Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 145 din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatoarele A. şi B. împotriva Încheierii penale nr. 36 din 05 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligate contestatoarele la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. x/32/2017 din data de 18 octombrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bacău, contestatoarele A. şi B. au formulat contestaţie în anulare împotriva încheierii penale nr. 36 din 05 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2017, invocând în drept dispoziţiile art. 426 C. proc. pen.
S-a reţinut că în motivarea contestaţiei contestatoarele au învederat că toate plângerile au fost formulate şi depuse conform legii, sunt întemeiate şi au depus documente conform legii.
Pentru soluţionarea contestaţiei, s-a dispus şi s-a ataşat, dosarul la care face referire contestatorul nr. x/32/2017 al Curţii de Apel Bacău .
Curtea a constatat că prin pronunţarea de Curtea de Apel Bacău a încheierii penale nr. 36 din 05 septembrie 2017 în Dosarul nr. x/32/2017 prin care s-a respins plângerea formulată de petenta A., ordonanţa de clasare din data de 12 aprilie 2017 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/P/2017 a intrat în puterea lucrului judecat.
De asemenea, s-a reţinut că autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obişnuite a hotărârilor judecătoreşti care au această putere, admiţându-se ideea că numai o împrejurare excepţională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări şi numai printr-o procedură având caracter excepţional. Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condiţiile care să permită posibilitatea declanşării acestor căi de atac.
Totodată, s-a reţinut că, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, având o natură juridică mixtă de anulare şi de retractare.
Fiind o cale de atac extraordinară, nu lasă la libertatea părţilor să formuleze oricând o astfel de cerere şi nici să invoce orice motiv care, după aprecierea lor, ar afecta legalitatea şi temeinicia hotărârii rămase definitivă.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 şi art. 432 C. proc. pen. soluţionarea unei contestaţii în anulare parcurge două etape, respectiv, etapa admiterii în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. şi etapa soluţionării pe fond, prevăzută de art. 432 C. proc. pen.
În cadrul primei etape, s-a reţinut că potrivit art. 431 C. proc. pen., instanţa are obligaţia să verifice dacă cererea de contestaţie în anulare a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 426 şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar. Numai în condiţiile în care instanţa constată că toate aceste condiţii cumulative sunt îndeplinite, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 428 alin. (1) C. proc. pen. s-a reţinut: "Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a), c)-h) C. proc. pen. poate fi introdusă în 30 zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.
Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) şi i) poate fi introdusă oricând."
Din verificarea lucrărilor dosarului de fond, Curtea a constatat că încheierea penală nr. 36 din 05 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2017, a fost comunicată contestatoarei la data de 21 septembrie 2017, iar contestaţia în anulare a fost formulată la data de 18 octombrie 2017, deci în termenul legal.
Apoi, cazurile în care se poate uza de această cale extraordinară de atac, sunt prevăzute în mod expres şi limitativ, în art. 426 C. proc. pen.
Raportat la aceste dispoziţiile legale, Curtea a apreciat că această contestaţie în anulare este inadmisibilă, întrucât contestaţia în anulare a nu a fost formulată împotriva unei hotărâri penale definitive pronunţate de instanţa de apel iar motivele invocate nu se regăsesc printre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen., Curtea, în temeiul art. 431 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel B. şi A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17 ianuarie 2018, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 8.
Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.
Analizând cu prioritate excepţia invocată de reprezentantul Ministerului Public, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată, a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatoarele A. şi B., împotriva încheierii penale nr. 36 din 05 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2017, care este definitivă.
Se reţine că în privinţa hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În cauză, se constată că, apelantele B. şi A. au formulat apel împotriva unei hotărâri pronunţate având ca obiect o contestaţie în anulare care, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. este definitivă. Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantele B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 145 din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantele la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantele B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 145 din data de 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelantele la plata sumei de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2018.
Procesat de GGC - GV