Decizia nr. 33/A/2018
Asupra apelului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 727/P din data de 29 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/36/2017 în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. y/327/2014*.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 C. proc. pen. suma de 260 RON, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În esență, s-a reținut că a data de 24 martie 2017 contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. y/327/2014*.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că judecătorii care au pronunțat decizia penală contestată erau incompatibili, chiar membrii completului de apel formulând declarații de abținere, care însă au fost respinse, după cum și cererile de recuzare formulate în mai multe rânduri de contestator au fost respinse; se susține incidența cazului de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în condițiile în care unul din membrii completului de apel are calitatea de avocat suspendat în cadrul U.N.B.R., iar împotriva celuilalt membru contestatorul formulase o plângere penală, astfel că aparența de imparțialitate a membrilor completului de apel era afectată. S-a mai susținut incidența unei cauze de încetare a procesului penal (art. 10 alin. (1) lit. e) și h) C. proc. pen.), cu privire la care existau probe în dosar, respectiv Sentința penală nr. 1985 din 30 martie 2016 a Tribunalului București, sentința penală pronunțată în Dosarul nr. 512/327/2014 al Judecătoriei Tulcea, decizia de primire în profesia de avocat a contestatorului, codul de identificare fiscală, adresa nr. 1807 din 2 februarie 2017 emisă de AFP Tulcea. S-a mai invocat lipsa audierii contestatorului de către instanța de apel, deși ascultarea era obligatorie și posibilă.
În drept, s-au invocat cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), d), h) C. proc. pen.
Având în vedere dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. pen. curtea a procedat la verificarea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A., cu privire la care a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. y/327/2014* s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. vechi condamnă inculpatul A., pentru infracțiunea de folosire fără drept a denumirilor „Barou”, „Uniunea Națională a Barourilor din România”, „UNBR” ori „Uniunea Avocaților din România” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, în forma continuată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 în ref. la art. 281 C. pen. vechi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul A. pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii, respectiv a profesiei de avocat în forma continuată la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. vechi contopește cele două pedepse cu închisoarea, aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporita la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. vechi dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. cu art. 5 C. pen. nou interzice inculpatul exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a 2-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. în ref. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. dispune anularea următoarelor înscrisuri: împuternicire avocațială nr. 71 din 16 octombrie 2013, contract de asistență juridica nr. 71 din 16 octombrie 2013, împuternicire avocațială nr. 52 din 9 iulie 2013, împuternicirile avocațiale nr. 61 din 9 septembrie 2013, nr. 62 din 9 septembrie 2013, nr. 58 din 28 august 2013, nr. 26 din 27 februarie 2013, nr. 26 din 27 februarie 2013, nr. 91/2012.2013, nr. 77 din 11 noiembrie 2013.
În baza art. 404 alin. (4) în ref. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. anulează înscrisurile consemnate în procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 22 ianuarie 2014 și aflate în custodia IPJ Tulcea - Serviciul de Investigații Criminale din Dosarul de urmărire penală nr. z/P/2013.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. nou dispune confiscarea specială a bunurilor folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunilor consemnate în procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 22 ianuarie 2014 și aflate în custodia IPJ Tulcea, respectiv o ștampilă rotundă cu inscripția UNBR - Baroul București - A. și o ștampilă dreptunghiulară cu inscripția „Cabinet individual de avocatura av. A.”.
În baza art. 272 C. proc. pen. dispune avansarea onorariului în sumă de 200 RON apărătorului din oficiu B. din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 274 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 800 RON către stat.”
Împotriva Sentinței penală nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. y/327/2014* au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, inculpatul A. și Sindicatul Independent al Juriștilor din România.
Prin Decizia penală nr. 123/P din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. y/327/2014* s-au decis următoarele:
„În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. respinge ca inadmisibil apelul formulat de către Sindicatul Independent al Juriștilor din România împotriva Sentinței penale nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 a Judecătoriei Constanța.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă Sindicatul Independent al Juriștilor din România la plata sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 a Judecătoriei Constanța .
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpatul A., la plata sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.
Desființează în parte Sentința penală nr. 1404 din 24 noiembrie 2015 a Judecătoriei Constanța și rejudecând:
În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prevăzută de 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu referire la art. 281 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu referire la art. 348 C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen.
În baza 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 cu referire la art. 348 C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul A., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 38 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 1 lună închisoare.
În final inculpatul A., execută pedeapsa de 7 luni închisoare privativă de libertate conform art. 60 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate dacă nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de Parchetul de pe lângă judecătoria Constanța, rămân în sarcina statului.”
În sarcina inculpatului A. s-a reținut că în perioada 20 mai 2013 - 26 martie 2014 a folosit fără drept a denumirilor „Barou", „Uniunea Națională a Barourilor din România", „U.N.B.R." ori „Uniunea Avocaților din România", sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat. De asemenea, s-a reținut că în perioada 20 mai 2013 - 26 martie 2014 a exercitat fără drept profesia de avocat.
Curtea a reținut că se poate formula contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 și în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen., iar contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea și vizează hotărâri judecătorești definitive prin care se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat a acestor hotărâri.
Referitor la incidența cazurilor prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen. invocate de contestator, curtea a constatat că se invocă incidența acestor două cazuri de contestație în anulare, care însă au mai făcut obiectul unei contestații în anulare anterioare.
Astfel, s-a arătat că la data de 6 februarie 2017 contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. y/327/2014*, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x1/36/2017.
Prin Decizia penală nr. 256/P din 9 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x1/36/2017 a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. y/327/2014*.
În motivarea deciziei penale se arată că au fost invocate cazurile prev. art. 426 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., dat fiind că împotriva unui membru al completului de judecată a formulat mai multe plângeri penale, iar cel de-al doilea judecător are și calitatea de avocat în baroul tradițional, fiind suspendat pe perioada în care are calitatea de judecător; în ceea ce privește cazul prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., a depus la dosar o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată de Tribunalul București.
În motivarea deciziei penale se reține că „motivul în raport de care contestatorul a considerat că domnul judecător C. ar fi incompatibil de a soluționa cauza, respectiv existența unor plângeri penale îndreptate împotriva acestuia a constituit obiectul analizei mai multor cereri de recuzare și de abținere, judecătorii desemnați în soluționarea incidentelor procedurale respingând atât cererile de recuzare cât și de abținere.
Referitor la împrejurarea potrivit cu care contestatorul în calitate de avocat ar fi formulat, în numele clientului său, numitul D., o plângere penală, s-a considerat că, fiind formulată în numele clientului său și nu al său personal, nu se poate aprecia că, această situație ar fi condus la lipsa de obiectivitate a magistratului în soluționarea unei alte cauze penale care îl privește direct pe avocat și nu pe clientul său.
În ceea ce privește faptul că judecătorii s-ar fi pronunțat, anterior cu privire la împrejurarea că petentul contestator nu are calitatea de avocat, s-a arătat că, acest motiv de incompatibilitate a constituit obiectul unor cereri de recuzare formulate de contestator împotriva judecătorului C., toate cererile fiind respinse.
Astfel, s-a reținut că mai multe instanțe, constituite legal, s-au pronunțat, cu titlu definitiv asupra aspectului care ar atrage starea de incompatibilitate a judecătorului C., Curtea, pe calea contestației în anulare, neputând înlătura aspectele stabilite de instanțele amintite.
De aceea s-a apreciat că numai în măsura în care acest aspect s-ar fi invocat pe calea contestației în anulare, fără ca alte instanțe să se fi pronunțat asupra lui, ar fi putut fi analizat ca motiv de contestație în anulare.
În ceea ce privește împrejurarea că, celălalt membru al completului de judecată ar avea calitatea de avocat, suspendat din activitate, în Baroul tradițional, s-a apreciat că nu este de natură să afecteze obiectivitatea și imparțialitatea acestuia, având în vedere că, la acest moment, judecătorul exercită o altă funcție și nu există alte aspecte care coroborate să conducă la concluzia lipsei de imparțialitate.
Din analiza Sentinței civile nr. 1985 din 30 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București în Dosar nr. y1/3/2015, s-a menționat că nu rezultă vreun motiv în raport de care să se aprecieze că exista vreun motiv de încetare a procesului penal față de inculpatul A. dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) - j) C. proc. pen. respectiv f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
S-a constatat că contestatorul A. a formulat anterior o altă contestație în anulare în care a invocat cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., care coincid cu primele două cazuri invocate în prezenta cerere; se mai constată că motivele invocate în prezenta cauză în susținerea cazurilor prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen. sunt identice cu cele invocate în Dosarul nr. x1/36/2017 al Curții de Apel Constanța.
Curtea a expus parte din considerentele deciziei penale pronunțate în Dosarul nr. x1/36/2017 al Curții de Apel Constanța pentru a sublinia identitatea cazurilor de contestație în anulare. În prima contestație în anulare au fost analizate cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen., concluzia fiind că nu sunt incidente.
Având în vedere că anterior a fost soluționată o altă contestație în anulare întemeiată pe cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen., s-a apreciat că contestatorul nu mai poate formula o nouă contestație în anulare, întemeiată pe aceleași cazuri și motive, fiind incidentă autoritatea de lucru judecat.
Limitarea exercitării și promovării în continuare a unei contestații în anulare, în cadrul procedurii prealabile a admiterii în principiu, trebuie luată în considerare atât timp cât anumite piedici legale, cum este și autoritatea de lucru judecat, nu îngăduie compatibilitatea căii respective de atac de a determina rejudecarea fondului cauzei; situația juridică stabilită prin soluționarea definitivă a unei cauze penale deduse judecății reflectă adevărul impus de recunoașterea principiului de drept "res judicata pro veritate habetur". De aceea, în măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri privește persoane, temeiuri juridice, motive și apărări ce fac obiectul unei cereri ulterioare, cu conținut identic, această nouă cerere nu constituie decât o repetare a celei deja soluționate, intrând în coliziune cu dispozițiile legale privind autoritatea de lucru judecat, așa încât nu mai poate face obiect de analiză într-o nouă cerere.
Interpretarea contrară ar aduce atingere autorității de lucru judecat, element de o importanță fundamentală în ordinea juridică națională, dat fiind că dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe este necesar a fi interpretat în lumina principiului securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României). Conform acestui principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa, iar instanțele superioare nu trebuie să își folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, iar nu pentru a proceda la o nouă analiză. Totodată, acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanțiale și imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României și Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunțată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei).
În consecință, orice aspect care a făcut obiect de analiză prin decizia penală ce a soluționat anterioara contestație în anulare și cu privire la care prin această hotărâre instanța s-a pronunțat în mod definitiv intră sub incidența autorității de lucru judecat și nu poate fi invocat ca motiv de contestație în anulare, astfel că din perspectiva cazurilor prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen. s-a apreciat că, contestația în anulare este inadmisibilă.
Cu privire la cel de-al treilea caz de contestație în anulare invocat în prezenta cerere (art. 426 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. - instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă) s-a arătat că având în vedere că audierea inculpatului de către instanța de apel are ca situație premisă prezența inculpatului în fața instanței de apel, așa cum rezultă din cuprinsul art. 426 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., iar contestatorul A. nu a fost prezent în fața instanței de apel, nu se creează o minimă aparență a aplicabilității cazului prev. de art. 426 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., care să justifice admiterea în principiu.
Cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei penale nr. 123/P din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. y/327/2014* s-a constatat că rămas fără obiect, urmare soluționării contestației în anulare, întrucât suspendarea s-ar putea dispune doar până la soluționarea contestației în anulare, conform art. 430 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatorul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 28 septembrie 2017, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 8.
Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației.
Contestatorul A. a arătat că apelul este admisibil pentru motivele inserate în practicaua hotărârii ce nu vor mai fi reluate.
Analizând cu prioritate excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 123/P din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. y/327/2014*, care este definitivă.
Se reține că în privința hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.
Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În cauză, se constată că, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri pronunțate având ca obiect o contestație în anulare care, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. este definitivă. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În ceea ce privește excepțiile invocate de contestatorul A. privind Legea nr. 51/1995 modificată, respectiv art. 26, art. 60 alin. (6) și art. 113, având în vedere soluția ce se va pronunța în raport de excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public și legătura cu obiectul cauzei, urmează ca acestea să nu mai fie examinate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 727/P din data de 29 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/36/2017.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obliga apelanta contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 727/P din data de 29 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/36/2017.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2018.
Procesat de GGC - LM