Asupra conflictului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, la data de 1 august 2017, creditoarea SC A. SA a solicitat instanţei încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat, respectiv a autovehiculului marca (...), identificat după seria de şasiu (...), în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de ipoteca mobiliară din data de 08 aprilie 2016, în contradictoriu cu debitoarea SC B. SRL.
Prin Sentinţa civilă nr. 6929 din data de 28 septembrie 2017, Judecătoria Sectorului I Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Oradea.
În motivare, judecătoria a reţinut incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cererii în favoarea instanţei în a cărei rază teritoriala se află domiciliul sau sediul debitorului.
Instanţa a avut în vedere că domiciliul debitorului se află în municipiul Oradea, judeţul Bihor, care atrage competenţa Judecătoriei Oradea.
Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 7810 din data de 23 noiembrie 2017, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului I Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivare, instanţa a arătat că regula generală în cazul executărilor silite este prevăzută de art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., iar art. 2445 C. civ. prevede o excepţie, cea referitoare la executările silite mobiliare, care stabileşte că încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul.
Faţă de aceste aspecte, instanţa a reţinut că, în mod corect, creditoarea a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, sediul social al creditoarei SC A. SA fiind Bucureşti, sector 1.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea creditoarei SC A. SA de încuviinţare a executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat, bun mobil, respectiv a autovehiculului marca (...).
Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 2445 C. civ., aşa cum a fost modificat de art. 1811 introdus prin Ordonanţă de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care prevede:
(1) Încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat prevăzută la art. 2.445 C. civ. este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul.
Aşadar, textul de lege precitat instituie o derogare de la regula generală privind instanţa de judecată competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, prevăzută de art. 651 C. proc. civ., care se referă la instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Cum, în speţă, sediul creditoarei SC A. SA este în Bucureşti, sector 1, faţă de cele expuse în precedent, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă în raza căreia îşi are sediul creditorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 februarie 2018.
Procesat de GGC - NN