Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2102 din 19 mai 2016, Judecătoria Târgovişte a respins cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor B., C., ca fiind autoritate de lucru judecat, a respins cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor D. şi E., a obligat reclamantul la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată, către pârâţii D. şi E., cheltuielile procesuale în cuantum de 1105 lei, pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.
Prin Decizia civilă nr. 1294 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. x/315/2015, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., domiciliat în comuna Raciu, judeţul Dâmboviţa, împotriva Sentinţei civile nr. 2102/19 mai 2016, pronunţată de Judecătoria Târgovişte, în Dosarul nr. x/315/2015.
A fost obligat apelantul-reclamant la plata către intimaţii E. şi D. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul A.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, sub nr. Dosar x/315/2015.
La data de 2 noiembrie 2017, respectiv 20 noiembrie 2017, recurentul A. a depus note de şedinţă, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) şi ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 7 decembrie 2017, după punerea în discuţie a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea celor două excepţii, prin încheierea de şedinţă din 7 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost dispusă respingerea ca inadmisibilă a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) şi ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) C. proc. civ., instanţa de apel a apreciat că nu sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se solicită a se constata nu au legătură cu soluţionarea prezentului recurs.
Prin urmare, nefiind întrunite cumulativ toate cerinţele prevăzute de legiuitor, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a constatat că prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la un milion lei, inclusiv, cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională", prevăzând, de asemenea, că dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., trebuie pusă de acord de către legiuitor cu decizia menţionată anterior la care s-a făcut referire.
Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs.
Prin cererea de recurs reclamantul solicită casarea încheierii recurate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) C. proc. civ., întrucât se încadrează în conformitate cu Legea nr. 47/1992 şi face obiectul dosarului respectiv deoarece întâmpinarea este parte integrală din soluţionarea recursului.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la stabilirea termenului de judecată pentru data de 2 februarie 2018, în raport de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Intimaţii D. şi E. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, întrucât încheierea recurată nu are o motivare concretă în respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Examinând recursul, în raport de excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că recursul formulat de reclamantul A. a avut în vedere numai soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) C. proc. civ., nu şi pe cea privind respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., sens în care urmează a fi cercetat numai din această perspectivă.
Din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai susţinerea că excepţia de neconstituţionalitate se încadrează în conformitate cu Legea nr. 47/1992 şi face obiectul dosarului respectiv deoarece întâmpinarea este parte integrală din soluţionarea recursului.
Astfel, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Art. 489 alin. (1) din acelaşi Cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.
Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, astfel că, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ.
Or, în speţă, pe lângă faptul că motivele de recurs nu au fost încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condiţiile art. 489 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi Cod.
De asemenea, singura susţinere a recurentului din memoriul de recurs se referă la faptul că excepţia de neconstituţionalitate se încadrează în conformitate cu Legea nr. 47/1992 şi face obiectul dosarului respectiv deoarece întâmpinarea este parte integrală din soluţionarea recursului nu poate fi considerată o critică susceptibilă de a fi încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., atâta timp cât nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.
Mai mult, la dosar nu s-a depus un memoriu separat care să cuprindă motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, aşa cum impun dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc. o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.
Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunţat doar susţinerea că excepţia de neconstituţionalitate se încadrează în conformitate cu Legea nr. 47/1992, care nu este susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.
Criticile din notele scrise depuse la dosar de recurent la data de 30 ianuarie 2018 nu pot fi avute în vedere, întrucât acestea au fost formulate mult după termenul legal de motivare a recursului.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
În ce priveşte cererea intimaţilor E. şi D. privind acordarea cheltuielilor de judecată, reţine, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, care a pierdut procesul.
Or, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate nu demonstrează culpa procesuală a celui care o invocă, în sensul textului menţionat, de parte care pierde procesul.
Astfel, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părţilor, instanţei judecătoreşti sau procurorului dintr-un proces de a ridica excepţii privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Ca atare, faptul că judecătorii învestiţi cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, inclusiv în căile de atac asupra acesteia, pot aprecia asupra îndeplinirii sau nu a oricăreia dintre condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, nu înseamnă că recurentul are culpa procesuală la care se referă art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu înseamnă că părţile care au cerut sesizarea instanţei de contencios constituţional au pierdut procesul, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 februarie 2018.
Procesat de GGC - NN