Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1 din data de 04 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis propunerea formulată de către autorităţile judiciare din Germania, respectiv de Parchetul Hof din Germania care a emis mandatul european de arestare cu numărul de referinţă 24 JS 12158/17 la data de 16 noiembrie 2017 pe numele persoanei solicitate A.
S-a luat act că persoana solicitată A., starea civilă - concubinaj, 4 copii minori, cetăţenie română, studii - 8 clase, fără profesie, ocupaţie - muncitor zilier, religie creştin ortodoxă, fără obligaţii militare, nu are reşedinţă în străinătate, cu antecedente penale în România, în prezent aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Prahova, nu a consimţit să fie predată către autorităţile judiciare din Germania, în baza mandatului european de arestare nr. 24 JS 12158/17 emis de către autoritatea judiciară din Germania, respectiv Parchetului Hof din Germania.
În baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Germania, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de tentativă de furt în bandă organizată, cu circumstanţe agravante prev. de art. 242(1), 243(12) pct. 1, 244(1) nr. 3, 244(a)(1), 303, 303(c), 52, 53 C. pen. German, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menţionate în mandatul european de arestare.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform ordonanţei nr. x/II/5/2017 emisă la data de 21 decembrie 2017 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 21 decembrie 2017, orele 11:00 până la data de 22 decembrie 2017, orele 11:00 şi apoi a fost arestată provizoriu în baza mandatului de arestare provizoriu nr. 90/MEA/2017 emis în baza încheierii din data de 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 21 decembrie 2017 până la 4 ianuarie 2018, inclusiv.
Conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/2015, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 ianuarie 2018 până la data de 3 februarie 2018, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Germania, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/2015, referitoare la durata arestării şi a termenelor de predare, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Germania, Parchetul Hof, urmând ca organele de poliţie să reţină persoana solicitată A. la Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.
Administraţia locului de deţinere - Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Prahova urmează a primi şi reţine persoana solicitată A., începând cu data de 5 ianuarie 2018, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 111 din Legea nr. 302/2004 republicată, procedând la predarea acesteia către autorităţile judiciare din Germania.
S-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE, Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie penală şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, avocat G. din cadrul Baroului Prahova, în sumă de 420 lei, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Prahova.
Pentru a dispune astfel, Curtea de apel a reţinut că, prin adresa nr. x/II/5/2017 din data de 21 decembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost sesizată instanţa pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării preventive şi asupra predării persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Germania, în baza mandatului european de arestare nr. 24 JS 12158/17 emis de către autoritatea judiciară din Germania, respectiv Parchetului Hof din Germania.
Propunerea a fost formulată în urma solicitării executării mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Germania, respectiv Prim Procurorul Şef E. al Parchetului Hof care a emis mandatul european de arestare cu număr de referinţă 24 JS 12158/17 din 16 noiembrie 2017 pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 242(1), 243(12) pct. 1, 244(1) nr. 3, 244(a)(1), 303, 303(c), 52, 53 C. pen. German.
Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală între statele membre.
Prin Ordonanţa nr. x/II/5/2017 emisă la 21 decembrie 2017 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. de la data de 21 decembrie 2017 orele 11:00 până la 22 decembrie 2017 orele 11:00.
Mandatul european de arestare a fost ataşat în original, tradus în limba română la termenul de judecată din 4 ianuarie 2018, când s-a procedat la audierea persoanei solicitate în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu, care a declarat că a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare emis împotriva sa, nu a formulat obiecţiuni privind identitatea, însă a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane.
Persoana solicitată a mai declarat că a înţeles regula specialităţii şi drepturile conferite de aceasta, dar nu este de acord să fie predat, deşi nu cunoaşte ce probe sunt împotriva sa la dosar, fiindcă nu a comis faptele descrise în mandatul european de arestare şi se consideră nevinovat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat şi reţinut următoarele:
- mandatul european de arestare cu număr de referinţă 24 JS 12158/17 emis de către autoritatea judiciară din Germania, respectiv Parchetului Hof din Germania, este depus în original şi tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;
- mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârşirea a cinci infracţiuni de furt în bandă organizată, cu circumstanţe agravante şi daune materiale, din care o faptă a rămas în faza tentativei prevăzute de art. 242(1), 243(12) pct. 1, 244(1) nr. 3, 244(a)(1), 303, 303(c), 52, 53 C. pen. German;
- circumstanţele cauzei constau în aceea că: - persoana solicitată este acuzată că împreună cu alte persoane şi în calitate de complice ar fi pătruns prin efracţie în zone industriale pe teritoriul Republicii Federale Germania şi ar fi furat diverse obiecte şi bani în 5 rânduri, iar faptele sunt următoarele:
Acuzatul ar fi membru al unei bande formate cel mai târziu în 2016, cu scopul de a comite jafuri la clădirile de firme din zonele industriale şi de a fura obiecte de valoare de acolo, în baza unei diviziuni a sarcinilor.
Pentru îndeplinirea acestei decizii, acuzatul şi cel puţin doi alţi membri ai bandei, încă necunoscuţi, au condus către Schwarzenbach an der Saale, Germania, în seara de 5 decembrie 2016. Autorii au mers la clădirea D., unde sunt mai multe magazine cu intrări şi spaţii separate.
1. Subiectul şi complicii săi încă neidentificaţi ar fi deschis cu levierul două uşi metalice ale reprezentanţei auto B. şi astfel au obţinut accesul în spaţiul societăţii, de unde ar fi furat patru baxuri de ţigări în valoare de 124 euro şi un flex roşu, fiind provocate daune materiale de cel puţin 1000 euro.
2. Infractorii au mers apoi la o altă societate, C., de asemenea situată în spaţiile D. şi acolo ar fi deschis cu levierul o uşă metalică pentru a intra în clădire şi ar fi furat sertarul cu bani conţinând 5 euro numerar şi un telefon în valoare de 111 euro. Folosind flexul furat anterior, infractorii ar fi deschis seiful din birou care era gol la momentul respectiv, daunele provocate ridicându-se la cel puţin 8104,02 euro.
3. Infractorii ar fi spart ulterior încuietoarea unui snack-bar pentru a putea intra, în clădirea din D. şi ar fi furat un bax de ţigări şi mâncare, adică brânză şi cafea în valoare de cel puţin 100 euro, daunele materiale provocate se ridică la cel puţin 50 euro.
4. Infractorii ar fi deschis cu levierul o fereastră a societăţii E., din D. După ce au scotocit prin camere după obiecte de valoare, negăsind nimic, au plecat din clădire, daunele materiale provocate ridicându-se la suma de cel puţin 500 euro.
5. Infractorii s-au dus la societatea F., situată în aceeaşi clădire industrială şi tăind gardul de plasă de sârmă al firmei, ar fi intrat în clădire deschizând o fereastră cu levierul, unde au răscolit birourile şi apartamentul proprietarului societăţii aflat la primul etaj şi ar fi furat 49,75 euro şi un telefon mobil în ambalaj original, în valoare de 579 euro din birouri, daunele materiale provocate ridicându-se la cel puţin 1500 euro.
S-a reţinut că infracţiunile ce vizează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară germană solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care dau loc. la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări, iar în C. pen. român acestea au corespondent în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 228 - 229 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. (furt calificat săvârşit de trei sau mai multe persoane împreună).
S-a arătat că infracţiunile de care este acuzată persoana solicitată sunt sancţionate de dispoziţiile legii penale germane cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare.
În cauză, persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni privind identitatea şi nu sunt incidente nici motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare înscrise în art. 98 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres şi limitativ prevăzute de acest act normativ.
S-a arătat că deşi persoana solicitată, fiind audiată, nu şi-a exprimat consimţământul la predare, în cauză sunt incidente prevederile art. 103 alin. (7) din acelaşi act normativ, înţelegând să uzeze de regula specialităţii.
De asemenea, în mandatul european de arestare se precizează garanţiile furnizate de statul solicitant potrivit art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că sistemul juridic al statului membru care a emis mandatul prevede posibilitatea revizuirii pedepsei aplicate la cerere, sau cel mai târziu după 20 de ani în vederea neexecutării acestei pedepse.
Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc. la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, nefiind incident nici unul dintre motivele obligatorii sau opţionale la predare.
Pentru aceste considerente, reţinând că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare între statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, Curtea a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, urmare adresei nr. x/II/5/2017 din data de 21 decembrie 2017.
S-a apreciat că măsură preventivă a arestării sale se justifică câtă vreme, în raport de natura şi specificul infracţiunilor pentru care s-a solicitat predarea, aşa cum rezultă din descrierea sumară a circumstanţelor de fapt, acestea au o gravitate sporită faţă de numărul persoanelor participante, modalitatea în care se pretinde că ar fi fost săvârşite cele cinci fapte de pătrundere fără drept în scopul de sustragere de bunuri, în diferite locaţii, după o pregătire prealabilă, constând în folosirea unul levier şi a unui flex pentru tăierea sau distrugerea unor uşi metalice ori a unor încuietori sau garduri din plasă de sârmă şi în raport de durata sancţiunii maxime pe care codul penal german o prevede, adică 15 ani închisoare şi de situaţia personală a persoanei solicitate care a mai suferit condamnări definitivă în România, dar şi în statul francez pentru săvârşirea unor fapte similare, precum şi pe teritoriul statului german, aşa cum rezultă din copia fişei sale de cazier judiciar aflate la fila 21.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 04 ianuarie 2018, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 ianuarie 2018, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 10 ianuarie 2018.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile legale aplicabile şi de motivele invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane pe numele persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autorităţile germane, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05 ianuarie 2018 până la data de 03 februarie 2018, inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
În prezenta cauză, mandatul european de arestare cu numărul de referinţă 24 JS 12158/17 din data de 16 noiembrie 2017, a fost emis de către autoritatea judiciară din Germania, respectiv Parchetului Hof din Germania, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale faţă de cetăţeanul român pentru comiterea tentativei la infracţiunile de furt în bandă organizată, cu circumstanţe agravante prev. de art. 242(1), 243(12) pct. 1, 244(1) nr. 3, 244(a)(1), 303, 303(c), 52, 53 C. pen. German.
Pedeapsa maximă prevăzută de legislaţia statului emitent pentru aceste infracţiuni este de 15 ani închisoare.
În cuprinsul mandatului european de arestare se menţionează că perioada în care au fost comise cele 5 infracţiuni este 05 decembrie 2016, reţinându-se, în fapt, următoarele:
Persoana solicitată A. este membru al unei bande formate cel mai târziu în 2016, cu scopul de a comite jafuri la clădirile de firme din zonele industriale şi de a fura obiecte de valoare de acolo, în baza unei diviziuni a sarcinilor.
La datele anterior menţionate, se reţine că împreună cu cel puţin doi alţi membri ai bandei, încă necunoscuţi, au condus către Schwarzenbach an der Saale, Germania, în seara de 5 decembrie 2016. Autorii au mers la clădirea D., unde sunt mai multe magazine cu intrări şi spaţii separate unde ar fi deschis cu levierul două uşi metalice ale reprezentanţei auto B. şi astfel au obţinut accesul în spaţiul societăţii, de unde ar fi furat patru baxuri de ţigări în valoare de 124 euro şi un flex roşu cauzând un prejudiciu de cel puţin 1000 euro, apoi au mers la o altă societate, C., deschizând în acelaşi mod uşa metalică de unde ar fi furat sertarul cu bani conţinând 5 euro numerar şi un telefon mobil în valoare de 111 euro şi au deschis un seif gol, daunele provocate fiind de cel puţin 8104,02 euro; au continuat să spargă, ulterior, încuietoarea unui snack-bar de unde ar fi furat un bax de ţigări şi mâncare, adică brânză şi cafea în valoare de cel puţin 100 euro; ar fi deschis cu levierul o fereastră a societăţii E., unde negăsind nimic, au plecat, daunele provocate ridicându-se la cel puţin 500 euro; au tăiat gardul de plasă de sârmă al societăţii F., de unde ar fi furat 49,75 euro şi un telefon mobil în ambalaj original, în valoare de 579 euro din birouri, provocând daune societăţii de cel puţin 1500 euro.
S-a reţinut că infracţiunile ce vizează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară germană solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 5 alin. (1) din Decizia - Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene. Faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent în legea penală română, respectiv (constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. şi furt calificat săvârşit de trei sau mai multe persoane împreună prev. de art. 228 - 229 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.), fără a fi necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.
Având în vedere stadiul cercetărilor întreprinse de autorităţile germane, se apreciază că buna administrare a probatoriului necesar lămuririi complete a cauzei şi soluţionării sale cu celeritate este în mod obiectiv posibilă doar ca urmare a predării persoanei solicitate către autorităţile statului emitent.
Aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare şi predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale de către autorităţile judiciare ale statului emitent.
Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, instanţa de control judiciar, similar primei instanţe, notează că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există în cauză niciun motiv dintre cele obligatorii ori opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
Faţă de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate de apărătorul din oficiu al contestatorului (în sensul că persoana solicitată are patru copii minori şi este unicul întreţinător al acestora, precum şi faptul că nu recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa), nu pot fi primite, în condiţiile în care, potrivit art. 84 alin. (2) şi următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate (în declaraţiile date la Curtea de Apel Ploieşti la datele de 21 decembrie 2017 şi 04 ianuarie 2018, nu a formulat asemenea obiecţiuni), precum şi la motivele de refuz ale predării, condiţii avute în vedere de instanţă, aşa cum reiese din hotărârea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru considerentele expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală şi temeinică, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 1 din data de 04 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga persoana solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 1 din data de 04 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - GV