Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Cererea înregistrată sub nr. x/284/2014 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, ca urmare a declinărilor succesive de la Judecătoria Răcari şi Tribunalul Dâmboviţa, reclamanta D.G.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Dâmboviţa a formulat acţiune pauliană, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., prin care a solicitat să se dispună revocarea (desfiinţarea) Contractului de donaţie autentificat din 26 iunie 2014 de B.N.P. D.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 18 martie 2014 sub nr. x a fost înregistrată la E., Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din 17 martie 2014, transmisă de către organele de control ale A.J.F.P. Dâmboviţa - Serviciul Inspecţie Fiscală persoane fizice, prin care au fost stabilite obligaţiile de plată în sumă de 4.251.828 RON, prin Actul administrativ fiscal din 17 martie 2014 în sarcina debitorului A. Totodată, s-a mai reţinut că inspecţia fiscală s-a desfăşurat în perioada 11 - 17 martie 2014, fiind încheiat Raportul de Inspecţie Fiscală din 17 martie 2014.
Prin Sentinţa civilă nr. 460 din 24 februarie 2016, Tribunalul Ilfov, secţia civilă, în Dosarul nr. x/93/2015, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Dâmboviţa.
În motivarea sentinţei, Tribunalul Ilfov a reţinut că, la data de 17 martie 2014, a fost întocmit de către reclamantă raportul de inspecţie fiscală încheiat la persoana fizică neautorizată A., prin care s-a constatat existenţa unei obligaţii de plată a diferenţei de TVA în sumă de 1.879.865 RON, sumă la care au fost calculate accesorii în cuantum de 2.371.963 RON, din care 2.089.983 RON dobânzi de întârziere şi 281.980 RON penalităţi de întârziere.
În plus, Tribunalul Ilfov a constatat că, prin Sentinţa civilă nr. 143 din 12 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată Decizia de impunere pentru obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 17 martie 2014, emisă de A.J.F.P. Dâmboviţa, în baza Raportului de inspecţie fiscală din 17 martie 2014, în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale de plată reprezentând TVA şi accesorii care depăşesc valoarea totală de 21.976 RON. În consecinţă, s-a apreciat că nu mai subzistă temeiul în baza căruia reclamanta a solicitat anularea contractului de donaţie.
Împotriva acestei decizii, reclamanta D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Dâmboviţa a formulat apel.
Prin Încheierea din 12 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei încheieri de suspendare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că soluţia adoptată prin sentinţa apelată este fundamentată pe hotărârea ce a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/42/2014, iar această hotărâre nu are caracter definitiv, precum şi faptul că în litigiul ce formează obiectul respectivului dosar se analizează însăşi existenţa şi întinderea creanţei pe care apelanta-reclamantă şi-a fundamentat acţiunea. În consecinţă, instanţa a apreciat că justa soluţionare a Dosarului nr. x/93/2015 depinde de stabilirea, în litigiul ce formează obiectul Dosarului nr. x/42/2014, a dreptului de creanţă pretins de reclamantă, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
La data de 14 octombrie 2016, recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Dâmboviţa a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare.
În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a precizat că instanţa de apel a dispus în mod eronat suspendarea cauzei având în vedere că soluţia ce se va pronunţa în Dosarul nr. x/93/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu depinde de soluţia ce se va pronunţa în Dosarul nr. x/42/2014 aflat în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Recurenta a mai susţinut că acţiunea pauliană pe care a promovat-o are la bază prejudiciul stabilit de organele de inspecţie fiscală şi evidenţiat în Raportul de inspecţie fiscală din 17 martie 2014.
În plus, s-a arătat că în cadrul Dosarului nr. x/42/2014 pârâtul a solicitat anularea acestui raport de inspecţie fiscală, dosar care a fost soluţionat în mod definitiv prin Decizia nr. 1.864 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, susţinând că instanţa de judecată s-a pronunţat definitiv prin respingerea contestaţiei administrativ fiscale formulată de C., reţinerile din cuprinsul Raportului de inspecţie fiscală din 17 martie 2014 rămânând valabile.
Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinare.
Prin raportul întocmit la data de 22 martie 2017, asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamanta D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Dâmboviţa împotriva Încheierii din 12 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a constatat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (1), lit. a)-e) C. proc. civ. Totodată, magistratul-asistent raportor a apreciat că recursul este admisibil în principiu.
Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Deşi au fost încunoştinţate în acest sens, părţile nu au înţeles să-şi exercite acest drept.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea din 20 iunie 2017, a admis în principiu recursul şi a acordat termen pentru judecarea căii extraordinare de atac la data de 7 noiembrie 2017.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Critica recurentei-reclamante vizează, în esenţă, faptul că, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, prin Încheierea din 12 septembrie 2016 în mod greşit a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât, în opinia sa, soluţionarea litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. x/93/2015 nu depinde de soluţia ce se va pronunţa în Dosarul nr. x/42/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte reţine că, suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată de natură a temporiza curgerea firească a activităţii de judecată care trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având însă un caracter facultativ.
Prin urmare, instanţa sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerinţelor normei, are puterea de apreciere asupra utilităţii (chiar a necesităţii), dar şi asupra oportunităţii măsurii în ansamblul raporturilor juridice dintre părţi, astfel încât măsura să nu permită concluzia unui abuz de drept procesual al părţii care o invocă.
Suspendarea reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. implică cercetarea următoarelor cerinţe legale: dezlegarea pricinii cu care este învestită instanţa în faţa căreia se invocă acest incident să depindă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.
Aplicând aceste criterii legale la speţa dedusă judecăţii, rezultă că instanţa a reţinut legal că modul de judecată a apelului depinde de soluţionarea recursului declarat de recurenta D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Dâmboviţa împotriva Sentinţei nr. 143 din 12 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/42/2014.
Cu alte cuvinte, Curtea de Apel a considerat, în aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că este cel puţin inoportună soluţionarea pricinii cu care este învestită (aflată în etapa procesuală a apelului) şi că aceasta depinde de soluţionarea prioritară a recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/42/2014. În consecinţă, s-a reţinut că decizia pe care o va pronunţa Curtea de Apel Bucureşti, în apel, depinde de judecarea definitivă a celuilalt proces aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că în ambele dosare se analizează existenţa şi întinderea creanţei pe care reclamanta şi-a fundamentat acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. x/93/2015.
În Dosarul nr. x/42/2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost învestită cu acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti şi A.J.F.P. Dâmboviţa, în temeiul dispoziţiilor art. 218 C. proc. fisc. , prin care s-a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei din 12 august 2014 a D.G.R.F.P. Ploieşti prin Biroul de soluţionare a contestaţiilor, anularea Deciziei de impunere emisă de A.J.F.P. Dâmboviţa/Activitatea de inspecţie fiscală în sumă de 1.879.865 RON TVA, din care 2.089.983 RON dobânzi şi 281.980 RON reprezentând penalităţi de întârziere şi Anularea Raportului de inspecţie fiscală (RIF) din 17 martie 2014 emis de aceeaşi autoritate.
Prin Sentinţa nr. 143 din 12 iunie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti şi A.J.F.P. Dâmboviţa şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei din 12 august 2014.
Totodată, a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamant, fiind anulată în parte Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 17 martie 2014 emisă de A.J.F.P. Dâmboviţa, în baza Raportului de inspecţie fiscală F-DB din 17 martie 2014, în ceea ce priveşte obligaţiile de plată fiscale reprezentând TVA şi accesorii care depăşesc valoarea totală de 21.976 RON.
Prin aceeaşi sentinţă, au fost menţinute actele administrativ fiscale mai sus menţionate pentru obligaţiile de plată fiscale reprezentând TVA şi accesorii stabilite în sarcina reclamantului în valoare totală de 21.976 RON.
În Dosarul nr. x/93/2015, în care s-a dispus măsura suspendării, reclamanta a solicitat revocarea pauliană a unui contract de donaţie, cu scopul ca bunurile să se întoarcă în patrimoniul pârâţilor, pentru a forma obiectul executării silite, în vederea recuperării unei creanţe fiscale în cuantum de 1.879.865 RON, născută în temeiul actului administrativ fiscal din 17 martie 2014.
Analizând cele două acţiuni în comparaţie, Înalta Curte constată că raţionamentul Curţii de Apel Bucureşti de a suspenda judecarea apelului este corect, în speţă fiind întrunite condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că ambele litigii vizează aceeaşi creanţă în sumă de 1.879.865 RON, pretinsă de reclamantă, prin raportare la Decizia de impunere privind taxa pe valoare adăugată şi alte obligaţii fiscale şi Raportul de Inspecţie Fiscală din 17 martie 2014.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea recurată este legală, motiv pentru care va respinge recursul, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.R.F.P. Ploieşti prin A.J.F.P. Dâmboviţa împotriva Încheierii din 12 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2017.
Procesat de GGC - N