Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2016 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 3087/318/2016 reclamanţii A., B. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2), art. 431 alin. (2), art. 555 alin. (1) C. proc. civ., art. 1 din Primul Protocol Adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, art. 1349 alin. (1) şi (3) C. civ., art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul C. SA, obligarea pârâtei la plata sumei de 418.754 RON către A., reprezentând despăgubiri pentru case de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent, situate în comuna B., jud. Gorj; obligarea pârâtei la plata sumei de 199.913,20 RON, către B., reprezentând despăgubiri în cotă de 3/8 (trei optimi) pentru case de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent, situate în comuna B., jud. Gorj ce-au aparţinut autorului D.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 4272 din 26 mai 2016 pronunţată în Dosar nr. x/318/2016 Judecătoria Târgu-Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a lI-a civilă, unde cauza a fost înregistrată la data de 9 iunie 2016 sub nr. 2084/95/2016.
Prin sentinţa nr. 77 din 22 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în Dosar nr. x/95/2016 s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Complexul C. SA, s-a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă a Tribunalului Gorj, invocată de reclamanţii A., B. şi s-a respins acţiunea în pretenţii formulată de aceştia.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A. şi B.
Cu prilejul judecării apelului, prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins excepţia de necompetenţă specializată formulată de către reclamanţi la data de 14 februarie 2017, reţinând că întrucât în primă instanţă cauza a fost înregistrată ca litigiu civil iar pe parcursul judecăţii nu s-a invocat excepţia de necompetenţă specializată a secţiei a lI a civile a acestei instanţe, cu luarea în considerare şi a faptului că în prezent legea procesuală civilă nu face nicio distincţie privind litigiile intervenite între persoanele fizice şi cele în care ambele părţi au calitatea de profesionist, excepţia de necompetenţă nu mai poate fi invocată în acest stadiu procesual, deoarece nu reprezintă o chestiune de ordine publică, ci privată.
Prin încheierea de şedinţă nr. 15 din 14 martie 2017 aceeaşi instanţă a respins cererea reclamanţilor formulată la 8 martie 2017, de recuzare a d-nei judecător E., a admis cererea de abţinere a d-nei judecător F., cu consecinţa respingerii cererii de recuzare a acestui membru al completului, ca rămasă fără obiect.
Referitor la situaţia d-nei judecător F., s-a reţinut că aceasta şi-a exprimat anterior părerea în speţa dedusă judecăţii prin decizia nr. 178 din 10 noiembrie 2014 pronunţată în Dosar nr. x/95/2009, sens în care cererea de abţinere a fost admisă şi, pe cale de consecinţă, respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de recuzare a reclamanţilor.
Referitor la situaţia d-nei judecător E., s-a reţinut că aceasta s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă specializată a secţiei a II-a a Curţii de Apel Craiova (prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2017), nicidecum asupra excepţiei de necompetenţă funcţională a secţiei a II-a civile a Tribunalului Gorj vizată de motivul 5 al cererii de apel.
Prin decizia nr. 264 din 29 martie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia a lI-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Recursul reclamanţilor împotriva acestei decizii şi a încheierii de şedinţă din 21 februarie 2017 a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 1872 din 22 noiembrie 2017 pronunţată în Dosar nr. x/95/2016.
Prin raportul întocmit la data de 17 octombrie 2017 în procedura filtru s-a reţinut că recursul împotriva încheierii nr. 15 din 14 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 1872 din 22 noiembrie 2017 s-a apreciat că acesta este admisibil în principiu, fiind acordat termen pentru soluţionare la data de 17 ianuarie 2017, dosar versionat nr. x/95/2016*.
Analizând cauza, Înalta Carte constată următoarele:
La data de 8 martie 2017, cu prilejul soluţionării apelului împotriva sentinţei nr. 77 din 22 septembrie 2016 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de recuzare a d-nelor judecător E. şi F., arătând că acestea şi-au exprimat anterior părerea referitor Ia motivul nr. 5 de apel privind competenţa funcţională a secţiei a II-a a Tribunalului Dolj, sens în care se impune înlăturarea lor din completul de judecată.
Recurenţii-reclamanţi au arătat că prin respingerea excepţiei de necompetenţă specializată a secţiei a II a civilă a Curţii de Apel Craiova prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2017, a fost analizată chestiunea necompetenţei funcţionale a Tribunalului Gorj, aspect ce constituie motiv de apel în prezenta cauză.
Prin încheierea de şedinţă nr. 15 din 14 martie 2017 (obiect al recursului de faţă), Curtea de Apel Craiova a respins cererea de recuzare a d-nei judecător E., reţinând că aceasta s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă specializată a secţiei a II a Curţii de Apel Craiova (prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2017), nicidecum asupra excepţiei de necompetenţă funcţională a secţiei a II-a civile, a Tribunalului Gorj vizată de motivul 5 al cererii de apel; a admis cererea de abţinere a d-nei judecător F., cu consecinţa respingerii cererii de recuzare a acestui membru al completului, ca rămasă fără obiect, reţinând că aceasta şi-a exprimat anterior părerea în speţa dedusă judecăţii prin decizia nr. 178 din 10 noiembrie 2014 pronunţată în Dosar nr. x/95/2009.
Prin recursul declarat, reclamanţii au solicitat casarea în parte a încheierii cu privire la respingerea cererii de recuzare a d-nei judecător E., admiterea cererii de recuzare, anularea hotărârii pronunţată în Dosar nr. x/95/2016, restituirea taxei de timbru în cuantum de 200 RON achitată pentru cererile de recuzare soluţionate prin încheierea nr. 15 din 14 martie 2017, precum şi a taxei de timbru în valoare de 100 RON achitată pentru promovarea acestui recurs.
Recurenţii-reclamanţi au arătat că, prin motivarea conţinută în încheierea de şedinţă din 21 februarie 2017, completul de judecată alcătuit din doamnele judecător E. şi F. s-au pronunţat şi asupra motivului de apel cu nr. 5 declarat împotriva sentinţei nr. 77/2016 a Tribunalului Gorj, secţia a lI-a civilă. Prin motivul de apel indicat se susţinea că în mod nelegal a fost respinsă excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a II a civile a Tribunalului Gorj invocată de către reclamanţi.
Recurenţii-reclamanţi au mai arătat ca încheierea atacată este nelegală şi pentru faptul că, întrucât cererea de recuzare a d-nei judecător F. a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, urmare a admiterii cererii de abţinere a acesteia, se impunea restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON achitată pentru soluţionarea cererii de recuzare.
Înalta Curte constată că, prin intermediul motivelor de recurs, fără a aduce argumente noi faţă de susţinerile iniţiale formulate în cadrul cererii de recuzare, recurenţii-reclamanţi critică aprecierea instanţei 'învestită cu această cerere, apreciere potrivit căreia verificarea propriei competenţe funcţionale nu reprezintă un caz de antepronunţare, ci o situaţie distinctă de împrejurarea că unul dintre motivele de apel vizează necompetenţa funcţională a instanţei de fond.
Sub acest aspect, în mod corect, instanţa a respins cererea de recuzare, întrucât cele două chestiuni aparţinând competenţei funcţionale a instanţei de judecată (motivul de apel privind necompetenţa instanţei de fond, ce urmează a fi cercetat în cursul soluţionării căii de atac, respectiv competenţa funcţională a instanţei de apel, verificată cu titlu premergător trecerii la judecata cauzei) nu se suprapun şi nu constituie aspecte identice care să atragă incidenţa motivului de recuzare privind antepronuntarea judecătorului asupra unei probleme care ulterior constituie obiect al soluţionării cauzei.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". Aceste dispoziţii se aplică, prin analogie, şi în cazul judecării apelului, potrivit art. 482 C. proc. civ.
Cu prioritate faţă de analiza criticilor cu care a fost învestită, instanţa de apel şi-a verificat propria competenţă funcţională, aspectul fiind supus dezbaterii de către reclamanţi la primul termen de judecată în apel. În acest sens a reţinut, în principal, că este secţia corespunzătoare celei care a judecat în primă instanţă cauza, la fond neinvocându-se o astfel de excepţie, motiv pentru care, potrivit Regulamentului adoptat prin hotărârea CSM nr. 1375/2015, cauza a fost corect înregistrată pe rolul secţiei.
Faţă de această situaţie, împrejurarea că unul din aspectele învederate pe calea apelului vizează chestiunea competenţei funcţionale a instanţei a cărei hotărâre face obiectul căii de atac, deci a instanţei anterioare, de fond, nu are semnificaţia unei antepronunţări şi nu justifică motivul de recuzare aferent.
Referitor la solicitarea de restituire a taxei judiciare de timbru privind suma de 100 RON achitată de către recurenţi pentru cererea de recuzare a d-nei judecător E. (care nu a mai fost susţinută prin concluziile orale de Ia termenul la care pricina a fost luată în pronunţare, dar care reprezintă o critică conţinută în memoriul de recurs), deşi nu a fost întemeiată în drept, presupune verificarea aplicării dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care reglementează situaţiile în care sumele achitate cu titlu de taxă de timbru pot fi restituite la cererea petiţionarului.
Astfel, potrivit art. 45 alin. (1), "Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă.
De asemenea, alin. (4) al aceluiaşi art. reţine că "Cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de restituire se adresează acestuia".
Chiar dacă, în cererea de recuzare, reclamantul a solicitat admiterea ei şi restituirea taxei de timbru, acesta nu a reluat o astfel de solicitare la momentul la care cererea sa a fost respinsă, invocând temeiul juridic ce i-ar fi permis să formuleze o astfel de solicitare.
Prin urmare, reclamantul trebuia să deruteze procedura administrativă de restituire a taxei de timbru Ia instanţa în faţa căreia a formulat cererea de recuzare, numai după ce va fi constatat că se află în cazul reglementat de art. 45 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, solicitarea neputând fi primită, spre analiză omisso medio, de instanţa de control judiciar în recursul ce vizează legalitatea încheierii atacate.
Pentru aceste considerente, recursul reclamanţilor A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă nr. 15 din 14 martie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B., împotriva încheierii de şedinţă nr. 15 din 14 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea C. SA, cu sediul înTârgu-Jiu,.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 17 ianuarie 2018.