată E. și SC C. SRL dețineau calitatea de parte, având ca apărător ales pe inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, inculpatul A. a falsificat și depus chitanțe false privind plata taxelor de timbru, în realitate acesta plătind către Primăria Caransebeș, Serviciul Impozite și Taxe sume mult mai mici și falsificând chitanțele reale în sensul menționării sumelor stabilite de instanță, însușindu-și diferența. Totodată, inculpatul a solicitat persoanei vătămate E. mai multe sume de bani pentru plata unor taxe de timbru care nu fuseseră însă stabilite de către instanțele de judecată sau fuseseră stabilite în cuantum mult mai mic, falsificând chitanțele emise de către Primăria Caransebeș, Serviciul Impozite și Taxe, în care de asemenea au fost menționate sume mult mai mari față de cele achitate în realitate, însușindu-și diferența.
În aceste condiții s-a reținut săvârșirea în formă continuată de către inculpatul A. a două infracțiuni distincte de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, comise în dauna părților civile Consiliul Local Caransebeș și E.
Astfel, s-au reținut infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, comise în dauna părții civile Consiliul Local Caransebeș vizează 7 (șapte) acte materiale de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., 7 (șapte) acte materiale de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen. și 7 (șapte) acte materiale de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., pentru faptul că inculpatul A. a falsificat chitanțele privind plata achitării taxei de timbru în Dosarele nr. y1/208/2012 al Judecătoriei Caransebeș, nr. y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici, nr. x/271/2011 al Judecătoriei Oradea, nr. z/99/2011 aflat pe rolul Tribunalului Iași, nr. z1/108/2009 aflat pe rolul Tribunalului Arad, nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița, chitanțe pe care ulterior le-a depus în fața instanței de judecată.
De asemenea, s-au reținut infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, comise în dauna părții civile E., care vizează două acte materiale, cu referire la Dosarele nr. x1/99/2011 și z/99/2011 ale Tribunalului Iași, cu privire la taxele de timbru solicitate spre achitare de inculpat, părții vătămate.
Actele materiale reținute de către instanța de fond, în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, comise în dauna părții civile Consiliul Local Caransebeș, au fost următoarele:
1. Fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 31 martie 2009 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 5,80 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 7.595,80 RON și o depune la Dosarul z1/108/2009 al Tribunalului Arad întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
2. Fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 6 octombrie 2009 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 7 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 7.279 RON și o depune în același Dosar nr. z1/108/2009 al Tribunalului Arad, aflat în fața Curții de Apel Timișoara, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
3. Fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 18 mai 2012 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 2 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe inserând suma de 3.321 RON și o depune la Dosarul nr. z3/2008/2012 al Judecătoriei Caransebeș, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
4. Fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 22 iulie 2011 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 488,30 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe, inserând suma de 4.396 RON și o depune la Dosarul nr. y/194/2011 al Judecătoriei Bozovici, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
5. Fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 17 martie 2010 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 32,40 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe, inserând suma de 3.249 RON și o depune la dosarul nr. x2/190/2010 al Judecătoriei Bistrița-Năsăud, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
6 Fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 11 ianuarie 2012 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 77,15 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe, inserând suma de 7.715 RON și o depune la Dosarul nr. x/271/2011 al Judecătoriei Oradea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
7. Fapta inculpatului care, după ce a plătit la data de 7 octombrie 2011 direct sau prin intermediul secretarelor biroului de avocatură la Primăria Caransebeș taxa de timbru în cuantum de 251 RON procedează la falsificarea acestei chitanțe, inserând suma de 25.137 RON și o depune la Dosarul nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Prin urmare, instanța de apel, în baza probelor administrate, apreciază ca fiind justificată condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată (7 acte materiale), fals intelectual în formă continuată (7 acte materiale), și uz de fals în formă continuată (7 acte materiale), comise în dauna părții civile Consiliul Local Caransebeș.
În ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, comise în dauna părții civile E., care vizează două acte materiale, cu referire la Dosarele nr. x1/99/2011 și z/99/2011 ale Tribunalului Iași, Înalta Curte reține că:
1. Fapta inculpatului care, în Dosarul nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași, prin inducere în eroare a pus în vedere părții vătămată E. necesitatea achitării unei sume de 61.418 RON cu titlu de taxă de timbru referitor la un capăt de cerere din acțiunea introdusă, sumă de bani predată de către partea vătămată inculpatului, care însă a achitat la Primăria Caransebeș suma de 62,00 RON, falsificând ulterior chitanța ce atesta această plată, iar chitanța, conținând, astfel de mențiuni necorespunzătoare adevărului a fost depusă în instanță la termenul de judecată din data de 23 februarie 2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals.
În legătură cu același dosar, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a achitat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. și art. 323 C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen., în ceea ce privește chitanța de 48.000 RON din Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași, pentru motive care vor fi avute în vedere în continuare.
Înalta Curte constată, la fel ca și instanța de fond că, nu există probe certe care să permită dincolo de orice dubiu concluzia că suma de 48.000 RON din Dosarul nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași a fost percepută în mod nereal de către inculpat părții vătămate, cu titlu de taxă de timbru, condiții în care va menține soluția de achitare, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nici elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prev. de art. 320 alin. (1) și art. 323 C. pen.
2. Fapta inculpatului A. de a induce în eroare partea vătămată E. cu privire la necesitatea achitării unei taxe de timbru de 214.000 RON cu titlu de taxă de timbru, deși nu exista o dispoziție a instanței în acest sens,, inculpatul însușindu-și această sumă de bani pentru sine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune
În condițiile în care instanța de fond a apreciat că, nu există niciun element care să permită concluzia potrivit căreia chitanța din 18 martie 2011 ce atesta plata unei taxe de timbru de 21.400 RON a fost falsificată prin inserarea sumei de 214.000 RON pretinsă de la partea vătămată E., a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de fals și uz de fals.
Urmare aprecierii probatoriului administrat, atât în fazele de urmărire penală de judecată pe fond, cât și de cel administrat în mod direct de către instanța de apel, Înalta Curte urmează să admită apelul parchetului doar în ceea ce privește critica care vizează achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, în legătură cu chitanța din Dosarul nr. x1/99/2011, dar va respinge ca nefondată critica procurorului referitoare la achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, în legătură cu chitanța din Dosarul nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași, urmând să fie respins apelul declarat de către inculpatul A.
În ceea ce privește achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, în legătură cu chitanța din Dosarul nr. x1/99/2011, Înalta Curte reține în mod diferit situația de fapt, ceea ce a constatat instanța de fond.
Prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a reținut cu privire la acest aspect faptul ca în Dosarul nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași, inculpatul A., în calitatea de avocat, ar fi solicitat și primit de la persoana vătămată E. suma de 214.000 RON pentru plata taxelor de timbru, achitând la Primăria Municipiului Caransebeș suma de 21.400 RON, falsificând chitanța eliberată în sensul menționării sumei de 214.000 RON și însușindu-și astfel diferența, deși acțiunea era scutită de taxa de timbru.
Prin plângerea adresată de partea vătămată E., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București arată că a fost înșelat de inculpat care i-a pus în vedere să plătească taxă de timbru la valoare în cuantum de 214.000 RON și deși instanța a revenit asupra obligației de timbrare, inculpatul nu i-a adus la cunoștință acest lucru. Partea vătămată arată că acțiunea introdusă era scutită de plata taxei de timbru și deși a predat inculpatului suma de 214.000 RON, din duplicatul emis de Primăria Caransebeș al chitanței din 18 martie 2011 rezultă că s-a plătit doar suma de 21.400 RON.
Cu privire la această faptă instanța de fond, la fel ca și instanța de apel, pe baza probelor administrate, a constatat că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material și uz de fals, concluzie la care s-a ajuns urmare a interpretării depozițiilor date în cauză și analizării Dosarului nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași.
Cu privire la chitanța de 214.000 RON din Dosarul nr. x1/99/2011 instanța de fond a reținut că inculpatul a menționat că el nu a intrat niciun moment în posesia sa și nu a văzut-o, declarație aflată în contradicție totală cu declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale în care precizează că această chitanță i-a fost dată de partea vătămată în ziua procesului pentru a fi depusă în instanță.
Cu toate aceste constatări, instanța de fond revine și în aceiași sentință, sub motivul că, chitanța de 214.000 RON din Dosarul nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași, nu a fost depusă în instanță și nici nu se regăsește printre actele de urmărire penală, a considerat că nu există nici un element care să permită concluzia că inculpatul a procedat la falsificarea acestei chitanțe și inserarea sumei de 214.000 RON, dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, fapte prevăzute de art. 320 alin. (1) și 323 C. pen., în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte nu poate fi de acord cu soluția de achitare motivată de lipsa de probe, urmând ca inculpatul să fie condamnat și pentru aceste două infracțiuni.
Faptul că, chitanța la care se face referire din Dosarul nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași, falsificată prin modificarea sumei reale de 21.400 RON, nu mai exista în materialitatea ei în momentul judecății sau al sesizării parchetului, nu poate conduce la o soluție de achitare a inculpatului A. în condițiile în care din probele administrate rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, că această chitanță a fost falsificată prin inserarea sumei de 214.000 RON (de zece ori mai mare decât suma reală).
Suma de 214.000 a fost încasată de inculpat de la partea vătămată, căreia în prealabil i-a indus falsa impresie, că are obligația de a timbra acțiunea depusă prin intermediul inculpatului, la valoarea pretențiilor solicitate.
În dosarul cauzei sunt suficiente probe care să conducă la reținerea infracțiunilor de de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, fapte prevăzute de art. 320 alin. (1) și 323 C. pen. și facem trimitere aici la declarațiile părții civile, a inculpatului A., la declarațiile martorilor K. J., declarații care coroborate fiind cu restul probelor administrate conduc instanța la concluzia că inculpatul A. este cel care a falsificat și folosit chitanța la care se face referire în din Dosarul nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași.
În condițiile în care acest înscris a fost cel mai probabil distrus instanța de apel nu consideră necesară desființarea lui.
De asemenea, este întemeiată critica parchetului cu privire la faptul că instanța de fond, în mod greșit, fără vreo motivare, probabil avându-se în vedere soluția de achitare pentru celelalte două componente materiale ale infracțiunilor continuate, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și uz de fals în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în 3 (trei) infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și 3 (trei) infracțiuni de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen..
Înalta Curte constată că sunt fondate criticile parchetului și ale părții civile E. și sub motivul că instanța de fond nu a dispus, cu titlul de pedeapsă accesorie interzicerea dreptului inculpatului de a exercita profesia de avocat.
Înalta Curte constată că faptele inculpatului A. au fost comise în calitatea sa de avocat, ceea ce le dă un plus de periculozitate, ținând cont de încrederea ce ar trebui să o aibă un cetățean în persoanele care contribuie la înfăptuirea justiției și ne referim aici la avocați, categorie de juriști care intră primii în contact cu justițiabilii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte urmează să admită apelul parchetului, în condițiile în care constată că instanța de fond, a obligat pe inculpatul A., la plata sumei de 57.829,15 RON, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș fără să fie adăugate dobânzile și penalitățile de întârziere.
Înalta Curte constată că instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 276 alin. (1) și 4 C. proc. pen. obligă inculpatul A. la plata sumei de 43.000 RON și pe inculpata B. la plata sumei de 10.520 RON, către partea civilă E., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat, conform facturii fiscale din 9 martie 2016; obligă inculpatul A. la plata sumei de 6.000 RON și pe inculpata B. la plata sumei de 2000 RON, către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, reprezentată de avocat PP., cu titlu de cheltuieli judiciare, conform Contractului nr. 14 din 3 aprilie 2015.
Înalta Curte constată fondată critica parchetului și cu privire la obligarea în mod greșit la despăgubiri și pe fosta soție a inculpatului, inculpată și ea în această cauză, reprezentând cheltuieli de judecată, atât față de partea civilă E., cât și față de partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș.
Înalta Curte constată că inculpata B. nu are nici o legătură cu infracțiunile de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, comise de către inculpatul A. în dauna părților civile Consiliul Local Caransebeș și E., astfel încât va proceda la obligarea doar a inculpatului A. la plata acestor cheltuieli.
În motivele de apel formulate inculpatul A. a susținut că plata taxelor de timbru s-a făcut în mod greșit prin depunerea unor sume la Primăria Caransebeș în condițiile în care titularul dreptului de a încasa taxele de timbru ar fi fost Primăria București, locul de domiciliu al reclamantului E., condiții în care s-ar fi reținut în mod greșit faptul că este prejudiciată Primăria Caransebeș, condiții în care solicită achitarea sa pentru faptul că aceasta nu putea fi indusă în eroare cu privire la o plată care nu i se cuvenea.
Înalta Curte nu poate fi de acord cu critica formulată de către inculpat. Înalta Curte constată că instanța penală, învestită cu soluționarea unor infracțiuni de înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, nu poate cenzura o hotărâre civilă sub aspectul greșitei plăți a taxei de timbru.Doar în situația în care s-ar fi folosit acte false cu privire la acest aspect, eventual, cele constatate de către instanța penală ar fi avut efect în ceea ce privește corectarea hotărârii adoptate în civil, corecție efectuată evident tot de către o instanță civilă.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că inculpatul A. își invocă în dosarul penal propria culpă constatată tot de către el în dosarele civile, în condițiile în care în calitate de avocat al reclamantului E. cunoscând domiciliul acestuia în cunoștință de cauză a depus taxele de timbru la Primăria Caransebeș.
Instanța de apel nu poate să accepte această conduită a inculpatului. Potrivit regulii "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria culpă pentru a valorifica un drept, invocând nerespectarea de către el însuși a unor norme legale.
Înalta Curte nu poate să-și însușească critica inculpatului A. conform căreia s-ar fi făcut o greșită apreciere a probelor administrate, s-ar fi admis în mod greșit pretențiile civile formulate în cauză și nici cea referitoare la cuantumul cheltuielilor judiciare.
Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o justă evaluare a împrejurărilor cauzei, astfel încât a pronunțat o soluție întemeiată pe probatoriul extrem de laborios administrat în cauză, condamnarea inculpatului, precum și cuantumul cheltuielilor judiciare și ale pretențiilor civile, fiind corect stabilite.
De asemenea, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile părții civile E. cu privire la neacordarea daunelor morale.
Înalta Curte reiterează faptul că rolul daunelor morale este acela de a conduce la o reparare a suferințelor fizice încercate sau a atingerilor aduse onoarei, demnității, reputației, prestigiului unei persoane. Se constată că partea civilă E. nu se află în vreuna din situațiile precizate mai sus cum dealtfel corect a motivat și instanța de fond.
Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici criticile parchetului și ale părții civile E. cu privire la faptul că pedepsele nu ar fi fost corect individualizate, precum și cu privire la modalitatea de executare a pedepselor stabilite de către instanța de fond.
Înalta Curte apreciază că instanța de fond a avut în vedere, în momentul alegerii pedepselor a cuantumului acestora și a modalității de executare, toate împrejurărilor cauzei, astfel încât pedeapsa principală și modalitatea de executare au fost corespunzător stabilite.
Astfel, se constată că la individualizarea pedepsei înăuntrul limitelor legale, instanța de fond a avut în vedere starea de pericol creată de inculpat pentru valoarea ocrotită de lege, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit de acesta, persoana inculpatului, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială.
Înalta Curte constată că inculpatului A., în data de 17 ianuarie 2018, după dezbateri, a depus prin fax o cerere de sesizare a C.C.R. cu privire la constituționalitatea art. 396 și 421 C. proc. pen..
Înalta Curte constată că această solicitare a fost depusă într-un moment procesual care nu-i mai permitea inculpatului să formuleze o astfel de cerere condiții în care aceasta nu poate fi avută în vedere de către instanța de apel.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va înlătura din sentință dispozițiile prev. de art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. privind achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. și art. 323 C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen., în ceea ce privește chitanța de 214.000 RON din Dosar nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. aplicate inculpatului A. în pedepse componente de câte 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., 6 luni închisoare,3 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., 6 luni închisoare și 3 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată în dauna părții vătămate E..
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 386 C. proc. pen.. va dispune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) C. pen.. într-o singură infracțiune continuată de fals material în înscrisuri oficiale prev de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) și din două infracțiuni de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. într-o singură infracțiune continuată de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale)
În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., va condamna pe inculpatul A. la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals material în înscrisuri oficiale (două acte materiale), în ceea ce privește chitanța de 214.000 RON din Dosar nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași și chitanța de 61.418 RON în Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași.
În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., va condamna același inculpat la:
- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de uz de fals(două acte materiale), în ceea ce privește chitanța de 214.000 RON din Dosar nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași și chitanța de 61.418 RON în Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași
În temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., va condamna pe același inculpat, la pedeapsa de:
-1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată în dauna părții vătămate Primăria Municipiului Caransebeș (7 acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., va condamna același inculpat la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (7 acte materiale).
În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., va condamnă același inculpat la:
- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (7 acte materiale).
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, 2 (doi) ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 1 (un) an închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate de instanță, inculpatul, urmând a executa pedeapsa rezultantă de:
- 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) C. pen. va aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. va aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 91 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului și stabilește un termen de supraveghere de 4 (patru) ani conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri:
f) Să se prezinte la Serviciul de probațiune Caraș-Severin la datele fixate de acesta;
g) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
h) Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
i) Să comunice schimbarea locului de muncă;
j) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. va impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune Caraș-Severin.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere va obliga inculpatul să presteze pe o durată de 60 de zile, o muncă neremunerată în folosul comunității la una dintre următoarele instituții: Primăria Municipiului Caransebeș sau A.J.O.F.M. Caraș-Severin.
În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se va comunica Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., respectiv, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea - credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite prin lege, ori săvârșește noi infracțiuni, instanța revocă beneficiul suspendării și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., va obliga inculpatul A. la plata sumei de 57.829,15 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș cu titlu de despăgubiri civile.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de partea civilă E. vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 276 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și a art. 4 C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 65.000 RON către partea civilă E., cu titlu de cheltuieli judiciare în fața primei instanțe și la instanța de apel, reprezentând onorariu avocat conform facturii fiscale din data de 9 martie 2016 și a facturii fiscale din 5 septembrie 2017, precum și la plata sumei de 8.000 RON către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, reprezentată de avocat PP., cu același titlu, în fața primei instanțe, conform Contractului nr. 14 din 3 aprilie 2015.
Facem precizarea aici că inițial minuta din 18 ianuarie 2018 conținea mențiunea obligării inculpatului A. la plata sumei de 53.520 RON către partea civilă E., cu titlu de cheltuieli judiciare în fața primei instanțe, reprezentând onorariu avocat conform facturii fiscale din data de 9 martie 2016, precum și la plata sumei de 8000 RON către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, reprezentată de avocat PP., cu același titlu, în fața primei instanțe, conform Contractului nr. 14 din 3 aprilie 2015, dar prin încheierea din 19 februarie 2018 instanța de apel a admis în parte, cererea formulată de apelantul parte civilă E., prin apărător ales, avocat de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 12/A din data de 18 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x4/59/2015 și a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta Deciziei nr. 12/A din data de 18 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x4/59/2015, în sensul că alineatul treizeci și șase al minutei deciziei menționate în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 65.000 RON către partea civilă E., cu titlu de cheltuieli judiciare în fața primei instanțe și la instanța de apel. Conform art. 276 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte a acordat în parte cheltuielile solicitate de către partea civilă în condițiile în care acțiunea civilă a fost admisă în parte.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentinței penale și îl va obliga pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de instituire a sechestrului asigurător, formulată de partea civilă E.
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apelantul intimat inculpat A.
I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de partea civilă E. împotriva Sentinței penale nr. 352/PI din 5 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Desființează în parte sentința penală apelată atât în latura penală cât și în latura civilă și rejudecând:
Înlătură din sentință dispozițiile prev. de art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. privind achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. și art. 323 C. pen., totul cu aplicarea art. 5 C. pen., în ceea ce privește chitanța de 214.000 RON din Dosar nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. aplicate inculpatului A. în pedepse componente de câte 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., 6 luni închisoare,3 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., 6 luni închisoare și 3 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
I. În temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de:
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată în dauna părții vătămate E.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 386 C. proc. pen.. dispune schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) C. pen.. într-o singură infracțiune continuată de fals material în înscrisuri oficiale prev de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen..(două acte materiale) și din două infracțiuni de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. într-o singură infracțiune continuată de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen..(două acte materiale)
În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., condamnă pe inculpatul A. la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals material în înscrisuri oficiale(două acte materiale), în ceea ce privește chitanța de 214.000 RON din Dosar nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași și chitanța de 61.418 RON în Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași.
În temeiul art. 323 C. pen. cu aplicarea cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., condamnă același inculpat la:
- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de uz de fals(două acte materiale), în ceea ce privește chitanța de 214.000 RON din Dosar nr. x1/99/2011 al Tribunalului Iași și chitanța de 61.418 RON în Dosar nr. z/99/2011 al Tribunalului Iași
În temeiul art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de:
- 1 (un) an și 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată în dauna părții vătămate Primăria Municipiului Caransebeș (7 acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., condamnă același inculpat la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (7 acte materiale).
În temeiul art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., condamnă același inculpat la:
- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (7 acte materiale).
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, 2 (doi) ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 1 (un) an închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate de instanță, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de:
- 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia (avocat) sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului și stabilește un termen de supraveghere de 4 (patru) ani conform dispozițiilor art. 92 C. pen..
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri:
k) Să se prezinte la Serviciul de probațiune Caraș-Severin la datele fixate de acesta;
l) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
m) Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
n) Să comunice schimbarea locului de muncă;
o) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune Caraș-Severin.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul să presteze pe o durată de 60 de zile, o muncă neremunerată în folosul comunității la una dintre următoarele instituții: Primăria Municipiului Caransebeș sau A.J.O.F.M. Caraș-Severin.
În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c) - e se comunică Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., respectiv, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite prin lege, ori săvârșește noi infracțiuni, instanța revocă beneficiul suspendării și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 1357 Cod civ, obligă inculpatul A. la plata sumei de 57.829,15 RON, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș cu titlu de despăgubiri civile.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de partea civilă E. rămân în sarcina statului.
În baza art. 276 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și a art. 4 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 65.000 RON către partea civilă E., cu titlu de cheltuieli judiciare în fața primei instanțe și la instanța de apel, reprezentând onorariu avocat conform facturii fiscale din data de 9 martie 2016 și a facturii fiscale din 5 septembrie 2017, precum și la plata sumei de 8.000 RON către partea civilă Primăria Municipiului Caransebeș, reprezentată de avocat PP., cu același titlu, în fața primei instanțe, conform Contractului nr. 14 din 3 aprilie 2015.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei.
II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentinței penale.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 180 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - LM