Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 128/2017 din 06 noiembrie 2017 Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 6011 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată pentru condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Bacău, întrucât aceasta nu a fost formulată şi nici însuşită de condamnat.
În condiţiile art. 272 C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat B., în cuantum de 130 lei, a fost achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/32/2017 din 27 octombrie 201, condamnatul A. a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulată conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi respectiv micşorarea pedepsei aplicate.
În motivare, acesta a învederat, în esenţă, faptul că la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/271/2017, a fost admisă contestaţia lui C., născut la 07 martie 1990, iar acesta i-a fost complice.
A mai reţinut că înainte de termenul de judecată din data de 06 noiembrie 2017, printr-o declaraţie atestată de un funcţionar din cadrul Penitenciarului Iaşi, condamnatul A. a declarat că nu a formulat contestaţia la executare, că nu şi-o însuşeşte şi că nu solicită să fie adus la termen.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel Bacău a reţinut că potrivit art. 6011 C. proc. pen., cererile prevăzute de prezentul titlu în privinţa cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum şi cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii, sunt inadmisibile.
Având în vedere manifestarea de voinţă a condamnatului care nu şi-a însuşit cererea formulată în numele său de o persoană necunoscută, în temeiul art. 6011 C. proc. pen., curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată pentru condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Bacău, întrucât aceasta nu a fost formulată şi nici însuşită de condamnat.
Împotriva Sentinţei penale nr. 128/2017 din 06 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie contestatorul A.
În motivarea contestaţiei acesta a susţinut că pedeapsa pe care o execută este prea mare, deoarece în actualul C. pen. infracţiunea pentru care a fost condamnat este sancţionată cu o pedeapsă mai mică.
A mai susţinut că un coinculpat a beneficiat de reducerea pedepsei la maximul special prevăzut de noul C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen. "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".
Din cuprinsul motivelor invocate de condamnat, rezultă că acesta a formulat prezenta contestaţie întrucât doreşte să i se micşoreze pedeapsa, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de tâlhărie în actualul C. pen.
Verificând aspectele invocate se constată că mandatul de executare nr. 104/2014/507/32/2014 a fost emis în baza Sentinţei penale nr. 91/2014 din data de 11 august 2014 a Curţii de Apel Bacău, prin acesta dispunându-se recunoaşterea hotărârii de condamnare dată de Tribunalului de Land Viena, această sentinţă ce beneficiază de autoritate de lucru judecat, iar susţinerile petentului nu pot fi valorificate în contestaţia la executare, ca o cauză de micşorare a pedepsei.
Totodată, în cauza în care s-a recunoscut hotărârea autorităţilor austriece de condamnare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, referitoare la adaptarea pedepsei aplicate în străinătatea, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal român. Astfel că, dacă pedeapsa stabilită de autorităţile austriece nu s-ar fi încadrat în limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală româna s-ar fi procedat la adaptarea acesteia.
Faţă de toate argumentele anterior expuse, se apreciază că nu există nicio cauză de diminuare a pedepsei.
Aşa fiind, pe cale de consecinţă, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 128/2017 din 06 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 128/2017 din 06 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - GV