Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la intimatul inculpat B.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 76/F din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au hotărât următoarele:
În baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
Prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 6 februarie 2013, emis în Dosarul penal cu nr. x/P/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti au fost trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi, din conducerea Consiliului Judeţean D., dar şi din alte sectoare de activitate, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, inclusiv pentru săvârşirea unor fapte de corupţie, printre aceştia regăsindu-se şi:
- A., preşedintele Consiliului Judeţean D. din perioada de referinţă, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 - 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 C. pen., în legătură directă cu infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură directă cu infracţiunile de corupţie menţionate mai sus, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior;
- E., asociat şi administrator la SC F. SA, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 - 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 C. pen., în legătură directă cu infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 290 C. pen., în legătură directă cu infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen. şi art. 2481 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior;
- G., notar public în cadrul Biroului Notarului Public "G." din municipiul Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen.
În cursul desfăşurării procedurilor judiciare în Dosarul penal nr. x/P/2010, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, numitul G. a solicitat inculpatului B., în calitatea sa de expert criminalist, efectuarea unei expertize grafice extrajudiciare. Obiectul expertizei criminalistice a fost acela de a se stabili dacă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009, la Biroul Notarului Public G. din Piteşti, a fost semnat la poziţia "cumpărător" de către numitul C. S-a mai solicitat expertului să stabilească dacă anexele la contractul menţionat au fost sau nu semnate de către acelaşi C.
În scopul realizării expertizei, inculpatul B. a primit mai multe înscrisuri, considerate a fi în litigiu, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009 la B.N.P. G., în fotocopie; un exemplar la contractul din dosarul de urmărire penală; un exemplar al aceluiaşi contract reprezentând fotocopia documentului existent în Arhiva O.C.P.I.; anexele la contractul de vânzare-cumpărare.
În vederea realizării expertizei, inculpatul B. a avut în vedere ca şi "scripte de comparaţie" următoarele documente în fotocopie: două cereri din data de 15 ianuarie 2013, adresate Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti din Dosarul nr. x/P/2010; cererea pentru eliberarea unui paşaport din data de 16 august 2004, fişa înlocuitor pentru paşaportul X.
Pe baza acestor documente, inculpatul B. a realizat analiza criminalistică a semnăturilor existente, având în vedere criterii precum: viteza de execuţie mare, apăsarea moderată nuanţată, înclinaţia spre dreapta, linia de bază cu orientare descendentă şi altele. S-a mai constatat, că scriptele în comparaţie prezintă două tipuri de semnături; o semnătură semiliterală şi una aliterală.
Expertul criminalist a concluzionat pe baza analizei criminalistice efectuate că numitul C., poate executa, în mod natural şi normal, două tipuri de semnături, aparent diferite, dar care prezintă elemente de ordin general comune.
Concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de inculpatul B. au fost în sensul că semnăturile în litigiu de pe contractul de vânzare-cumpărare şi anexele la contract au fost executate de persoana titulară C.
În cursul urmăririi penale, în Dosarul penal nr. x/P/2010, s-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul de Criminalistică.
În urma analizei realizată de către specialiştii în domeniu, inclusiv pe baza unor "scripte de comparaţie", s-a ajuns la concluzia că semnăturile corespunzătoare "cumpărătorului" din contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu numărul de mai sus la B.N.P. G. nu au fost executate de numitul C.
În dosarul cu numărul de mai sus, instanţa de judecată, din oficiu, a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică la nivelul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, fiind realizat sub nr. 103 din 17 martie 2014. Obiectivul acestei lucrări a fost acela de a stabili dacă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009 de B.N.P. G. a fost semnat la poziţia "cumpărător" de către numitul C.
Comparativ cu argumentarea şi concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de către inculpatul B., în raportul de expertiză criminalistică dispus din oficiu de către instanţa de judecată, s-a concluzionat că semnăturile realizate în mod cert de C. au deosebiri categorice faţă de semnăturile de pe actul în litigiu, niciunul dintre elementele de individualizare neavând corespondent în alcătuirea semnăturilor în litigiu.
Concluzia raportului de expertiză criminalistică nr. 103/2014 este în sensul că "faţă de toate deosebirile constatate între semnăturile lui C. şi semnăturile în litigiu, semnătura de la poziţia "cumpărător" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009 la Biroul Notarului Public G. nu a fost executată de către C.
În rechizitoriu s-a susţinut referitor la acuzaţiile formulate în Dosarul penal cu nr. x/P/2010, că obiectivul de investiţii "Port peste Râul D., pe DJ 703, km 84 + 723 L." era prevăzut anterior anului 2005 şi a fost întocmit şi un raport de expertiză tehnică în acest sens în anul 2004. Circulaţia pe acest pod a fost închisă total începând cu luna martie 2005. S-a reţinut de către Parchet că această situaţie a fost anterioară procedurii inundaţiilor din anul 2005, respectiv în lunile mai şi august ale acestui an.
Prin Programul PHARE 2005 au fost alocate fonduri pentru remedierea efectelor inundaţiilor provocate în perioada aprilie-august 2005. În aceste condiţii, pentru a se obţine aceste fonduri era necesar a se constata că degradările aduse obiectivului respectiv au fost produse de calamităţile naturale mai sus-amintite. Concluzia a fost aceea că nu erau eligibile pentru finanţare obiective de infrastructură rutieră afectate de alte fenomene decât inundaţii, şi nici obiective care au suferit avarii în altă perioadă decât cea prevăzută în actul normativ.
În acuzaţiile formulate inculpaţilor din Dosarul nr. x/P/2010 al DNA - Serviciul Teritorial Piteşti s-a reţinut şi atestarea de date nereale în conţinutul cererii de finanţare pentru acest obiectiv, cu consecinţa încheierii unui contract de finanţare nerambursabilă, în baza căruia au fost efectuate plăţi prin Programul PHARE în valoare de 984.164,38 euro, echivalentul sumei de 4.408.269,11 lei. S-a mai susţinut că a fost modificată soluţia tehnică prevăzută în documentaţia de atribuire a contractului de lucrări, deşi o astfel de modificare nu era permisă conform legislaţiei. Scopul a fost acela de a i se fi creat constructorului SC F. SA un avantaj patrimonial în sumă de 4.973.064,75 lei, cu consecinţa prejudicierii Consiliului Judeţean D., ca autoritate contractantă.
Prin adresa nr. 3493 din 22 martie 2013, Consiliul Judeţean D. a transmis inculpatului A. intenţia de a încheia un contract de prestări servicii pentru întocmirea unui raport de expertiză extrajudiciară, obiectul fiind acela:"stabilirea existenţei/inexistenţei prejudiciului cauzat bugetului Consiliului Judeţean D. ca urmare a executării lucrării "Pod pe DJ 703B", amplasat peste Râul D., km 84+723, în comuna L.".
S-au purtat discuţii între reprezentanţii Consiliului Judeţean D., printre care amintim martorii H., I., J., iar pe de altă parte, inculpatul A., în urma cărora acesta a acceptat efectuarea lucrării.
Aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi ale inculpatului, acestuia i s-au prezentat spre analiză documente în format electronic pentru efectuarea expertizei, deoarece la data respectivă documentele originale fuseseră ridicate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti. Documentele electronice au fost scanate.
Expertiza s-a realizat de către inculpat la sediul Consiliului Judeţean D. Curtea de apel a reţinut că pe timpul efectuării analizelor necesare inculpatul nu a avut niciun fel de discuţii cu funcţionari ai Consiliului Judeţean D., cu excepţia celor necesare pentru solicitarea şi primirea documentelor în format electronic.
A. a realizat expertiza, iar din conţinutul acesteia rezultă documentele pe care le-a consultat în legătură cu obiectivul expertizei. De asemenea, expertul a concluzionat că: fenomenul de calamitate privind podul a existat, în raport cu actele oficiale emise de organele de specialitate ale judeţului D., certificate de Consiliului Judeţean şi de Prefectură; este necesară refacerea podului din considerente economice şi sociale; procedura pentru accesarea fondurilor europene şi derularea acestora a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006; plăţile efectuate din fondurile Phare s-au încadrat în prevederile legale. În acest sens este amintit şi raportul de audit întocmit în cauză; se menţionează că beneficiarul şi-a îndeplinit obligaţiile din contractul de finanţare şi se detaliază această concluzie; se arată de asemenea că documentele care au stat la bază efectuării plăţilor din fonduri proprii sunt legale, existând acte justificative, iar plăţile se încadrează în limita fondurilor alocate şi corespund valorilor prevăzute în devize de lucrări; o altă concluzie este în sensul că din documentele analizate nu au fost constatate diferenţe între valoarea situaţiilor de lucrări şi documentele prin care s-au efectuat plăţile.
În esenţă, prin expertiza întocmită, inculpatul A. a atestat că în urma calamităţilor produse în perioada aprilie-iulie 2005, în două rânduri, podul nominalizat mai sus a fost afectat, iar calamitatea obiectivului este demonstrată cu actele întocmite în perioada respectivă. Totodată, s-a menţionat că aceste acte doveditoare cu privire la calamitatea obiectivului constituie baza în urma căruia Guvernul României a emis H.G. nr. 704/2006 privind normalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţii în perioada de referinţă mai sus-amintită.
În acuzaţiile formulate, Parchetul a susţinut că aceste afirmaţii ale expertului nu corespund adevărului, deoarece nu există documente care să ateste avarierea podului peste Râul D. nominalizat mai sus în urma calamităţilor din perioada aprilie - august 2005. S-a susţinut că realitatea constă în aceea că podul era avariat şi închis mai înainte de producerea calamităţilor naturale.
Prin urmare, în acuzaţiile formulate, Parchetul a arătat că inculpatul a ignorat cu bună-ştiinţă înscrisurile care atestau situaţia de fapt acestui obiectiv, inclusiv cele cu privire la atribuirea contractului de lucrări către SC F. SA şi a interpretat documentele pe care le-a avut la dispoziţie într-un mod favorabil inculpaţilor din Dosarul nr. x/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, cu scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală în această cauză.
Curtea de apel, pe parcursul cercetării judecătoreşti, a readministrat probele testimoniale din faza de urmărire penală, procedând la audierea martorilor consemnaţi în rechizitoriu şi de asemenea s-a procedat şi la audierea martorilor propuşi de către inculpaţi. S-a administrat şi proba cu acte, fiind solicitate în acest sens informaţii şi înscrisuri de la Curtea de Apel Bucureşti în legătură cu soluţionarea dosarului cu numărul de mai sus.
De asemenea, au fost audiaţi inculpaţii din această cauză, declaraţiile fiind consemnate şi existente la dosar.
Curtea de apel a reţinut că, prin declaraţiile date pe tot parcursul urmăririi penale, inclusiv în faţa instanţei de judecată, inculpaţii nu au recunoscut acuzaţiile formulate împotriva lor şi, în esenţă, au susţinut că: îşi menţin concluziile din rapoartele de expertiză întocmite; în executarea expertizelor au fost respectate normele legale stabilite pentru efectuarea unor astfel de lucrări; nu au cunoscut pe inculpaţii din Dosarul nr. x/P/2010 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, mai mult decât atât nu au avut cunoştinţă de existenţa unui dosar penal pe rolul Curţii de Apel Bucureşti al cărui obiect să-l formeze cauza descrisă mai sus; nu au avut intenţia şi nici nu au dorit să ofere un ajutor inculpaţilor din cauza cu numărul de mai sus cu scopul de a îngreuna cercetarea penală şi stabilirea adevărului judiciar; au menţionat că expertizele întocmite nu au o valoarea probatorie prin ele însele, ci reprezintă numai un punct de vedere în legătură cu obiectivul pe care l-au analizat.
Martorii audiaţi, în mod deosebit funcţionari ai Consiliului Judeţean D., au arătat aspecte concrete privind modul în care au colaborat cu inculpaţii în vederea realizării raportului de expertiză. Din ansamblul acestor declaraţii, Curtea de apel a constatat că relaţiile dintre inculpaţii mai sus-menţionaţi şi martorii audiaţi s-au rezumat strict la solicitarea şi primirea de documente în vederea elaborării lucrărilor mai sus-menţionate. Din aceleaşi declaraţii nu a rezultat că inculpaţii ar fi avut vreun interes, inclusiv pecuniar, pentru a da o anumită finalitate expertizelor întocmite. S-a reţinut de asemenea că atât B., cât şi A., nu au avut relaţii cu inculpaţii din Dosarul nr. x/P/2010 al DNA - Serviciul Teritorial Piteşti, cu excepţia contactelor absolut necesare în vederea efectuării lucrărilor solicitate. S-a mai reţinut că nu au existat niciun fel de relaţii între inculpatul A. şi C., fostul preşedinte al Consiliului Judeţean D., în legătură cu efectuarea expertizei.
Martorul G., audiat nemijlocit de către instanţă, a relatat că nu l-a cunoscut pe inculpatul B. şi a recurs la serviciile acestuia în vederea efectuării expertizei grafologice ca urmare a recomandării pe care a primit-o de la avocatul său. A pus la dispoziţia expertului documentele solicitate şi pe parcursul derulării lucrării s-a întâlnit cu B. de aproximativ două-trei ori. A mai arătat că nu a solicitat sus-numitului o soluţie favorabilă pentru el şi, după ce a intrat în posesia raportului de expertiză, l-a depus la instanţă.
Prima instanţă a reţinut, de asemenea, că raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către inculpatul A., prin adresa nr. 5104/2013 a Consiliului Judeţean D., a fost înaintat la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a fi ataşat la Dosarul nr. x/2/2013, împreună cu alte documente.
Raportul de expertiză întocmit de către inculpatul B. a fost depus la acelaşi dosar.
Din informaţiile şi actele furnizate de către Curtea de Apel Bucureşti, s-a reţinut că expertizele mai sus-menţionate nu au avut un rol determinant la soluţionarea cauzei şi nu au format obiectul unor dezbateri în cadrul procesului.
În legătură cu infracţiunile reţinute în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, Curtea de apel a reţinut că nu există probe din care să rezulte existenţa laturii subiective, sub forma intenţiei directe, pentru niciunul dintre inculpaţi.
În acest sens, expertizele realizate se referă la actele şi documentele care au fost avute în vedere, prezintă o argumentare ştiinţifică şi raţională, sunt indicate şi normele legale sau tehnice pe care se bazează concluziile, iar concluziile experţilor decurg cu necesitate din argumentarea existentă în conţinutul expertizelor.
Curtea de apel a constatat că expertiza judiciară, prin natura ei, nu poate constitui prin ea însăşi un argument suficient pentru pronunţarea unei soluţii într-o cauză penală şi este necesar să se coroboreze şi cu alte probe, potrivit textului de lege. Pe de altă parte, o expertiză ştiinţifică reprezintă o opinie ştiinţifică a expertului care, prin natura ei, poate fi în contradicţie cu o altă opinie a unui alt expert în legătură cu acelaşi obiect de analiză. În esenţă, expertiza şi concluziile ei cuprind atât elemente obiective, legate de situaţia de fapt constatată, dar şi elemente subiective, determinate de interpretarea pe care expertul o conferă anumitor realităţi pe care le-a examinat. Este necesar însă ca o astfel de lucrare, respectiv o expertiză ştiinţifică, să respecte normele minimale legale, cu privire la procedura folosită şi analiza ştiinţifică pe care o realizează expertul.
Prima instanţă a constatat că, în cauză, ambele expertize respectă cerinţele minimale impuse de normele legale pentru întocmirea lor. Neconcordanţele existente între opiniile exprimate de către experţi, mai ales că aceste acte au avut un caracter extrajudiciar, iar instanţa a cunoscut acest lucru, iar pe de altă parte, alte documente ştiinţifice existente în această cauză nu constituie un argument juridic pentru a deduce de aici intenţia directă a inculpaţilor de a oferi ajutor făptuitorilor din cauza penală aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în sensul art. 269 alin. (1) C. pen.
Chiar în ipoteza în care tehnicile de analiză folosite ar putea fi discutabile sub aspect ştiinţific, nici acesta nu se poate constitui ca un argument suficient pentru a demonstra intenţia frauduloasă a inculpaţilor în sensul prevăzut de art. 269 C. pen. Este de reţinut că, pe tot parcursul procesului penal, atât inculpatul B., cât şi A., au susţinut concluziile şi raţionamentele din expertizele efectuate.
În consecinţă, Curtea de apel a constatat că infracţiunea de favorizare a făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., pentru inculpaţii B. şi A. nu este săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.
În legătură cu infracţiunile de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., şi respectiv uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., reţinute în sarcina inculpatului A., prima instanţă a reţinut că nu există probe care să demonstreze că aceste fapte au fost săvârşite de către inculpat. Din analiza raportului de expertiză, dar şi a probelor administrate în această cauză, s-a reţinut că inculpatul şi-a întocmit expertiza pe baza actelor în format electronic care i-au fost puse la dispoziţie de către funcţionarii Consiliului Judeţean D., iar concluziile expertizei reflectă conţinutul acestor acte.
Din punct de vedere normativ, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de către inculpatul A. a avut ca bază H.G. nr. 704/2006, modificată ulterior, acte normative care fac referire la obiective de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţiile din perioada aprilie-iulie 2005. Anexele acestor acte emise de Guvernul României se referă şi la obiectivul "Pod de DJ 703B Morăreşti - L., km 84+723". În baza acestor acte normative au fost alocate fonduri europene şi credite bugetare.
S-a reţinut că expertiza întocmită de către A. corespunde acestor documente, deşi expertul nu s-a deplasat să constate nemijlocit situaţia obiectivului.
Chiar şi situaţia în care acest pod ar fi fost avariat şi închis mai înainte de producerea inundaţiilor din anul 2005, şi nu ulterior acestor calamităţi naturale, faptul în sine nu poate constitui un argument pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, deoarece expertiza realizată de către inculpatul A. se referă exclusiv la actele normative şi documentele pe care acesta le-a cunoscut şi care atestă calamitarea podului în urma inundaţiilor din anul 2005.
În cauză s-a constatat că există o situaţie tranzitorie, deoarece de la data săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor până la data judecăţii au intervenit două legi penale aplicabile. În raport cu tratamentul sancţionator şi soluţia pronunţată, s-a constatat că legea mai favorabilă pentru fiecare dintre inculpaţi o reprezintă dispoziţiile noului C. pen.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Piteşti au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul A.
Prin apelurile declarate s-au solicitat următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a solicitat, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 76 din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, iar după rejudecare: condamnarea inculpatului B. pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului la o pedeapsă cu închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 91 din C. pen. (având în vedere vârsta înaintată a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale); condamnarea inculpatului A. pentru infracţiunile de favorizarea făptuitorului, fals intelectual şi uz de fals la pedepse cu închisoarea, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată sub supraveghere în condiţiile art. 91 din C. pen. (având în vedere vârsta înaintată a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale).
Inculpatul A. a solicitat în principal, achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., iar, în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.
În faţa instanţei de control judiciar, s-au administrat următoarele probe: audierea inculpaţilor A. şi B.; audierea martorilor K., A., J., H. şi G.; proba cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei solicitată de către reprezentantul Ministerului Public.
Examinând motivele de apel invocate de apelanţi, instanţa de control judiciar constată că apelul declarat de inculpatul A. este întemeiat şi urmează să fie admis, iar în baza art. 419 C. proc. pen., să fie extinse efectele apelului declarat de inculpatul A. şi cu privire la intimatul inculpat B. pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că faţă de motivarea efectivă a sentinţei pronunţate, cu privire la procesul de evaluare al probelor, în raport cu fiecare dintre faptele pretins comise de către inculpaţi, ce corespunde şi exigenţelor art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi jurisprudenţei instanţei de contencios european (Helle contra Finlanda) nu se mai impune o reluare a conţinutului mijloacelor de probă, aşa încât îşi însuşeşte argumentele primei instanţe.
I. Analizând actele şi probele dosarului, Înalta Curte reţine că sentinţa instanţei de fond este netemeinică, sub aspectul temeiului în baza căruia s-a dispus soluţia de achitare a inculpatului A., şi prin extindere şi a inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare.
În acest sens, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului, deoarece nu există probe din care să rezulte existenţa laturii subiective, sub forma intenţiei directe, pentru niciunul dintre inculpaţi.
Pentru ca o faptă să fie infracţiune este necesar să se constate cele trei trăsături esenţiale prevăzute de art. 15 C. pen., respectiv fapta să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârşită cu vinovăţie, să fie nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
Lipsa oricăreia dintre aceste trăsături esenţiale exclude existenţa caracterului penal al faptei, exclude existenţa infracţiunii şi, în consecinţă, răspunderea penală.
În verificarea prioritară a acestei prime trăsături esenţiale pentru ca o faptă să constituie infracţiune, trebuie să se constate că fapta concretă de favorizare a făptuitorului are un corespondent în descrierea conţinută în norma de incriminare, adică să se suprapună acestui model legal creat de legiuitor.
Potrivit textului de incriminare al faptei de favorizare a făptuitorului, reglementat de dispoziţiile art. 269 alin. (1) C. pen., aceasta este fapta persoanei care dă ajutor unui suspect, înainte de a începe urmărirea penală sau unui inculpat, în timpul urmăririi penale, indiferent dacă s-a pornit sau nu acţiunea penală contra acelei persoane, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, săvârşită înainte de activitatea de favorizare.
A împiedica sau îngreuna urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, înseamnă a desfăşura o activitate îndreptată în mod categoric împotriva operei de înfăptuire a justiţiei.
Pentru existenţa infracţiunii de favorizare a făptuitorului este necesar ca ajutorul să fie dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei. Totodată, acţiunea de ajutor trebuie să fie de natură a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata ori executarea pedepsei.
Nu prezintă relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă urmărirea penală sau judecata au fost efectiv îngreunate sau zădărnicite, fiind suficient să fi existat posibilitatea de a se realiza unul dintre aceste rezultate.
Sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că autorul ştia că s-a săvârşit o infracţiune şi că dă ajutor unui făptuitor şi a prevăzut că prin acest ajutor ar putea îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata, rezultat pe care îl urmăreşte sau îl acceptă.
În cauză, din analiza materialului probator se constată că nu a existat o acţiune de ajutor dată unui inculpat, în sensul textului art. 269 alin. (1) C. pen.
Astfel, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, la solicitarea Consiliului Judeţean D., prin adresa nr. 3493 din 22 martie 2013, a încheiat un contract de prestări servicii pentru întocmirea unui raport de expertiză extrajudiciară, obiectul fiind de "stabilire a existenţei/inexistenţei prejudiciului cauzat bugetului Consiliului Judeţean D. ca urmare a executării lucrării "Pod pe DJ 703B", amplasat peste Râul D., km 84+723, în comuna L.".
Expertiza s-a realizat de către inculpat la sediul Consiliului Judeţean D., având pentru analiză documente prezentate în format electronic pentru efectuarea expertizei, deoarece la data respectivă documentele originale fuseseră ridicate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti.
Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către inculpatul A. a fost înaintat la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a fi ataşat la Dosarul nr. x/2/2013, împreună cu alte documente, prin adresa nr. 5104/2013 a Consiliului Judeţean D.
În concluziile raportului, inculpatul A. a atestat că în urma calamităţilor produse în perioada aprilie - iulie 2005, în două rânduri, podul nominalizat mai sus a fost afectat, iar calamitatea obiectivului este demonstrată cu actele întocmite în perioada respectivă. Totodată, s-a menţionat că aceste acte doveditoare cu privire la calamitatea obiectivului constituie baza în urma căruia Guvernul României a emis H.G. nr. 704/2006 privind normalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţii în perioada de referinţă mai sus-amintită.
În sarcina inculpatului B. s-a reţinut că, în calitate de expert criminalist, a efectuat o expertiză grafică extrajudiciară la solicitarea numitului G., în cursul desfăşurării procedurilor judiciare în Dosarul penal nr. x/P/2010, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. Obiectul expertizei criminalistice a fost acela de a se stabili: dacă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009, la Biroul Notarului Public G. din Piteşti, a fost semnat la poziţia "cumpărător" de către numitul C.; dacă anexele la contractul menţionat au fost sau nu semnate de către acelaşi C.
În scopul realizării expertizei, inculpatul B. a primit mai multe înscrisuri, considerate a fi în litigiu, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1000 din 23 martie 2009 la B.N.P. G., în fotocopie; un exemplar la contractul din dosarul de urmărire penală; un exemplar al aceluiaşi contract reprezentând fotocopia documentului existent în Arhiva O.C.P.I.; anexele la contractul de vânzare-cumpărare. Totodată, a avut în vedere ca şi "scripte de comparaţie" următoarele documente în fotocopie: două cereri din data de 15 ianuarie 2013, adresate Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti din Dosarul nr. x/P/2010; cererea pentru eliberarea unui paşaport din data de 16 august 2004, fişa înlocuitor pentru paşaportul X..
Pe baza acestor documente, inculpatul B. a realizat analiza criminalistică a semnăturilor existente, concluzionând în raportul de expertiză extrajudiciară că numitul C., poate executa, în mod natural şi normal, două tipuri de semnături, aparent diferite, dar care prezintă elemente de ordin general comune, respectiv că semnăturile în litigiu de pe contractul de vânzare-cumpărare şi anexele la contract au fost executate de persoana titulară C.
Raportând elementele teoretice la infracţiunile concrete de favorizare a făptuitorului reţinute în sarcina inculpaţilor, Înalta Curte constată că acţiunea inculpaţilor, de a întocmi, în calitate de experţi, rapoarte de expertiză extrajudiciară, în Dosarul penal nr. x/P/2010, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, nu este o acţiune de ajutor de natură a îngreuna sau zădărnici judecata.
Raportul de expertiză extrajudiciară nu reprezintă un mijloc de probă de natură a îngreuna judecata cauzei, întrucât forţa sa probantă este una relativă, ca şi a celorlalte mijloace de probă şi care nu are aptitudinea de a îngreuna judecata, prin inducerea în eroare a instanţei de judecată.
Opinia subiectivă a expertului, bazată pe propriile demersuri ştiinţifice, chiar dacă este favorabilă acuzaţilor dintr-o cauză penală, întocmită superficial sau nefundamentată ştiinţific nu reprezintă un temei probatoriu suficient pentru a atrage răspunderea penală şi, prin urmare, nu poate atrage, prin ea însăşi, răspunderea penală a expertului pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului.
Pe de altă parte, şi în ipoteza în care rapoartele nu au fost întocmite în conformitate cu regulile procedurale şi tehnicile de analiză reglementate de O.G. nr. 2/2000, nu exista posibilitatea de a se realiza îngreunarea judecăţii.
În cauză, din analiza probelor, nu rezultă nici faptul că inculpaţii A. şi B., în calitate de experţi extrajudiciari, ar fi acţionat cu scopul de a împiedica tragerea la răspundere penală a inculpaţilor G. şi A., trimişi în judecată în cauza penală aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, aceştia au întocmit rapoartele de expertiză pe baza documentelor care le-au fost puse la dispoziţie, cunoştinţelor de specialitate, a actelor normative incidente şi a propriilor constatări rezultate în urma expertizelor. Împrejurarea că, rapoartele de expertiză extrajudiciară, prin concluziile lor, nu au fost concordante cu celelalte acte ştiinţifice din dosarul penal, nu este de natură să ducă la concluzia că inculpaţii au avut reprezentarea că ar ajuta un inculpat şi că ar urmări sau accepta ca acest ajutor să îngreuneze judecata. De altfel, rapoartele de expertiză extrajudiciară nu au un efect hotărâtor în soluţionarea cauzei penale, iar în cauză nu au generat vreo dezbatere.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că actele materiale care au constituit acuzaţia de favorizare a făptuitorului nu corespund modelului legal de incriminare avut în vedere de legiuitor prin infracţiunea menţionată şi, prin urmare, fapta inculpaţilor A. şi B. nu este prevăzută de legea penală.
II. În ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, acesta urmează a fi respins, ca nefondat.
Criticile parchetului cu privire la greşita achitare a inculpatului B. au constat în următoarele: raportul de expertiză extrajudiciară a fost întocmit de către inculpatul B. şi livrat făptuitorului G. în lipsa unui contract de prestări servicii cu beneficiarul, deşi întocmirea de expertize extrajudiciare reprezintă o activitate pe care experţii trebuie să o desfăşoare în baza unui contract încheiat conform art. 31 din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară; raportul a fost întocmit de către inculpatul B. contra unei eventuale sume de bani (deci nu în baza unui onorariu) ce avea să fie plătită abia la finalizarea cauzei în care a fost depusă lucrarea, astfel că plata sumei de bani avea să fie condiţionată de obţinerea unei soluţii favorabile de către făptuitorii ajutaţi prin lucrarea întocmită de către inculpat; inculpatul a întocmit lucrarea intitulată "expertiză criminalistică extrajudiciară" cu încălcarea O.G. nr. 75/2000 şi O.G. nr. 2/2000, în condiţiile în care pentru o expertiză criminalistică extrajudiciară nu există cadru legal; a întocmit o lucrare neprevăzută de lege, dar i-a atribuit şi un număr fictiv de înregistrare, scopul de a crea aparenţa unei adevărate lucrări de specialitate, întocmită în condiţii obiective de către un specialist criminalist; însuşi conţinutul, dar şi concluziile lucrării, coroborate cu înscrisurile obţinute din Dosarul penal nr. x/3/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, dovedesc fără echivoc faptul că inculpatul B. a acceptat, în baza unei înţelegeri ascunse cu făptuitorii implicaţi în întocmirea şi semnarea contractului de vânzare simulat din cauza penală respectivă, să sprijine versiunea potrivit căreia numitul C. ar fi avut două tipuri de semnături; aspectul că inculpatul B. a păstrat copia constatării criminalistice efectuată anterior de către IGPR în dosarul penal care îi viza pe cei trei făptuitori, reprezintă un alt element de fapt în sprijinul tezei acuzării; declaraţiile iniţiale ale inculpatului B. în sensul că nu ar fi ştiut despre dosarul penal în care urma a fi folosit raportul pe care l-a întocmit, reprezintă elemente de fapt din care rezultă că acesta a încercat să ascundă organelor judiciare înţelegerea ilicită pe care a avut-o în sensul sprijinirii făptuitorilor G., A. şi E..
Criticile parchetului cu privire la greşita achitare a inculpatului A. au constat în următoarele: împrejurările în care a fost încheiat contractul de prestări servicii între inculpatul A. şi Consiliul Judeţean D., dar şi constatările nejustificate contractual din cuprinsul raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, evidenţiază un ajutor subiectiv dat de către inculpat făptuitorilor angajaţi ai Consiliului Judeţean D., în scopul împiedicării aflării adevărului cu privire la folosirea şi obţinerea fondurilor europene; inculpatul a analizat - la solicitarea extracontractuală din partea făptuitorului A., cu scopul de a împiedica aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a acestuia şi a celorlalţi funcţionari din cadrul CJ D. trimişi în judecată - împrejurările în care Consiliul Judeţean a obţinut aceste fonduri, caracterul real sau nereal al împrejurărilor invocate pentru obţinerea lor (calamitarea podului înainte sau după inundaţiile din perioada aprilie - august 2005), deşi nu puteau face în mod legal obiectul analizei expertizei contabile extrajudiciare întrucât contractul de prestări servicii încheiat de către inculpatul A. se referea expres numai la stabilirea existenţei/inexistenţei prejudicierii bugetului Consiliului Judeţean D., şi nu la prejudicierea entităţii care a acordat Consiliului Judeţean fondurile europene prin Programul PHARE 2005; natura expertizei (contabilă) nu permitea inculpatului A. să constate dacă podul a fost sau nu calamitat şi care a fost cauza acestei calamitări, întrucât doar o expertiză tehnică ar fi putut stabili dacă a existat sau nu o calamitare a podului de la L., jud. D., precum şi dacă această calamitare s-a produs în urma inundaţiilor din aprilie-august 2005 sau din alte cauze; inculpatul a încercat să ascundă adevărul, susţinând că nu avea cunoştinţă despre dosarul penal care îi privea pe făptuitorii favorizaţi.
Înalta Curte urmează a respinge, ca neîntemeiate criticile privind greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, pentru considerentele expuse în analiza aceluiaşi motiv invocat în apelul inculpatului A., apreciind că, în raport cu argumentele expuse mai sus se impunea achitarea celor doi inculpaţi.
În realitate, criticile parchetului se referă la atribuţiile şi obligaţiile inculpaţilor în calitate de experţi, la modul de desfăşurare şi întocmire a unui raport de expertiză, la tehnicile de analiză utilizate sau la pretinse încălcări ale regulilor procedurale de efectuare a unui astfel de raport, în conformitate cu reglementările din O.G. nr. 2/2000, însă toate aspectele invocate nu au legătură cu conţinutul juridic şi constitutiv al infracţiunii de favorizare a făptuitorului din prezenta cauză.
Astfel, aşa cum s-a arătat, raportul de expertiză extrajudiciară nu reprezintă un mijloc de probă de natură a îngreuna judecata cauzei, întrucât valoarea sa probatorie este una relativă, ca şi a celorlalte mijloace de probă şi, chiar dacă nu a prezentat concluzii similare cu cele ale expertului criminalist oficial - în cazul inculpatului B. şi ale notei de constatare din 2015 privind podul de la L. - în cazul inculpatului A., nu avea aptitudinea de a îngreuna judecata, prin inducerea în eroare a instanţei de judecată.
Opinia expertului este una subiectivă, bazată pe propriile demersuri ştiinţifice şi nu are o forţă probantă absolută, pronunţarea unei hotărâri fiind supusă liberei aprecieri a organului judiciar care nu este obligat să îşi întemeieze decizia numai pe baza opiniei expertului.
În ce priveşte infracţiunile de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., şi respectiv uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., reţinute în sarcina inculpatului A., Înalta Curte reţine că nu există probe care să facă dovada că aceste fapte au fost săvârşite de către inculpat.
Din analiza raportului de expertiză extrajudiciară, dar şi a probelor testimoniale administrate în cauză, se constată că inculpatul a întocmit expertiza şi a atestat împrejurările conţinute în raport pe baza documentelor în format electronic care i-au fost puse la dispoziţie de către funcţionarii Consiliului Judeţean D., iar concluziile expertizei reflectă conţinutul acestor acte.
Concluziile menţionate în raportul întocmit de inculpatul A. au avut la bază acte normative, respectiv H.G. nr. 704/2006 privind nominalizarea obiectivelor de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţii în perioada aprilie-mai şi iulie-august 2005, ce vor beneficia de finanţări din programul PHARE 2005, modificată ulterior, care face referire în art. 1 la obiective de infrastructură rutieră şi de mediu afectate de inundaţiile din perioada aprilie-iulie 2005, precum şi anexele acestor acte emise de Guvernul României, care se referă şi la "Reparare pod pe DJ 703B Morăreşti - L., km 84+723, L = 228 m", proiect în valoare de 1.183.400 euro. În baza acestor acte normative au fost alocate fonduri europene şi credite bugetare.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 419 C. proc. pen., va extinde efectele apelului declarat de inculpatul A. şi cu privire la intimatul inculpat B.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând, va schimba temeiul achitării inculpaţilor A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 90 lei, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/F din 29 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 419 C. proc. pen., extinde efectele apelului declarat de inculpatul A. şi cu privire la intimatul inculpat B.
Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:
Schimbă temeiul achitării inculpaţilor A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 90 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2018.
Procesat de GGC - GV